-tehnologia exista de sute de ani, dar oamenii abia acum o folosesc
-50 de ani de varf apoi declin
-traducator de limbi, intelege dialectul
-este acceptat drept membru
-lumea nu este asa cum pare
-
-
-
-

președede visul realizat.dar nu ilintele!

=Extraordinar!
Succesul fusese deplin.Ajunse peședinte!....descriere...
1.Anticamera...tipul care ii arată durerea!
el.plin de sine. iși vede visul realizat, dar. in realitate nu il interesează de nimeni și de nimic.
Iși ia în primire biroul.acesta este la fel cu și l imaginas ăntodeauna.Trimite oameni să își vadă de trebuirile lor, după micul dezmăț cauzat de caștigarea alegerilor.
   Pune mana pe recepror, cheamând secretara.
   - Bună ziua d-le, spune un tip între două vârste care intrase în birou .Președintele se aștepta să fie secretara.aruncî o privire scurtă noului venit, apoi pe un ton oficial, după ce îți drese glasul, spuse.
    -Bună ziua.mă tem că, orice problemă aveți. ar trebui să mai așteptați.Încă nu mi=am luat în primire fucnția.Încercaâi mâine.
     -Știu, dar nu despre asta este vorba.Mai bine spus, trebuie să vorbim niște probleme care vă privesc.
    -Scuzați, dar nu am timp.Mâine!
     Deși folosise un ton politicos, se simțea tensiune din glasul Președintelui.
     Bărbatul se așeză comod în fotoliu.Pentru o clipă Președintele se uită uimit la acesta.noul venit îî susținu privirea cu un zâmbet uțor ironic.
     -Domnule, vreți să chem Securitatea să vă dea afară?
     -de ce ați face așa ceva? Dumneata crezi că de plăcere sunt aici?Sau crezi că ețti singurul președinte ales cu care mă vad și...care m/a întâmpină în același fel.Nu uita că tu ești aici fiindcă CINeVA A VRUT ASTA, nu fiindcă ești tu cineva.În țara sta cunos sute de oameni mult mai capabili decât tine ...
   Președintele puse mâna pe tel. aproape că strigase în receotor.
   - Trimite doi  în birou la mine.Este cineva care nu vrea să iasă afară
   -Imediat, dar...d-le Președinte, nu a intrat nimeni la dumneavoastră și...pe camere nu arată ca ar fi cineva.Oricum in două secunde cineva va fi acolo.
    Pentru o clipă Președintele privi buimac la receptor, apoi îl pusese in furcă.Cei doi tipi de la Securitate, intrară. și după jumătae de minut iețiră spunând că nu este nimeni acolo.Necunoscutul, nu se mișcase însț de pe canapea.
   -Aha, începu Președintele după ce bărbații ieșiră afară.să înțeleg că este o conspirație, nu sunt  și u voi fi niciodată singur în birou și...cei care au venit lucrează pentru acelați stapan ca tine.
    -Totul este fals până acum.Nu te=ai gândit că poatec ai vedenii? Ia telefonul și fă-mi o poză să vezi.
      Automat Președintele luă telefonul și facu cateva poze.Timp de un minut se uita la aecranul acestuia, apoi cu un glas moale spuse: Vă ascult!
   


                                                 -0000-=-0-0000000000000000

  Amice, cred că ai înțeles din contractul pe care l-ai semnat cî ai obligații față de cei care te-au ales.
  -Puțin respect domnule.Eu sunt Președintele țării.
   Un zâmbet apăru în colțul buzii \necunoscutului.
   -Ești sigur de asta?Încî nu ți/ai luat mandatul în primire.Mai durează ceva timp.În fiecare zi se pot întâmpla multe.
    -Mă ameninți ...la mine în birou?  Președintele știa că putea fi amenințat de oricine, dar...chiar așa pe fața era prea intolerant.Dar, pentru o clipă se gândi că nu are nimic de pierdut dacă ascultă ce spunea omul, și...parcă nu prea îi ieșiadin minte faptul cî deși facuse trei fotografii, fotoliul pe care Ncunoscutul se așeză era gol,
    Da, te ameninț!
    Asta a fost prea de tot.Președintele se ridicî în piciore, amenințând cu statura sa  persoana din fața lui.Pentru momenu iți aduse aminte de un personaj din desenul animat care, era uriaș, aratand si la propriu marimea lui față de cei mărunței și neinportanți.
    -ha!ha!ha! Intr-o fracțiune de secundă Necunoscutul îl atinse pe președinte cu un deget și....
    De multe ori simțise durere, la meciurile de fotbal, după vreo gagică ratată, sau u eșec.Dar ce simți când il atinse Necunoscutul fusese ceva diferit și indiscriptibil.
    Era in aceiași poziție  în picioare când își reveni.Iți aduse aminte conversația dar și micul episod în care parcă decorul se schimbase iar el simțise toate durerile Iadului.
   Necunoscutul era în fotoliu la locul său, și se uita lung la Președinte.Întrebă.
   -S=a întâmplat ceva?
   A. nu!
    -Nu? Înseamnă cî mai vrei!
    -Nuuuuuu! Dar...prea târziu.Acum realiză  că făcuse aceeași greșeală de două ori.Intolerabil pentru un om ca el.
   De daca asta fugea printu-un labirint, apoi o felină sărise asupra lui, rupând din carnea sa fâșii.Era viu, iar animalul îl manca.Nu era îmaginație, șimțea totul cu toate simțurile.Dar parcî mai dureros, dacă se putea, era privirea panterei care parcă îi sfredelea sufletul. După vreo o oră, reveni în biroul lui.
      Era un animal îmblânzit.Necunoscutul reușise!