la Moarte!!!
Am căzut în genuncăi.Lovitura fusese naprasnică.Simţeam cum capul mi se sparge, cum îmi curge sângele secandu-mi venele.Nu aveam puterea de a mă ridica din loc, de fapt simteam frica de a nu se întâmpla ceva mai rau dacă o făceam.Urma a doua lovitură, rostogoliri prin aer.Deşi eram conectat la moment, prin fata ochilor mi se perindau scene din pruncie, copilarie, prima zi la scoală, detalii foarte puternice, urmele piscaturii unui purice, o pată pe un geam , mirosuri urate de transpiratie, apoi alte întîmplări, primul sarut, etc.
Mă ridicasem speriat din pat.Cearceaful era mototolit sub mine, şi îmi simţeam transpiraţia cum îmi curge pe frunte.Avusesem un vis ciudat, intens, ca şi cum aş fi murit într-un accident.Încercam să îmi reamintesc dacă vreodată în viaţa mea am visat că mor.Niciodată.Mai trec încă o dată mâna pe frunte să vad dacă nu cumva sângele este cel ce curge, nu transpiraţia.Aveam noroc.Nu era sânge.
Camera mi se parea de hotel.Nu îmi mai aminti cum ajunsem acolo, poate mă matolisem aşa de tare că nu mă mai culcasem acasă.Posibil, nu eram io cheie de biserică.
Mă ridicai în capul oaselor.Prin crăpătura uşii văzui spatele unui om.Acesta era aşezat la un birou cu capul aplecat.Se părea că munceşte.
Mă mişcam ciudat, diferit de dimineţile în care deşteptătorul mă trezea din lumea de vis, în care eram fericit cum în viţa reală nu fusesem decât episodic. Cred că aş fi putut număra toate momentele de fericire avute vreodată.dar, nu vrea să o dau în filizofie.
Nu prea ştiam cine este în încăperea cealaltă, dar, parcă nici nu îmi păsa.Mă cuprinse instantaneu o senzaţie de mulţumire maximă, de împăcare cu mine însumi.Mi se parea că frica zile de mâine dispăru în totalitate, nu mă mai intreresa dacă rămâneam sau nu datornic pe luna în curs la bancă, sau dacă Cristi îmi aduce cei 100 de euro împrumutaţi la timp.De fapt nu mă mai interesa dacă mi-i mai aduce vreodată.Mi se parea că sunt capabil să înţeleg TOTUL.
-Hello, se poate?
Omul căruia mă adresasem se opri.Fusesem martorul singurei minuni din viaţa mea pe care o văzusem.După ce vorbisem, într-o secundă omul de la birou se ridică, apoi îi văzui în şapte locuri diferite, cum se uită după uşă, apoi sub birou, sub pat, după draperie, în coşul pentru hârtii, deschisese chiar şi o uşă. pentru ca apoi să se oprească în faţa mea.Fiinţa sa , în ciuda faptului că se opri, încă se mişca ca un personaj din desene animate, care se opreşte pe loc după ce fuge cu o viteză mare.
-Cine eşti tu şi ce cauţi la mine în castel?
Omul nu avea faţă. Mi se părea totuşi că atunci când îl văzusem avea capul descoperit, acum avea o glugă care îi ascundea faţa perfect.Întinse mţna către capul meu, mă atinse cu degetu sau pe gât şi spusese.
-Mda, un tendon, un afuresit de tendon.Ia un loc, te rog, să poţi digera mai bine informaţiile.
**
-Numele meu este Morty.
-Morty este un ume, sau aşa îţi spun prietenii?
-Morty este numele dobândit, ceva de genul, unui măcelar i se spune Măcelarul şi nu Peter, fiindcă este singurul din cartier măcelar, iar Peter sunt mai mulţi.
-Aha, cred că înţeleg.Şi care este treaba, numele meserii pe care o faci?
-Cam aceeaşi treabă pe care o face Peter Măcelarul.
-Deci, eşti singurul din cartierul tău care face treaba asta Peter...ăăă , pardon, Morty?
-Hm, nu chiar, suntem mai mulţi în branşă, dar , fiecare cu specificul său.
-Aha! Şi eu, ce amestec am în toată această trebuşoară?
Morty cred că se uită la mine, deşi nu îi vedeam faţa, şi spuse.
-Să spunem că tu eşti obiectul muncii mele Omule.Pot să te numesc ''Omule''?
-De ce nu? Casa ta, regulile tale.Şi io, cam ce tre' să fac?
-Tu? Nu prea ştiu nici io sută la sută, tre' să consult Cartea, sau Arhivele.Nu prea se întâmplă des.
-Ce anume nu se întâmplă des Morty?
-Auzi, tu chiar nu ştii unde eşti?
-Sincer? Nu!
-Dar, îţi mai aminteşti ceva de...aseară, să spunem?
-Dacă îmi amintesc ceva de dinainte de a mă trezi în camera cealaltă? Normal că da!
-Interesant, sau poate ciudat!
-Interesant?
-Da Omule, de obicei, când îmi ofer serviciile, le fac ca un profesionist şi o fac ca la carte.Oamenii, nu trebuie să îşi mai reamintească ceva.
-Mda.Ştiu ce am făcut ieri.Care oameni?
-Eşti sigur că a fost ieri?Ai un punct de referinţă, un reper?
După o clipă de gandire spusesem:Teoretic ar putea fi ieri, practic, dacă aş fi fost în comă, nu aş fi conştientizat timpul trecut peste trupul meu.Nu?
-Ceva de genu' ăsta.Întrebai care oameni? Cei pe care îi aleg.Dar, hai să mergem pe fir mai departe.Îmi spui chestii interesante, pe care încă nu le-am experimentat.Şi, ce îţi aminteşti?
-Am avut un accident.
-Ai supravieţuit?
-Păi, nu ştiu.M-am trezit în camera asta.Am supravieţuit?Sunt viu, dar, ce rost mai avea întrebarea asta dacă aş fi fost viu? Ceva este aici, altfel nu m-ai fi întrebat.Apoi, mişcările extraordinar de rapide pe care le-ai făcut, plus, starea excelentă pe care o am, cu care m-am trezit, mă fac să cred că...
-Că ce?
-Am o durere de picior şi calc şchiop de doi ani.Teoretic, am un picior mai scurt, iar azi am mers normal.Asta mă face să cred că...
-Că eu sunt cel care te-a vindecat , iar tu eşti intr-o clinică particulară din Elveţia.Cei care te-au accidentat au făcut ca toate astea să poată fi realizate.Nu?
Cred căm aveam o faţă amuzantă .
-Nu, categoric nu! Ce treabă are asta cu viteza cu care te-ai mişcat?
-Uitasem asta.Putea fi perfect.La naiba!
-Să fie perfect? Ce? Mascarada?
-Ah, nu! Glumiţa mea.Îmi plac propriile mele glume.Sunt un tip singuratic, dar sunt plin de umor!
-Mda, poate umor negru?
-Umor negru? Ce înseamnă?Stau prost cu limba Oamenilor.Este puţin cam...greu de înţeles câteodată.
-Te cred.Deci, să continuăm, cred că am murit, iar tu eşti Moartea!
***
-Interesant! De unde ai ştiut că eu sunt Moartea? De fapt, cred că ţi-am dat indicii destul de bine conturate.Nu?Totuşi, ai altă explicaţie?Sau îţi aminteşti când am vanit şi te-am căsăpit acolo la locul accidentului?
-La locul accidentului?Nu te-am văzut, nu-mi reamintesc!Ai fost acolo?
-Normal, dar nimeni nu îşi reaminteşte vreodată.Este scris în Carte Morţii că nimeni nu tre' să îşi aducă aminte.De aceea spiritul se desparte în un milion de bucăţele şi se va reîncarna în alt spirit.
-Deci, nu trebuia să îmi aduc aminte când tu ai apărut în faţa mea cu coasa şi ai spus:Prietene, cursul vieţii tale ţi-a fost curmat cu sălbăticie datorită nesăbuinţei specifică rasei tale. iar acum te vei întoarce la origini.Parcă, aşa ceva ai spus.Niciodată nu am avut o memorie prea bună.
După ce spusesem că interlocutorul meu este Moartea, acesta îşi dăduse jos gluga.Acum avusesem ocazia să văd cum Morty rămase cu gura cascată.Dar îşi reveni repede.
-De unde ştii cuvintele astea?Cine ţi le-a spus? De unde ai citit despre ele?
-Eşti nebun Morty, sau chiar ai uitat ce mi-ai spul la locul accidentului înainte de a-mi tăia capul cu securea aia?Văd că uiţi repede.Cred că ai căsăpit cam mulţi, de nu mai reţii.Mie. doar o dată mi s-a tăiat capul, aşa că...NU AM UITAT!
-Dar, nu ar fi trebuit să îţi reaminteşti Omule.M-ai băgat în belele!
-Cred că tu ai început primul.Dacă nu veneai acolo!
-Cred că în sfârşit voi avea un Pet.
Şi uite aşa, datorită faptului că securea lui Morty nu îşi făcuse bine treaba, sau pentru că io am fost mai greu de eliminat, mi-a rămas un tendon de 'juma de cm netăiat, am rămas la Castelul Morţii să îl încurc în treburile casnice.
Moartea lucra cateva ore pe zi, câteodată deloc.Citea mai fiecare zi, nu era dependent de mâncare sau de odihnă ca noi muritorii de rând, avea mai multe haine de muncă, avea masă musculară, avea greutate, era şi trup, dar era doar spirit dacă aşa vroia.Îi plăceau florile, avea curtea lui cu plante şi pomi, juca diferite jocuri, de obicei singur, chiar şi alea care se joacă în doi, se uita des într-un glob de cristal, urmărea ceva, nu mi-am dat seama niciodată, deoarece se ferea de mine, şi nu sunt sigur dacă avea gagică sau nu.Oricum, era bărbat.
-Merg la treaba mai acuşi.Poţi să intri unde vrei să te plimbi prin castel.Nu poţi să te plictiseşti.
-Trebuie să mergi la timp în fiecare zi?
-Tu, ce crezi?
-Ai cam multă lume de ...cosit, aşa că aş vrea să cred că, ai un truc cam la fel cu a lui Moş Crăciun.
-Hmmm.
-Şi 'hmmm, poate fi un răspuns!
Observasem că devenisem mai inteligent de când murisem.Răsşpunsurile îmi apăreau foarte clar în faţa ochilor.Aveam o teorie pe care aveam de gând să o probez.Cât timp Morty va fi plecat, eu mă voi uita în una din miile de cărţi pe care le avea.
Floare la ureche.Citeam rând după rând şi mi se părea că merge prea încet.Fotografiai pagina, apoi următoarea şi...aşa mai departe.Mintea mea era mult mai bună, citeam sute de cuvinte instaneu.
Până să apară Morty citii cateva zeci de cărţi, mă plimbasem mult timp în gradină, prin castel, ştiam toate încăperile, uşile, pietrele. de parcă fusesei născut acolo, şi nu eram doar de o zi.
-Hai să mergem, sunt invitat la o seară dansantă.Bairam, pe înţelesul tău.
****
Castelul pe care îl avea Moartea era impresionant, masiv, deşi, nu prea înţeleg la ce îi trebuia, deoarece, teoretic, tot un dormitor folosea şi o camera de lucru La ce îi trebuia atata masivitate, nu pricepeam.De fapt, dacă mă gândesc bine, am mai văzut câteva camere interesante în care nu am intrat, pe care erau atarnate câteva indicaţii despre cameră, ce conţine, dar într-o limbă necunoscută. diferite .
- Morty, am văzut cât timp ai fost plecat nişte pancarde pe uşile unor camere şi nu am înţeles ce scria.Am voie să intru acolo?
-Doar dacă vrei să fii mâncat de vreo vietate timp de 100 de ani, sau să te rătaceşti prin vreo dimensiune a timpului vreunui lunatic, sau prin amintirile mele.Nu cred că ar trebui să intri, dacă încă nu înţelegi instrucţiunile.Trebuie să fii conştient când intri.
-Hmm!Şi în ce limbă este scris acolo?
-În general în Limba Comună. Este o limbă pe care o foloseşte toti Zeii, Fiinţele Magice, Primii Oameni, şi mai toţi ceilalţi de pe aici.
-Păi, şi eu de ce nu o înţeleg?
-Nu pentru că ai doar o zi aici, ci doar pentru că nu ai citit-o.Ţine, ai instructajul aici.O vei învăţa rapid.trebuie doar să o citeşti.
-Şi o voi înţelege?
-Categoric.Acum vei învăţa doar chestiile elementare.
-OK.
În timp ce Morty se decidea ce să poarte la petrecere, nu era hotărât dacă tre' să ia capa neagră moda anilor 1900, sau capa neagră modelul anilor 1901, eu mă uitam peste ce îmi dădu el.Nu era mare lucru, mă descurcam de minune.
După ceva timp, cam o oră cum estimasem io, Morty era pregătit.Optase pentru o cravată neagră şi o camaşă albă.Cine s-ar fi gândit?!?!Bine că nu se îmbracase în culoarea roşie, ca un pimp sau un raper.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu