ŞI AICI ŞI...ACOLO! ...proză scurtă!

..


                                                  SUMAR
.un tip, care locuieste pe pamant demonstreaza ca toti pamantenii au fost creati, clonati, dar si descendenti din încrucisarea cu acei extrateresti, adusi special pe aceasta planeta pentru a privi evolutia lor
 2...în paralel un grup mai avansat îşi traiesc viata cu 1000 de ani mai inainte, în timp ce marea majoritae degenereaza fata de niveleul la care au fost, datorita resurselor limitate si lipsa tehnicii si tehnologiei
 3..îşi amintesc de trecut , cultivand legendele  transmitindu-le orar
4..cei care si-au continuat evolutia in paralel sunt mai evoluati, dar arata exacut aca si oameni, deaorece 1000 de ani, nu transforma fizionomia sau fizicul deloc!
5, sunt mai multe specii pe pamant, negri-muncitori, albi-inteligenti, galbeni-constructori, rosii-agricultori si fermieri,dar si genul persusiv.
Tipul este crescut de "actualii" dar proiectat de "viitorii" de cei mai civilizati, asa ca este recuperat pt a isi lua locul alaturi de ai lui!
 Afla ca fusese "uitat" intentionat, pentru a putea sa inteleaga mai bine civilizatia actuala, care era...majoritara!


                                                        Cap 1.
        ...Crezi că dacă cineva îţi spune că a trăit o experienţă ieşită din comun, îl vei crede? Nu ştiu, eu una aş considera că este întâi aprilie şi. oricât de serios ar fi tipul, aş ezita!
          Mă numesc Clara, şi prietenul meu cu care sunt pe cale de a mă căsători, astazi, în seara di-naintea nunţii, după ce consumase ceva tărie pentru aş face curaj, îmi spusese că vrea să mă distreze, oferindu-mi o explicaţie pentru cele două zile pe care le lipsise de acasa, timp care trecuse destul de ciudat peste trupul, fizionomia şi comportamentul prietenului meu.După două zile, venise acasă foarte schimbat, ciudat de schimbat!
          Dar, mai bine să vă spun explicaţia pe care el mi-a dat-o.Am avut inspitaţia de a înregistra fiecare cuvânt, nu chiar de la început, dar pe.aproape!
          ...în jurul meu era vegetaţie înaltă, iar vântul bătea destul de puternic, de parcă eram în mijlocul unei dezlanţuiri ale norilor.
            M-am ridicat, uitându-mă împrejur, asta după ce preţ de câteva minute am stat întins în poziţia în care mă aflam, încercând să îmi dau seama ce mama naibii cautam acolo, când eu îmi aminteam destul de bine că ieşisem afară la WC-ul  din curte!Cred că oricui i se pare ciudat să se găsească întins pe burtă într-un lan de ...ce or fi acele plante, când el îşi amintea că nu acolo ar fi trebuit sa fie.
           Mă durea capul destul de tare, tâmplele îmi ţiuiau, dar...per total nu era chiar aşa de rău.
          Nu mai ştiu cât am umblat, am căutat cu disperare, o lumină. un drum, vre-o maşină care să treacă pe strada.Nimic din toate astea!În jurul meu era un câmp întins pe zeci de km pătraţi, şi undeva în dreapta mea se ghicea limia întunecată a unei păduri.
            Mergeam deja de jumătate de oră, căci asta îmi arata ceasul de la mănă, până ajunsem la periferia pădurii.Nu ştiam unde naiba eram, căci cunoşteam oraşul şi judeţul destul de bine şi...nu îmi amintii nimic din toate alea.
           Intrai în pădure şi...nu pot să-mi amintesc exact ce s-a întâmplat, ştiu doar că am fost lovit  de ceva destul de tare în partea dreaptă a capului, apoi, am văzut ca prin ceaţă, după ce căzusem din picioare ca un sac de cartofi, câteva perechi de încîlţăminte...stranii.Chiar dacă eram K:O:, tot realizai că ceva nu se leagă.
             Apropo, dacă tot veni vorba de legat, aşa mă simţii şi eu, legat la spate în ceva ce putea fi un vehicol care circula foarte încet, pe un drum extrem de prost, care sălta la fiecare zece secunde.
            Cred că îmi lua cinci minute pentru a-mi limpezi minţile, şi de a înţelege noua situaţie.
            Din nou se auzi un zgomot destul de puternic, apoi urlete sălbatece, care nu păreau a fi scoase din gâtlejul unor oameni, zăngănit de fiare, urmate de urlete de agonie.
            Reuşii cu dificultate, a mă ridica în capul oaselor, pentru a trage cu ochii la ce se întâmplă.Pulsul îmi urcase la 220 pe minut, şi nu credeam că ceea ce mi se întâmplă este o făcătură, pe care o face o emisiune vreunui artist, sau personalitate.Eu, nu eram atât de inportant pentru asemenea farse!
           Ce am văzut, nu pot spune că mi-a plăcut, cum nici nu îmi amintesc cum am reuşit să mă dezleg şi să fug.Ştiu doar că am coborât din căruţă, şi mi-am luat picioarele în spate timp de o juma' de oră, fără oprire.
          Am dormit în acea seară într-un copac, şi...nimic nu poate descrie aceasta senzaţie proastă. de a dormi într+un pom, decât o persoană care a făcut-o!