....mă uitai buimac în jurul meu, neştiind pentru moment unde sunt.Nu apucai bine să imi dau seama, că auzii un glas cunoscut care îmi spusese;
--Aici este un iarmaroc.
Cuvintele îmi sunau straniu, de fapt le auzii pronunţate într-o limbă europeană, alta decat m+aş fi aşteptat să aud!
Glasul avea dreptate.Peste tot erau o mulţime de tarabe, destul de departate una de alta, unde ţăranii îşi etalau pielicelile de animale, încercând fiecare să îşi vândă marfa pentru care venise.
Deodată se auzi un gong care bătu de câteva ori, şi un glas tronă deasupra-i spunându-le că este timpul s-a oprit. Un şir de oameni îmbracaţi cu piei de animale pe ei, aratând ca niste animale bipede, înconjură piaţa, ca şi cum nu ar fi dorit să permită nimănui să se despartă de grup, sau poate pentru a-i proteja, sau însoţi la drum, strigând la intervale scurte de timp; Noi suntem Berbecii!!
Mă strecurai fără să fiu observat de nimeni, nu înainte de a auzi câteva glasuri din urma mea spunându-mi că este interzis!Mă indepîrtai făra a fi oprit de careva, de fapt, aveam impresia că nici nu eram văzut, de parcă ma numeam omul Invizibil.
Ajunsei la Motel unde dormeam.Luminile erau stinse peste tot, mai puţin în camera de recepţie, care avea vedere la intrare.
Mă văzuseră pe fereastă când ajunsei, aşa că o tânără ieşi afară şi îmi spuse;
--D-le, nu puteţi intra, căci este interzis, şi oricum sunt camere peste tot, în câteva momente vor veni.Îmi întinse un pled, după ce îmi sugerase un loc pe micuţa teresă din faţa uşii, unde să mă întind.
Mă conformai fără a spune un cuvânt, în faţa situaţiei, care mi se parea destul de bizară.
Abia mă aşezai, că apăruseră din intuneric câteva persoane, cărora o damă între două vârste le dădu ordine încotro să caute.
--Hello, aici sunt, le spusei, ridicându+mă şi îndreptându+mă către ei.Sunt al vostru
--Îl ducem la sediu, spusese Femeia.Să mergem!
După câteva minte, o fată din aescortă mă întrebă,
--Aţi fost la Big Brother? Văd că aveşi geantă personalizată de la ei.
--Da, cum să nu, răspunsei din reflex, De fapt, prietenii mei brazilieni au fost acolo şi mi-au dat-o!
Era zi din nou, sau poate intrasem intr+un cartier foarte luminat.lumea trecea peste tot în jurul nostru, iar noi circulam liniştiţi fără pic de stress , de parcă am fi fost un grup pasnic de turişti, si nu un om escortat!
îNTÂRZIAI UN MOMENT, PENTRU CARE RĂMASEM ÎN URMA GRUPULI, DEOARECE MĂ VĂZIU CU UN PRIETEN ŞI HOTĂRÂI SĂ NE VEDEM PESTE TREI ORE.
Îi ajunse din urmă şi după câteva minute intrarăm în sediul lor
Acolo era superaglomerat şi abia găsii un loc unde să nu fiu pasat ca o minge dintr-o parte în alta.După ce mă aşezai pe rucsacul meu, cel cu Big Brother.Un tip amabil îmi oferi un serveţel, destul de mare, cam cât jumătate de prosop, de culoare albastră, să mă aşez pe el.Îl refuzai politicos.
--Dumneata, noul venit.Veniţi să semnaţi.
Mă ridicai, şi trecui destul de greu prin cei un milion de tipi, care erau aşezaţi pe jos, direct pe pardosea.Ajunsei în faţa biroului, iar funcţionara îi întoarse monitorul pentru a putea să pun amprenta în dreptunghiul destinat semnaturii.
--Dar, de ce nu semnaţi, întrebă curioasă funcţionara?
--Credeai că degeaba am cinsprezece ani de şcoală?Cred că ar trebui să citez ce semnez!
Trecui pe lângă biroul secretarei, şi intrai pe un culoar care era la fel de aglomerat, dar aici oamenii stăteau pe scaune, doar pe un singur şir, permiţând accesul de-a lungul culuarului.
Privirea mea se opri o secundă peste un adolescent de culoare, care avea in mână un ciocan de jumatate de kil, pe care il ridicase puţin de la nivelul genunchiului, după care , parcă era ascuns.
--Ia vezi ce ai prin buzunare, şi scoate rapid, îmi spusesetânărul destul de convingător.
Am rămas puţin surprins de ineditul faptei, nu mă aşteptam ca într-un loc atât de aglomerat, şi public în primul rând, să se întâmple astfel de fapte, drept care am întors privirea şi mi-am continuat drumul, promiţându-mi să intru pe prima uşă care avea să âmi apară.
Deschisesem în grabă prima uşă pe partea stângă, care îmi apăruse, era doar un rând de încăperi doar pe acea parte, şi intrai fară mari menajamente.
Camera era foarte mare şi destul de obscură, făcând un contrast cu aglomeraţia pe care abia o părăsisem.Câteva obiecte de mobilier acopereau goliciuna austera a camerii, pe care însă nu le observai datorită ameninţării pe care o simţeam prezentă în urma mea.
Traversai camera în cateva secunde intrând în a doua încapere, care era mult mai luminoasă şi mai mare decât cea prin care trecusem ..În faţa mea era un minuscul birou, la care stătea o femeie, care era cu spatele spre mine, ca şi cum intrarea nu ar fi fost deloc cea pe care eu pătrunsesem.
Femeia se ridică imediat ce îmi simţise prezenţa, se uită spre mine şi mă îmbrăţişă, ca şi cum acest lucru era unul normal, de parcă m-ar fi cunoscut şi eu aş fi fost cel aşteptat.Nu sesizasem cu ce era îmbracată., observând doar că avea fesele descoperite, nişte fese mici dar obraznic de provocatoare.Pentru o secundă avui un gând nebunesc, dar trecu ca fulgerul în timp ce tipa ridicându-se pe vârfuri, îmi spusese şoptit.
--Vei avea mult de furcă!
Imediat intră un tip cu un câine într-o lesă, care veni spre mine lătrând puternic.Evitai contactul, şi reuşii, fără să realizez cum, să prind câinele de lesă şi să îl rotesc în jurul meu, lovind pe stapânul său, apoi la o a doua mişcare următorul câine.Celui de-al treilea îi expediai pur şi simplu un picior în partea laterală, care îl aruncă la vreo cinci metri lângă peretele vecin.Noroc că acei câini erau de rasă mijlocie, nu cred că aş fi putut face acelaşi lucru cu alţii mai mariu.Oricum, rămasei uimit de curajul meu, nu credeam că voi putea ieşi din asemenea necaz în câteva secunde.
Abia ce trimisem câinele cu o lovitură, că văzui o uşa în dreapa mea, pe care o deschisei în grabă, pentru a nu lăsa timp atacatorilor să se grupeze. Deschisei uşa în grabă, dar mă oprii ezitând a intra.Nu ştiu dacă ceea ce văzusem era mai periculos decât câmpul de luptă pe care abia îl părăsii, dar, pur şi simplu, simţii că nu ar trebui să intru, ca şi cum o bariera energetică mi-ar fi inpiedicat accesul sau mi-ar modificat dorinţa de a intra.
Nu dădui atentie la nimic din camera ci la ...ineditul apariţiei pe care o văzusem.Chiar lângă uşa , la un metru, era un obiect, aşa părea la prima vedere, din piatră, ca un molnolit din insula Paştelui, cu un cap pătrăţos, mult mai mare decat unul uman, aşezat pe un gât la fel de gros în diametru ca şi capul.Un brat era întins în faţă, oblic ajungînd cam la nivelul ochilor, având palma deschisă.Celălalt braţ era ridicat şi el, dar îndoiat de la cot în unghi drept.Nu părea să fie mai înalt de doi metri, de fapt, părea sa fie un om împietrit, sau o copie nereuşită a unui ...om.
Mă uitai la el, apoi spusesem;
--Ştiu cine eşti.Te numeşti Moise!
Nu îmi amintii de unde îl cunosc, şi dacă aş fi putut spune despre un lucru că...îl cunosc, şi nici de ce îi vorbisem.Cred că oricine ar fi văzut o statuie acolo în mijlocul camerei, sau ar fi fost, o secundă uimit de gustul ciudat al proprietarului de a aşeza o statuie în mijlocul unei camere, şi nimic mai mult!
Tresării, văzând cum capul statuii se mişcă puţin, ca şi cum ar fi vrut să mă privească în ochi.apoi după un moment mă văzui afară din cameră, la vreo cinci metri de intrare, unde era o bancă, iar eu, ţineam deasupra mea statuia pe care o întâlnisem cu câteva secunde mai înainte.
Nu puteam să îmi amintesc cum am ajuns acolo ...Moise deasupra capului mei, dar cert e faptul că...l-am aruncat peste banca.Accesta s-a spart de parcă ar fi fost un bibelou din ceramica, apoi în secunda următoare, cioburile s-au adunat, dar sub o altă formă, ca un cap căruia îi lipseu ochii, iar din cap îi creşteau pene pe pasăre.Textura era cenuşe, la fel ca statuia din care făcuse parte mai înainte.
Pusesem mâna pe el, ca şi cum el mi-ar fi ordonat-o, iar în momentul în care l-am atins, au aparut pe trupul lui trei dungi luminoase, de culoare roşiatică, la fel ca la diferite computere, ca o scală, care începuse să se înverzească, de parcă ar indica nivelul de încărcare.
Auzii cum îmi vorbeşte spunându-mi;
--Deşi nu te-am căutat, te-am găsit!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu