scary mary

Scary Mary, scurt pamflet
de Halloween!

In sfarsit! Devenise paznic de Mall!Cine mai era ca el.De la 12 ore de stat paznic la punct fix , e cale lunga.dar merita.Doi ani de antrenamente pentru a da la Politie, ( picase doar pentru ca fusese pre...emotiv) Auzi, la ce naiba dauneaza sa fii emotiv.Ce are Politia de a face cu asta? Era expert in manuirea unor arme, saritor de garduri de exceptie.Nu el iesise cel mai bun din grupa sarind gardul de 1,5 metri de 6 ori in 15 secunde, cel mai bun sarind doar de doua ori?Ce mai, merita.
Era deja de trei zile si pe FB vreo cinci colegi ii spusese´´Te-ai ajuns bai´´! Adevarul este ca la noul statut, nu prea se mai merita sa bagi in seama pe toti.Cu trei zile in urma ar fi multumit chiar si unui copil sa ii spuna ceva in post.Era ..pe camp pustiu .
Seara de Holloween.Ii parea rau ca a intrat in tura la ora 20, ar fi putut admira si, sa fie admirat, desigur, de o gramada de gagici.Dar, asta-i munca.
In curand se golise Mall-ul.Mai vedea cate un copil, doi mascati care mai faceau ultimile,cumparaturi impreuna cu parintii.
Era ora 23,45.Seful de tura il chemase.
-Auzi, tu asta nou, voi avea o nastere grea, stai si tu nitel la dispecerat.Sa nu mananci din alunele alea ca sunt ale mele si le-am sarat personal.Hai, la treaba, fii cu ochii pe monitoare, nimic sa nu-ti scape.Peste perimetru in sectorul 3 este un boschetar care doarme acolo, nu-ti face griji.Cam asta este tot.
Abia de plecase seful de tura de cateva minute si...vazu miscare intr-un raion la complexul alimentar.Se uita atent pe camera urmatoare.
O vazu! Poate era vre-un copil ratacit sau...poate seful de tura incercase sa ii joace o festa.Era o tipa imbracata in alb. cu parul despletit si...tocamai luase o sticla de bautura.Nuuuu, nu avea seful de tura asemenea imaginatie.
Iesise dupa ea.Calculase, ii trebuia cam 45 de secunde pentru a ajunge la intrarea in magazin.Cu un gaget pe care ii avea, urmarea pe smart-ul lui monitoarele.
O vazu cum iese din Mall, spre curtea interiuoara.Teoretic, ea se miscase cam prea repede , sau el pierduse cateva secunde de calcul.Tipa se indrepta spre sectorul 3 catre locul unde era boschetarul.Acesta dormea dupa gard dar...Folosise trei copaci si un boschete sa se camufleze.Nu era suficient sa o prinda, deja era prinsa, voia sa vada ce complici are.Sigur o asteptau dupa gard, poate chiar boscheterul era in cardasie cu ea.Se vedea deja sef de tura, sau de ce nu, de obiectiv.Vezi ce inseamna sa fii antrenat, rabdator, si facut pentru aceste treburi?
Tipa se apleca spre gard, nu vazu ce face, el se apropie de ea.Era la mai putin de doi metri , cand ea, se intoarse fugetator, mult mai rapid decat ar face-o o femeie obisnuita, asa ii spuneau calculele facute.Auzi cel mai strident strigat din viata lui, apoi simti cum i se ridica parul de pe spate, iar chelia i se racise instantaneu.

´´´´

La orele 06,02 Seful de tura dadu de Ion, de eroul nostru.Ii chema pe ceilalti colegi, apoi pe patron.La 06.36 Politia daduse voie Salvarii sa il ia.Ceilalti colegi vorbeau intre ei.
-Taaaare tipul.Cum dracu a reusit sa isi vopseasca parul in alb , sa fie in pas co Holloween-ul, asa de repede si...de pe pu.la mea nu se misca de pe loc?!?!

.....

-Mama, scuze ca nu am fost acasa de Sarbatoarea asta.L-am asteptat pe al meu, dar iar era blocat in trafic!
Directoare Mall -ului, Mery se uita la ceas.Mai avea 13 minute si trebuia sa pleca.
-Stiu mama, asta este, nu mai fi carcotasa.De ciuda , am luat aseara o gura de tarie, pe care mi-a facut-o cineva cadou si, m-am dus la o las la boschetarul de la noi.Am vorbit cu paza sa nu ma controleze, ca voi cumpara din magazin ceva.Bautrura avea gust de pipi de pisica , poate chiar asta era.Noroc ca nu m-a vazut cineva ca...eram nefardata!

Ieşirea , cap 7

         Ma cam obisnuisem cu desertul asa ca, am ramas putin surprins vazand ca decorul se schimbase.facui cativa pasi si, auzii un glas.
         -Stiu cine esti si ce vrei!
         -La fel si eu ! Stiu cine sunt si ce vreau.Intrebarea , se poate?
         -De ce nu.Daca ai un spirit puternic orice se poate.Vad ca ai trecut de un Zeu, daca esti aici.Ai un obiect magic puternic in jurul gatului, Coroana cu Spini.Si nu doar asta, ai si Traista Cu Merinde, de care nu mai stie nimeni unde era, Frunza lui Adam, care, timp de 5000 de ani a fost la el.Ai, cam trecut prin viata Omule.Ai acumulat destula experienta pentru a merge mai departe.Intrebarea, vei putea face fata Judecatii?
          -Deci, acum sunt judecat.Si, de cine sunt?
          -De tine, evident.Fiecare isi  creaza propriul lui Iad sau Rai, asa ca, va fi judecat de Constiinta sa.
          -Ihi, deci Tu esti Constiinta mea?
          -Ihi, sunt constiinta ta, si a cealatei tale existente si ale tuturor reincarnarilor tale...
          -Pai, asta este Judecata Suprema, sau?
         ...si ale tuturor fiintelor.Eu, sunt Constiinta Comuna.
         -Am auzit de tine de la Moarte, daca nu ma insel, cand l-au luat pe Adam, pe Primul Om.
         -Da, toata lumea aude de mine, dar nimeni nu asculta de glasul interior.Si, vor fi Judecati.
         -Sunt pregatit!
         -Ok!Vrei sa fiu doar un Glas sau sa iau o forma umana? Cam peste tot unde ai fost, ai avut parte de dueluri verbale, si ti-ai privit oponentii in ochi.
          -Daca este asa sa aleg, te las sa fii cum te-ai prezentat, un Glas.Nu am avut parte pana acum de o astfel de provocare.
          -Bine Incepem!
           -Existenta ta a fost pozitiva, ti-ai indeüplinit sarcinile.Ai lasat in urma ta invatatura, ai fost conducator, ai scris legi, le-ai aplicat, ai avut grija de familie, de oamenii pe care ti-au fost in subordine,  ti- ai adus aport societatii.Ai ucis, ai furat, ai mintit, ai avur relatii cu alte femei, barbati copii, etc, ai facut tot ce a facut un om Verdict; Mergi mai departe.
           Timp de cateva secunde am tacut.Apoi auzind ca nu mai spune nimic, intrebai?
           -Deci, cam asta este tot?
           -Da, in mare ai asistat la judecata ta, si a fost OK.Daca vrei, te fac sa traiesti varianta lunga a Judecatii de cinsprezece ani , partu luni,  trei zile,  sasase ore ,patruzeci si sapte de minute in timp lumesc.Vrei?
           .Pot refuza?
           -Da, dar poti sa imi pui intrebari sa afli raspunsuri.
           -De ce sunt numit ´´Calator`´?
           -Pentru ca o data pe secol cineva poate sa treaca prin toate Lumile acestea.Calator este ca poti trece oricand dintr-o parte in alta.Nu inseamna ca mereu trebuie  sa megri mai inainte.
           -Ma pot opri oriunde?
            -Afirmativ.Asta este darul tau.
            -Si ce pot face aici`
            -Ce crezi, multe poti face!
            -Pot intra in Lumea Oamenilor?
             -Poti, dar acolo urmezi regulile.Nu iti aduci aminte nimic si... esti dependent de foame!
       

Zeul Meşter cap 6

          Oho, am scăpat de decorul ăla de desert.În faţa mea trona cel mai mare si impresionant castel din câte văzusem, şi vazusem ceva la viata mea.Castelul Morţii, Raiul, si cam atat.
          Grădina, etc, etc, ţi intru printr-o uşa uriasă.Nu spun că mă simţeam ca Gulliver in Ţara Uriaşilor, sau chestia cu Jack si Vrejul, dar, oricum uşa era înalta de câţiva zeci de metri.Cuiva îi plăceau dimensiunile mari.
         În interior, chiar din hol, linia de supradimensionat se păstra.Nu are rost să intru în detalii, dar după câteva minute, mă ascund după o vază înaltă, care avea rolul de a adăposti nişte plante frumos mirositoare, deoarece auzisem zgomot.
        Un individ foarte înalt, în opinia mea la vreo zece metri, dar frumos, armonios construit, păstrând raporturile unui om normal, nu ca alte creaturi înalte şi groteşti pe care avusei ocazia a le vedea în lunga mea călătorie, Ieşise dintr-o încăpere, şi chiar dacă eram ascuns după vază îl puteam vedea , chiar şi ce făcea.Tipul era îmbrăcat identic cu Issus, pe care îl întâlnisem în Iad, doar că veşmântul părea ceva mai ros de vreme.Era bătrân dar viguros, cu o postură dreaptă şi cu braţe şi coapse puternice.
       Uriaşul murmura un cântec, pe care îl auzisem ...când trăiam ''I will survive''.Ţinea ritmul şi la un moment făcu şi câteva mişcări de dans , mişcări de care  nu  credeam că ar fi capabil să le facă având în vedere înîlţimea lui şi faptul că fiinţele înalte se mişcă mai greu şi par mai puţin mobile.
      Uriaşul avea un chip nu prea frumos în opinia oamenilor, dar era relaxat şi nu părea să aibă vreo urmă de răutate pe el.Nu ştiam la ce aveam să mă aştept de la el, în general în această aventură, orice creatură cu care avusesem de a face, în ciuda reputaţiei sau modului în care arata, s-a dovedit a fi prietenoasă, dacă nu prietenoase, cel puţin nu mă omorâseră sau, dacă voiseră să o facă, întâi discutaseră.Deja îmi făcusem o părere despre toate acestea, şi chiar aveam un sentiment că...sunt făcute mai mult pentru mine, pentru a-mi forma propria mea opinie, decât pentru a fi conform părerilor anterior făcute.
       Eram super sigur că nu mi se va întâmpla ceva rău, dar aveam totuţi curiozitatea de a vedea ce anume face Uriaşul.Acesta se opri în faţa bancului de lucru, aruncă o privire care spunea clar că face o verificare a ceea ce este faţă de ceea ce lăsase, luă de pe birou, sau cum s-o fi numit bancul lui de muncă, o ceaşca mare cât o găleată de 5 kile, cu ceva din care sorbi.Se opri din cântat, sterse cu un gest scaunul de praf, apoi se aşeză pe scaun.Nu puteam vede ce vedea el, dat fiind faptul că masa era la cel puţin 5 metri deasupra solului.Peste câteva minute, proplema era rezolvată.Aveam o vedere panoramică a tot ce vedea el şi a tot ce se afla în cameră.

             După cateva momente auzii:
            -Chiar crezi că nu am simţit picor de străin în cameră? Sau, să nu fiu nesimţit, miros străin?
            Nu scoasei nici un cuvânt, deşi ştiam că mi se adresă.tipul nu întoarse deloc privirea către mine când vorvi, ceea ce mă derută un pic, nefiind sigur că îmi vorbea mie.
            -Cu tine vorbesc Piticuţule! Dacă te-ai urcat pe coloana aia crezi că nu am observat? Sau tu crezi că se poate vedea doar cu oghii tăi biologici? Am o mulţime de ochi, artificiali, Omule!Poate ar fi timpul să te prezinţi!

Piramidele cap 5

         Ce era sa fac? Adam murise ca un prost, pardon, ca un tip satul de singuratate si io trebuie sa merg mai departe, la fel ca pana acum.
        Nisip, din nou nisip.Decorul asta deja incepea sa ma enerveze.Dar, picioarele au inteligenta lor proprie si vor sa meraga mai departe.Nu sunt eu Bear Grill sau cum se numeste supravietuitorul ala care face emisiuni educative, sa ma sdau in vant dupa tot felul de terenuri accidentate, nisip, Iar, rai, si alte locuri exotice.
       Abia aveam vreo zece minute de mers ca simtii ceva miscare in spatele meu.Ma intoarsei sa ma uit.Nimic!
       Inca o data.Nimic.Totusi, eram sigur ca cineva ma urmareste, desi peste tot era doar nisip si un morman de bolovani in spatele meu.
      Din nou ma uit si..acelasi nisip in spatele meu. si doar ce facusem 15 pasi si...acelasi morman de bolovani in spatele meu.
       -Hm, mi se pare, sau nu vreau sa accept ca un morman de bolovani ma urmareste.Poti vorbi Morman de Bolovani, ca de urmarit, vad ca poti!
       Dupa vreo zece secunde de tacere, se auzi!
       -Nu pot vorbi!
       Dadui din cap cu compatimire.Daca nu putea sa vorbeasca, nu putea.Cred ca cineva, sau ceva, religia , nu ii permitea sa stea de vorba cu necunoscutii.totusi, cine ii permitea sa se deplaseze? In tara mea, bolovanii se depolaseaza doar daca ii urnim noi.
       Ajunsesem in fata unui lant de munti, destul de mare si greu accesibil pentru ai trece, si fara nici un drum vizibil.Dac inconjuram cred ca pierdeam ceva timp.Deja ma obisnuisem cu ideea ca am intrat in alta lume.Niciodata dupa ce fusesem expulzat, fugarit, evadat dintr-un Regat, sa ii spun asa, nu mersesem prea mult .Ajungeam in mai putin de juma de ora unde vroiam.Dara acum...
      -Hm, auzii un glas, te intrebi cum poti sa treci acest maaaare munte, nu?
      -Da , raspunsem fara a intoarce capul, privind in fata-mi in continuare.
      -Greu, cateva zile de inconjurat, si cine stie, daca vei putea trece pe acolo.
      -Asa este.Sugestii?
      -Nu, fara sugestii, doar o intrebare?
      -Ok, dar si tu imi dai un raspuns!
      -Ok, este echitabil.Cum de ai reusit sa treci de bariera pe care o pazeam?
      -Sincer , nu stiu de ce bariera vorbesti, si am trecut, pur-si-simplu! Acum intrebarea mea.
      -Ups, m-am cam pacalöit, nu a fosr raspunsul pe care-l asteptam, dar...a deal is a deal!
      -daca este greu de urcat, este greu de oclolit, nu este o trecere prin interior sau, pur si siplu sa il sar?
       -Sunt doua intrebari, asa ca, pe a doua nu o iau in calcul.Oricum cred ca esti un Oma important daca ai reusit sa treci.Nu oricine poate face asta!

Raiul , cap 3

Primul Om, cap 4

    Eram din nou afara. Tocmai ce parasisem Iadul, mai repede decat m-as fi asteptat. Imi spusese Hitler ca tre´´ sa plec. dar, nici chiar asa lovit de ditamai taur de diavol , in piept.
        Dar, daca tartorul spune, noi ceoilalti, ne executam.Cum? cum putem!
        Eram din nou in desert, la fel ca si atunci cand parasisem Raiul, sau facatura aia care purta acest nume.Mai uitam in jurul meu si vazui cateva indicatoare.Pe unul scria Rai, iar mai dedesupt ´´Ai fost acolo, fara intoarcere´´,pe alta scria Iad, dedesupt ``ai fost acolo, fara intoarcere´´, pe alte cateva indicatoare nu scria nimic si pe unul scria ´´Drumul mai departe´´. Asa ca, facui cum ma sfatuia indicatorul.Acum nu ma mai mira nimic, stiam ca si o pasare putea sa te sfatuiasca, nu un indicator.
      In spatele meu se vedea Iadul, la fel de colorat ca si prima data cand il vazusem.In fata mea, nisip. Nici nu apucase nisipul sa imi incinga picioarele ca ajunsesem intr-un loc in care vazusem castelul din varful muntelui care era raiul.Intoarsei capul sa vad Iadul, dar acesta, desi cu cateva secunde era in urma mea, nu il mai vazusem.Dar, ma dadui inapio pana putui sa vad Iadul, cat si Raiul in acelasi moment. Doar o jumatate de pas daca ma miscam, unul din ele disparea din imagine.
         -Uaaau,  interesant.Cati oameni se pot lauda ca au vazut Raiul si Iadul, Putini, dar si mai putini ar putea spune ca le-au vazut ad literam pe amandoua deodata.Interesant, norba Mortii.Interesant!
         -Si totusi, mai este cel putin un om care a vazut, auzii un glas in spatele meu.
         Ma intoarsei mai mult curios decat speriat.In spatele meu se afla un barbat cu o barba alba foarte frumoasa, care nu parea mai in varsta de 65 de ani daca ma uitam la fata sa si parul alb. dar daca tineam seama de musculatura perfecta pe care o avea, parea capul unui batran pe bustul unui tanar sportiv.Aveam impresia ca daca batranul nu ar fi purtat barba, ar fi fost, sau ar fi parut mai tanar.
         Il salutai din cap.Batranul se apropie de mine si...nu ramasei deloc uimit de costumul pe care il purta, de ...costumul lui Adam.Era gol pusca , dar parea ca nu il intereseaza.
         -Buna ziua , si tu ai dasit punctul acesta? Inainte, pe acel loc era un pom, pe care el l-am taiat.Desertul de aici, nu era ca acum, era u gradina destul de mare si de frunoasa, cu pomi fructiferi, plante frumos colorate si cateva paraie de la care iti puteai astampara setea.Puteai sa traiesti bine mersi aici, ca in sanul lui Avram.Sar, tatal, a trebuit sa imi incurce trebuirile si sa se ajunga unde s-a ajuns.un loc pustiu, in care cresc doar scaietii si traiesc paianjeni si soparle.
         -AAA, buna ziua.Eu sunt un Calator, daca este sa ascult pe cel pe care lä-am lasat in urma.Dar imi poti spune Omule, sau Tipule.Acum inclin sa cred ca nu mai sunt cel ale carui amintiri le am. sunt un nou produs.dar, imi poti spune John, asa ma numeam in vechea viata.
         -Numele ala apartine acelei lumi.Tu nu mai esti ce ai fost, doar pentru ca ai amintirile untilei vieti.Aaa, sa inteleg ca esti...un om, nu esti spirit?
          -Nu, sunt om in piele si carnew si oase.
          -Inseamna ca esti un tip valoros.Pe aici nu prea umbla oameni.Sunt niste portaluri si o data la vreo zece-cin´spe ani mai vad cate unul.dar, in ultimul timp, mai rar.Nu le mai plac provocarile.
          -Ok, dar, aici daca spui unui tip pe nume, se intampla ceva?Daca nu, cum ma pot adresa dumitale?
           -Nu, aici nu este ca in...Iad.Am auzit si eu de aceste legende, dar, se pare ca sunt adevarate.Nu prea am treaba in Iad sa merg acolo, asa ca, nu le stiu regulile.Io, mereu am stat aici, o viata, mai bine spus, toata viata.Poti sa imi spui Primul Om, Bunicule, ca oricum io iti voi dpune ´´Nepoate´´.
           -A, si cam ce ste de facut pe aici`?
           -Pe aici? Nimic! Eu sunt unuicul locuitor al acestul regat, loc, sau cum il poti numi.Dar, daca iti continui drumul, vei gasi altceva, nu püot eu sa spun ce, nu imi este permis, deoarece nu este calatoria mea.Dar, lasa-ma te rog sa ma imbrac.De asta am venit.
           Tipul se apleca la picioarele mele, de unde lua o frunza pe care io nu o vazusem si...isi acoperi nuditatea cu ea.
            -In pielea goala m-am nascut, in pialea goala am trait mai tot timpul lungfii mele viati. si, ma intreb: Oare va trebui sa mor acoperit? Inainte de a sti ca este rusine sa fiu dezbracat, stateam in fata tatalui meu gol, si niciodata nu mi-a spus nimic.Tatii trtebuie sa le faca educatie copiilor.daca era ceva gresit mi-ar fi spus, nu i asa?
             -Hmmm, ma rog, cine sunt eu sa judec comportamentul cuiva.fiecare tara are propriile ei obiceiuri.Daca tatal tau nu a spus nimic, inseamna ca ceva este.
            -Mda, si atrebuit tradatorul ala, Iuda ala sa imi spuna...
            -Iuda? Parca am cunoscut si eu pe unul Iuda!
            -A, nu despre Iuda vorbesc, este un fel de a spune.<Nu. eu vorbeam de Taratoruol ala catre manca pamant si, cine stie mai ce?
            -Aaaa, despre Sarpe vorbesti?
            -Da, despre Darpe!
            -Ala, primul saprpe care l-a invatat pe Adam sa...
            -Ihi!
            -Nu cumva...esti acel adam?
            -Ihi!
            Ohhhhhhhhhh!Interesant!Dar, nu ai murit?
            -Oh, nu am avut parte de acel frumos moment.
            -Frumos moment? Vad ca lumesa vorbeste frumos despre ...Moarte!
            -Nu vorbesc frumosd despre lasa aia cu Coasa, vorbesc despre frumusetea mortii.Acest sentiment trebuie sa fie...inaltator!
             -Daca spui!
             -Hai, nu fii ironic!
             Tipul se aseza pe nisip cu picioarele sub el, apoi, incepui sa boloboroseasca niste cuvinte doar de el stioute si...in mai putin de un minut, vazui undeva in dreapta lui cum aparte un corp subtire, alungit si negru, pe care tare aveam impresia ca il stiu de undeva.Imediat dupa ce Coasa Mortii intra, avui ocazia sa va d si pe stapanul ei.Dupa Moarte pasi Moartea Animalelor, apoi Moartea Fiintelor Magice, apoi Moartea Plantelor, a Insectelor, Moartea Rocilor si in final Tipul acela ciudat imbracat ca Elvis Presley despre care stiam ca se numeste Moarte Zeilor.
            Ramasem Blocat.Avusesem o disputa personala cu Moartea Oamenilor, asa ca, in mintea mea aparu gandul de a sterge putina.Dar, unde sa te ascunzi cand esti intr-un desert?Nu ma simteam in stare sa fac fata tuturor Mortilor laoalta, abia reusisem sa o pacalec pe una, dar pe toate?Cred ca nu v-ati gandit cand am spus´´Sa fac fata´´ ca as fi avut de gand sa lupt cu ele.Nuuuuuuu, ma gandeam sa fac fata situatiei.
             Asa ca facui singurul lucru care se putea face, acela ca...ramasei nemiscat sa vad poate...nu ma vedeau.Doar nu venisera pentru mine, asa ca exista o sansa sa nu pot fi vazut.Nu este rau sa fi fost Ucenicul Mortii pentru o zi, invatasem cate ceva.
             Adam mormaia in continuare cuvintele ...magice doar de el stiute.Cele sapte Morti se asezara in randul lui, apoi una din ele intreba:
             -O ultima discutie inainte de a muri Omule?
             -Nu, faceti-va treaba, daca nu vreti sa o fac io pe a mea.Azi voi termina umila mea existenta.
             -Probleme cu Eva Adame? Nu te mai recunoaste, nu te mai doreste, se auzi un glas, putin ironic.
             -De parca nu stii.De ce mai intrebi? De fiecare data, la fel este.
             -Asa este daca vrei sa iti alegi o muritoare de rand!Scuze, stiu ca...toi-a fost facuta cadoul.
             -Cum spui tu.Altadata ti-as fi cerut socoteala pentru aceste cuvinte.
             -Hm, sa ceri socoteala Mortii?Interesant.Deci, ne facem treaba?Trecem peste parte in care te omori singur? Te lovim noi?Parca, nu mai stiu ordinea.Nu te-am mai luat de mult...Omule.
             -Da, nu l-am mai omorat inca o data, chiar de doua ori ,sau...de o suta.Ce mai conteaza.Daca onul vrea sa moara, atunci intervenim noi.Noi nu suntem Constiinta Cosnica, nu dam sfaturi.Acum baieti!
             Si intr-o secunda cei sapte lovira deodata.Corpul celui care fusese Primul Om, scumpa creatia al creatorului, cazu pe spate.Spiritul i se sparse in un milion de farame.
             -Degeaba mascarada asta cu faramarea spiritului daca maine, se va realinia din nou.dar, asa mai dau si eu cu Coasa io data la 60 de ani, ca Zeii, nu mai vor sa moara
           

Castelul Morţii, primul capitol.

                                                                   la Moarte!!!

              Am căzut în genuncăi.Lovitura fusese naprasnică.Simţeam cum capul mi se sparge, cum îmi curge sângele secandu-mi venele.Nu aveam puterea de a mă ridica din loc, de fapt simteam frica de a nu se întâmpla ceva mai rau dacă o făceam.Urma a doua lovitură, rostogoliri prin aer.Deşi eram conectat la moment, prin fata ochilor mi se perindau scene din pruncie, copilarie, prima zi la scoală, detalii foarte puternice, urmele piscaturii unui purice, o pată pe un geam , mirosuri urate de transpiratie, apoi alte întîmplări, primul sarut, etc.
             Mă ridicasem speriat din pat.Cearceaful era mototolit sub mine, şi îmi simţeam transpiraţia cum îmi curge pe frunte.Avusesem un vis ciudat, intens, ca şi cum aş fi murit într-un accident.Încercam să îmi reamintesc dacă vreodată în viaţa mea am visat că mor.Niciodată.Mai trec încă o dată mâna pe frunte să vad dacă nu cumva sângele este cel ce curge, nu transpiraţia.Aveam noroc.Nu era sânge.
            Camera mi se parea de hotel.Nu îmi mai aminti cum ajunsem acolo, poate mă matolisem aşa de tare că nu mă mai culcasem acasă.Posibil, nu eram io cheie de biserică.
             Mă ridicai în capul oaselor.Prin crăpătura uşii văzui spatele unui om.Acesta era aşezat la un birou cu capul aplecat.Se părea că munceşte.
              Mă mişcam ciudat, diferit de dimineţile în care deşteptătorul mă trezea din lumea de vis, în care eram fericit cum în viţa reală nu fusesem decât episodic. Cred că aş fi putut număra toate momentele de fericire avute vreodată.dar, nu vrea să o dau în filizofie.
             Nu prea ştiam cine este în încăperea cealaltă, dar, parcă nici nu îmi păsa.Mă cuprinse instantaneu o senzaţie de mulţumire maximă, de împăcare cu mine însumi.Mi se parea că frica zile de mâine dispăru în totalitate, nu mă mai intreresa dacă rămâneam sau nu datornic pe luna în curs la bancă, sau dacă Cristi îmi aduce cei 100 de euro împrumutaţi la timp.De fapt nu mă mai interesa dacă mi-i mai aduce vreodată.Mi se parea că sunt capabil să înţeleg TOTUL.
             -Hello, se poate?
             Omul căruia mă adresasem se opri.Fusesem martorul singurei minuni din viaţa mea pe care o văzusem.După ce vorbisem, într-o secundă omul de la birou se ridică, apoi îi văzui în şapte locuri diferite, cum se uită după uşă, apoi sub birou, sub pat, după draperie, în coşul pentru hârtii, deschisese chiar şi o uşă. pentru ca apoi să se oprească în faţa mea.Fiinţa sa , în ciuda faptului că se opri, încă se mişca ca un personaj din desene animate, care se opreşte pe loc după ce fuge cu o viteză mare.
            -Cine eşti tu şi ce cauţi la mine în castel?
             Omul nu avea faţă. Mi se părea totuşi că atunci când îl văzusem avea capul descoperit, acum avea o glugă care îi ascundea faţa perfect.Întinse mţna către capul meu, mă atinse cu degetu sau pe gât şi spusese.
             -Mda, un tendon, un afuresit de tendon.Ia un loc, te rog, să poţi digera mai bine informaţiile.
           

                                                                            **

            -Numele meu este Morty.
            -Morty este un  ume, sau aşa îţi spun prietenii?
            -Morty este numele dobândit, ceva de genul, unui măcelar i se spune Măcelarul şi nu Peter, fiindcă este singurul din cartier măcelar, iar Peter sunt mai mulţi.
            -Aha, cred că înţeleg.Şi care este treaba, numele meserii pe care o faci?
            -Cam aceeaşi treabă pe care o face Peter Măcelarul.
            -Deci, eşti singurul din cartierul tău care face treaba asta Peter...ăăă , pardon, Morty?
            -Hm, nu chiar, suntem mai mulţi în branşă, dar , fiecare cu specificul său.
            -Aha! Şi eu, ce amestec am în toată această trebuşoară?
            Morty cred că se uită la mine, deşi nu îi vedeam faţa, şi spuse.
            -Să spunem că tu eşti obiectul muncii mele Omule.Pot să te numesc ''Omule''?
            -De ce nu? Casa ta, regulile tale.Şi io, cam ce tre' să fac?
            -Tu? Nu prea ştiu nici io sută la sută, tre' să consult Cartea, sau Arhivele.Nu prea se întâmplă des.
            -Ce anume nu se întâmplă des Morty?
            -Auzi, tu chiar nu ştii unde eşti?
            -Sincer? Nu!
            -Dar, îţi mai aminteşti ceva de...aseară, să spunem?
            -Dacă îmi amintesc ceva de dinainte de a mă trezi în camera cealaltă? Normal că da!
            -Interesant, sau poate ciudat!
             -Interesant?
             -Da Omule, de obicei, când îmi ofer serviciile, le fac ca un profesionist şi o fac ca la carte.Oamenii, nu trebuie să îşi mai reamintească ceva.
              -Mda.Ştiu ce am făcut ieri.Care oameni?
             -Eşti sigur că a fost ieri?Ai un punct de referinţă, un reper?
             După o clipă de gandire spusesem:Teoretic ar putea fi ieri, practic, dacă aş fi fost în comă, nu aş fi conştientizat timpul trecut peste trupul meu.Nu?
             -Ceva de genu' ăsta.Întrebai care oameni? Cei pe care îi aleg.Dar, hai să mergem pe fir mai departe.Îmi spui chestii interesante, pe care încă nu le-am experimentat.Şi, ce îţi aminteşti?
              -Am avut un accident.
              -Ai supravieţuit?
              -Păi, nu ştiu.M-am trezit în camera asta.Am supravieţuit?Sunt viu, dar, ce rost mai avea întrebarea asta dacă aş fi fost viu? Ceva este aici, altfel nu m-ai fi întrebat.Apoi, mişcările extraordinar de rapide pe care le-ai făcut, plus, starea excelentă pe care o am, cu care m-am trezit, mă fac să cred că...
              -Că ce?
              -Am o durere de picior şi calc şchiop de doi ani.Teoretic, am un picior mai scurt, iar azi am mers normal.Asta mă face să  cred că...
             -Că eu sunt cel care te-a vindecat , iar tu eşti intr-o clinică particulară din Elveţia.Cei care te-au accidentat au făcut ca toate astea să poată fi realizate.Nu?
             Cred căm aveam o faţă amuzantă .
            -Nu, categoric nu! Ce treabă are asta cu viteza cu care te-ai mişcat?
           -Uitasem asta.Putea fi perfect.La naiba!
           -Să fie perfect? Ce? Mascarada?
           -Ah, nu! Glumiţa mea.Îmi plac propriile mele glume.Sunt un tip singuratic, dar  sunt plin de umor!
           -Mda, poate umor negru?
           -Umor negru? Ce înseamnă?Stau prost cu limba Oamenilor.Este puţin cam...greu de înţeles câteodată.
           -Te cred.Deci, să continuăm, cred că am murit, iar tu eşti Moartea!



                                                                  ***



             -Interesant! De unde ai ştiut că eu sunt Moartea? De fapt, cred că ţi-am dat indicii destul de bine conturate.Nu?Totuşi, ai altă explicaţie?Sau îţi aminteşti când am vanit şi te-am căsăpit acolo la locul accidentului?
             -La locul accidentului?Nu te-am văzut, nu-mi reamintesc!Ai fost acolo?
             -Normal, dar nimeni nu îşi reaminteşte vreodată.Este scris în Carte Morţii că nimeni nu tre' să îşi aducă aminte.De aceea spiritul se desparte în un milion de bucăţele şi se va reîncarna în alt spirit.
              -Deci, nu trebuia să îmi aduc aminte când tu ai apărut în faţa mea cu coasa şi ai spus:Prietene, cursul vieţii tale  ţi-a fost curmat cu sălbăticie datorită nesăbuinţei specifică rasei tale. iar acum te vei întoarce la origini.Parcă, aşa ceva ai spus.Niciodată nu am avut o memorie prea bună.
             După ce spusesem că interlocutorul meu este Moartea, acesta îşi dăduse jos gluga.Acum avusesem ocazia să văd cum Morty rămase cu gura cascată.Dar îşi reveni repede.
             -De unde ştii cuvintele astea?Cine ţi le-a spus? De unde ai citit despre ele?
             -Eşti nebun Morty, sau chiar ai uitat ce mi-ai spul la locul accidentului înainte de a-mi tăia capul cu securea aia?Văd că uiţi repede.Cred că ai căsăpit cam mulţi, de nu mai reţii.Mie. doar o dată mi s-a tăiat capul, aşa că...NU AM UITAT!
           -Dar, nu ar fi trebuit să îţi reaminteşti Omule.M-ai băgat în belele!
           -Cred că tu ai început primul.Dacă nu veneai acolo!
           -Cred că în sfârşit voi avea un Pet.
           Şi uite aşa, datorită faptului că securea lui Morty nu îşi făcuse bine treaba, sau pentru că io am fost mai greu de eliminat, mi-a rămas un tendon de 'juma de cm netăiat, am rămas la Castelul Morţii să îl încurc în treburile casnice.
           Moartea lucra cateva ore pe zi, câteodată deloc.Citea mai fiecare zi, nu era dependent de mâncare sau de odihnă ca noi muritorii de rând, avea mai multe haine de muncă, avea masă musculară, avea greutate, era şi trup, dar era doar spirit dacă aşa vroia.Îi plăceau florile, avea curtea lui cu plante şi pomi, juca diferite jocuri, de obicei singur, chiar şi alea care se joacă în doi, se uita des într-un glob de cristal, urmărea ceva, nu mi-am dat seama niciodată, deoarece se ferea de mine, şi nu sunt sigur dacă avea gagică sau nu.Oricum, era bărbat.
             -Merg la treaba mai acuşi.Poţi să intri unde vrei să te plimbi prin castel.Nu poţi să te plictiseşti.
             -Trebuie să mergi la timp în fiecare zi?
            -Tu, ce crezi?
            -Ai cam multă lume de ...cosit, aşa că aş vrea să cred că, ai un truc cam la fel cu a lui Moş Crăciun.
            -Hmmm.
            -Şi 'hmmm, poate fi un răspuns!
            Observasem că devenisem mai inteligent de când murisem.Răsşpunsurile îmi apăreau foarte clar în faţa ochilor.Aveam o teorie pe care aveam de gând să o probez.Cât timp Morty va fi plecat, eu mă voi uita în una din miile de cărţi pe care le avea.
             Floare la ureche.Citeam rând după rând şi mi se părea că merge prea încet.Fotografiai pagina, apoi următoarea şi...aşa mai departe.Mintea mea era mult mai bună, citeam sute de cuvinte instaneu.
             Până să apară Morty citii cateva zeci de cărţi, mă plimbasem mult timp în gradină, prin castel, ştiam toate încăperile, uşile, pietrele. de parcă fusesei născut acolo, şi nu eram doar de o zi.
           -Hai să mergem, sunt invitat la o seară dansantă.Bairam, pe înţelesul tău.



                                                                        ****

     

           Castelul pe care îl avea Moartea era impresionant, masiv, deşi, nu prea înţeleg la ce îi trebuia, deoarece, teoretic, tot un dormitor folosea şi o camera de lucru La ce îi trebuia atata masivitate, nu pricepeam.De fapt, dacă mă gândesc bine, am mai văzut câteva camere interesante în care nu am intrat, pe care erau atarnate câteva indicaţii despre cameră, ce conţine, dar într-o limbă necunoscută. diferite .
           - Morty, am văzut cât timp ai fost plecat nişte pancarde pe uşile unor camere şi nu am înţeles ce scria.Am voie să intru acolo?
           -Doar dacă vrei să fii mâncat de vreo vietate timp de 100 de ani, sau să te rătaceşti prin vreo dimensiune a timpului vreunui lunatic, sau prin amintirile mele.Nu cred că ar trebui să intri, dacă încă nu înţelegi instrucţiunile.Trebuie să fii conştient când intri.
           -Hmm!Şi în ce limbă este scris acolo?
           -În general în Limba Comună. Este o limbă pe care o foloseşte toti Zeii, Fiinţele Magice, Primii Oameni, şi mai toţi ceilalţi de pe aici.
           -Păi, şi eu de ce nu o înţeleg?
           -Nu pentru că ai doar o zi aici, ci doar pentru că nu ai citit-o.Ţine, ai instructajul aici.O vei învăţa rapid.trebuie doar să o citeşti.
           -Şi o voi înţelege?
           -Categoric.Acum vei învăţa doar chestiile elementare.
           -OK.
          În timp ce Morty se decidea ce să poarte la petrecere, nu era hotărât dacă tre' să ia capa neagră moda anilor 1900, sau capa neagră modelul anilor 1901, eu mă uitam peste ce îmi dădu el.Nu era mare lucru, mă descurcam de minune.
          După ceva timp, cam o oră cum estimasem io, Morty era pregătit.Optase pentru o cravată neagră şi o camaşă albă.Cine s-ar fi gândit?!?!Bine că nu se îmbracase în culoarea roşie, ca un pimp sau un raper.