Interlopii

            Interlopii

Capitolul unu : Anul 1990

-Salut băieţi, vă ofer ceva de lucru?

-Ăăă, da, de ce nu.Sunt interesat, spuse unul din băieţi.Voi?

-Păi, depinde ce şi cu cât se plăteşte.Despre ce ar fi vorba?

-Nu putem vorbi aici şi nici pe stomacul gol.Vine unul cu mine să iau nişte hamburgeri.Aici aveţi bere şi suc.Din ăla bun Coca-Cola originală, că doar suntem în Germania.Apropo, eu sunt Harry.Vin în vreo zece minute.Cine vine cu mine?

Unul din tipii din grup, se ridică, după ce-şi luă o bere şi plecă cu Harry.Ceilalţi işi luară fiecare câte ceva de băut.

După un sfert de oră cei doi se întoarseră cu două pungi de hamburgeri.

-Putem vorbi aici?

Băieţii după ce aruncară o privire în jur se declarară de accord.

-Nu cred că cineva poate înţelege ce vorbim noi, microfoane să aibă careva, ar fi culmea culmilor.Bănuiesc că nu ne oferi vreo treabă legală, nu?

-Da de unde legală. Cineva are un pont mare, un safe.Eu voi fi şoferul cu acte, care face cursa legală.Desigur că nu ar fi indicat să fiu controlat în noaptea în care am safe-ul în maşină.Problema este de o singură natură.Am fost cinci personae la ultimul pont şi nu ne-am descurcat, cu urcatul în timp util, aşa că am dat-o de gloabă.Adevărul că nu se investise deloc bani pe maşină şi pe altele.Acum se oferă exact 300 de mărci înainte până la urcarea mărfii în maşină, dar jumătăţi de bancnote, după ce am urcat, celelalte jumătăţi.Am nevoie de o echipă de 6-8 oameni, eu mai sunt cu încă unul care va fi cu mine.Aştia sunt banii.

Tipul scoase o tufă de bani de lângă un pistol, pe care, evident că îl făcuse cumva văzut.Cu mâna stângă ţinea banii, apoi cu dreapta scoase un foarfece din alt buzunar şi tăie în trei ture banii în jumătate.

-Condiţiile sunt: Voi nu veniţi cu cuţite sau arme.Când intrăm în locul unde se află obiectivul, vă dau câte 300 ori câţi sunteţi, după ce încărcăm, restul jumătăţilor dar şi câte 200 în plus.Voi alege un băiat sau doi care va veni cu noi în maşină la baros să ne ajute la tăiat, spart safe-ul sau la găurit.Acesta va primi încă 500 după ce vom reuşi să-l deschidem.Nu vă interesează ce bani sunt înăuntru, pentru că şi eu am cotă fixa, la fel cât voi.Eu sunt dator la ei, la cei care organizează , nu facem parte.Cam asta este.Dacă sunteţi interesaţi, mâine seara la 16 să fiţi aici pe aceste bînci.Şi fără poliţişti, se înţelege.Pe doi din voi îi cunosc din camp, ştiu că aţi mai făcut treabă, mergeaţi cu o echipă de ţigani din Constanţa.Aceiaşi plată pentru salahori.Greşesc?

-Nu, este adevărat, am fost eu, spuse un tip de vreo 35 de ani slăbuţ cu o faţă cam  oacheşă.Băieţii au făcut plata bine, am avut chiar şi bonus.Au luat peste o sută de bătrâne.

-Nu mereu ai norocul ăsta.Dar, se poate şi mai mult.De accord?

                                       **

-Este liber, putem intra.

Cei şapte românaşi nu văzuseră ce făcu timp de un sfert de oră Harry, dar după ce acesta tăiase lanţul de pe poarta din spatele depozitului, îl urmară.Acesta se vedea că ştia ce face, se îndreptă către un perete dintre două ferestre, trase un container pe roţi de lângă perete, apoi timp de câteva secunde bocăni peretele.Lovi scurt cu un ciocan, peretele se găurise de parcă era de carton

-Peretele a fost şmenuit.

-Se vede.Este sigur?

-Ce să fie sigur?

-Păi, ai rezolvat cu paznicul?

-Nu este paznic astăzi .A fost aranjat totul.

-Ok.Să-I dăm bice!

Cei nouă oameni intrară prin spărtură.Timp de vreo zece minute lucrară fără prea mare zgomot.Un cărucior, un safe răsturnat peste căricior şi trupa ieşi pe aceiaşi gaură pe unde intraseră, după ce o mai lărgi puţin.Împinseră căriciorul pănă la

Poarta pe unde intraseră.De acolo mai impinseră vreo 40 de metri unde după un perete era parcată o maşină de cărat marfă acoperită.Harry meşteri puţin, coborâ o platformă pâna la nivelul căruţului, apoi în împinse pe platformă.Apăsă pe o pârghie şi platforma se ridică.

-Băieţi, aici sunt cei câte 200 ale voastre, banii netaiaţi şi în teancul acesta cei tăiaţi.Tinere, împărţi-ţii după serii, cum trebuie.Cine vine cu mine? Am nevoid oar de doi bîieţi, aşa am hotîrât, încă cinci sute.Eu nu ştiu măcar dacă sunt bani în safe, dar ce am vorbit, rîmâne valabil.Cine vine?

După cinci minute maşina rula pe asphalt în noapte.Soferul  nu condusese mai mult de cinci minute.Trase maşina într-un hangar dintr-un spaţiu mare ce părea dezafectat.Câteva clădiri dărâmate care arătau foarte rău parcă delimitau curtea ce părea a fi un cimitir de vechituri.

-Avem aici şi current şi baroase.Putem încerca să îl tăiem, dacă nu, dîm la baros vreo oră-două.

-Cam cât ar putea dura. Întrebă un puşi care nu părea să aibă mai mult de 18 ani.

-Depinde, mai mult sau mai puţin.Nu vine nimeni aici nici măcar ziua.Nu doarme nici un boschetar aici, totul este sub control.Avem la dispoziţie treo ore, atunci vor veni cei care au coordonat să ridice banii.

-De aici?

-Din apropiere.Nu se expun ei chiar dacă ştiu că ar fi şi o supă de mii.Ştiu să îi folosească pe alţii, de sacrişiciu.Nu câştigi fiecare zi 500 sau 100.

-Adevărat, dar şi dacă te prind înghiţi vreo 5 ani.

-Da. Adevărat.Suntem constrânşi.

Harry a adus două polizoare, vreo zece pânze şi un prelungitor care cine ştie unde era conectat.

Ajutoarele erau , puştiul de 18 ani şi tipul oacheş de 35 de ani.

-Băieţi, fără nume este cel mai bine.Dacă cineva te strange cu uşa de coaie, chiar nu ştii cu cine ai fost.Nici măcar din ce oraş este.Deci voi sunteţi  Puştiul şi Puriul.Eu sunt Harry, care desigur nu este numele meu.OK?

-De ce nu? Tu faci jocurile.Dacă este treaba bună, luăm şi un bonus?

-Nu depinde de mine băieţi.Sunt un sclav la fel ca voi.Punct!

-Primul începu să taie Harry.După un sfer de oră îl înlocui Puriul, timp în care Puştiul stătuse afară de şase.

După jumătate de oră reuşiseră să decupeze un pătrat.Dar sub el era beton aşa că mai bătuseră şi la baros puţin.Apoi tăiară şi cealaltă parte a uşii cea din interior.

Uşa era destul de groasă de vreo 10 centimetri, tabla de vreun centimetru şi diferenţa umplută cu beton.

La o oră şi jumătate reuşiră să facă prima perforare.Un lucru bun şi altul rău.

Prin gaura rezultată, văzu saci de bani, dar din pacate erau în partea de sus al safe-ului li acesta avea două rafturi.Nu prea avea cum să ajungă la raftul de jos, aşa că, au trebuir sî facă încă o gaură.

-Scuze Harry, dar trebuie să negociem.Am transpirat 3 kile la polizor şiu la baros.Ai muncit şi tu, dar trebuie să mai facem o dată treaba.Ai spus până găurim.Asta face deja 500.Altă gaură, încă cinci sute, deoarece eu deja am o mie, deci mă risc în plus.Corect?

-Harry era  cumva cu spatele la cei doi.Scoase din reflex pistolul, dar după două secunde îl puse la loc.

-Aveşi dreptate.Continuăm.Aveţi aici cei 1000 pentru voi doi ,şi…de ce nu, pentru a merge treaba mai repede, încă o mie în avans.Pe cai băieţi!

Cu banii în buzunar şi cu experienţa lucrului deja ştiut şi făcut, treaba a mers chiar mai rapid de încă o oră şi jumătate.

Între timp Harry verificase dacă banii din saci sunt la număr cu ceea ce sria pe hârtiile din interior. Pe sacu nu scria nimic cum văzuseră în filmele americane.probabil că sacii erau refolosibili, aşa că din aceste considerente nu trebuia să fie scrişi.Un lucru bun, deoarece astfel oamenii din echipă nu deveneau mai lacomi deoarece ar fi putul citi şi calcula suma din safe.

Cred că Harry nu era mulţumit deoarece cât lucrară a doua tură era mai puţin  glumeţ.

Harry pusese toată valoare într-un singur sac , apoi îi runcă pe ceilalţi.

Când Puştiul ieşise afară să păzească şi Puriul dădea la baros, Harry îi strecură o foae scrisă acestuia în mână, apoi făcu un semn discret spre gără să nu vorbească.

Puştiu , deşi era întuneric afară, dimineaţa se făcea pe la orele şapte, era luna noiembrie, totuşi putea citi la lumina lunii.După un sfert de oră când se întoarse îi făcu tuşi gros de două ori ca şi cum şi-ar fi dres glasu.

Harry înţelese semnalul.

A doua gaură apăru.De această dată nu erau saci, care conţinuseră şi mărunţiş în prima parte.Acum se vedea doar vreo optzeci de teancuri de bani, dar majoritatea erau mici, de 10, 20 şi 50.

Echipa suplinitoare nu avu aces la numărare, Harry înghesuind totul într-un sac din cei aruncaţi.Harry duse mâna la buze, apoi aruncă câte un teanc de 20, adică încă câte 2000 fiecărui.

-Voi doi veţi pleca acum.Eu las maşina aici, cineva se va ocupa de ea.Tu Puriule ieşi acu, apoi Puştiul după cinci minute.Tu te duci în ce direcţie vrei, Puştiul în cea opusă.Aveţi un km până în oraş .Vă recomand tranvaiul, aveţi bilete aici.Peste trei zile voi primi aceptul pentru pontul următor.Am făcut plata bună, aşa că voi veţi primi câte 500 în plus.Ţine.

În timp ce vorbi le dădu câte un săculeţ de mărunţiş.Din nou duse mâna la buze ca şi cum le ar fi făcut semn să nu vorbească.

-Acum plecaţi.Ne vedem peste trei zile la locul de azi.Dacă plecaţi în ţară, trimiteţi pe careva care a lucrat în seara asta cu noi.Voi decideţi.

                                ***

Puştiul venise chiar a doua zi în parcul din faţa gării.Multă lume era, dar prea puţini stăteau locului mai mult de câteva minute.Oamenii mergeau  grăbiti să ajunge fiecare unde doreau.

Se vede că Puştiul nu făcea parte din acea categorie.Acesta era pe o bancă unde stătea singur şi mânca cartofi prăjiţi cu maionezî.Avea alături o Coca-Cola , dar şi un ziar din care se părea că citea foarte atent.

În realitate supraveghea o anumită alee care dădea în cea principală care ducea direct în gară.

Făcu de vreo două ori cu mâna la careva cunoscut de el, dar nu se ridică să meargă a vorbi cu ei.

În spatele lui mai era încă o bancă ce era lipită, dar cei care se aşezau stăteau spate în spate.Cineva se apropie de cealaltă bancă.Noul venit avea îmbrăcăminte sportivă şi alerga.Se opri lângă cealaltă bancă, puse piciorul pe ea şi îşi legă şiretul.Dacă cineva ar fi fost lângă cei doi, sigur nu ar fi auzi să îşi fi spus ceva.

După zece secunde alergătorul îşi luă tălpăşiţa.

Acesta intra la WC unde se închise într-o cabină timp de câteva minute.Citi un bilet pe care îl avea în mână.

’’ Peste cinci minute voi pleca de pe bancă spre staţia cutare de metrou.Voi coborâ acolo, voi merge pe marginea râului care este cam la cinci sute de metri.Voi fi pe o bancă acolo peste o oră.În spatele băncii este zidul unui parc şi exact în dreptul meu este un tufiş unde este îngropat obiectul pe care l-am luat .Acesta este la 20 centimetri sub pământ, dar să nu dea careva de el, m-am căcat chiar deasupra lui, din caz de ceva să am un pretext că am fost în tufiş.’’

-La dracu de bighidiu.Trebuia să se cace pe el.Poate râde de mine.Îl împuşc să moară mă-sa!

Dar lucrurile nu au luat chiar o turnură atât de întunecată ca cea pe care alergătorul, care se dovedi a fi Harry , o făcuse.

Intrase în boschete şi doar verificase dacă coletul era acolo coform spuselor din biletul citit.

 

                                   ****

După trei zile.

-Dar de ce să fi făcu aşa?

Cel ce întrebase era Puştiul.Alături de el era Harry.

-Cine ştie ce se petrece în mintea unui om care consumă.Este capabil de orice, cred.Ei nu erau băieţi răi, dar...

-Dar Ofiţierul ar fi fost capabil să le-o facă?

-Am auzit când am fost angajatul lui la mine în ţară că ar fi eliminat pe careva, dar doar suspiciuni.Nimeni nu a fondat vreo acuzaţie la adresa cuiva.Cineva totuşi trebuia să plătească, aşa că el a fost forţat să îşi depună demisia.

-Ce s-a întâmplat?

-Arme, cineva ar fi fost împuşcat pentru un depozit de armament.Cică ar fi luat sute de puşti.Au fost mai mulţi tipi cei care ar fi accţionat.Era pe timp de război, era nevoie de arme.Au murit sute de soldaţi nevinovaţi.

-Şi tu?

-Am avut norocul de a supravieţui.Şi eu mi-am dat demişia atunci.Am venit mai mulţi aici în Germania.

-Ai omorât pe careva în război?

Harry se uită la puşti în ochi, dar o privire lungă , care părcă trecea prin acesta.

-Înclin să cred că nu, deşi am descărcat câteva încărcătoare într-o seară.Dimineaţă am descoperit sânge dar cred că şi-au luat morţii sau răniţii pentru a nu fi identificat grupul.Asta a fost cu o seară înainte de masacrul de care îţi povesteam.Au fost câteva zile foarte nasoale pentru nervii noştri, ai tuturor.Au fost soldaţi care şi-au împuşcat colegii, ofiţierii, au dezertat ori s-au sinucis.

-Ok, nasol, dar de tovarăşii aceştia ai tăi, eşti sigur că ai fost mierliţi?

-Nu, supradoză.Ei ar fi luat trei kile de cocaină de la cineva la un pont dat de Ofiţier.Acesta este în puşcărie pentru alte fapte cu care este asociat dar este în curs de judecare.Scapă, nu mai au probe nici martori.Au eliminat trei din cei cinci, care, cică ar fi avut un accidente de maşină.Se pare că al patrulea s-ar fi sacrificat în mod intenţionat, dar, doar el purta centură şi doar el a scăpat.Acela este judecat în libertate.Unul din ceilalţi martori ar fi dispărut, iar cel de-al doilea şi-ar fi retras acuzaţia, deşi se acuză pe sine şi riscă puşcrie vreun an.Dar, va trăi, asta este important.

-Şi cu cocaina, cum a fost?

-Nu ştiu sigur, au fost doar ei doi şi un şofer.După ce ar fi adus marfa, Ofiţierul ar fi spus că mai trebuie încă trei kile.Aşa că i-au pus să le aducă, nu le-a plătit efortul şi i-ar fi pus sub ameninţare să-i taie unul celuilalt câte un deget la alegere.Alţii aveau pistoalele automate la capul lor.

-Nasol.

-Da. De aceea ei au luat pe faţă baniii pe care trebuiau să-i livreze, mărunţiş, vreo 18.000 şi au fugit în Olanda.Dar ar fi anunţat şi pe cel de la care furase ce şi cum a fost.Nici ăla nu era vreun prost, aşa că a ieşit urât.Cineva a trebuit să plătească, şi ca de obicei cei mai nefolositori o fac.Cred că Ofiţierul i-a sacrificat pe aceştia, dar poate că oamenii Olandezului i-au injectat.Cine ştie, cert este faptul că ei nu mai există.

-Bine, dar tu de ce a trebuit să plăteşti?

-Ei au fost oamenii mei, celula mea, răspundeam direct de faptele lor.Eu trebuie să plătrc un milion din loviturile cu safe-uri.Nu era chiar greu deoarece eu lucrez ca şofer la maşina de blindate şi cunosc totul.Am făcut cursurile de pază şi, înainte de a fi în armata iugoslavă, am fost în Legiune Franceză timp de trei ani.Nu am prelungit contractul deoarece a început chestii de schimbare la noi în ţară.Ni s-a permis întoarcerea tuturor refugiaţilor şi aveam şi eu familie, trebuia să mă întorc.

-Şi acum?

-Nu mai sunt, o explozie mi-a luat familia.

-Uaaau, condolianţe.

-Mersi, m-am obişnuit cu ideea.

-S-a meritat Legiunea?

-Pentru acele timpuri a fost ok, dar dacă nu ai probleme capitale, nu recomand!Te dezumanizează încetul cu încetul.Crede-mă că reuşesc acest lucru.

-Aş vrea să merg şi eu în Legiune.

     Capitiolul doi : Anul 2010

-Hm, nu ştiu ce să spun.Pentru că eşti fără cazier te va avantaja, dar pe de altă parte se pot ivi probleme.Depinde de ce face adversarii.Să nu te aştepţi la menajamente din partea acestuia.Tat-su are un oarecare renume de interlop, nu cred să fi muncit vreo zi cinstit în viaţa lui.Doar hoţii, prosteli, magazine falimentate, credite, tot ce poate aduce bani cu efort puţin.