Eram din nou afara. Tocmai ce parasisem Iadul, mai repede decat m-as fi asteptat. Imi spusese Hitler ca tre´´ sa plec. dar, nici chiar asa lovit de ditamai taur de diavol , in piept.
Dar, daca tartorul spune, noi ceoilalti, ne executam.Cum? cum putem!
Eram din nou in desert, la fel ca si atunci cand parasisem Raiul, sau facatura aia care purta acest nume.Mai uitam in jurul meu si vazui cateva indicatoare.Pe unul scria Rai, iar mai dedesupt ´´Ai fost acolo, fara intoarcere´´,pe alta scria Iad, dedesupt ``ai fost acolo, fara intoarcere´´, pe alte cateva indicatoare nu scria nimic si pe unul scria ´´Drumul mai departe´´. Asa ca, facui cum ma sfatuia indicatorul.Acum nu ma mai mira nimic, stiam ca si o pasare putea sa te sfatuiasca, nu un indicator.
In spatele meu se vedea Iadul, la fel de colorat ca si prima data cand il vazusem.In fata mea, nisip. Nici nu apucase nisipul sa imi incinga picioarele ca ajunsesem intr-un loc in care vazusem castelul din varful muntelui care era raiul.Intoarsei capul sa vad Iadul, dar acesta, desi cu cateva secunde era in urma mea, nu il mai vazusem.Dar, ma dadui inapio pana putui sa vad Iadul, cat si Raiul in acelasi moment. Doar o jumatate de pas daca ma miscam, unul din ele disparea din imagine.
-Uaaau, interesant.Cati oameni se pot lauda ca au vazut Raiul si Iadul, Putini, dar si mai putini ar putea spune ca le-au vazut ad literam pe amandoua deodata.Interesant, norba Mortii.Interesant!
-Si totusi, mai este cel putin un om care a vazut, auzii un glas in spatele meu.
Ma intoarsei mai mult curios decat speriat.In spatele meu se afla un barbat cu o barba alba foarte frumoasa, care nu parea mai in varsta de 65 de ani daca ma uitam la fata sa si parul alb. dar daca tineam seama de musculatura perfecta pe care o avea, parea capul unui batran pe bustul unui tanar sportiv.Aveam impresia ca daca batranul nu ar fi purtat barba, ar fi fost, sau ar fi parut mai tanar.
Il salutai din cap.Batranul se apropie de mine si...nu ramasei deloc uimit de costumul pe care il purta, de ...costumul lui Adam.Era gol pusca , dar parea ca nu il intereseaza.
-Buna ziua , si tu ai dasit punctul acesta? Inainte, pe acel loc era un pom, pe care el l-am taiat.Desertul de aici, nu era ca acum, era u gradina destul de mare si de frunoasa, cu pomi fructiferi, plante frumos colorate si cateva paraie de la care iti puteai astampara setea.Puteai sa traiesti bine mersi aici, ca in sanul lui Avram.Sar, tatal, a trebuit sa imi incurce trebuirile si sa se ajunga unde s-a ajuns.un loc pustiu, in care cresc doar scaietii si traiesc paianjeni si soparle.
-AAA, buna ziua.Eu sunt un Calator, daca este sa ascult pe cel pe care lä-am lasat in urma.Dar imi poti spune Omule, sau Tipule.Acum inclin sa cred ca nu mai sunt cel ale carui amintiri le am. sunt un nou produs.dar, imi poti spune John, asa ma numeam in vechea viata.
-Numele ala apartine acelei lumi.Tu nu mai esti ce ai fost, doar pentru ca ai amintirile untilei vieti.Aaa, sa inteleg ca esti...un om, nu esti spirit?
-Nu, sunt om in piele si carnew si oase.
-Inseamna ca esti un tip valoros.Pe aici nu prea umbla oameni.Sunt niste portaluri si o data la vreo zece-cin´spe ani mai vad cate unul.dar, in ultimul timp, mai rar.Nu le mai plac provocarile.
-Ok, dar, aici daca spui unui tip pe nume, se intampla ceva?Daca nu, cum ma pot adresa dumitale?
-Nu, aici nu este ca in...Iad.Am auzit si eu de aceste legende, dar, se pare ca sunt adevarate.Nu prea am treaba in Iad sa merg acolo, asa ca, nu le stiu regulile.Io, mereu am stat aici, o viata, mai bine spus, toata viata.Poti sa imi spui Primul Om, Bunicule, ca oricum io iti voi dpune ´´Nepoate´´.
-A, si cam ce ste de facut pe aici`?
-Pe aici? Nimic! Eu sunt unuicul locuitor al acestul regat, loc, sau cum il poti numi.Dar, daca iti continui drumul, vei gasi altceva, nu püot eu sa spun ce, nu imi este permis, deoarece nu este calatoria mea.Dar, lasa-ma te rog sa ma imbrac.De asta am venit.
Tipul se apleca la picioarele mele, de unde lua o frunza pe care io nu o vazusem si...isi acoperi nuditatea cu ea.
-In pielea goala m-am nascut, in pialea goala am trait mai tot timpul lungfii mele viati. si, ma intreb: Oare va trebui sa mor acoperit? Inainte de a sti ca este rusine sa fiu dezbracat, stateam in fata tatalui meu gol, si niciodata nu mi-a spus nimic.Tatii trtebuie sa le faca educatie copiilor.daca era ceva gresit mi-ar fi spus, nu i asa?
-Hmmm, ma rog, cine sunt eu sa judec comportamentul cuiva.fiecare tara are propriile ei obiceiuri.Daca tatal tau nu a spus nimic, inseamna ca ceva este.
-Mda, si atrebuit tradatorul ala, Iuda ala sa imi spuna...
-Iuda? Parca am cunoscut si eu pe unul Iuda!
-A, nu despre Iuda vorbesc, este un fel de a spune.<Nu. eu vorbeam de Taratoruol ala catre manca pamant si, cine stie mai ce?
-Aaaa, despre Sarpe vorbesti?
-Da, despre Darpe!
-Ala, primul saprpe care l-a invatat pe Adam sa...
-Ihi!
-Nu cumva...esti acel adam?
-Ihi!
Ohhhhhhhhhh!Interesant!Dar, nu ai murit?
-Oh, nu am avut parte de acel frumos moment.
-Frumos moment? Vad ca lumesa vorbeste frumos despre ...Moarte!
-Nu vorbesc frumosd despre lasa aia cu Coasa, vorbesc despre frumusetea mortii.Acest sentiment trebuie sa fie...inaltator!
-Daca spui!
-Hai, nu fii ironic!
Tipul se aseza pe nisip cu picioarele sub el, apoi, incepui sa boloboroseasca niste cuvinte doar de el stioute si...in mai putin de un minut, vazui undeva in dreapta lui cum aparte un corp subtire, alungit si negru, pe care tare aveam impresia ca il stiu de undeva.Imediat dupa ce Coasa Mortii intra, avui ocazia sa va d si pe stapanul ei.Dupa Moarte pasi Moartea Animalelor, apoi Moartea Fiintelor Magice, apoi Moartea Plantelor, a Insectelor, Moartea Rocilor si in final Tipul acela ciudat imbracat ca Elvis Presley despre care stiam ca se numeste Moarte Zeilor.
Ramasem Blocat.Avusesem o disputa personala cu Moartea Oamenilor, asa ca, in mintea mea aparu gandul de a sterge putina.Dar, unde sa te ascunzi cand esti intr-un desert?Nu ma simteam in stare sa fac fata tuturor Mortilor laoalta, abia reusisem sa o pacalec pe una, dar pe toate?Cred ca nu v-ati gandit cand am spus´´Sa fac fata´´ ca as fi avut de gand sa lupt cu ele.Nuuuuuuu, ma gandeam sa fac fata situatiei.
Asa ca facui singurul lucru care se putea face, acela ca...ramasei nemiscat sa vad poate...nu ma vedeau.Doar nu venisera pentru mine, asa ca exista o sansa sa nu pot fi vazut.Nu este rau sa fi fost Ucenicul Mortii pentru o zi, invatasem cate ceva.
Adam mormaia in continuare cuvintele ...magice doar de el stiute.Cele sapte Morti se asezara in randul lui, apoi una din ele intreba:
-O ultima discutie inainte de a muri Omule?
-Nu, faceti-va treaba, daca nu vreti sa o fac io pe a mea.Azi voi termina umila mea existenta.
-Probleme cu Eva Adame? Nu te mai recunoaste, nu te mai doreste, se auzi un glas, putin ironic.
-De parca nu stii.De ce mai intrebi? De fiecare data, la fel este.
-Asa este daca vrei sa iti alegi o muritoare de rand!Scuze, stiu ca...toi-a fost facuta cadoul.
-Cum spui tu.Altadata ti-as fi cerut socoteala pentru aceste cuvinte.
-Hm, sa ceri socoteala Mortii?Interesant.Deci, ne facem treaba?Trecem peste parte in care te omori singur? Te lovim noi?Parca, nu mai stiu ordinea.Nu te-am mai luat de mult...Omule.
-Da, nu l-am mai omorat inca o data, chiar de doua ori ,sau...de o suta.Ce mai conteaza.Daca onul vrea sa moara, atunci intervenim noi.Noi nu suntem Constiinta Cosnica, nu dam sfaturi.Acum baieti!
Si intr-o secunda cei sapte lovira deodata.Corpul celui care fusese Primul Om, scumpa creatia al creatorului, cazu pe spate.Spiritul i se sparse in un milion de farame.
-Degeaba mascarada asta cu faramarea spiritului daca maine, se va realinia din nou.dar, asa mai dau si eu cu Coasa io data la 60 de ani, ca Zeii, nu mai vor sa moara
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu