Pierdut printre ganduri (schizofrenie)

1.vede totul în flash-uri!
-nu ştie când e noapte sau zi, pierde noţiunea timpului,
-pastile, sevraj
-persoane imaginare
-cine ştie ce este real şi ce nu?!
-etc...
                                                              Pierdut printre ganduri!
 Abia venisem de o saptamana in acel loc de cazare, si nici macar nu reusisem sa ma acomodez cu noua munca sau cu imprejurarile, cand vazui un alt grup de timeri veniti din tara, care, si  ei ca si noi venisera aici pentru o viata mai buna.Ma indreptai catre dusuri, caci dupa o zi de munca de 12 ore, nu iti doresti  nimic mai mult decat un dus si un somn de cateva ore.
       Drumul mei se intersecta cu grupul nou venit, care tocmai urcasera la etajul superior, unde aveu sa fie distribuiti in diferite camere dupa ce aveau sa fie inregistrati.
       Imi atrase atentia o tipa foarte inalte dupa standerdele mele, care avea cel putin 1.90 cm, si chiar daca nu reusii sa o privesc decat din spate, ghicii o sportiva, sau poate o "ex" deoarece si imbracamintea era de sport.Nu apucai sa ma intreb ce ar putea cauta o fata ca ea intr-un asemenae loc, cand tipa se intoarse, apoi timp de o secunda se uita direct in ochii mei, urca treapta din reflex, dar, se impiedica de persoana din  fata care deja se oprise pentru o secunda.
       O urma de zambet aparu in coltul gurii mele, mai mult de comicul situatiei, care se blocase intr-un rictus cand intorcand capul, vazui tipa, care se uita din nou peste umarul ei, dar intoarsa cu jumatate de corp inapoi, exact ca un copil care urmareste pe un altul, cu un aer timid, curios, si friucos in acelasi timp.
        Poate ca as fi uitat incidentul dupa ce apa rece mi-a alungat toate gandurile si grijile din acea zi, daca dupa cinci minute, nu m-as fi reintors , si in acelasi loc erau o parte de grup,doua fete si doi baieti, care asteptau ca administratorul sa isi termine procedura.
        Unul din tipi statea de vorba cu fata  care se uitase mai devreme la mine, dar aceasta parea sa nu il asculte, uitandu-se din nou catre mine foarte insistent.Pentru o secunda, crezuica ma cunoaste, sau poate ca ma confunda cu cineva.Despre o atractie la prima vedere, nu putea fi vorba, in viata mea neintamplandu-se ceva de acest fel, deoarece nu cred a fi vreun tip de care sa se indragosteasca careva la prima vedere.
        In momentul in care am ajuns langa ea, tipa s-a aplecat catre mine, s-a uitat in ochii mei, apoi a spus:
        - Ma bucur sa te gasesc aici , intreg si sanatos.sunt foarte bucuroasa.Ce faci, nu ma strangi si tu in brate?
       In secunda urmatoare ma  trezii strans in brate cu putere, de parca tipa ma cunostea de cand lumea.
       Am ramas nemiscat, nestiind cum sa reactionez.cu coada ochiului ma uitai la ceilalti, care priveau usor amuzati situatie, si imi dadui seama ca acestia stiuau ceva mai mult decat mine, se amuzau de parca ar fi fost la un film prost de comedie.
      -Scuze, dar...poate imi spuneti de unde ne cunoastem? Nu ca m-ar fi deranjat imbratisarea, dar...nu vreu sa ma ia careva la bataie, prietenulsau sotul tau, si...ne cunoastem cumva?!?
       -Nu inca,dar avem tot timpul.Stii, cineva din tipii aia cu care am venit, mi-au pus gand rau si...cred ca tu esti in stare sa ma  protejezi, le-am spus ca prietenul meu ma asteapta aici.Cred ca nu esti cu femeia ta aici sau cu prietena ta?
       -Hm...
       -Nu face nimic chiar daca esti cu ea, ii voi explica eu cum sta treaba si....am io grija sa te recompensez intr-un fel sau altul.Nu pierzi nimic!
        Nu am raspuns nimic, dar mi-am continuat drumul catre camera mea, dar tipa deja srtiga dupa mine inttrebandu-ma ce camera aveam.
          Ma asezai la masa, ca eram destul de flamand dupa o zi de munca, inca reflectand la incidentul petrecut cu cateva minute mai inainte, cand usa se deschise si, ghici cine intra cu bagajele in maini? Tanara fata !
          -Ups, buna ziua, din nou, tot eu sunt.tipa asta nu vorbeste decat ceha si eu nu m-am inteles suta la suta cu ea, caci abia am citit cateva expresii  in ultimile doua zile de cand m/am hotariat sa vin aici.Este destul de usoara limba, dupa ce iti dai seama de reguli, si bineinteles tii seama de ele.A, apropo, vom fi colegi de camera!
          --Nu e rau, dar...nu cred ca se poate asta, deoarece suntem deja patru persoane in  acmera, si nu mai sunt locuri, iar eu, dac nu ma insel, esti fata, iar fetele nu stau in camere mixte, sau cel putin eu nu am auzit.!
           --Da, ai dreptate, si mie mi-au spus ca fetele nu stau cu baietii, dar tocmai s-a facut un loc liber in camera, s-a mutat unul din baieti cu prieena lui stazi, si  ...le-am spus ca eu sunt baiat, dar...mi-am facut implanturi si vreau sa imi fac operatie de schimbare de sex, de aceia arat asa ca o fata.Nu a parut deloc sa nu ma creda!
          -Da, am vazut cateva cupluri de acelasi sex pe aici, si , crede/ma ca se poata in Europa mai mult decat in Romania.Fiecare face ce vrea cu...treaba lui!
          --Deci, nu te deranjeaza ca am venit sa stau cu tie in  camera?
          --Eu, sunt doar una din persoanele care locuiesc aici, nu am nici un cuvant ded spus, desi, daca ma gandesc bine, imi platesc camera!Dar, te rog, cred ca esti flamanda de la drum, sau poate vrei sa faci un dus.Iti pot arata imprejurarile!
            --Nu imi este foame, desi nu am mancat de dimineata.Da, voi face un dus, si sunt sigur ca vei vrea sa imi arati orasul.Mersi oricum.
             Se ridica de pe scaunul pe care se asezase, isi deschise un geamantan isi lua cele necesare pentru un dus, si in timp ce imi continuai saracacioasa cina, tipa isi puse in dulap hainele pe care si le scoase dintr-o geanta nu prea mare!
             Pe drum spre oras inca ma gandeam la frumusetea salbateca a trupului Necunoscutei, caci, inca nu se recomandase si nu stiam cum se numeste, dupa ce apropae ca m-a obligat sa merg cu ea sa faca dus si sa o pazesc ca nu carecumva sa intre cineva, desi i-am explicat ca ar puitea sa fie deranjata doar de o femeie!
              Am mers pe jos aratandu-i cateva locuri pe care le stiam si io, caci nu prea erau prea multe de vazut intr/un oras de trei km lungime si un km latime.
             Cand am trecut pe langa u restaurat  as-a oprit si m-a rugat sa intram sa luam cina.Degeaba i-am explicat ca nu am bani deloc decat cat sa cumpar o racoritoare sau o bere, a insistat ca plateste ea!
             Nu vreau sa spun ca sunt paranoic sau mai stiu eu cuk, dar nu prea obisnuiesc sa intru intr-un restaurant sa fac cheltuiala fara a avea bani in buzunar, iar o tipa, pe care nu o consideram total intreaga la minte , sa se ofere sa plateasca.nu era chiar cea mai buna combinatie, dar mi-am legat bine sirerturile la adidasi, in ideea ca va trebui sa fug daca cheltuiala va fi peste asteptari!
             Am intrat in restaurant, care era cu specific grecesc.Un cheleneer ne-a intaminat chiar chind am intrat intrebandu-ne daca aveam rezervare, eu traind cu speranta ca imi va spune ca nu putem intra fara rezervare, si vom putea pleca.
            Nu a fost deloc asa cum speram, deoarece daca aveam rezervare, insemna sa avem o anumita masa, si nimic mai mult..
             A venit un alt chelner, iar Necunoscuta l-a intrebat in limba greaca daca poatye face comanda.I s-a raspuns ca da, tipii chiar erau greci, tot personalul, ceea ce eu nu as fi crezut.
             M-am lasat la gusturile ei, io necunoscand felurile grecesti de mancare, deoarece mancasem doar de vreo doua ori in viata mea la greci si atunci, atcineva imi recomandase si imi platise consumatia, iar eu, nicioodata nu am stiut ce am mancat, sau cum se numeste.
            --Auzi, tine te rog baniia cestia sa platesti tu, ca nu se cade ca o fata sa fie caea care face plata.Ok?Si  u mai fi stresat ca depaseste posibilitatea ta finaciara...din seara asta!
               Mi-a dat cateva bancnote de 1000 de koroane, care, cred ca valorau de zece ori mai mult de  cat am comandat noi.
               Intradevar menuil ne costase aproape toti banii pe care ii luam eu ca avans pentru alimente pentru o saptamana, si asta doar pentru doua feluri de mancare, un desert si ea doar un pahar de vin, deoarece eu nu consum alcool.

Ştiu cine eşti...!PROZĂ SCURTĂ

 ....mă uitai buimac în jurul meu, neştiind pentru moment unde sunt.Nu apucai bine  să imi dau seama, că auzii un  glas cunoscut care îmi spusese;
         --Aici este un iarmaroc.
             Cuvintele îmi sunau straniu, de fapt le auzii pronunţate într-o limbă europeană, alta decat m+aş fi aşteptat să aud!
             Glasul avea dreptate.Peste tot erau o mulţime de tarabe, destul de departate una de alta, unde ţăranii îşi etalau pielicelile de animale, încercând fiecare să îşi vândă marfa pentru care venise.
             Deodată se auzi un gong care bătu de câteva ori, şi un glas tronă deasupra-i spunându-le că este timpul s-a oprit. Un şir de oameni îmbracaţi cu piei de animale pe ei, aratând ca niste animale  bipede, înconjură piaţa, ca şi cum nu ar fi dorit să permită nimănui să se despartă de grup, sau poate pentru a-i proteja, sau însoţi la drum, strigând la intervale scurte de timp; Noi suntem Berbecii!!
           Mă strecurai fără să fiu observat de nimeni, nu înainte de a auzi câteva glasuri din urma mea spunându-mi că este interzis!Mă indepîrtai făra a fi oprit de careva, de fapt, aveam impresia că nici nu eram văzut, de parcă ma numeam omul Invizibil.
            Ajunsei la Motel unde dormeam.Luminile erau stinse peste tot, mai puţin în camera de recepţie, care avea vedere la intrare.
            Mă văzuseră pe fereastă când ajunsei, aşa că o tânără ieşi afară şi îmi spuse;
            --D-le, nu puteţi intra, căci este interzis, şi oricum sunt camere peste tot, în câteva momente vor veni.Îmi întinse un pled, după ce îmi sugerase un loc pe micuţa teresă  din faţa uşii, unde să mă întind.
           Mă conformai fără a spune un cuvânt, în faţa situaţiei, care mi se parea destul de bizară.
           Abia mă aşezai, că apăruseră din intuneric câteva persoane, cărora o damă între două vârste le dădu ordine încotro să caute.
           --Hello, aici sunt, le spusei, ridicându+mă şi îndreptându+mă către ei.Sunt al vostru
           --Îl ducem la sediu, spusese Femeia.Să mergem!
           După câteva minte, o fată din aescortă mă întrebă,
           --Aţi fost la Big Brother? Văd că aveşi geantă personalizată de la ei.
           --Da, cum să nu, răspunsei din reflex, De fapt, prietenii mei brazilieni au fost acolo şi mi-au dat-o!
          Era zi din nou, sau poate intrasem intr+un cartier foarte luminat.lumea trecea peste tot în jurul nostru, iar noi circulam liniştiţi fără pic de stress , de parcă am fi fost un grup pasnic de turişti, si nu un om escortat!
            îNTÂRZIAI UN MOMENT, PENTRU CARE RĂMASEM ÎN URMA GRUPULI, DEOARECE MĂ VĂZIU CU UN PRIETEN ŞI HOTĂRÂI SĂ NE VEDEM PESTE TREI ORE.
             Îi ajunse din urmă şi după câteva minute intrarăm în sediul lor
             Acolo era superaglomerat şi abia găsii un loc unde să nu fiu pasat ca o minge dintr-o parte în alta.După ce mă aşezai pe rucsacul meu, cel cu Big Brother.Un tip amabil îmi oferi un serveţel, destul de mare, cam cât jumătate de prosop, de culoare albastră, să mă aşez pe el.Îl refuzai politicos.
            --Dumneata, noul venit.Veniţi să semnaţi.
            Mă ridicai, şi trecui destul de greu prin cei un milion de tipi, care erau aşezaţi pe jos, direct pe pardosea.Ajunsei în faţa biroului, iar funcţionara îi întoarse monitorul pentru a putea să pun amprenta  în dreptunghiul destinat semnaturii.
            --Dar, de ce nu semnaţi, întrebă curioasă funcţionara?
            --Credeai că degeaba am cinsprezece ani de şcoală?Cred că ar trebui să citez ce semnez!
            Trecui pe lângă biroul secretarei, şi intrai pe un culoar care era la fel de aglomerat, dar aici oamenii stăteau pe scaune, doar pe un  singur şir, permiţând accesul de-a lungul culuarului.
             Privirea mea se opri o secundă peste un adolescent de culoare, care avea in mână un ciocan de jumatate de kil, pe care il ridicase puţin de la nivelul genunchiului, după care , parcă era ascuns.
             --Ia vezi ce ai prin buzunare, şi scoate rapid, îmi spusesetânărul destul de convingător.
             Am rămas puţin surprins de ineditul faptei, nu mă aşteptam ca într-un loc atât de aglomerat, şi public în primul rând, să se întâmple astfel de fapte, drept care am întors privirea şi mi-am continuat drumul, promiţându-mi să intru pe prima uşă care avea să âmi apară.
             Deschisesem în grabă prima uşă pe partea stângă, care îmi apăruse,  era doar un rând de încăperi doar pe acea parte, şi intrai fară mari menajamente.
            Camera era foarte mare şi destul de obscură, făcând un contrast cu aglomeraţia pe care abia o părăsisem.Câteva obiecte de mobilier acopereau goliciuna austera a camerii, pe care însă nu le observai datorită ameninţării pe care o simţeam prezentă în urma mea.
             Traversai camera în cateva secunde intrând în a doua încapere, care era mult mai luminoasă şi mai mare decât cea  prin care trecusem ..În faţa mea era un minuscul birou, la care stătea o femeie, care era cu spatele spre mine, ca şi cum intrarea nu ar fi fost deloc cea pe care eu pătrunsesem.
           Femeia  se ridică imediat ce îmi simţise prezenţa, se uită spre mine şi mă îmbrăţişă, ca şi cum acest lucru era unul normal, de parcă m-ar fi cunoscut şi eu aş fi fost cel aşteptat.Nu sesizasem cu ce era îmbracată., observând doar că avea fesele descoperite, nişte fese mici dar obraznic de provocatoare.Pentru o secundă avui un gând nebunesc, dar trecu ca fulgerul în timp ce tipa ridicându-se pe vârfuri, îmi spusese şoptit.
           --Vei avea mult de furcă!
              Imediat intră un tip cu un câine într-o lesă, care veni spre mine lătrând puternic.Evitai contactul, şi reuşii, fără să realizez cum, să prind câinele de lesă şi să îl rotesc în jurul meu, lovind pe stapânul său, apoi la o a doua mişcare următorul câine.Celui de-al treilea îi expediai pur şi simplu un picior în partea laterală, care îl aruncă la vreo cinci metri lângă peretele vecin.Noroc că acei câini erau de rasă mijlocie, nu cred că aş fi putut face acelaşi lucru cu alţii mai mariu.Oricum, rămasei uimit de curajul meu, nu credeam că voi putea ieşi din asemenea necaz în câteva secunde.
          Abia ce trimisem câinele cu o lovitură, că văzui o uşa în dreapa mea, pe care o deschisei în grabă, pentru a nu lăsa timp atacatorilor să se grupeze. Deschisei uşa în grabă, dar mă oprii ezitând a intra.Nu ştiu dacă ceea ce  văzusem era mai periculos decât câmpul de luptă pe care abia îl părăsii, dar, pur şi simplu, simţii că nu ar trebui să intru, ca şi cum o bariera energetică mi-ar fi inpiedicat accesul sau mi-ar modificat dorinţa de a intra.
         Nu dădui atentie la nimic din camera ci la ...ineditul apariţiei pe care o văzusem.Chiar lângă uşa , la un metru, era  un obiect, aşa părea la prima vedere, din piatră, ca un molnolit din insula Paştelui, cu un cap pătrăţos, mult mai mare decat unul uman, aşezat pe un gât la fel de gros în diametru ca şi capul.Un brat era întins în faţă, oblic  ajungînd cam la nivelul ochilor, având palma deschisă.Celălalt braţ era ridicat şi el, dar îndoiat de la  cot în unghi drept.Nu părea să fie mai înalt de doi metri, de fapt, părea sa fie un om împietrit, sau o copie nereuşită a unui ...om.
         Mă uitai la el, apoi spusesem;
         --Ştiu cine eşti.Te numeşti Moise!
         Nu îmi amintii de unde îl cunosc, şi dacă aş fi putut spune despre un lucru că...îl cunosc, şi nici de ce îi vorbisem.Cred că oricine ar fi văzut o statuie acolo în mijlocul camerei, sau ar fi fost, o secundă uimit de gustul ciudat al proprietarului de a aşeza o statuie în mijlocul unei camere, şi nimic mai mult!
          Tresării, văzând cum capul statuii se mişcă puţin, ca şi cum ar fi vrut să mă privească în ochi.apoi după un moment mă văzui afară din cameră, la vreo cinci metri de intrare, unde era o bancă, iar eu, ţineam deasupra mea statuia pe care o întâlnisem cu câteva secunde mai înainte.
         Nu puteam să îmi amintesc cum am ajuns acolo ...Moise deasupra capului mei, dar cert e faptul că...l-am aruncat peste banca.Accesta s-a spart de parcă ar fi fost un bibelou din ceramica, apoi în secunda următoare, cioburile s-au adunat, dar sub o altă formă, ca un cap căruia îi lipseu ochii, iar din cap îi creşteau pene pe pasăre.Textura era cenuşe, la fel ca statuia din care făcuse parte mai înainte.
          Pusesem mâna pe el, ca şi cum el mi-ar fi ordonat-o, iar în momentul în care l-am atins, au aparut pe trupul lui trei dungi luminoase, de culoare roşiatică, la fel ca la diferite computere, ca o scală, care începuse să se înverzească, de parcă ar indica nivelul de încărcare.
         Auzii cum îmi vorbeşte spunându-mi;
         --Deşi nu te-am căutat, te-am găsit!
       
       

     

şi Zeii au fost miloşi...Scena, schita,

....şi Zeii după ce se plimbaseră timp de o mie de ani prin faţa muritorilor de rând -care pe atunci erau doar un stomac cu picioare- timp în care se lăsaseră văzuţi de Oamenii ,aşa cum erau ei, şi buni şi răi şi albi şi negri şi dezbracaţi şi mânioşi şi bucuroşi, mai într-un cuvant, de temut, aceştia se gandiseră ca ar fi timpul să îşi laude armele, să le dea şi oamenilor din ce aveau ei, nu din mărinimie, ci pentru a se distra şi ei puţin.Sosise timpul ca şi jucăriile lor să devină mai interesante, iar jocurile lor mai plin de dramatism, mai pline de gust şi savoare puteau fi acţiunile neprevăzute ale combatanţilor.Aşa s-a născut duritatea vieţii de zi cu zi, căci zeii nu se plictisesc să privească o viaţă de om cum se scurge, pentru o ora din timpul lor.Probabil că de aceia le+au dat şi acel strop de Liber Arbitru, de care ne tot povestesc textele vechi.
       Şi Oamenii şi+au ales haine, care din care mai pompoase şi mai interesante, unuii haine de oamei simpli, alţii de lachei, de comercianti, măcelari, actori, războinici.Puţini au fost cei care găsisera utilitatea acelor haine micuţe, neîncăpatoare de regi, boieri, sau alţi curteni, deoarece corpurile Oamenilor erau mult mai mari şi mai puternice decat în ale noastre zile, şi în prostia lor descoperisera clownii care se îmbrăcaseră cu haine, mai mari sau mai ciudate, sau îşi puseseră ciorapii pe cap si papucii pe mâini, şi nu îşi dorise să fie ca ei.
        Apoi, după ce s-au îmbrăcat, şi-au ales arme, care din care mai straluitoare, şi asta nu deoarece ştiau ce sunt, ci doar fiincă crezuseră că sunt bucăţi de Soare, pe care voiau să îl prindă şi să îl aducă în peşterile lor răcoroase.
          Când unul din neştiinţa lui lui cea nevinovată  lovise cu o armă Bulgărul Cunoaşterii şi al Talentului pe care un tip spatos îl cara în spatele-i uriaş, sărise o aşchi  cât o alună, pe care nimeni nu o bagase în seamă, iar ei descoperiră utilitatea armelor.
          După căteva minute, Oamenii se plictisiseră fiecare de ce luaseră, aşa că li se păru mai interesant ce aveau vecinii lor, chiar dacă  obiectele ne erau prea frumoase.Şi aşa se născuse Luptele.
           După ce toţi îşi luaseră cele mai frumoase lucruri, iar cel mai puţini hotarâţi sau mai slabi, luasera ce era mai puţin sclipitor, cum ar fi, trusele Matematicianului, ale Medicului, Laboratoarele Cercetatorului, nu mai rămase nimic pentru şi pentru tipul cel şchiop, care ajunse mai târziu, nici pentru cel mai distrat tip al planetei, care încă mirosea florile pe care abia le culesese, după ce admirase apele line ale râului din apropiere.
         Şchiopul văzuse aşchia pe care o confundase cu o alună, o băgă în gură să o mămânce, dar o scuipă dezgustat după o secunda.Dar Tipul cel lent şi distrat, luă bucăţica de piatră, care  în urâţimea ei aşa cum era, el văzu neobişnuinşa sa, lucru pe care  avea să îl păstreze tot restul vieţii.Acest tip se numea Homer.

ŞI AICI ŞI...ACOLO! ...proză scurtă!

..


                                                  SUMAR
.un tip, care locuieste pe pamant demonstreaza ca toti pamantenii au fost creati, clonati, dar si descendenti din încrucisarea cu acei extrateresti, adusi special pe aceasta planeta pentru a privi evolutia lor
 2...în paralel un grup mai avansat îşi traiesc viata cu 1000 de ani mai inainte, în timp ce marea majoritae degenereaza fata de niveleul la care au fost, datorita resurselor limitate si lipsa tehnicii si tehnologiei
 3..îşi amintesc de trecut , cultivand legendele  transmitindu-le orar
4..cei care si-au continuat evolutia in paralel sunt mai evoluati, dar arata exacut aca si oameni, deaorece 1000 de ani, nu transforma fizionomia sau fizicul deloc!
5, sunt mai multe specii pe pamant, negri-muncitori, albi-inteligenti, galbeni-constructori, rosii-agricultori si fermieri,dar si genul persusiv.
Tipul este crescut de "actualii" dar proiectat de "viitorii" de cei mai civilizati, asa ca este recuperat pt a isi lua locul alaturi de ai lui!
 Afla ca fusese "uitat" intentionat, pentru a putea sa inteleaga mai bine civilizatia actuala, care era...majoritara!


                                                        Cap 1.
        ...Crezi că dacă cineva îţi spune că a trăit o experienţă ieşită din comun, îl vei crede? Nu ştiu, eu una aş considera că este întâi aprilie şi. oricât de serios ar fi tipul, aş ezita!
          Mă numesc Clara, şi prietenul meu cu care sunt pe cale de a mă căsători, astazi, în seara di-naintea nunţii, după ce consumase ceva tărie pentru aş face curaj, îmi spusese că vrea să mă distreze, oferindu-mi o explicaţie pentru cele două zile pe care le lipsise de acasa, timp care trecuse destul de ciudat peste trupul, fizionomia şi comportamentul prietenului meu.După două zile, venise acasă foarte schimbat, ciudat de schimbat!
          Dar, mai bine să vă spun explicaţia pe care el mi-a dat-o.Am avut inspitaţia de a înregistra fiecare cuvânt, nu chiar de la început, dar pe.aproape!
          ...în jurul meu era vegetaţie înaltă, iar vântul bătea destul de puternic, de parcă eram în mijlocul unei dezlanţuiri ale norilor.
            M-am ridicat, uitându-mă împrejur, asta după ce preţ de câteva minute am stat întins în poziţia în care mă aflam, încercând să îmi dau seama ce mama naibii cautam acolo, când eu îmi aminteam destul de bine că ieşisem afară la WC-ul  din curte!Cred că oricui i se pare ciudat să se găsească întins pe burtă într-un lan de ...ce or fi acele plante, când el îşi amintea că nu acolo ar fi trebuit sa fie.
           Mă durea capul destul de tare, tâmplele îmi ţiuiau, dar...per total nu era chiar aşa de rău.
          Nu mai ştiu cât am umblat, am căutat cu disperare, o lumină. un drum, vre-o maşină care să treacă pe strada.Nimic din toate astea!În jurul meu era un câmp întins pe zeci de km pătraţi, şi undeva în dreapta mea se ghicea limia întunecată a unei păduri.
            Mergeam deja de jumătate de oră, căci asta îmi arata ceasul de la mănă, până ajunsem la periferia pădurii.Nu ştiam unde naiba eram, căci cunoşteam oraşul şi judeţul destul de bine şi...nu îmi amintii nimic din toate alea.
           Intrai în pădure şi...nu pot să-mi amintesc exact ce s-a întâmplat, ştiu doar că am fost lovit  de ceva destul de tare în partea dreaptă a capului, apoi, am văzut ca prin ceaţă, după ce căzusem din picioare ca un sac de cartofi, câteva perechi de încîlţăminte...stranii.Chiar dacă eram K:O:, tot realizai că ceva nu se leagă.
             Apropo, dacă tot veni vorba de legat, aşa mă simţii şi eu, legat la spate în ceva ce putea fi un vehicol care circula foarte încet, pe un drum extrem de prost, care sălta la fiecare zece secunde.
            Cred că îmi lua cinci minute pentru a-mi limpezi minţile, şi de a înţelege noua situaţie.
            Din nou se auzi un zgomot destul de puternic, apoi urlete sălbatece, care nu păreau a fi scoase din gâtlejul unor oameni, zăngănit de fiare, urmate de urlete de agonie.
            Reuşii cu dificultate, a mă ridica în capul oaselor, pentru a trage cu ochii la ce se întâmplă.Pulsul îmi urcase la 220 pe minut, şi nu credeam că ceea ce mi se întâmplă este o făcătură, pe care o face o emisiune vreunui artist, sau personalitate.Eu, nu eram atât de inportant pentru asemenea farse!
           Ce am văzut, nu pot spune că mi-a plăcut, cum nici nu îmi amintesc cum am reuşit să mă dezleg şi să fug.Ştiu doar că am coborât din căruţă, şi mi-am luat picioarele în spate timp de o juma' de oră, fără oprire.
          Am dormit în acea seară într-un copac, şi...nimic nu poate descrie aceasta senzaţie proastă. de a dormi într+un pom, decât o persoană care a făcut-o!

boala inimilor frânte...proză scurtă

...stătea  întins pe pat şi mă văzu intrând.Nu mă văzuse de mult, dar asta nu a fost un impediment în a mă recunoaşte, sau faptul că stătea pe spate şi mă privise răsturnat.
        --Ce faci Peter, nu te+am văzut de mult.Ai venit cumva la mine?!?!
        Recunosc, venisem la el în mod special.Îl analizez din cap până în picioare, dar nu cu ochiul critic, ci doar o privire de ansamblu, la fel ca oricine, care se întâlneşte cu un prieten din copilărie, care îţi aminteşte de prima senzaţie a unei pietre ce se izbeşte de fruntea ta. Se vede că lovitura a fost tare, dacă o mai reţii după treizeci de ani!!!
          Dar cel care poartă urmele loviturii, nu sunt însă eu, ci tocmai prietenul meu din copilărie.Nu vorbesc însă de lovitura fizică.
          Coborâse într-o secundă din pat şi se aşeaza pe marginea acestuia .Era îmbrăcat într-o bluză de salopetă, model pe care îl folosesc muncitorii pe şantiere, articol vestimentar, pe care niciodată nu îl vei vedea pe un om, decât dacă lucrează pe lângă propia casă şi nu vrea să strice un tricou.Pantalonii din acelasi material, nu erau prea lungi pentru a îi acoperi goliciunea picioarelor, care erau fără şosete.Avea mizerie pe sub unghii, întărind ideea că poate lucrase ceva mai devreme şi nu reuşise să se schimbe.
           --Nu îţi fă griji de colegul meu, este total inofensiv, este un băiat bun.Ai cumva din greşeală o cafea la tine?!?!
           Nu m-a surprins deloc întrebarea, deşi era destul de ciudată.
           --Nu am, dar dacă se poate cumpăra de pe aici, fac cinste!
           Am ieşit din cameră, chiar dacă mi+a spus că nu prea sunt baruri pe acolo, sau chioşcuri.
           M-a întrebat ce mai face sora mea, vărul meu, apoi, mi-a destăinuit un secret!
            --Peter, vreau să+ţi spun un secret pe care nu l-am mai spus la nimeni.Vreau să scriu o carte pe care nu a mai scris-o nimeni până acum.Cred că are să fie faină.
            Îl credeam.Cine eram eu să nu cred că cineva ar putea să scrie o capodoperă, sau, măcar să încerce?
            --Micky, nu ne+am văzut din copilărie, când ai plecat să faci Scoala Militară.ce s+a mai întâmplat în ultimii ...două zeci de ani? Ceva notabil?
            --Mmm; sunt la spital de vreo un'şpe ani.Auzi, nu ai văzut cumva în curte la Maria un băieţel care semăna cu mine aşa de mititel, întrebă şi arătă cu mâna la vreo 70 de cm deasupra solului!
            --Nu, dar aş putea afla, dacă îmi spui unde să merg!
            ??Am nr de tel.Aşteaptă să ţi+l dau.
            Trăgea cu sârg dint-o ţigară pe care i-o adusem pentru el.Îmi arătase un petic de hârtie cu un nr. pe el, îl notai  promitându-l să telefonez.Nu mi-a permis să sun atunci, din raţiuni doar de el ştiute.
            În curte mai erau câteva zeci de pacienţi, care se plimbau, unii din ei văzându-şi de preocupările lor, neinteresându+i persoanele noastre.Dar alţii ne+au abordat cerând ţigări sau bani.Abia am reuşit să scăpăm de ei!
           Micky mi-a oferit trei sticle goale de parfum, pe care el le colecţiona, şi o imagine decupată dint-o revistă.Îmi recita  ceva în limba franceză, făcu o traducere a unui text pe care îl avea el. Nu ştiu căt de exactă fusese traducerea, eu neavând cunoştinţe. nici măcar minime de franceză.
           --Acu' plec, data viitoare îţi voi aduce un pulover, dar să nu îl dai la careva!
           Imi spusese mama lui, cu care mă întâlnisem cu jumătate de ora înainte de a veni la el, că abia îi cumpărase tenişi. şi când venise următoarea dată, nu îi mai avea.
           --Să nu il dau?
           --Nu, ţi-l voi da cu împrumut, până trece iarna, ok?
           Mi-a spus el de ceva necazuri pe care le avusese la Scoala Militară, sau la Academie, nu prea l-am înţeles exact, ceva despre un microfon pe care îl forţase careva să îl înghită, sau...Oricum, în adolescenţă fusese un copil slabuţ, fără voleităţi sportive, şi sincer rămăsesem mirat că alese scoala militară.Dacă acea alegere a fost sau nu corectă, numai D-zeu ştia!

          ...De ce sufera Micky, îl întrebai pe un prieten de-al meu, care era asistent la spital.Am întrebat o asistentă după ce am plecat, dar nu a vrut să îmi spună.Toate amintirile despre mine şi prietenii noştri din copilărie sunt intacte, dar când vorbeste despre trăirile sau experienţele lui, fabulează.
          --Îl ştiu pe băiat, este acolo de o veşnicie.Suferă de boala inimilor frânte...

Primeşti ce oferi...schită...

..sedinta,
+tipul cu paralute care înceraca să intre iîn grup fără o identitate prea puternica, părând genul de om care are +nevoie de cineva sa îl ajute în orice treabă pe care o face.
+recompenseaza si pedepseste dupe regule: dupa faptă si răsplata!!!

Musca şi Ziaru, pamflet de C.Paul

Salut baieţi...si fete...larve şi coconi !  Am şi eu o reclamaţie de facut, căci aşa-i când esti bătrăn şi nu te mai poţi ţine în ritm cu tineretu`ăsta plin de aripi, care parcă-i duce organul olfactiv acolo unde-i băutura mai bună şi mai atrăgatoare, apoi vin ...da, beau şi vin, evivent...şi eu şi ei!....dar, spuneam că vin şi adorm pe unde pot, de beţi ce sunt....de, tineretu` de azi!

  Dar problema mea este că vreau să fac o plângere, nu ştiu însă la cine, cred că la...Jupânul care are cladirea, că a lui este şi tot el, bineînteles că ar putea lua atitudine! Deci problema este legată de ţânţari, dar,  nu de Anopheles maculipennis, ci de aştia comuni , Culex pipiens, care ne fac nopţile, dar, şi zilele un calvar!

   Din cauza nesătulilor aştia, tre` să suport tot felul de mirosuri, care de care mai ...otrăvitoare, mai distructive.Poţi să crezi ce vrei, dar, de nu mă crezi şi pe mine e...o.k., doar în ultimul ciclu al vieţii mele mi-au murit 20 de procente de rude de sânge...dar, nu vreau să mai vorbesc de sânge, că iar îmi amintesc de duşmania pe care o port ţânţarilor!

   Noi lucrăm intr-un domenieu` foarte bun, "Sănatate".pentru că suntem cei care curaţăm toate locurile de mizerii, firimituri. şi tot felul de gunoie.Cunosc altii, niste veri de gradul doi, noi le zicem, mai în serios mai în  glumă calliphora vomitori, care au o muncă, mult mai de..rahat, decât a noastră! Vezi, că suntem mai bine văzuti de...oamenii din jur.

  Adevărat că suntem mai...bâzâitori din fire, apropo de fire, îi mai scoatem pe vecini din...pepeni, asta să nu mă repet şi să spun , din nou, fire!

  O dată , unul,  un ţânţăroi   se dăsuse la o nepoată de a mea, dar..noroc că am căsătorit+o în maaare grabă, ce mai, într-o oră, că  avea pretendent şi..s-au luat dacă s-au placut!

   Viaţa noastă este încărcată , nu prea ai timp să te plângi de ceva, mereu suntem ocupaţi, lucram, lucrăm, şi...lucram,  că altceva nu prea stim ce să facem.Aşa că ţi se pare că trece taaare repede, de multe ori mă întreb cum de mai m timp să gîndesc chestii atât de inutile.cum ar fi,   să mai ies în vizită la rudele mai depărtate ale femeii, cu care sincer, nu prea mă înghit!

 Dar, să revenim la reclamaţia mea, cred că trebuie să vorbesc cu  jupânul, care, mai toata ziua se plimbă prin cladire. aha....uită-l, chiar vine spre mine, mi-a adus şi ziarul, mersi mult, cred ca tre`să il citesc!!!

 al naibii, văd că nu mi l-a dat din prima,.....poate că din a doua!

 ---Ups!

P.S.

 ...io fiul lui Bâzâilă, din familia Musca domestica ...spun că a murit de...placerea lui morbidă pentru ... ziare!

1....Povestea Românaşului ..."Pamflet"..de C.P.

.......Trăia-n un sătuc îndepartat, numit VamDus de vreo cinci ani, un tînar pe care mama sa, mai în glumă, mai în serios, îl numea: Biet Amărât Servitor Elev, căci, după cum v-aţi dat bine zeama,...ăăă,... pardon, seama, acesta, tânarul aderase la partidul Orbii Care Te Călăuzesc, pentru că aşa erau timpurile de atunci, fiecare adolescent trebuia să dea dovadă de maturitate sex.....ăăăă, maturitatea de a face lucrurile să meargă pe făgaşul lor, adică, cu alte cuvinte bine...pentru ei!

Pentru tânar acest partid era cel mai bun, deoarece este...la putere, adică, era cel mai bine vazut, de alţii, căci pe el însăşi nu se putea vedea, caci, era condus de Sef Orb care reuşe să zarească doar puţin, cam la un metru de el, şi de aceia tot ce zărea, lua acasă la el, pentru a putea să indentifice, mai târziu!

Şi credeţi-mă, că la el la domiciliu era ca la români la bazar, aveai de toate, atât de multe, de parcă avea o ţară inclusă într-o casă! Paradoxal, nu?

Odată, când facea curat tânarul , căruia mama sa îi spunea acu` Barbat Aspirant Servitor Elev, găsise în camera lui Şef Orb, chiar şi o tânară, mult mai mică decât el, care parea uitată acolo de cine stie cât timp.

--Cum te numeşti fată dragă. o întrebă tânarul care pe atunci era un elev sârguincios care avea vederi idealiste şi....era taaare bun în sufletu-i de copil intrat în adolescenţă!

--Nu mai ţin minte cum mă numesc, ştiu doar că stau de mult timp aici,cred că de vreo 19 ani şi...

-- Uau, de 19 ani, dar...pari mult mai mică decât mine!

-- Adevarat, dar sunt nedezvoltată. deoarece dacă sunt ţinută închisă hibernez, iar timpul nu mai trece peste mine, rămânând aici, voi avea vârsta la care am fost...încatuşată!

--E tare chestia asta, dar, esti singură, nu ai familie, parinţi?

--Cum să nu am, dar surorile mele sunt toate duse În Europa, căci pe acolo e mai bine, iar ele fiind mult mai în etate decât mine, au prins..alte timpuri.Iar mama mea m-a dat acestui stăpân pe care-l am acum şi care a minţit că îmi va da o casă mare, cu o curte uriaşă, ce mai, cât o ţară de mare în care să mă plimb mândra şi să îmi arăt farmecul peste tot!

Tânarul auzi un zgomot spre intrare, aşa că nu mai avu timp sa vorbeasca prea multe.

--Elibereaza-ma de aici, îi spusese tânara, care se vedea că se întristase văzând că tânarul se îndreaptă spre uşă, aşi putea, totuşi să îţi spun cum mă numesc, dar...nu pot să îmi deschid medalionul.Poţi să o faci cu mine, mă ajuţi? dureaza, doar o secundă, singură, nu pot, am nevoie de mâna unui Călăuzitor!

--Nu pot, voi fi prins de Sef Orb, sau de una din slugi, şi voi fi pedepsit!

--Făra sacrificiu, nu vei putea niciodată să obţii ce îţi doresti.Trebuie să fii mereu dispus să îţi sacrifici bunurile, familia, prietenii pentru ideal!

--Plec, nu mai pot să stau, spuse tânarul care ieşind închisese uşa care automat se blocă în urmă pentru încă 20 ani!

--Pacat că nu m-a eliberat, deja îmi amintisem cum mă numesc. Numele meu este Democraţia!

cap. 2....Povestea Românaşului ..."Pamflet"..de C.P.

....Dar, pentru a fi considerat un bun pretendent la conducerea partidului, Baiatul Ascultător Serios Educat.....pe care l-am numit aşa deoarece este mai uşor de scris, dar, mai greu de digerat, a trebuit să-şi facă bagajele şi să plece din ţara sa într-o tabară pentru schimb de experienţă, pe care să o folosească în treburile, intrene, externe, zilnice, politice, caci ne dă bine să nu neglijăm orice ni se cerea, poate cine ştie, la momentul oportun am putea pune mâna pe o bucată de putere. Şef Orb ştia că cel ce are şi o ţară , trebuie să le lase cuiva, pentru a nu le mânca molima şi ciuma sau alte boli, că aşa stă firea lucrurilor!

Aşa că, se îmbarcă pe un vapor maaare cât o ţară şi plecă împreună cu alţi aspiranţi din grupul său, cu: Fără-Fund, zis şi Nesătulul, un aspirant tare conun , pe care îl găsesti peste tot, la cel puţin 10 procente din populaţia tărilor. Bate Obrazul Celalalt, era un aspirant `nalt , de îl priveai în crestetul capului de fiecare dată ...când te aplecai! Mare calitate al acestui Bate Obrazul Celalat era că vorbea foarte rapid, de fapt aproape nici un om nu sesiza că nu îţi spunea mai nimic!

Vaporul se ridică în aer -căci în acestă ţară a românilor orice era posibil, la fel de real ca şi ieşirea ţării din rahatul în care o bagase...Şef Orb şi gaşca lor de menbri foşti, sau acuali -şi zbură către traseul stabilit de navigatorul de bord.

Zburaseră pe deasupra locuinţei lui Şef Orb, care era mare, la fel cât...Casa Palatului, de exemplu! Lumea se vedea mică, iar oamenii ca nişte găndacei, apoi din ce în ce mai mici, cât nişte furnicuţe, apoi de mărimea firelor de praf, pentru ca apoi să ajungă la marimea lor firească, adică, mici cât un nimic, care reprezenta şi valoarea lor în ochii ...celor de sus!

Au zburat foarte rapid, mai că nu aveau ce să vadă, până în tara vecină unde aveau să înveţe să facă lucrurile atât de bune cum vor fi facute în viitor!

Pe atunci Văstrângcuuşa, seful ţarii Urşilor care era taare în putere, căci bea zilnic la masă Sânge de taur şi Puterea Ursului, nu ca noi românii, care bem Poşircă de 80 de grade şi care datorită mult fregventei greşeli de redactare, suntem confundati cu romanii, de-ai lui Cezar, sau romanii lui Cioab!

Asta-i bine, dar şi rîu.De ne confundă cu unii, vin unii cu pretenţii şi ne cer să le dăm ce le-au luat stramoşii nostri, adică mojo-ul, de vin ceilalţi, ne cer cele opt lebede dar şi urmaşii lor care ar fi trebuit să se nască daca nu ar fi dispărut aproape misterios în apropierea Partidului Migrator Roman, care erau şi ei într-o tabară de acumulare de experienţă, pentru cei minori, şi acumulare de capital, pentru cei majori!

Această tabară a avut un mare răsunet în Europa, şi nu doar acolo, deoarece timp de cel puţin o decadă au reuşit să acumuleze popularitate, capital, experienţe de orice natură, pentru cei micuţi, reşedinţe foarte frumoase, cu turnuri, turnuleţe, şanţuri împrejurul castelelor, Gradul de cultură a crescut direct proporţional cu numărul de ţari vizitate, caci, au fost trimişi ambasadori prin multe locuri, iar, abilitaţile lor trebuiau completate cu vorbirea limbii, învăţarea obiceiurilor, programului de lucru, etc!

Călăul are timp pentru toţi ...(momente),schiţă...de Cazacu Paul

.1..un tip abdent, care ramane imun la tot ce se intampla in jurul lui , de parca nu are sentimente umane.
2.un tip care de razbuna pe cineva important, asta deoarece  ACumulase foarte multa energie negativa din cauza insucceselor
   ..pleaca in alta tara cu bicla. supravietuieste , dar i se fixeaza ideea ca trebuie sa se razbune pe cei care l-au determinat sa iasa din matca, sa devina un nou produs, mult mai rau decat era in mod normal el, sau alti oameni .

                                                 ...... PLANUL....


  ...Râse cu un sonor înfundat, sacadat, ca un om satisfacut, dar totodată neinteresat dacă interlocutorul sau îl aude sau îl înţelege.Aceste lucruri sunt neînsemnate pentru el, nu era deloc interesat de faptul că putea fi înţeles greşit sau nu.
                 Îl legă cu sârg, ca un om care se pricepea la acest lucru, demonstând că se mai îndeletnicise cu asemenea operaţii şi mai înainte, pe care putea să le execute cu ochii închişi, dar cu precizie de suta de procente.Nu îl interesa faptul ca victima sa scâncea, sau poate că nu arata acest lucru, pe faţa sa se putea citi doar bucuria, satisfacţia lucrului bine făcut.
                 După ce se considera satisfăcut, se dădu un pas înapoi, pentru aş privi opera.Îi plăcea.
               --Ai un ultim cuvânt.Te ascult!Cu un gest scurt, îi scoase fără menajamente căluşul din gură.Apoi continuă...Fără nici un sunet nepermis.Oricum, nu conteaza dacă te va auzi careva, poţi doar cel mult să îţi înrăutăţeşti situaţia!
              --Te plătesc omule, îţi dau bani cât nu ai avut în viaţa ta.Sunt bogat.am o avere!
               --Hm, sună tentant!Dacă nu mă înşel, dumneata esti uninginier de pregătitre.Greşesc?
               --Nu, adevărat că sunt un inginier, dar nu mai lucrez de mult in domeniu.Am un bussines acum şi....
               ...Şi cât câştigi dumneata pentru aţi pemite să mă plăteşti? sau, într+o altă ordine de idei, cât valorează viaţa ta?
               --Am o căsă pe care ţi+o pot dona şi câteva investiţii,Bani în cont nu prea am, căci prefer să îi investesc!
               --Şi atunci, cum de te lăudai că eşi bogat. că eşti în stare să îţi răscumperi viaţa? Crezi că am timp de pierdut cu tine tipule? nu vezi câţi mai aşteaptă să fie iontervievaţi?!?!?Foamea e mare, avem nevoie acută de  bani!
               Tipul care tocmai terminase de lovorbit aruncă o privire către în dreapta sa.Se aflau untr-o încăpere destul de larga, de circa 100 de metri pătraţi. în care erau câteva birouri şi, aliniaţi lângă perete erau aşezaţi direct pe duşumea şapte persoane, două  femei şi cinci bărbaţi.care erau legaţi foarte bine, cu mâinile la spate, cu cătuşede mâini , iar  de picioare cu nişte sfori subţiri de matase.Era o legătură practic imposibil de dezlegat, deoarece picioarele erau indoiate , ei stând practic in genunchi, dar legaturile de la mâini erau trecute pri cele de la picioare.
             --Deci, contiunuăm, fiecare din voi să spună câşi bani este dfispus să âmi dea sa nu il căsăpesc.Dar mai întâi...Scoase un pistol pe care îl ţinea sub haine, Îl armă şi descărrcă un glonte în capul ultimului legat.
             Deşi toţi erau legaţi şi cu căluşuri în gură, ei practic neputând scoate un sunet, Tipul îşi dădu seama că...fusese bine înţeles!
             --Să continuăm.Ofertele voastre!!!
             Timp de cinci minute le scosese caluşurile pe rând la toţi, apoi scrisese ofertele pe care toţi le făcuseră.După ce termină, aruncă o privire către ele, ţâţâi de câteva ori, clătină capul a neâncredere, şi spuse.
             --Domnilor şi doamnelor, eu sunt Călăul.Nu îmi pasă cum mă numiţi, este opinia voastră, v-o respect, puteţi crede ce vreţi, dar atunci când vă voi da posibilitatea de a vorbi, să îmi spuneţi simplu Calăule.Fara D-le sau alt apelativ.Dar dacă totuşi o veţi face, eu , unul nu pot face nimic împotriva acestui fapt.Ce pot io face dacă D-voastră îmi spuneţi pe renume, nume, îmi vorbiţi la per-tu?Nimic, doar nu vă voi căsăpi pentru atâta lucru!!!puteţi fi, dar pentru alte lucruri, mai...capitale, să spun aşa!
             Din nou apăru acelaşi zâmbet sarcastic pe faţa sa, care de această dată păru mult mai ciudat ca prima oară.Călaul îşi continuă monologul.
             --Domnule nr. Doi, spusese uitîndu-se către prima persoană din şir, după ce am confruntat lista  mea , reiese că oferi cam a 50 parte din banii pe care îi ai.Deci, nu eşti deloc interesat să supravieţuieşti, deci...oferi prea puţin pentru viaţa ta, deci...valorează foarte puţin.Judecat!!!
              Cu un gest rapid, întinse braţul, în care se afla pistolul şi expedie un glonte(glonţ) direct între ochii acestuia.
               Hm, gândi cu glas tare.Asta nu şi+a apreciat deloc viaţa.La ce naiba, să ai un purcoi de bani, să furi de la firmă 10 ani, să ţii banii ascunşi, să nu îi poţi cheltui niciodată, si să oferi pentru viaţa ta doar un salariu. De neînţeles!
              Dacă i-ar fi auzit pe ceilalţi cinci, sau dacă ar fi putut ca aceştia să îl omoare cu privirile, ar fi fost mort demult!Continuă.:
             --Mă grăbesc oameni buni, nu am la dispoziţie decât un ceas!Şi nu  trebuie să îmi purtaţi ranchiună pentru toate astea.Nu eu sunt cel ce va judecă, ci faptele voastre sunt.Eu sunt braţul care execută.De căte ori aţi văzut, sau poate aţi auzit ca un Braţ care a lua o cana de apă, pentru că aşa a dorit Capul, să trîntescă cana în Cap, şi să îl omoare? Moare Capul, moare şi Braţul.
Sau, de câte ori când trebuia să mergi la muncă, pentru un salariu minim pe ecomomie, ai plecat să bei o cafea la Paris, şi să te întorci peste zece zile? Aţi făcut voi oare aşa ceva? Poate doar dacă erai vreun şef care avea vreo 400 de angajaţi şi ar fi pus ochii pe o păsărică tânără şi frumoasă, căci sefii când au 150 de angajate, selectează pe cea mai frumoasă, chiar dacă el este însurat iar ea...nu contează!
              Călaul aruncă o privire către prima persoană, care era o tânără de doar 23 de ani, proaspat venită în aceasta firmă.Dar tu, continuă acesta, ai făcut aceasta.!!! Şi colegii tăi care au crezut că săraca de tine erai la spital!!!jUDECAT!
              Întinse pistolul către tâmpla fetei, care se uita hipnotizată către întunecimea ţevei .Într-o fracţiune de secundă îşi revăzu întreaga viaţa ca un flash rapid, şi undeva în tâmple îi suna diferite glasuri care îi spuneau...Inainte de a muri, îţi vezi cum îţi trece viaţa prin faţa ochilor.
              În ciuda presiunii şi greutăţii momentului, găsi loc pentru un gând final, care spunea că nu este drept ca ea să sfârşească aşa, în timmp ce El, care avea aceiaşi parte de vină, să aiba o portiţă de scapare.Nu ştia ce avea să  se întâmple cu seful ei, dar ar fi vrut ca El SĂ MOARĂ ÎNAINTEA EI:
             Deodată, o minune se întâmplă.Pistolul se opri, şi chiar dacă nu ştia ce avea de gănd să facă Călăul, simţi instinctiv că o portiţă s+a deschi in faţa-i.Deşi, ar fi putut în fiecare moment să îi expedieze un glonte, ea VOIA să creadă că a influenţat cu ceva demersul lucrurilor.
              --Se poate ca vina toată, sau măcar în cea mai mare parte să o aibă El, Seful, aşa că, de ce nu, îţi las ţie posibilitatea de a te răzbuna pe tot răul pe care el ţi l-a făcut.Ţine pistolul!
                Îi întinse pistolul cu patul spre ea, după ce cu o miscare scurtă, roti teava pistolului, la fel cum făceau cawboy-ul dintr-un western.Tânăra îl luă aproape hipnotizată, şi îl îndreptă spre corpul sefului său, apoi trase scurt.Deşi nu mai pusese mâna pe un pistol niciodată în viaţa ei, îl armase şi îl folosise.Niciodată nu crezuse ca ar fi capabilă să ucidă pe careva, sau măcar să tragă în el.
               Nu ezitase nicio clipa şi parcă nu observase disperarea tăcită din privirea celui care îi stricase căsătoria, pe care prostul de bărbatul său o distruse.Ea nu se simţise cu nimic vinovată de faptul că fusese cu seful ei, că pe atunci ne era ÎNCĂ căsătorită, sotul ei cerând-o doar după ce venise din Paris, şi ea voise să rupă relaţia., poate că se căsătorise de teamă să nu o piardă.Dar ea, fusese pierdută de o săptămănă!
               ...şi rând pe rând fiecare din ei fusese omorât pentru o vină, ea, fiindcă îl omorăse pe seful ei, un coleg fiindcă îşi exercitase de multe ori funcţia, zeci de colegi pierzându+şi slujbele, sau demisionând, un altul, pentru un motiv, caci, ne erau lipsa de motive.
                 Ce nu înţelese însă soţul Tinerei era pentru ce fusese ucis.Doar pentru că venise să ia prânzul cu soţia sa, sau poate ca era prea gelos? Cert e faptul că, înainte de a muri, il întrebase, pe călău, totuşi cine este şi, de ce toate astea?
               --Eu sunt Călaul, sau poate , mai bine spus, sunt Iadul pe care fiecare l-aţi ales!!!


           ...în cursul acestei zile, într-o clădire de birouri din vestul oraşului, au fost găsiţi morţi şase angajaţi şi soţul unei angajate, la orele amieziei.Moartea a survenit datorita unei fiole de gaz incolor, care a fost scăpată accidental dintr-un transport militar, care aveau birourile în aceiaşi clădire.Repercu...