...stătea întins pe pat şi mă văzu intrând.Nu mă văzuse de mult, dar asta nu a fost un impediment în a mă recunoaşte, sau faptul că stătea pe spate şi mă privise răsturnat.
--Ce faci Peter, nu te+am văzut de mult.Ai venit cumva la mine?!?!
Recunosc, venisem la el în mod special.Îl analizez din cap până în picioare, dar nu cu ochiul critic, ci doar o privire de ansamblu, la fel ca oricine, care se întâlneşte cu un prieten din copilărie, care îţi aminteşte de prima senzaţie a unei pietre ce se izbeşte de fruntea ta. Se vede că lovitura a fost tare, dacă o mai reţii după treizeci de ani!!!
Dar cel care poartă urmele loviturii, nu sunt însă eu, ci tocmai prietenul meu din copilărie.Nu vorbesc însă de lovitura fizică.
Coborâse într-o secundă din pat şi se aşeaza pe marginea acestuia .Era îmbrăcat într-o bluză de salopetă, model pe care îl folosesc muncitorii pe şantiere, articol vestimentar, pe care niciodată nu îl vei vedea pe un om, decât dacă lucrează pe lângă propia casă şi nu vrea să strice un tricou.Pantalonii din acelasi material, nu erau prea lungi pentru a îi acoperi goliciunea picioarelor, care erau fără şosete.Avea mizerie pe sub unghii, întărind ideea că poate lucrase ceva mai devreme şi nu reuşise să se schimbe.
--Nu îţi fă griji de colegul meu, este total inofensiv, este un băiat bun.Ai cumva din greşeală o cafea la tine?!?!
Nu m-a surprins deloc întrebarea, deşi era destul de ciudată.
--Nu am, dar dacă se poate cumpăra de pe aici, fac cinste!
Am ieşit din cameră, chiar dacă mi+a spus că nu prea sunt baruri pe acolo, sau chioşcuri.
M-a întrebat ce mai face sora mea, vărul meu, apoi, mi-a destăinuit un secret!
--Peter, vreau să+ţi spun un secret pe care nu l-am mai spus la nimeni.Vreau să scriu o carte pe care nu a mai scris-o nimeni până acum.Cred că are să fie faină.
Îl credeam.Cine eram eu să nu cred că cineva ar putea să scrie o capodoperă, sau, măcar să încerce?
--Micky, nu ne+am văzut din copilărie, când ai plecat să faci Scoala Militară.ce s+a mai întâmplat în ultimii ...două zeci de ani? Ceva notabil?
--Mmm; sunt la spital de vreo un'şpe ani.Auzi, nu ai văzut cumva în curte la Maria un băieţel care semăna cu mine aşa de mititel, întrebă şi arătă cu mâna la vreo 70 de cm deasupra solului!
--Nu, dar aş putea afla, dacă îmi spui unde să merg!
??Am nr de tel.Aşteaptă să ţi+l dau.
Trăgea cu sârg dint-o ţigară pe care i-o adusem pentru el.Îmi arătase un petic de hârtie cu un nr. pe el, îl notai promitându-l să telefonez.Nu mi-a permis să sun atunci, din raţiuni doar de el ştiute.
În curte mai erau câteva zeci de pacienţi, care se plimbau, unii din ei văzându-şi de preocupările lor, neinteresându+i persoanele noastre.Dar alţii ne+au abordat cerând ţigări sau bani.Abia am reuşit să scăpăm de ei!
Micky mi-a oferit trei sticle goale de parfum, pe care el le colecţiona, şi o imagine decupată dint-o revistă.Îmi recita ceva în limba franceză, făcu o traducere a unui text pe care îl avea el. Nu ştiu căt de exactă fusese traducerea, eu neavând cunoştinţe. nici măcar minime de franceză.
--Acu' plec, data viitoare îţi voi aduce un pulover, dar să nu îl dai la careva!
Imi spusese mama lui, cu care mă întâlnisem cu jumătate de ora înainte de a veni la el, că abia îi cumpărase tenişi. şi când venise următoarea dată, nu îi mai avea.
--Să nu il dau?
--Nu, ţi-l voi da cu împrumut, până trece iarna, ok?
Mi-a spus el de ceva necazuri pe care le avusese la Scoala Militară, sau la Academie, nu prea l-am înţeles exact, ceva despre un microfon pe care îl forţase careva să îl înghită, sau...Oricum, în adolescenţă fusese un copil slabuţ, fără voleităţi sportive, şi sincer rămăsesem mirat că alese scoala militară.Dacă acea alegere a fost sau nu corectă, numai D-zeu ştia!
...De ce sufera Micky, îl întrebai pe un prieten de-al meu, care era asistent la spital.Am întrebat o asistentă după ce am plecat, dar nu a vrut să îmi spună.Toate amintirile despre mine şi prietenii noştri din copilărie sunt intacte, dar când vorbeste despre trăirile sau experienţele lui, fabulează.
--Îl ştiu pe băiat, este acolo de o veşnicie.Suferă de boala inimilor frânte...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu