Oho, am scăpat de decorul ăla de desert.În faţa mea trona cel mai mare si impresionant castel din câte văzusem, şi vazusem ceva la viata mea.Castelul Morţii, Raiul, si cam atat.
Grădina, etc, etc, ţi intru printr-o uşa uriasă.Nu spun că mă simţeam ca Gulliver in Ţara Uriaşilor, sau chestia cu Jack si Vrejul, dar, oricum uşa era înalta de câţiva zeci de metri.Cuiva îi plăceau dimensiunile mari.
În interior, chiar din hol, linia de supradimensionat se păstra.Nu are rost să intru în detalii, dar după câteva minute, mă ascund după o vază înaltă, care avea rolul de a adăposti nişte plante frumos mirositoare, deoarece auzisem zgomot.
Un individ foarte înalt, în opinia mea la vreo zece metri, dar frumos, armonios construit, păstrând raporturile unui om normal, nu ca alte creaturi înalte şi groteşti pe care avusei ocazia a le vedea în lunga mea călătorie, Ieşise dintr-o încăpere, şi chiar dacă eram ascuns după vază îl puteam vedea , chiar şi ce făcea.Tipul era îmbrăcat identic cu Issus, pe care îl întâlnisem în Iad, doar că veşmântul părea ceva mai ros de vreme.Era bătrân dar viguros, cu o postură dreaptă şi cu braţe şi coapse puternice.
Uriaşul murmura un cântec, pe care îl auzisem ...când trăiam ''I will survive''.Ţinea ritmul şi la un moment făcu şi câteva mişcări de dans , mişcări de care nu credeam că ar fi capabil să le facă având în vedere înîlţimea lui şi faptul că fiinţele înalte se mişcă mai greu şi par mai puţin mobile.
Uriaşul avea un chip nu prea frumos în opinia oamenilor, dar era relaxat şi nu părea să aibă vreo urmă de răutate pe el.Nu ştiam la ce aveam să mă aştept de la el, în general în această aventură, orice creatură cu care avusesem de a face, în ciuda reputaţiei sau modului în care arata, s-a dovedit a fi prietenoasă, dacă nu prietenoase, cel puţin nu mă omorâseră sau, dacă voiseră să o facă, întâi discutaseră.Deja îmi făcusem o părere despre toate acestea, şi chiar aveam un sentiment că...sunt făcute mai mult pentru mine, pentru a-mi forma propria mea opinie, decât pentru a fi conform părerilor anterior făcute.
Eram super sigur că nu mi se va întâmpla ceva rău, dar aveam totuţi curiozitatea de a vedea ce anume face Uriaşul.Acesta se opri în faţa bancului de lucru, aruncă o privire care spunea clar că face o verificare a ceea ce este faţă de ceea ce lăsase, luă de pe birou, sau cum s-o fi numit bancul lui de muncă, o ceaşca mare cât o găleată de 5 kile, cu ceva din care sorbi.Se opri din cântat, sterse cu un gest scaunul de praf, apoi se aşeză pe scaun.Nu puteam vede ce vedea el, dat fiind faptul că masa era la cel puţin 5 metri deasupra solului.Peste câteva minute, proplema era rezolvată.Aveam o vedere panoramică a tot ce vedea el şi a tot ce se afla în cameră.
După cateva momente auzii:
-Chiar crezi că nu am simţit picor de străin în cameră? Sau, să nu fiu nesimţit, miros străin?
Nu scoasei nici un cuvânt, deşi ştiam că mi se adresă.tipul nu întoarse deloc privirea către mine când vorvi, ceea ce mă derută un pic, nefiind sigur că îmi vorbea mie.
-Cu tine vorbesc Piticuţule! Dacă te-ai urcat pe coloana aia crezi că nu am observat? Sau tu crezi că se poate vedea doar cu oghii tăi biologici? Am o mulţime de ochi, artificiali, Omule!Poate ar fi timpul să te prezinţi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu