Sunar: -tipul care se intâlneşte cu Mr. X şi care îi ofera un cadou cel puţin neobişnuit!
-face uz de cele primite
-puţin abuzează pt a se răzbuna î n scop personal
-etc...
--Hei, tu, mă auzi? este cineva pe aici?
Deşi avea căştile pe urechi, totuşi auzi ceva , un zgomot destul de puternic, care să îl facă să întoarcă capul în direcţia de unde credea că vine.Se uită atent printre cei câţva pomi care formau cărarea ce ducea intr-un luminiş ca un teren de fotbal, care , de fapt era şi folosit pentru asta, din parcul care era vizavi (vis-a-vis) de cartierul său.Nu văzu mare lucru, dar auzi pe cineva care-l strigă pe nume.
Văzu un om care se sprijinea de un pom cu spatele, dar, care stătea într-o poziţie nenaturală, cu mâna dreaptă parcă îşi proteja coastele, şi un schincet, un geamăt se auzi de pe buzele sale!
Jo, era în esenţa sa un om bun, aşa că primul gând care-i trecuse prin minte era acela că omul era la anangie şi că avea nevoie de ajutorul său, aşă că, uită de faptul că lumea în care trăia era destul de dură şi, după orice copac putea fi un potenţial duşman, sau careva care să-l lovească, sau să-l tâlhărească.
Ajunse lângă străin, care în ciuda becului chior ce abia dacă făcea ca întunericul din jur să fie alungat, părea destul de vizibil.Aruncă o privire asupra acestuia, apoi , dacă cineva ar fi văzut scena ar fi spus că Jo se uită cu gura uşor deschisă la omul din faţa sa, privirea sa era parcă hipnoti(că)zată, apoi Străinul îi spuse un cuvînt, care nu se auzi în liniştea serii şi îl atinse cu degetul pe faţă.
........................................................
Georgică râdea în barbă.Incă un fraierică care a pus botul la vrajeala lui, şi altul care va sfârşi la fel ca şi ceilalţi cinci, şase, care au vrut să se îmbogăţească peste noapte.Cu scrupule, nu faci nimic.În afaceri trebuie să fii dur , dar...şi jigodoie.Ce putea oare să i se întâmple??!?Nu aveau adresa lui, totul era cu chirie, toate datele erau fabricate, etc.Nu ştiau de unde să-l ia, aşa că...alte distracţii, alte femei!
Îşi îndesă banii de pe marfă sub o scândură din podea, apoi ieşi din casă, nu înainte de aşi îndesa cât considerase că era necesar pentru distracţia care se anunţa.
A doua zi, când ajunse acasă , după o noapte de beţie, nu mai găsi nimic din cele 27 de mii de euro, pe care le pusese la puşculiţă, ba mai mult, şi alte câteva documente, pe care le considera importante.
După câteva zile, acelaşi lucru i se întâmplă şi partenierului său de afaceri, îi dispăruse banii, dar acestuia din safe, la care nu avea acces nici măcar soţia sa.Cum putuse toate astea să se întâmple, nu şi-o putea explica, mai ales că totul era supraveghiat de camere şi nimeni nu intrase în cladire.Îi dispărură toţii banii, chiar şi cei pe care trebuia să îi plătească pentru salarii.Se întrebă cine putea fi, dacă avea duşmani capabili de aceasta, dar...erau prea mulţi care şi-ar fi dorit a intra în safe-ul său, adăugându-i şi pe copii lui, soţia , chiar şi părinţii lui.Toţi aveau foame de bani.
Timp de o săptămână, se întâmplaseră multe chestii inexpicabile, de la golirea de safe-uri, la bătăi luate de tipi pe la băi, în restaurante sau pe la colţuri de stradă, fără însă a fi găsit vinovatul, până la ridicarea rochiilor în public, sau trasul pantalonilor unor tipe mai mult sau mai puţin populare, sau intrarea cu întreaga faţă în farfurie, în timp ce îşi serveau mîncarea de prânz în prezenţa altor simandicoşi parveniţi, de lume bună.Toate aceste fapte, păreau din ce în ce mai stranii, cu cât, cei cărora li se întâmplase, povestise că...nu ei ar fi facut acestea, ci...o mînă invizibilă.Totul rămase însă fără răspuns, deşi după o săptămână, totul încetă la fel de brusc precum începuse.Suma incidentelor: aproape 150!! Nu cred că cineva realizase că ultimul incident fusese acela la care tânătul care se împiedicase pentru a treia oara în cinci minute, la un moment întrebă:
--De ce toate astea?
Cred că dacă prietena sa l-ar fi întrebat la ce se uită, sau ce a auzit în acel moment,în care se uită buinac în jurul său, i-ar fi spus că parcă a auzit răspuns la întrebarea sa, dar telepatic, un răspuns foarte clar care îi spusese: --Pentru că pot! dar pentru că nimeni nu l-a întrebat, nimeni nu află răspunsul!
.............................................................................
Se trezi cu o durere cuidată de cap, deschise uşor ochii, se uiută în juru-i, şi deşi nu ştia de unde cunoştea interiorul încăperii, totuşi i se părea destul de familiară.Făcu un efort de memorie însă fără succes , preferând a se dezmorţi.
În următoarele cinci minute, nu ştia ce să creadă, dacă totul era o farsă, sau era victima unei glume bine puse la punct, dacă visa, sau, dacă era pe platoul de filmare a unui film, şi nu îşi mai amintea datorită beţii din ziua precedentă.Rând pe rând elimină toate variantele, şi se mulţumi a crede cele câteva rânduri pe care le citise pe monitorul uriaş cât un perete care-i apăruse în faţa ochilor, chiar când picioarele sale atinseră podeaua.
Avea sentimentul unui tip care câştigase la loto, care, deşi avea biletul în faţă, nu putea crede ca a câştigat pontul cel mare de câteva milioanede euro, nu pentru că nu visase de o mie de ori momentul, ci doar că, nu vroia ca să pice de la etajul o sută. după ce cineva avea să îi spună ca a fost o greşeală sau că biletul i-a fost anulat.încerca să rumege informaţiile primite.
Nu ştia ce i se păru mai straniu, faptul că un necunoscut care apăruse pe monitor îi spuse că tot ce este în jurul său este al lui, de la cel mai neînsemnat lucru până la vehicolul aerian în care se afla, sau că este moştenitorul direct a tipului din monitor, -deşi avea tată-, sau că este urmaşul unuia din cei câteva mii de oameni care supravieţuiseră ultimului cataclism mondial datat cu peste 5000 de ani înainte, şi care încă mai trăia, pe care oamenii de rând , îi numea extratereştri, ăn rarele cazuri când le vedeau echipamentele de zbor, sau faptul că deţinea tehnică care avea să fie descoperită şi aplicată după câteva sute de ani
etc....
