-Tehnologie, evident.Deci, mă auzi?
-Da, te aud de parcă ai fi propria mea Conştiinţă.
-Bine atunci.Şi eu te-am auzit.
-M-ai auzit, sau mă auzi?
-Te aud mereu.
-Uaaau, asta înseamnă că ai auzit şi ce am vorbit cu...cel
de mai devreme?
-Cu Dragonul?
-Da.
-Am auzit fiecare cuvânt.
-Şi ce crezi despre toate acestea?
-Ceea ce cred nu are nici o relevanţă.Nu
influenţează cu nimic relaţia noastră profesională.
-Este adevărat ce spunea el?
-Despre ce? A spus mai multe.
-Păi, în primul rând despre el, dar şi despre ce
vor aceştia de la Academie.
-Adevărat despre el.Despre Academie, la fel.Vei fi
un produs de-al lor pe care îl vor folosi cum cred de cuviinţă.
-Auzi, tu eşti doar un glas?
-Sunt mai mult decât atât.Păcat că tu nu dai
credit celor spuse de mine.
-Şi dacă aş da credit, ce s-ar întâmpla?
-Viaţa ta ar decurge într-un cu totul alt sens.
-Într-un sens pozitiv?
-Într-un sens diferit de a celorlalţi.Poziti sau
negativ sunt doar puncte de valoare diferite, dar nu fixe.Este un mod de
percepere.
-Înţeleg.Tu ce ai face, ai asculta de spusele lui
Xa?
-Categoric.Şi asta nu doar pentru că sunt eu mai
rebel.
-Mă băgaţi în belele băieţi.Vezi, dacă nu am
reuşit să-mi fac şi eu prieteni ca toată lumea de aici! Ştiam eu că sunt mai
ciudăţel de felul meu, dar în două zile să îmi fac ...prieteni , un glas al
unei pelerine şi un şarpe care se crede dragon?
-Te-am auzit amice.Încă sunt pe modul
’’invizibil’’!
-Na, ce spuneam! Acum am pe urmele mele un glas
invizibil care mă spionează.Nu era destul că am un glas diferit în căpăţână,
mai trebuia altul.Uff!
-Cam în toate societăţile, a vorbi singur nu este
un lucru chiar comun sau normal.
-Cred asta. Cred.Dacă mă iau după glasurile pe
care le aud, am ocazia să ajung la balamuc.
-Dar, totodată ai ocazia de a face ce nu prea
multă lume a făcut.
-Ce să fac?
-Să cunoşti civilizaţii demult ascunse pentru
Oameni.Nu este un lucru deloc de neglijat.
Capitolul trei: Clona
Undeva în interiorul sediului Academiei Americane
din Germania.
-Unde spuneai că trebuie să mă opresc? La acestă
uşă?
-Da, chiar aici.Eşti ăn siguranţă sub pelerină.Nu
poţi fi detectat sub ea, un detaliu pe care nimeni nu s-a sinchisit să îl
observe.
-Merg pe mâna ta.
-Mergi pe o mână sigură.Intră aici.
John deschise uşa cu una din cartelele de acces pe
care Pilotul Automat îl sfătuise să o ia.
Sala în care intrase era de fapt un hangar mare de
peste 1000 de metri pătraţi, în care erau înghesuite fel de fel de aparate mai
mult sau mai puţin funcţionale.Marea majoritate erau acoperite cu huse
împotriva prafului, sau cu folii de ceolofan.Unele din ele aveau monitoare sau
ecranele deschise funcţionând sau poate pe modul stand-by.
John urmă înstrucţiunile pe care le auzea în
mintea sa transmise de glasul interior al celui pe care îl numise Pilotul
Automat.
Se opri în faţa unei maşini destul de mari care
avea vreo cinci monitioare luminate.
-Ce trebuie acum să fac?
-Conectează-te de la această tastatură.Scrie ca
parolă ’’The Death’’.
John pierdu câteva minute în faţa tastelor
încercând a face aparatul sau maşina funcţionabilă.
-Mi-a dat accept.Care-i misiunea?
-Misiunea este să-şi facă ceea pentru ce a fost
proiectată.Mă conectez eu la aparat.
-Poţi face asta?
-Desigur .
Aparatul îi ceru să stea drept fără să
clipească.Un braţ mecanic îi plimbă prin faţa lui un aparat care îl scană, apoi
îi luă câteva mostre de sub unghii, fire de păr, chiar şi o picătură de sânge.
Pe monitor îi apăru capul unui tip care se vede că
era în altă parte.
-Salut, eu sunt gazda ta, sunt cercetătorul care
se va ocupa cu crearea unui nou corp.
-Unui nou corp? De ce vorbeşti?
-Păi, pentru ce ai venit aici? Nu pentru o clonă?
-Nu prea ştiu pentru ce am veni aici.
-Pentru asta ai venit, crede-mă.În şase ore noul
corp va fi funcţional, dar imatur ca un bebeluş.În decurs de câteva ore îl voi
face să meargă, să vorbească ca tine şi să treacă drept persoana ta.Nu se
pooate mai mult.Pentru planul pe care The Death mi l-a prezentat este suficient
ceea ce voi face.
-The Death? De ce îi spui aşa?
-Asta este parola.
-Aha! Este prieten cu tine?
-Ne cunoaştem de ceva timp.Aş putea spune că
suntem prieteni, deşi el este doar un spirit iar eu doar un...
...un spirit? The Death este un spirit?
-Da, asta este.este imaterial, nu are corp.Avem
ceva, un lucru în comun.Ambii nu avem corpuri!
-Cum, nici tu nu ai corp? Uau, şi tu eşti DOAR un
glas?
-Nu am corp, l-am pierdut la un experiment acu’
ceva timp în urmă.M-am tăiat cu o rază laser şi nu a mai rămas mai nimic din
mine, restul s-a carbonizat.
-Şi totuşi, cum de exişti?
-Mi-am transferat conştiinţa în această maşină.
-Şi cum ai reuşit asta?
-Am fost şi
sunt un geniu prietene.Nu ar fi fost păcat ca o asemenea minte să se piardă?
Lucram de ceva timp la un experiment care urmărea conservarea spiritului în
cazul pierderii corpului.
-Este brevetată învenţia?
-Nu. Nu am vrut să atrag atenţia asupra mea.Nimeni
nu ştie că eu nu mai exist.Ei cred că eu sunt plecat şi comunică cu mine în
acaest mod...când este necesar. Când apelează la serviciile mele.Le pot
îndeplini fără nici o problemă.
-Şi cum te descurci aşa?
-Ce întrebare.Nasol, sunt frustrat.Chiar dacă îmi
place să lucrez să stau cu nasul doar în laborator, mai erau multe lucruri pe
care le apreciam, cum ar fi o ieşire cu o femeie la un restaurant, o mâncare
bună.Acum, sunt doar o minte blocată într-un calculator.
-Nu a mai rămas din tine pe undeva vreo picătură
de sânge, sau vreo bucată de tine necarbonizată?
-Ba da, penisul mi-a fost secţionat în timpul
experimentului şi l-am păstrat ca amintire.
-Şi, de ce nu îl foloseşti pentru aţi crea un corp
nou? Dacă ai reuşi să-ţi pui mintea într-un computer, cred că vei reuşi şi să o
scoţi, nu?
Se auzi o înjurătură în limba rusă.
-Ne vedem mâine camarade.Vei primi informaţiile la
timpul potrivit.O zi bună.
2
La orele 21 John merse la fişier pentru
rezultate.Acestea încă nu fuseseră afişate deoarece unele testări mai duraseră
peste planificări.
-Mâine dimineaţă la orele zece vor fi afişate.Până
atunci, program de voie.
John nu se complică să facă ceva anume.Ieşi cu
colegii lui la un bar din apropiere.Oricum aceştia se arătaseră destul de
uimiţi şi fuseseră reticienţi, deoarece John nu fusese niciodată cu cineva
dintre ei în afara bazei la distracţie.
Dormi destul de bine.Nu prea se gândi la escapada
din ziua anterioară.Ce avea să se întâmple se va întâmpla.De unde ştia el că
totul nu era decât o farsă elaborată făcută de Academie.Poate făcea parte din
plan.Cine ştie.Avea să vadă.Poate câte un elev era corupt pentru a-l duce pe
alt drum, dar în realitate ar fi lucrat tot pentru ei.
Dimineaţă îl trezi glasul Pilotului Automat.
-Trezeşte-te leneşule.Ai lucruri importante de
făcut.
John ştia să treacă neobservat.Acesta era lucrul
pe care îl reuşise să-l facă cel mai bine de când era în Academie.Nimeni nu îl băga
în seamă.Acest lucru putea avea şi avantajele lui.
Când se schimbă la baie, găsi lângă el şi
pelerina.Fusese 100 la % că înainte de a face duş nu era în acel loc.Cineva o
aduse acolo.
-Mă auzi Pilotule?
-Te aud.Ce vrei?
-Cum a ajuns pelerina aici?
-Eu am adus-o.Am metode proprii, nu crezi?
-Cercetătorul spunea că...nu eşti material, că nu
ai trup.Aşa că, pot şti cum ai adus-o?
-Nu trebuie să vorbeşti pentru a te auzi.Vorbeşte
în gândul tău.Putem fi ascultaţi.
-Da, trebuia să mă aştept la un mod ’’silenţios’’.Sigur
tu nu eşti Conştiinţa mea?
-Sigur nu sunt.Sunt o entitate care a avut trup
cândva.
-Aha, asta parcă mă face să mă simt deja mai bine.
-Am sesizat ironia amice.
Cu pelerina pusă, John plecă către hangarul de vechituri.
-Omule, nu vezi pe unde mergi?
-Scuze, dar...
-Ha! Ha! Te întrebai cum de te văd, nu? Nu te văd,
The Death mi-a spus că eşti aici.
Unul din oamenii de servici vorbea cu el.Celalalt
trăgea cu mopul, dar era cu spatele către John.
John rămase cu gura căscată.Al doilea om de
servici era identic cu el.Acestă nu era îmbrăcat civil ci era într-un tricou şi
un pantalon de –al Academiei.
Mai multe lucruri se petrecură simultan.Primul,
tânărul care semănă cu el se îndreptă
catre lift, aşteptă în faţa lui până coborâ, aşteptă să iasă un grup de oameni
din el, apoi intră.O găleată de apă se răsturnă deoarece cineva o lovise din
neatenţie.Apa ajunse lângă lift şi un scurt circuit se produse când tânărul
apăsă pe un buton.
Se auzi ţipete.O echipă de intervenţie veni rapid,
şi John văzu cum îl luară pe tânărul ce semănă cu el.
-Să mergem.
Paşii lui John îl purtară în mod automat către
ieşire.După câteva minute era în aer liber în afara Academiei.
-Acum , auzi John un glas nou, cel al lui Xa, să
mergem.
Capitolul patru: The Death
John era din nou sub pelerină.Omul de serviciu, nu
ştia de ce era şi el lângă John.Xu era pe mod ’’invizibil’’, iar glasul
Pilotului automat îi vorbea în urechi de câteva minute.
John nu se concentră de loc la ce spunea
Pilotul.Încă se mai gândea la cele petrecute cu câteva minute mai devreme.
-Domnule, auzi glasul omului de servici.Daţi-mi
voi să mă prezint.Igor Vasilievici, cercetător rus, proaspăt înviat şi cu un
corp nou şi virgin.Doresc să mergem undeva să mânânc.
-Tu eşti cercetătorul? Ţi-ai clonat un corp, sau
acesta a fost corpul tău şi tu încă mai susţii această glumă!
-Ha! Ha! Ha! Amice, am şase ore de înregistrare cu
procesul de creare a noului corp.Nu puteam scăpa aşa ceva.Este inovator ce am
făcut io.
-Dar ai mai făcut clone până acum, nu?
-Da, dar nimeni nu a transferat o conştiinţă
într-un trup nou.Cel puţin nu fizic.În filme, sau mai făcut, normal.Filmul bate
viaţa reală.
-Şi acum, care-i planul, ce vom face?
-Acum, se auzi glasul Pilotului Automat, sub
pelerină!
2
John credea că ar fi trebuit să mai stea cel puţin
câteva minute cu gura căscată.
Avea toate motivele pentru asta.Adică, de câte ori
ai auzit dumneata să te acoperi cu o pelerină şi în interiorul eu să te simţi
ca şi cum ai fi într-o încăpere? Mai mult chiar, să vezi lângă tine cum mai
intră un tip şi...picioarele tale care treceau prin podeaua încăperii pintr-o
ceaţă parcă nu prin podea, să vezi că stau bine mersi pe o pardoseală solidă
metalică chiar.Tipul se aşează pe un fotoliu confortabil care cu o secundă mai
înainte nu era deloc acolo.
-Dar ia şi tu un loc.De ce stai în picioare?
Un al doile fotoliu apăru, dar acesta era aşezat
cumva în faţa primului lângă fereastra pric care, prima dată când fusese acolo
John vedea afară.
-Am şi eu un loc, se auzi glasul lui Xa care apăru
şi el în interior.
-Desigur amice, lângă mine , îi răspunse Clona!
-Uaaau, destul de frumos aici? Ce este, o navă?
-Da. Cred că aşa s-ar numi.Văd că are un sistem
foarte simplu de navigare.De navigare manuală, mă refer.
John văzu cum în dreapta lui se materializă un
pupitru simplu cu o manetă şi câteva butoane.
-Conducerea este mentală.Mult mai simplu aşa.În
acest mod poate conduce doar cel care este desemnat, auzi glasul cu care deja
se obişnuise, în urechile sale.Comandă mental să se ridice uşor şi să se
deplaseze unde vrei tu.
-Şi unde aş vrea eu?
-Tu ştii asta, nu eu.
În spate deja erau trei fotolii, pe care stăteau
Clona, Xa şi...un individ pe care nu-l văzuse niciodată.
-Tu, cred că eşti Pilotul Automat sau The Death.Greşesc?
-Nu, eu sunt Spiritul Pelerinei.Pot fi vizibil
doar în interiorul acesteia.Şi sunt imaterial, se înţelege.
-Bine ai venit la bord amice, spuse Clona.
-Păi, teoretic şi practic eu eram la bord.Bine aţi
venit voi.
-Ok, unde mergem amice?
-Unde ne va duce nava.Drept înainte.
În jumătate de oră John învăţă totul.Naviga mai
mult pe modul manual care îi plăcea mai mult.
Nava putea merge cu zeci de km pe secundă , putea
trece prin orice fără a strica obiectul pe care-l atingea , putea trece prin
stâncă sau prin apă ca prin aer.Nimic nu stătea în calea ei.
-Spirite, cum de poate trece prin orice?
-Este imaterială!
-Dar noi nu
suntem!
-Nu are importanţă asta.Este greu de explicat,
greu de accepta şi mai greu de realizat.
-Este nava ta?
-Da, este modul meu de deplasare, dar şi cuvântul
’’navă’’ i s-ar potrivi.
-Aha, de fapt, tu o conduci, nu?
-Acum, tu o conduci.Te-a ales ca tu să-i fii
pilot.Interesant este faptul că îi place ca o fiinţă marerială să o piloteze.Cred
că sursa puterii ei asta este.
-Dar tu nu o poţi pilota?
-Ba da, dar eu sunt Secundul.Pe tine te va asculta
primul.
-Şi care este hiba aici?
-Nu este nici o hibă.
-Bănuiesc că cei de la Academie, nu ştiau despre
toate acestea, nu?
-Ei nu ştiau, dar era cineva acolo în interior
care ştia.Cel ce fusese înainte la comandă.
-Poate dăuna asta?
-Nu, el este din aceiaşi specie cu mine, nu va
spune niciodată lor secretul acestui obiect.
-De ce nu va spune?
-Pentru că el nu este ca Oamenii.Este diferit şi,
mă rog.Cum poţi întreba despre ceva despre care habar nu ai că există?
-Dar acum că am dispărut, cineva ar putea întreba.
-Nu, nu ai dispărut.Corpul tău a fost
scurcircuitat.Tu practic eşti mort în Academie.
-Dar Xa?
-Xa este mai subtil decât poţi crede.Apoi, nimeni
nu l-ar căuta.Era...prea puţin important, făcea parte din recuzită.
-Îmi vine destul de uşor să rumeg toate aste, deşi
par cam regizate şi greu de înghiţit.Acum câteva zile dacă mă întrebai de cred
în extratereştri sau în Magie răspunsul meu ar fi fost unul:Nu!
-Acum
crezi?
-Cred ce văd, normal.Desigur mai există variantele
să visez sau să fiu într-un somn, vis hipnotic.
-Corect, există şi aceste variante.
-Ăăă...există?
-Da, dar nu este nici una din ele.Fii liniştit.
-Această tehnologie există şi în altă parte pe
Pământ?
-Da, normal că există, dar nu prea multe
exemplare.Acest obiect nu se deteriorează decât foarte greu.Este rezistent
poate exista zeci de mii de ani.
-Nu cumva chiarr milioane de ani?
-Nu fi ironic.Acest obiect are deja 15 mii de ani.
-Uaaau.Exişti de mult amice.
-Nu şi eu.Eu sunt mai tânăr, din generaţia
trecută.Eu am puţin peste 6 mii de ani.
-Şase mii înseamnă ceva.Şi în Academie mai este
cineva la fel de vechi, pardon, bătrîn ca şi tine?
-Da, mai este.
-Şi cu ce se ocupă el?
-Elimină ţintele umane.
-Omoară oameni?
-Da, ceva de acest gen.
-Păi, este imaterial ca şi tine?
-Da.
-Şi, tu ai putea să elimini Oameni ca şi el?
-Nu ca şi el, dar şi eu aş putea să elimin.Nu, pe
cine mint, nu pot .Abia am energia necesară de a mă putea face vizibil pentru
cineva.
-Ar trebuie să povesteşti mai multe despre tine.
-Ok.Numele meu este Mo.Sunt din specia Death.
3
-Death? Ce înseamnă asta mai exact?
-Mai exact? Înseamnă că sunt din aceiaşi specie cu
Moartea, cea care ia sufletele Oamenilor.
-Şi există una care ia sufletele animalelor?
-Da, tot din specia mea face parte.Ca să spunem
aşa, moartea fiinţelor este o afacere de specie, care ar fi echivalentul
expresiei ’’afacere de familie’’.Specia noastră nu are prea mulţe exemplare.Aş
putea foarte bine folosi cuvântul ’’familie’’ nu specie.Termenul este totuşi
diferit de cuvântul vostru.
-Deci, tu eşti Moarte, cel puţin în teorie?
-Teoretic am calităţile Morţii, practic nu
sunt.Dar cred că dacă ai spune că sunt Moartea în vacanţă, nu ai greşi cu
nimic.Mi se potriveşte ca o mănuşă.
-Şi de ce nu eşti tu Moartea? De ce este
altcineva?
-Lasă-mă te rog să îţi spun evenimentele în
ordine, căci tu dai un alt sens discuţiei cu întrebările tale.
Eu am căpătat conştiinţa de sine acum vreo 6-7000
de ani în urmă.Nu ne naştem ca şi Oamenii , nu trecem prin starea de ’’bebe’’.Avem
şi noi o perioadă scurtă de imaturitate, dar durează doar o zi.După o zi suntem
la fel de maturi ca şi în ziua intrării noastre în nefiinţă.
-Puteţi muri?
-Ajung şi acolo mai târziu.Eu am existat pentru a-l
înlocui pe cel care exista înaintea mea.Acesta nu era tatăl sau mama mea ci
doar exista ca şi Maestru.
Toată existenţa mea l-am secondat, i-am urmărit
activitatea, l-am ajutat, dat eu nu am dat niciodată cu ’’coasa’’ cum spuneţi
voi.
Omul când moare, apare Moartea care trebuie să
separe trupul de spirit.Asta aste treaba ei.Ea nu taie capul, nu omoară ci doar
taie.Este ca un medic care taie cordonul ombilical al fătului la naştere.
Ştiu că Moartea are un renume foarte prost în
lumea Oamenilor.Nu ştiu de ce oare, dar lor le este frică de Ea.
-Păi, dacă îi omoară?
-Moartea nu omoară pe nimeni.Bacteriile omoară,
tumorile omoară, animalele accidental omoară, oamenii omoară, Moarte nu
omoară.Punct.
-Aha, deja am altă părere despre Moarte.Nu cumva
tu încerci să-mi îndulceşti moartea, tu fiind Mesagerul Ei care îl
avertizează pe individ cu 24 de ore mai devreme, pentru a-l obişnui ?
-Prietene îţi recomand un medic psihiatru.Cred că
eşti paranoic.Dar ţinând seama de evenimentele ultimilor zile, cred când un individ
află că ceea ce credea a fi basm există , cred că te comporţi normal ca orice
individ al speciei tale.Probabil oricare în locul tău ar fi reacţionat la fel,
sau mai rău.Tu cred că te ţii bine, dar totuşi nu ar fi rău nici un consult la
un medic de specialitate.
-Mersi de susţinere.Mă descurc.
-Aşa te vreau, spuse Xa, care se vede că trţgea şi
el cu urechea.Totuşi Mo îi vorbise mental şi Xa nu avea cum să audă.
-Despre ce vorbeşti Xa?
-Eram atent la noile informaţii pe care le primesc
din bordul nanvei.Tu, ce credeai?
-Nimic!
Xa conversa cu Clona profesorului despre ceea ce
vedeau în faţa lor.John pilota şi nava în ciuda faptului că era doar urechi la
cele spuse de Mo.
Capitolul
cinci : Sirena
Cât timp se jucase John la comandă, nava parcurse
vreo 20 de mii de km.
O hartă a globului pământesc şi un micuţ avion îi
arăta pilotului unde se afla în fiecare moment.Chiar dacă nu cunoştea decât
continentele, nu-i era greu acestuia să îşi facă o părere unde anume se găsea.
-Dragi pasageri, vă anunţ oficial că zborul nostru
este deasupra unei insule mari despre care
habar nu am cum se numeşte, dar îmi scrie cu nişte caractere ciudate cum
se numeşte.Cred că trebuie să schimb limbajul pentru a înţelege.
Comandă mental ca limbajul scris să fie în limba
pe care el o înţelegea cel mai bine, adică în limba maternă.
-Vreţi să ne bucurăm puţin de peisaj?
-Daaaa, răspunse Igor..Cred că trupul meu vrea să
lase nişte lichide pe aici.
-Ok, vom opri pe insula Madagascar.Nu vom lua
echipament special deoarece nu vom explora insula , ci doar vom lua prânzul
afară.
Nava ateriză uşor fără nici cea mai mică
zducinitură.John realiză că cel mai sigur mod de pilotare dintre toate era cel
mental.Cum doreai aşa se realiza.Nimic mai simplu.
Totuşi îi trecu emoţiile înaintea aterizării.De ce
să nu recunoască că era prima din viaţa lui.Nu visase vreodată că ar fi capabil
să înveţe a pilota, darăminte să aibă şi posibilitatea de a conduce o navă
oricare ar fi ea.
Acum după o oră de zbor, ateriză.Dacă cineva i-ar
fi povestit aşa ceva ar fi spus să înceteze cu aberaţiile.Totuşi asta era
realitatea.
Chiar dacă nu ar fi aterizat bine, nava ar fi
putul intra puţin în sol, ceea ce nu ar fi insemnat nimic.
De fapt asta se şi întâmplă. Dacă era o navă
normală, cineva ar fi considerat aterizarea ratată, dar bine că nu era.
-Se putea ateriza şi mai bine, spuse John după ce
coborâ.
-Este Ok, auzi glasul lui Mo.Vei învăţa să
aterizezi pe vârful unei stânci cu timpul.Nici eu nu m-am descurcat mai bine
prima dată.
Deşi John consideră că nu terminase discuţia cu
Mo, totuşi îl lăsă pe acesta să conducă cum vrea el conversaţia.
-Şi mai departe Mo?
-Mai departe, îţi recomand un medic bun.
-Nu despre asta vorbeam Mo, ci despre ...rasa ta.
-Da, dar hai să vorbim cu glas tare să audă şi
ceilalţi.poate îi interesează şi pe ei, nu?
-Tu ştii Mo, eu sunt doar cel ce ascultă.Sunt
sigur că o asemenea povestire ar trebui ascultată de toţi.
-Ştiam că asta ai gândit-o John.Nu uita că am
acces la ce gândeşti tu.
-Hm, nu prea îmi place să te am prin prejmă când
mă gândesc la femei.
-Pune un filtru.Să mă blochezi pentru un timp.
-Se poate?
-Orice se poate amice.
-Şi cum obţin acel filtru?
-Păi, spui aşa: filtru contra lui Mo!
-Funcţionează?
-Obligatoriu.
-Filtru contra lui Mo.Sper să funcţioneze.
-Nu spune şi ’’sper să funcţioneze’’.
-Ok.Fitru contra lui Mo.
John aşteptă până ce Mo spuse.
-Ok, nu te mai aud.
-Oameni buni, Mo are ceva de împărtîşit cu
noi.Dacă vreţi să ascultaţi o poveste bună, să îi dăm cuvântul lui Mo.
Pasagerii coborâseră.Peisajul era foarte frumos,
verdeaţă, dar şi un perete vertical de vreo sută şi ceva de metri până la
mare.Erau pe o insulă, chiar la capătul ei, în stânga lor fiind pădurea
tropicală.Zeci de kilometri în zare nu se vedea nici măcar urma vreunuei
ambarcaţiuni.Se vede că nu era un drum maritim prin apropiere, sau poate nu era
ora potrivită.
Nava le furnizase şi ceva merinde.John nu se mai
întreba cum de era aşa ceva posibil.De fapt cred că nimic nu-l mai putea mira.În
ultimile 24 de ore trăise cel puţin patru situaţii pe care le-ar fi considerat
miracole sau magie.
Deşi masa nu era prea bogată, doar ceva legume şi
fructe, totuşi putea astâmpăra foamea unui vegetarian.
Xa, nu ştiu ce ar fi putut mânca, Mo, nu mânca,
evident, Igor nu mâncase niciodată cu noul lui corp, iar John mânca orice, nu
făcea pretenţii.
-Igor, eşti pregătit pentru a face inaugurarea
noului corp?
-Mai întrebi? Dacă ştiam că aveam hrană la bord...
-Dar dimineaţa asta nu ai mâncat?
-Am uitat, încă nu mi-a intrat în reflex.
-Te vei obişnui.Vezi însă să nu uiţi a mânca.Noul
corp poate muri dacă nu-l alimentezi.
-Da. Poate după vreo 50 de zile.
-Sper să nu fie cazul
-Ce vroia să spună Mo?
-Mo?
-Da?
-Ce vroiai să spui?
-Ăăă, vă interesează povestea mea?
-Daaaa, se auziră cele trei voci.Normal.
-Ok.
Şi Mo repetă cele spuse lui John.
-... şi eu am fost pregătit ca un
profesionist.Aşteptam doar să înlocuiesc pe titular.
-Păi, asta înseamnă că şi tu ai lucrat, nu?
-Nu chiar, am avut o perioadă scurtă de ucenicie,
noi asimilăm foarte rapid informaţiile.Vedem o dată şi învăţăm.
-Păi, şi cum poate muri unul din rasa ta?
-Există câteva situaţii în care pot înlocui.Practic,
noi nu murim, ne dezintegrăm atunci când ne vine sorocul.
-Şi cine îndepărtează trupul de spirit?
-Noi nu avem trup permanent ci doar spirit.Trupul
poate fi obţinut, dar nu pentru eternitate.Temporar.
-Cum?
-Asta ştiu eu.Nu cred că vă interesează pe voi.
-Şi nu ţi-a venit timpul?
-Ba da, când Moartea este în vacanţă, eu îi ţin
locul
-Uaaau, ce tare.Am ca prieten drept Moartea
însăşi.
.Ajutorul, nu însăşi Maestra Moarte.
-Scuze, eşti mascul sau femelă?
-Nu am sex inteligentule.Sunt asexuat.
-Şi dacă vrei să faci ceva cu vreo femeie?
-Inteligentule, în primul rând sunt imaterial, în
al doilea rând sunt asexuat.Deci, dacă vreau să fac sex cu cineva, posed un
corp.
-Poţi face asta?
-Impune anumite ritualuri, dar, pot.
-Taaare.Sper să nu mă foloseţti pe mine Mo.
-Sau pe mine, spuse Igor.
-De mine, te poţi folosi.Îţi dau acceptul spuse
Xa.Noi Dragonii suntem mai...permisivi!
-Xa, cred că voi Şer...Dragonii sunteţi mai
ciudaţi!
-Mai ciudaţi decât tine? Nu cred! Nu uita, că tu
nu ai nici un om prieten, ai un Dragon, un Spirit al morţii şi o clonă.Cine-i
ciudatul aici?
Se auzi un râs.Mo era cel care râdea.
John zâmbi.Nu se simţi deloc ofensat.
-Da, sunt ciudat, dar am prieteni valoroşi, asta
înseamnă că îmi ridică şi mie cota, nu-i aşa?
Se auzi un ’’mda’’ înfundat.
-Deci, continuă Mo, am trăit vreo 6-7000 de ani în
diferite locuri, ţări.Am văzut chestii ce nu se pot descrie, imperii născute şi
dispărute, fiinţe interesante, rare.Am văzut şi trăit aproape totul.
-Cine omoară fiinţele magice?
-Cel responsabil pentru moartea lor.Unul din
specia mea.
-Este unic, sau sunt mai mulţi?
-Fiinţele magice sunt de un milion de ori mai
puţine decât Oamenii.De Oameni se ocupă doar câteva Morţi , dar de fiinţele
magice doar una.ea se numeşte Moartea fiinţelor Magice. Moo.
-La fel ca pe tine?
-Aproape.
-Dar pe Moarte căreia i-ai fost ucenic cum se
numeşte?
-Morty.
-Lucrează de mult?
-Are o zi înaintea mea.
-Ce taaare.Cum aşa?
-Nu ştiu dacă este reală informaţia dar aşa mi s-a
spus.Poate fi o glumă, cine ştie.Eu unul suspectez că...sunte ceva de genul
gemenilor la Oameni.
-Uaaaau cool! Mi-ar fi plăcut ca geamănul meu să
fie însăşi moartea, spuse Igor!
-De ce?
-Nu ştiu, doar consider că ar fi cool.
-Hm, tu nu ştiii ce vorbeşti.Eşti ca un copil care
spune:Vreau asta, fără poate a avea o reală nevoie de acel ceva.
-Da, se poate, aşa-i cu tipii ăştia care sunt
genii.Sunt copii în unele privinţe.
-Mda, dacă spui matale!
Se vede că şi Mo putea fi ironică.Igor cred că nu
putea realiza sau recunoaşte ironia, asta poate deoarece nu se vorbea în limba
lui natală.
-Câte Morţi cunoşti sau cţte sunt în total?
-Câte una pentru fiecare ţară.Morty ia doar
americani.
-Uauuu, are mulţi de luat.Dacă era responsabil pe
Monaco sau alt pricipat, lua mai puţine vieţi.
-Da. Morty este mai important, să spunem aşa.În
ultimile două secole a fost cel mai la modă.
-Aha, şi în ainte?
-Înainte a fost unul tare Ro care răspundea de
moartea romanilor.A fost celebru vreo 12
secole.apoi a fost altul Fa Moartea egiptenilor.destul de celebru, dar cam...
-Cam cum?
-Hm, cam sadic, după părerea mea.Făcea glume
proaste la perecerile noastre.
-Faceţi şi petreceri?
-Normal, doar nu suntem primitivi.Nu trăim în peşteri
Omule.
-Igor poate fi incomod cu intrebările lui
cţteodată, spuse Xa.
-De unde ştii?
-Păi, presupun.
-Ha! Ha! Făcu Igor.Noi ruşii suntem mai...direcţi.
-Nu trebuie să spui, se ştie şi se vede.
-Mulţumesc!
-Nu cred însă să fi fost un compliment spuse Xa.
Igor se făcu însă că era atent cu introducerea în
gură a unei boabe de strugure.
-Interesantă poveste, se auzi deodată în spate lor
un glas.
Cei patru se întoarseră curioşi.
La vreo cinzeci de metri era un arbuşti din care
se ridica o fată.Nu părea a avea prea mulţi ani peste majorat, dar era plătută
la trup şi la faţă.Era suplă, înaltă pentru standardul oamenilor, părea
rusoaică la trup, dar faţa îi era oacheşă.
Chiar dacă era imaterial, Mo părea un om
normal...dacă vroia el.John nu ştia cum face aceasta dar faţa lui Mo arăta ca a
unui bătrânel de vreo 50 de ani cu părul sur şi cu puţintică burtă.
-Ce poveste este interesantă domnişoară? Şi cum de
ne înţelegi? Noi vorbim într-o limbă europeană.
-Da, dar această limbă este de circulaţie
internaţională.Toată lumea înţelege sau vorbeşte americana.
-Dar noi vorbim britanica.
-Rahat.Este aceiaşi limbă care se vorbeşte în
America.
Spuneam despre povestea ta Mo.
-De unde ştii cum mă numesc?
-Am ascultat de când aţi coborât din chestia aia
care zboară.
-Ce chestie care zboară?
-Obiectul acela zburător.
-Şi cum se numeşte acest obiect zburător?
-Păi, O.Z.N., nu?
-Ha! Ha! Ha! Se auziră patru glasuri râzând.
-Dacă era O.Z.N. înseamna că nu ştii nimic despre
echipaj, sau despre provenienţa navei.Nici măcar nu ştiai dacă echipajul este
uman, dar tu ştii.
-Şi este uman?
-Dar tu ce spui, este uman?
-Hm, cred că este...mixt.
-Dragă, noi toţi suntem născuţi pe pământ,
crede-mă.
-Şi el, arătă către Igor.Pare diferit, parcă ar
fi...
-Cum? Nou –nouţ?
Igor râse de propria lui glumă.
-Auzi, nou-nouţ.Îmi place glumiţa mea!
-Ok, accept explicaţia.Dar acest şarpe, de ce
vorbeşte?!?
Pentru o secundă toţi se uitară la Xa.John vroia
să o corecteze şi să spună: este Dragon nu şarpe!
-Auzi domnişoară dragă.Daă nu mă cunoşti, de ce mă
jigneşti?Eu sunt dragon, nu sunt şarpe.Pentru un Dragon a fi numit şarpe este o
jignire.Eu te-am numit...sirenă?
-Scuze dom’le Dragon.sincer nu am ştiut.Şi dacă mă
numeai ’’sirenă’’ jur că o luam ca pe un compliment!
-Şi nu eşti? Întrebă Xa?
-De ce crezi asta?
-Pentru că eşti jumătate peşte jumătate om.Ce ai
putea fi altceva?!?
Tânăra se uită către picioarele ei, apoi către
grup.
-Oameni buni, am picioare nu coadă de sirenă!
-Cui spzui asta? Eu văd ditamai coada.Poate că nu
o vede John sau Igor.Mo, tu ce vezi?
-Un hibrid numit popular ’’sirenă’’!
-Vezi, chiar dacă Mo spunea că eşti om, io credeam
ce ştiu eu.
-Chiar vezi o sirenă dom’le Mo, întrebă fata?
-Categoric.Dar dacă ţie îţi este ruşine de
originea ta, pot spune că eşti femeie.Ok?
-Ah nu.Oamenii sunt reticienţi cu privire
la...la...la specia mea.Ar vrea să mă vâneze, să mă prindă vie şi să ia bani de
pe urma mea.Oamenii sunt răi, fără supărare.
-Cu siguranţă.ai dreptate, aprobară Xa şi Mo.Chiar
şi Igor dădu din cap.
John era prea atent la conversaţie să aprobe sau
să fie contra.Nu văzuse nicioodată o sirena, dar nici acum nu o vedea.Pentru
ochii lui, fata era doar o tânără obişnuită.
-Şi recunoşti de fiecare dată la prima vedere că
eşti Sirenă, Întrebă John?
-Nu, este prima oară când recunosc aşa ceva, dar voi
nu sunteţi oameni obişnuiţi.Am auzit ce am auzit!Sunt două Fiinţe Magice aici,
cel puţin!Chiar şi Igor este diferit, dar încă nu ştiu cum.Nu am întâlnit
niciodată unul ca el.Simt că mă îndrăgostesc de el, deşi specia noastră se
îndrăgosteşte numai de virgini.
-Nu sunt virgin dragă.Am peste 30 de ani.
-Nasul meu şi faptul că simt că mă îndrăgostesc,
nu mint niciodată.Simt ceva virgin la
tine.
-Caz rezolvat.Corpul acesta este nou, îl am de azi
de dimineaţă.
-Da? Cum aşa?
-Este clonat, adică este refăcut din materialul
meu genetic.
-Justificabil!Băieţi, aţi pus-o.Nimic nu este mai
periculos decât o sirenă îndrăgostită?
-Ne vei mânca, întrebă John?
-Mai rău, nu veţi scăpa de mine până îmi trece!
2
Undeva în Europa.
O bază militară bine acoperită într-o pădure.O
maşină blindată pătrunse printr-un tunel lung de kilometri care avea ca punct
terminal Sediul.Un Colonel stătea pe bancheta din faţă, şi doi ofiţieri cu
grade mai mici pe cea din spate.
-Pe aici domnule Colonel.Domnul General vă
aşteaptă.
Colonelul intră în biroul indicat.
-Să trăiţi.
-Ia loc Colonele.Ce ai nou?
Generalul era la o masă rotundă la care stăteau
doi civili şi încă patru ofiţieri superiori.
-Programul rulează, agenţii sunt pe teren, totul
este în ordine şi controlat.
-Dar sursele mele spun că lipseşte un obiect din
recuzită.Era ceva la care eu personal ţineam mult.
-Despre ce vorbiţi domnule General?
-Despre o pelerină veche care a fost dată unui
agent la un examen.Acum pelerina lipseşte.
-Nu sunt informat despre aceasta.
-Mai mult lipseşte încă un bun al Academiei un
dragon.
-Un ce domnule General?
-Un Dragon Colonele.Nu înţelegi engleza?
Colonelul se uită atent la General să vadă dacă
acesta glumea.
-Un Dragon? Nu ştiam că aveam în doatare aşa ceva.
-Aveaţi, pentru că acesta era bine ascuns.Un
exemplar foarte rar.Trebuie recuperat.Cred că are legătură cu pelerina.
-Voi dispune recuperarea lor.Pot avea detalii suplimentare
în acest caz?
-Da, civilul acesta domnul John Smith vă va
lămuri.Acum poţi pleca.Vreu cât mai rapid rezultatele.
-Le veţi avea domnule General
-Sper să fie aşa, deşi, nu prea sunt şanse.Fără
pelerină şi fără Dragon ne vom descurca mai greu la momentul oportun.Cred că
vom pierde şi Moartea, care este de partea noastră.
-Moartea care este de partea noastră?!?
3
Nava acum avea patru scaune în linia din spate,
plus unul al pilotului.Noul pasager se foia parcă avea mâncărimi.
-Nu prea suntem obişnuite cu zborurile.Preferăm
continentul.
-Pun pariu că aşa este, spuse Xa.Vrei o gură de
apă de mare?
-Nu mi-ar strica.Pentru ten, desigur.
John întoarse capul să se uite dacă nu cumva fatei
i s-au schimbat picioarele în coadă.
-Nu s-au schimbat John.Am picioare până data
viitoare.Dar când voi fi eu, te voi anunţa să mă vezi, dacă eşti curios.
-Sirena este ironică, spuse Mo.Apropo, cum te
numeşti?
-Ghici?
-Eu ştiu, ei nu ştiu.Tu eşti Serena, aşa-i? Asta
este numele tău pentru Oameni.Preferăm acest nume nu cel de Sirene, ok?
-Ok, îmi convine.Şi acum unde mergeţi voi?
-La Las Vegas.
-Pentru jocuri?
-Pentru distracţie, normal.Biletul este gratuit,
aşa că...
-Ne distrăăăăm!
4
S-au distrat la L.A., dar totodată auscăpat şi de
Sirenă.Aceasta a spus că rămţne acolo din anumite motive, dar avea să se revadă
cu Igor pentru care dezvoltase o obsesie.
-Trebuie să rămân aici, pentru că o parte din mine
vrea iar cealaltă fuge.Greu să le mulţumesc pe amândouă.Am găsit aici un
restaurant unde am dat o probă pentru angajare.Noi Sirenele suntem cântăreţe
înăscute.Cântecul şi dragostea este totul pentru noi.Dacă nu este una, trebuie
să fie cealaltă.dacă sunt ambele, e mai dificil de ales.Igor, dacă vrei să scap
de obsesia cu tine, du-te la o femeie şi astfem amândoi vom scăpa.eu, oricum
voi găsi pe altcineva.Dragostea mea pentru tine poate fi puţin cam
periculoasă.nu se merită, văd că sunteţi o echipă închegată, iar eu sunt...un
prădător feroce.Dragostea în specia noastră ucide.Fă acest lucru rapid în 24 de
ore după ce m-ai întţlnit dacă vrei să mai trăieşti.
Aşa că Serena îl duse ea personal pe Igor la femei
.Nu plecă până nu se convinse că acesta nu mai era virgin.
-Acum obsesia mea pentru tine a încetat.Simt
asta.Să ştii că eu în ultimile 24 de ore am încălcat două reguli de aur al
speciei mele şi nu cred că cineva în acest secol a mai făcut aşa ceva.Rămâneţi
cu bine băieţi, dar viziunele mele spun că ne vom mai întâlni!
Igor respiră uşurat.
-Mo, chiar aşa de periculoasă este specia asta?
-Hm, rechinii sunt blânzi comparativ cu ei.Aceştia
au şi fălci de rechin şi inteligenţă
umană .Rea combinaţie.
Capitolul şase: Facultatea de Magie
Igor se hotărâse să meargă la Rusia să-şi vadă părinţii şi familia.Cu şase ani
ănainte suferise accidentul care îl lăsase fără corp.Păstrase bine secretul
chiar şi faţă de ai lui.
Construirea corpului decursese bine, dar erau două
probleme.Unul : noul corp nu se putea păstra decât vreo 4-5 ani.Doi: fizionomia
sa era identică cu cel care fusese el în urmă cu cinci ani.Cinci anu nu
îmbătrâneşte chiar mult corpul.Părinţii lui nu-l văzuseră de vreo şapte, aşa că
din acest punct de vedere nu-şi făcea probleme.
Mama lui Igor era o somitate în oraşul natal.Un
caracter foarte puternic.Poate că de aceia Igor plecase în America să lucreze
ca cercetător pentru a scăpa de influenţa ei.
Oraşul nu număra mai mult de jumătate de milion de
suflete, dar toate persoanele importante îi ştiau familia.
Un prost renume, spălare de bani, trafic de
influenţă, politică, corupţie etc.Astea erau doar o mică parte din afacerile
familiei care se întindeau şi peste graniţele oraşului chiar şi al ţării, dar
nu la un nivel la care să batră prea tare la ochi.
-Băieţi, nu am paşaport, iar voi cu mijlocul
vostru de locomoţie mă puteţi lasa la mine în ţară.Simt că nu voi sta prea
mult, dar sunt dator faţă de bunici să îi văd.Chiar dacă mama mea este o
scorpie fără suflet, bunicii au fost ok cu mine.Tatăl , hm , iubea vodca şi
curvele mai mult decât se iubea pe sine.Nu cred că va realiza că am fost
plecat.Cu mama este deja altă poveste.Nu m-ar mira să ştie că eu am avut acel
incident.Prea bine informată.Formată la fostul KGB, şcoală înaltă şi
aspră.Mereu am ştiut că zilnic eram supravegheat de cineva plătit de mama
mea.Ştiu că între noi este ceva special, spun şi eu ca şi Serena: ne vom
reîntâlni.Dacă eram Sirenă vă dădeam fiecăruia dintre voi câte un solz din
coada mea, spunând că la nevoie să faceţi un ceai din el iar eu voi veni.
-Un ceai din el?
-Mă rog, să suflaţi peste el.
-Hm, şi eu care am crezut că nu ai simţul
glumelor, spuse Mo.
-Fiecare crede ce vrea, nu? Oricum tu Mo mă
intimidezi, ce vrei?
-Eu nu vreau nimic!
-Nu, este doar o expresie.Nu te-am întrebat la
propriu.
-Ufff. Tu chiar trebuie să mai lucrezi la limba
engleză.Chiar nu înţelegi glumele sau ironiile.
-Defect profesional.Cu bine băieţi.Schimbăm
numerele de telefon, nu-i aşa?
Xa părea interesat de schimbul de numere.După de
memoră numărul lui Igor spuse:
-Eu nu pot să-ţi dau numărul meu de telefon Igor?
-De ce?
John pufni în râs pe infundate.
-Normal, fiindcă este am numărul la secret?
-Cum aşa?
-Igor, eu nu am mâini, deci nu am nici telefon.Nu
pot forma un număr cu coada.În ce m-aşi sprijini?
-Poţi forma cu limba.Am văzut un tip care putea.
-Încearcă tu.Şi aşa că ai un corp nou.Eu nu vreau
să mi-l stric pe al meu.
-A fost o ironie asta, întrebă Igor?
-Nuuuu, se auziră toate cele trei glasuri.
2
Facultatea de Filozofie şi Psihologie Londra.
John se plimba prin facultate.Îi era dor de
cursurile pe care ar fi trebuit să le înceapă.Făcuse un curs de trei luni, ca o
pregătire pentru Academie.Era un tim grăsuţ.Nu prea i s-au dat şanse avea peste
25 de kile în olus, dar şi trei luni la dispoziţie.
Într-o lună de antrenamente slabise vreo 15
kile.La teorie se descurca bine deoarece avea o minte foarte receptivă.Ceva
înăscut.Un profesor chiar l-ar fi numit, în glumă ’’minte de autist’’.Se spunea
despre el că avea memorie fotografică.Poate era aşa sau nu, cert este faptul că
era bun pe teorie.După două luni până şi cei sceptici trebuiseră să accepte
faptu că performanţele lui de dublaseră şi că avea şanse reale, la fel ca ale
celor din primii zece să ia examenul la proba fizică.
După trei luni pierduse din greutate exact cât
trebuia, dar...restul se ştie.Chestii neprevăzute interveniseră şi John din
nostalgie se plimba printr-o facultate, prima pe care o găsi.
Nu erau chiar aşa de mulţi studenţi, anul începea
peste două săptămâni.
Se plimba pe un culoar citind pe diferite uşi ce
scria.
Ajunsese la biroul rectorului.În timp ce citea pe
un avizier ce scria o doamnă deschise uşa şi-i spuse.
-Intraţi vă rog.Domnul Rector vă aşteaptă.
John se uită în urma lui, dar nu era nuimeni.
-Cu dumneavoastră vorbesc domnule student.Domnul
Rector mi-a spus să...
Rectorul tocmai apăru în urma secretarei.
-Intraţi domnule.Vă aşteptam.
-Cu mine vorbiţi, întrebă John? Dar eu nu am
aplicat pentru...
...Intraţi în birou şi vom vorbi.Veţi fi surprins
!
John se conformă.Avea pelerina cu el în rucsac, în
caz de ceva rău, o putea scoate şi restul va fi istorie.
-De ce nu.După dumneavoastră Domnule Rector.
Rectorul îl pofti să ea loc
-Domnule student, ce anume vă place să studiaţi?
-Am o memorie bună, tind către umane .
-Poate nu am formulat bine întrebarea.Ce aţi vrea
să studiaţi ca şi o specialitate în cadrul unei facultăţi?
-Hm, grea întrebare.
-Ştiţi măcar la ce facultate sunteţi acum?
-Desigur, asta este sub nivelul de întrebări
domnule.O întrebare ca aceasta în condiţii normale ofensează.
-Aveţi un accent bun, dar nu sunteţi
englez.Greşesc?
-Nu sunt englez!
-Bănuiesccă vorbiţi perfect limba, nu-i aşa?
-Poate pentru un profesor universitar, nu chiar
perfect, dar pentru un nivel obişnuit, foarte bine.
-Care este carte preferată, beletristică, se
înţelege.
-Sunt multe, dar să spunem că îmi plac cele din
categoria ’’fantazy’’.
-De ce?
-Mă relaxează şi sunt sătul de clişee clasice ,
cum ar fi dragoste, poliţiste, război, ruseşti.Prefer rodul imaginaţiei cuiva.
-Interesant.Ce părere aveţi despre...magie?
-John se uită într-un ochi la Rector.
-Sincer?
-Foarte sincer!
-Englezii cred în mare parte în magie.Şi eu.Nu
sunt naiv, dar cred!
-V-ar place să studiaţi Magia ?
-Ca obiect de studiu?
-Da, cu practică şi teorie.
-Ceva în genul cărţilor anumiţilor scriitori
britanici, cu şcoli de magie?
-Da, ceva de genul acesta.
-Mi-ar place, de ce nu!
-Dar, v-ar place şi alt domeniu, filozofie sau
psihologie?
-Acum dacă tot m-aţi stârnit cu Magia, de ce să ne
orientăm către altceva? Puteţi dezvolta subiectul precedent?
-Este o grupă care studiază Magia de anul
acesta.Trebuie să am cel puţin o clasă pentru a putea fi funcţională.Profesorii
sunt greu de găsit şi trebuie plătiţi şi nu prea le place să facă voluntariat.
A venit însă un milionar excentric care vrea să
demonstreze că Magia există şi a sponsorizat toată grupa cu cazare într-o
locaţie la un castel de-al său despre care spune că este bântuit, şi cu o bursă
pentru fiecare student, care vor acoperi cheltuielile legate de hrană.Am un loc , dacă sunteţi interesat.Dar, pentru asta
trebuie să completaţi un mic chestionar fulger cu 50 de răspunsuri în trei minute.de
acord?
3
John era student la Academia de Filosofie şi
Psihologie, secţia Magie.
Deja i se dăduse adresa locaţiei unde avea să
locuiască peste două săptămâni.Până atunci avea program liber.
Două săptămâni trecuseră rapid.John vizitase nu
numai Londra, dar când se plictisea se arunca în nava sa şi petrece fie pe un
vârf de munte la cota 8000, fie într-o groapă marină la o adâncime şi mai
mare.Testase toate calitaţile ...pelerinei.
Xa intrase în hibernare într-un loc doar de el
ştiut, iar Mo se deconectase, nu ştia nimic de el.De fapt, ştia.Mo îi povestise
de faptul că trebuie şi el să îşi încarce bateriile şi că mai are şi alte
obligaţii.De fapt John suspecta că Mo putea fi cu glasul lui în mintea sa şi cu
spiritul său imaterial în două locuri diferite.Credea că de fapt, Mo lucra în
continuare pe lângă Morty.
Nu-i spuse nimeni asta, dar era ceva mai mult
decât o bănuială.Părea un fapt .
Sosi prima zi de facultate.Întră în aula în care
erau aşteptaţi.După spusele Rectorului cursurile aveau să se ţină cel puţin în
două locuri, unul dintre ele presupunea că ar fi cadrul Facultăţii, iar
celălalt cadrul castelului pus la dispoziţie de milionar.
John veni cu jumătate de oră mai devreme decţt ora
afişată.se vede că nu era singurul care gândise în acel mod, deoatece mai erau
încă patru studenţi împrăştiaţi .
Se aşeză şi el pe
un scaun care părea destul de incomod.Poate că el era puţin neliniştit,
scaunul neavând nimic cu problemele lui.
Încetul cu încetul la fiecare minut venea câte un
nou student care se aşeza într-un mod în care să nu aibă nici în dreapta nici
în stânga vreo persoană.
John era un bun psiholog.Putea citi multe despre
un om de pe faţa lui, sau dim modul în care se îmbrăca.Nu mai vorbim de
informaţiile pe care le putea avea din comportamentul individului.
Cred că ar fi făcut faţă cu brio şi Facultăţii de
Psihologie.Dar nu a fost să fie.
Marea majoritate a noilor veniţi păreau solitari,
întrovertiţi, studioşi şi, unii din ei aveau un iz de ciudaţi sau de neadaptaţi.Vreo
trei aveau haine demodate sau cel puţin deloc la modă.Un tip masiv şi greoi
purta un trenci demodat, în ciuda faptului că vremea era ...bine vremea era ca
în Londra, destul de ploioasă, dar nu justifica de ca ar fi venit cu trenciul
ce fusese la moda pe timpul tatălui său.poate tipul era pur şi simplu
excentric.
Trei tipi cu haine de colegiu care spuneau că
jucau la vreo echipă cine ştie ce sport se aşezară într-un grup mai strâns,
dar, ciudat nu se dădeau în stambă.Deloc specific vârstei lor.O fătucă tocilară
cu ochelari şi un pulover din lână arunca în jur priviri speriate.Probabil că
se temea că îi va veni ciclul în timpul cursului.
Trei tipi mai trecuţiu de vârsta studenţiei,
păreau a avea 35-40 de ani erau risipiţi prin aulă.
Cred că se stânseră vreo 50 de studenţi, la care
circa 25% trebuia să fie iubiţii / iubitele sau vreun membru al familiei.
Oricum grupa era destul de mică, având în vedere
faptul că erau vreo 300 de locuri.
La ora fixată, fără a întârzia un minut intră
Rector.
-Bună ziua domnilor şi bine aţi venit.Nu mă
aşteptam la atât de mulţi studenţi, unii dintre voi cred că sunteţi însoţitori
sau poate viitori studenţi ai acestei discipline.Deşi este destul de populară
Magia, totuşi nu este un obiect de studiu de facultate, poate doar de Master.Ne
va veni greu să facem faţă provocărilor, având în vedere că partea practică va
fi la fel de teoretică ca şi partea teoretică.Una este să studiezi Uriaşii, şi
alta să îi găseşti în mediul lor, valabil şi pentru celelalte creaturi
Magice.Cărţile şi literatura de divertisment abundă cu informaţii despre Fiinţe
Magice, dar, din păcate practic sunt oameni care ar plăti bani grei pentru o
întâlnire de gradul trei cu o Creatură Magică, sau măcar cu vreun
extraterestru.Mulţumită domnului Smith S. Noi suntem astăzi aici, iar
dumeavoastră nu sunteţi la altă disciplină.Să urăm un bun venit acestui domn,
şi să-l lăsăm pe dumealui să ia cuvântul.
Tipul cu trenci se ridică din aulă şi se îndreptă
către catedră
-Bună ziua domnilor.Eu sunt Smith S. Sunt un
student care doreşte să studieze Magia, şi unde se putea face aacest lucru cel
mai bine, dacă nu la Londra.aş putea spune că hobby-ul meu este Magia, dar din
păcate nu am reuşit colecta nici măcar un eveniment cu vreo apariţie sau vreo
fantomă, nu mai săpun despre vreun spiriduş.Am întâlnic câţiva pitici, dar oricât de mult i-am îmbătat, nu au recunoscut
că ar fi magici.Mai puţin unul dintre ei, care pentru o sută de lire mi spus că
poate fi cât de magic doresc eu.Nu m-am lăsat convins.
Un zânbet superior apăru în colţul buzelor.Tipul
pesemne se voia spiritual, dar numeni nu râse nici măcar nu zâmbi.De fapt se
auzi un mârâit înfundat care exprimă destul de clar părerea acelui ascultător.
-Aşa că voi pune la dispozişie câte o bursă pentru
fiecare srudent, şi un castel la dispoziţie, unde cei interesaţi vor avea o
cazare.Sunt peste treizeci de camere la dispoziţie, aşa că, cine doreşte poate
să-şi aleagă şi colegul de cameră.Domnul Rector ne va pune la dispoziţie
programa.Atât am avut de spus.Mulţumesc pentru timpul acordat.
Se auzi dintr-un colţ cineva aplaudând.cred că
tipul totuşi nu-şi plătise acompaniamentul ceea ce era destul de bine.un
milionar ca să se dea interesant ar fi adus vreo cinci indivizi pe care i-ar fi
plasat în diferite locuri doar pentru aplauze.Faptul că acesta nu o făcuse,
însemna că era destul de vertical.
-Da, programul este destul de lejer.patru zile
teorie, două zile practică în vreun castel , pădure bântuită, locuri încărcate
cu energii.În fiecare săptămână vom ieşi în afara Londrei pentru studiu.Va fi
un semestru interesant.Veţi avea doar şase materii în acest semestru, acestea
vor fi afişate pe avizier.Primul curs îl veţi face cu mine, cursul intitulat
Vrăji, Vrăjitori, Farmece.Să vină vă rog doi elevi să ia aceste manuale şi să
le daţi din mână în mână doar celor care sunt înscrişi la curs.ceilalţi care nu
sunteţi, puteţi participa, dar staţi în partea stângă pe ultimile două rânduri.
Vreo zece persoane se ridicară şi se aşezară în
zona indicată.
Cărţile fuseseră împărţite.Prin mâna lui John
trecu mai bine de jumătate dintre ele, pe care le dădu mai departe colegilor.
Deschise cartea destul de curios.Cartea avea şi
ilustrate.Părea destul de bine construită la prima vedere, avea chiar şi un aer
vechi.Era groasă cu paginile deloc subţiri, cu multe culori deschise, chenare
în care erau scrise textul pe fiecare pagină.
Cartea părea destul de veche, adică părea să fi
fost forjată la viaţa ei.nu părea a fi fost editată special pentru acest an
şcolar.
-Mă numesc Vitali. Toate cărţile sunt la fel, nu
sunt deloc noi, sunt cum ar trebui să arate o carte de Vrăji a unui Vrăjitor
sau al unei Vrăjitoare.
După cum bine ştiţi, Vrăjitorii sau Vrăjitoarele
sunt acei oameni, care au abilităţi magice.A
nu fi confundaţi cu Fiinţe Magice.Fiinţele Magice sunt specii diferite,
vom învăţa despre fiecare în parte în lecţiile viitoare.
Se spune despre Vrăjitori că au obţinut Magia în
mai multe moduri: născută, dobândită, furată, dăruită, moştenită.Oricare dintre
cazuri ar fi fost Magicianul poate face Vrăji, poate schimba...
Timp de două ore Rectorul care era acum Profesorul
de Vrăji,Vrăjitori, Farmece, pe scurt V.V.F. vorbi generalităţi mai mult sau
mai puţin ştiute de studenţi.
John nu putu spune că era mai inteligent după acel
curs.Deşi nu întâlnise nici un individ din speciile menţionate de profesor,
totuşi, ca orice alt tânăr din jurul său, auzise totuşi despre Fiinţe
Magice.Ceea ce spuse Profesorul nu-i îmbogăţise cu nimic cunoştinţele.
În timpul pauzei studenţii ieşiseră la o
ţigară.Aveau o oră liberă, timp ăn care puteau lua masa sau face ceea ce
doreau.
Nu se formară grupuri de elevi în ciuda faptului
că eveau totuşi ceva în comun, studiul Magiei.
Erau totuşi nişte persoane populare în clasa
sa.Grupul de băieţi de la colegiu, care erau jucători de fotbal la o echipă
locală.Unul dintre ei chiar juca la
echipa Naţională de Juniori.Ceilalţi doi erau şi ei buni, dar erau liberi de
contract.
Era însă o fată care îi spunea ceva lui John.Având
în vedere că el nu era englez, nu avea cum să cunoască vedetele locale.
John de felul lui era o persoană
introvertită.Putea fregventa un curs sau un grup timp de trei luni fără aş face
vreun prieten sau vreo cunoştinţă cu care să aibă mai mult decât o conversaţie
în limitele normalului.
Oare nu se antrenase şi studiase în acel grup de
pregătire pentru Academie şi nu-şi făcuse nici un prieten?
Excepţia nu o făcea nici măcar Igor cu care
stătuse câteva zile împreună.Cât despre Xa şi Mo putea spune că nu intrau în
categoria ‚’’prieteni’’ deoarece nici măcar nu erau umani.
Adevărul este că John era ca un magnet pentru tipii
ciudaţi.În copilărie avusese doar doi prieteni buni, care acum se găseau pe
meleagurile natale.aceştia erau cu o generaţie mai mari, aşa că plecaseră în
alt oraş pentru studii.Ei erau cam respinşi de grupul lor de evevi, dar pentru
John erau prieteni foarte buni.
Fata de care spunea era ca o tocilară îmbracată,
nu prea modernă şi era destul de acoperită de haine, în ciuda trendului
tineretului din zilele de astăzi care încercau a avea cât mai puţine haine pe
ei, iar pantaloni cât mai decupaţi sau rupţi.
Da, ştia de unde cunoaşte acea fată.Fizionomia ei
era oarecum cunoscută, deoarece semăna cu sora unui prieten de al lui ce se
numea Foxi.
Ştia că Foxy avea fraţi şi surori, dar nu-i ştia
prea bine deoarece erau separaţi. În urma unui divorţ, Foxy ajunsese să
locuiască mai mult cu bunicii.
David era un tip studios, inteligent, dar avea o
problemă, era foarte masiv, spre gras chiar.Nu spun că nu avea prieteni din
acest motiv, spun doar că nu prea era luat în serios datorită nu faptului că nu
era prea agresiv la mărimea sa, ci pentru că acorda credit tuturor nulităţilor
.
Însa la vîrsta studenţiei Foxi ajunsese la
greutatea unui elefant adult.După un an greutatea lui chiar se mări.
John glumea pe faptul ca Foxy ar fi un pui de
Uriaş.
Nu se supăra această comparaţie deoarece
realitatea era că...nu prea se mai găseau haine pe mărimea lui, deci era destul
de uriaş.
John suspecta că ar putea fi sora lui Foxi, deşi
era puţin probabil ca un elev care se afla la 2000 de km să vină la studiu în
Londra şi încă la un secţie atât de
ciudată ca Studiul Magiei.Oricum John avea de gând să stea cu ochii pe ea.
La ora următoare veni o profesoară.
-Bună ziua dragilor.Mă numesc Lena Bulgarov şi voi
fi profesoara voastră pentru Studiul Fiinţelor Magice.Vom studia timp de două
ore .
Prefer să-mi desfăsor ora apelând şi la
cunoştinţele voastre.
Având în vedere că această secţie nu exista anul
trecut, eu însămi nu am mai predat până acum elevilor de facultate.Dar nu sunt
deloc novice în domeniu.În oraşul meu natal există o şcoală unde se studia
Magia şi Fiinţele Magice, aşa că vom avea un nou an interesant
împreună.Obiectul meu de studiu va termina anul cu o referat pe care fiecare
elev îl va realiza, în care îşi va prezenta progresul făcut asupra unui subiect
la alegere.Fiecare va alege drept studiu o Fiinţă Magică din manualele .Dacă
aveţi însă alte preferinţe care nu sunt în manual, vă rog să-mi
spuneţi.Bineînţeles că fiecare subiect va fi tratat de mai mulţi studenţi, nu
va fi unic, şi în acest fel vom putea face comparaţii între referate, cu un
scop constructiv , desigur.
Luaţi vă rog aceste manuale.Aveţi câte un formular
pe care trebuie să-l completaţi până la sfârşitul săptămânii , în care să
scrieţi numele, locul naşterii şi obiectu studiului din acest
an.Mulţumesc.Deschdeţi manualele la prima lecţie.Cine îmi spune ce ştie despre
Spiriduşi?
Cursul fusese mult mai interesanr decât
precedentul.La sfârşitul săptămânii studenţii aveau să stea la domeniul unde
erau cazaţi, dar aveau ca temă studiul Spiriduşilor .
Semestrul începuse marţi .Următoarele zile
trecuseră repede şi plăcut.Pentru cineva căruia îi place să citească şi să
studieze , timpul nu poate trece decât
foarte rapid.
Încă trei profesori le predară cursuri de cţte
două-trei ore unul.
Unul din cursuri era Studiul Limbii Comune, o
limbă pe care Oamenii credeam că era vorbită de Zei , dar şi de Fiinţele
Magice.
Profesorul responsabil cu această materie
multiplicase singura carte pe care o avea luată dintr-o colecţie privată.
Aşa că aceast manual nu arăta deloc original şi
vechi ca la celelalte două materii, ci era xeroxat.Numele profresorului era
Stuart.
Dar nu avea acest lucru nici o importanţă atâta
timp cât îţi puteai face treaba liniştit cu el.
Un profesor cu barbă albă numit Kaleb care era foarte bine documentat dar şi dăruit
materiei predate, era cel ce preda materia Cum să Recunoşti o Fiinţă Magică.Avea
diferite iddei, probabil proprii sau pe care le găsise în lunga sa experienţă
prin cărţi.Însă John se îndoia de faptul că acest profesor ar fi găsit sau
descoperit vreodată vreo fiin’ă magică autentică.
Ultima materie era predată de o profesoară , care
era destul de tânără.Era englezoaică get pe get, lucru pe care nu-l putea spune
despre trei din cei patru profersori.Ea preda Magia .Profesoara se numea Eva.
John consideră cu nu pierduse săptămâna
degeaba.Cursurile erau atractive, studenţii receptivi , iar profesorii buni
profeşionişti şi erau dedicaţi în totalitate.
-Domnule profesor, spuse un tip pe numele său
Keanu, aţi întâlnit vreodată vreo Fiinţă Magică?
-O întrebare interesantă draguţule.Din acest motiv
studiez Magia şi celelalte materii deoarece am întâlnit un vampir în viaţa mea.
-Uauu, ne povestiţi?
-Da, cu plăcere.Face parte din lecţie, dar vă voi
povesti în weak-end unde vom fi împreună.Deocamdată mergem cu lecţia începută.
Condiţiile de cazare erau în regulă.John stătea
singur în cameră, asta deoarece erau destule camere.Puţini erau cei care
locuiam câte doi.Erau cinci cupluri deja formate, care poate unul era interesat
în mod cinstit de Magie, partenierul lui fiind atras doar de condiţiile
oferite.
Capitolul 7: Piticuţul
La sfârşitul săptămânii se adunaseră toţi studenţii fără excepţie ,
deoarece cursul de Practică era obligatoriu la fel ca şi celelalte cinci materii.
Obiectele studiate:
1 Vrăji, Vrăjitori şi Farmece ... Vitali V
2.Studiul Fiinţelor Magice ...
Lena B .
3.Studiul Limbii Comune ...Stuart S
4.Cum să recunoşti o Fiinţă Magică ...Kaleb C
5.Magia...Eva E.
6 Practica...
Karl .C.
Toţi se adunaseră în sala mare a castelului.Trebuie
să recunoaştem că locul unde erau cazaţi era impunător dar Castelul purta
urmele trecerii timpului.Renovare lui sigur ar fi costat aproape la fel de mult
ca şi preţul de aciziţionare al său.Nu era deloc rentabil să fie renovat.
În schimb camerele aveau toate cele necesare
trăirii în condiţii moderne.
John se uită pe fereastră şi nu putu să nu remarce
grosimea pereţililor care aveau jumătate de metru grosime.
Credea că aripa aceasta a Castelului fusese mai
recentă, deoarece remarcase din prima zi ca parterul avea grosimea peretelui de
aproape un metru.
Domeniul avea şi o pădure în spatele Castelului de
vreo zece hectare, dar care continua cu proprietatea altcuiva.
Bineînţeles că erau în periferia Londrei la ceva
km ce tumultul oraşului.
Aveau la dispoziţie un autobuz care să-i ducă
direct în oraş, dar ei preferau trenul care nu întârzia în traficul infernal al
dimineţilor.
Profesorul responsabil cu Practica se numea Karl,
era englez , dar de pe undeva din colonii.Nu că ar fi avut vreo însemnătate
pentru cursul poveştii noastre.
-Bună dimineaţa.Astăzi vom lua micul dejun aici,
dar vom face echipe şi vom merge în pădurea domeniului, unde vom începe
practica.Să nu credeţi că dacă vom căuta ceva vom şi găsi.Săptămâna viitoare
vom merge la Stonehenge ,de aceea trebuie să începem cu ceva mai simplu, cum ar
fi chestii elementare de recunoaştere a unui posibil bârlog de Spiriduşi sau de
altă Fiinţă Magică.
Suntem 40 de studenţi, aşa că vom face patru
grupe.Fiecare şef de grupă are obligaţia de a avea un GPS activat .Cine vrea să
fie Şef de grupă? Dacă vreţi voi pune câte o fată, deoarece sunt doar 8 fete şi
foi face un Şef şi un adjunct.De acord?
Nimeni nu ripostă.Se vede că aceste lucruri erau
neimportante pentru ei.
Karl numi Şefii şi ajutoarele.Le preda câte o
foaie cu obligaţiile pe care le aveau cât şi sarcinile de îndeplinit.
Profesorul Kaleb căci el era cel care spusese că
întâlnise un vampir, veni şi el în această dimineaţă.Era îmbracat sportiv cu un
rucsac.
-Dau pariu că are cel puţin două carţi la el,
spusese Kevin unui student ce era în dreapta sa.
-Mda, posibil.
John şi încă nouă studenţi făceau parte din ultima
grupă.Grupele se formară în ordinea alfabetică pentru a fi mai uşor.Dar, oricum
nu conta acest fapt.
Nu urcaseră în maşina şcolii , ci plecaseră pe
jos, câte un grup în urma celuilalt.
Tipii erau destul de puţin gălăgioşi.Studenţii
păreau mult mai maturi decât te-ai fi aşteptat.Nici cei de la Academie nu erau
atât de tăcuţi, iar aceia în permanenţă trebuia să fie atenţi deoarece o
mulţime de cadre treceau zilnic pe lângă ei şi Academie era militară,
disciplina fiind la loc de cinste.
Grupul acesta însă părea mai degrabă anost decât liniştit.Nu erau
deloc animaţi, ceva lipsea.Parcă erau fără pic de viaţă în ei.Poate erau
vampiri, îi trecu un gând prin cap lui John.Sau altă specie că prea ...ciudaţi
păreau.
Keanu se prezentă lui John.
-Kaleb mă numesc.Suntem colegi de grupă.Tu cum te
numeşti?
John se
uită o secundă în ochii lui Keanu şi spuse.
-John.
-Deranjez?
-Până acum , nu.Poate dacă vei pune nişte întrebări
de genul: Ai întâlnut vreo fiinţă magică până acum, poate că voi reacţiona.
-Deci, nu ar trebui să te întreb, nu?
Privirea lui John spusese mai multe.
-Totuşi, nu vreau să te deranjez. Eu am întâlnit
nu mai mult de o lună în urmă un specimen.
-Da? Pe bune sau doar încerci să mă atragi în
această...glumă!
-De ce eşti aici? Pentru că te interesează materia
sau pentru că ai văzut aşa ceva.
-Mă îndoiesc că cei ce au văzut ’’aşa ceva’’au
auzit de această secţie de facultate.Cred că majoritatea sunt aici din alte
motive.
-Ce motive?
-Curiozitatra, plictiseala, prea mult timp liber,
etc.Pot continua.
-Mă rog.Iuo cred că aici este cel puţin un student
care ştie ceva mai mult decât un om normal despre Fiinţe Magice.
-Da?
-Da, şi nu eu aş fi acesta!Îţi spun un secret dar
să nu râzi, am întâlnit un...Dragon.
-Un Dragon?Hmmm! Cum arăta?
-Era ca un şarpe, ceva de genul cum reprezintă
chinezii Dragonii în filme.Fără picioare .
-Da, cred că era dragonul meu.Eu l-am pierdt, ca
să spun aşa.
-Serios? Înseamnă că mă crezi, nu? Sau crezi că
glumesc?
-De ce să nu te cred.Toţi colegii te-ar fi crezut,
nu?
-Ăăăă, nu chiar.
-Apropo, cum se numea Dragonul pe care l-ai
întânlit?
-Dragonii au nume?
-Presupun că au. Dragonii sunt Fiinţe Magice, nu
sunt anumale.Animalele nu comunică cu Oamenii.
-Aha.Cred că se numea...
...se numea...
...se numea Xa!
2
John se uita într-un ochi la Keanu.Ei doi rămaseră
puţin mai în urmă, aşa că nu erau şanse ca cineva să îi asculte.
-Amice, ce glumă este asta? Care este calitatea
ta? Bănuiesc că ai vreo calitate supranaturală, nu?
-Da, am.Şi să-ţi demonstrez că am, tu îl cunoşti
pe acest Dragon, nu-i aşa?
-Ţi-am spus
mai în glumă mai în serios că poate este Dragonul meu.Deşi, nu poţi
spune că ar fi al meu, el este propriul lui stăpân.Continuă, devine interesant.
-Xa mi-a spus că are un prieten care este la
această Facultate de Magie şi că ar vrea să comunice cu acel prieten.
-Păi şi de ce nu o face?
-Păi, o face prin mine, desigur.
-Aha! Cum aşa?
-Păi, vorbesc în numele lui.
-Da?
-Da, tu eşti prietenul lui.
-Trebuie ceva mai mult decât atât Keanu.Când te-ai
întâlnit cu Xa?
-De când ai, am început anul şcolar.
-Aha! Şi de ce a aşteptat atât şi nu m-a contactat
în cameră, să spunem?
-Păi, cred că Xa avea motivele lui.Îşi
încărca bateriile.
-Bine, ce ştii alceva despre Xa?
-Păi, trăieşte de câteva mii de ani, este o specie
destul de rară, este şarmant, inteligent , plăcut la vorbă şi la chip, bun...
-Amice, te-a plătit să îi faci reclamă?
-Nu, dar asta este realitatea.
-Unde este Xa acum?
-Păi, este în această pădure, se înţelege.Vre să
îţi găsească un Spiriduş pentru tine.Asta făcea de fapt în castel, căuta un
Spiriduş.
-Simt că ceva este putred aici.
-Da?
John se uita la Keanu cu un ochi.Acesta părea
cumva vinovat de ceva.Se hotîrî să fie cu ochii pe el.
Gupul era destul de compact.Profesorul le vorbea
tuturor dar John asculta doar cu o ureche.Era atent la Keanu al cărui
comportament i se părea destul de ciudat.
Nu îşi făcuse vreo părere despre prea mulţi colegi
în primele patru-cinci zile.Catalogarea
colegilor se opri doar la extrovertit şi intovertit, nu mai mult.Nu că nu l-ar
fi interesat colegii, dar adevărul este că nu prea îi plăceau oamenii.Erau
destul de răi, fără respect , gălăgioşi şi nu îşi vedeau de treburile lor.
Ca şi acest Keanu care se băgase într-o discuţie
care , hmm.Bine, trebuia să recunoască că acest coleg îl intrigse.Cum naiba
aflase de Xa, nu-şi putea imagina.
Poate trăsese cumva cu urechea, sau poate...
...-sau poate chiar l-a întâlnit, se auzi glasul
lui Mo în mintea lui.
-Mo , de ce îmi pătrunzi îm minte prietene?Mă
bucur să te aud.
-Hm, mă gândeam că te-ai dat cu Oamenii şi nu mai
eşti aşa de ciudat cu prietenii la fel de ciudate.
-Şi pe unde mai umbli? Eşti cu Morty acum?
-De unde ştii asta?
-Suspectam de ceva vreme.Eşti în pauză de ţigară?
-Amice, nu uita că specia mea a inventat sarcasmul
.Tot ironic eşti!Apropo, noi nu fumăm!
-Apropo, eu nu răspundeam provocărilor.
-Mda, fii cu ochii pe Keanu, este un tip
interesant şi plin de surprize.
-Da? Şi cine mai este?
-Voi studia pe toţi.De ce nu îţi deschizi o şcoală
proprie.Te-aş putea ajută şi-i vom impresiona pe Oameni.
-Nu mă interesează amice.Departe de mine mândria
de a fi în centru atenţiei.
-Da, sigiur?Vom vedea!
-Ar trebui să te blochez?
-Dacă nu vrei să mă auzi.În acest caz , te pot
vizita, dacă mă blochezi.
-Mda!
-Ok, ţinem legătura.Pauza de ţigară s-a terminat
Moo.Te strigă Morty!
-Şgguz8777 8
-Ce înseamnă?
-În Limba Comună înseamnă:Fuck you!
-Trebuie reţinut.
-Ha! Ha! Ha!
3
Keanu se deataşă de grup.John îl urmări.
Grupa sa se opri lângă un lac.Cei doi nu era prea
îndepărtaţi de aceştia, dar totuşi nu se putea spune că erau împreună.
Tipă care i se părea că era sora lui Foxi era cu
ochii pe ei.Era ajutorul de Şef, probabil că în atribuţia ei intra şi cei doi
codaşi.
Se mulţumi doar să se uite după ei, fără a
interveni.Nu cred că era curioasă cu privire la treburile lor, cred că era doar
responsabilitatea de vină.
Keanu se opri lângă lac, şi se uită atent într-un punct
fix.Fără a se întoarce ridică braţul şi îi făcu un semn lui John să vină.
John se apropie încet.
-Da. Care-i treaba?
-Vorbeşte încet şi uită-te pe creaca acestui copac
de lângă prima răchită.Vezi pe cineva acolo care stă pe creangă cu spatele de-a
lungul ei, şi cu un picior ce se bălăngăne?
-John se uită unde spuse şi...văzu.
Era un pitic cât o palmă de mic.
-Auzi, el nu ştie că-l PUTEM vedea, deci mergem
vorbind catre el şi îl capturez.Tu, doar răspunzi la intrebările mele, conversezi.Îţi
arăt ce calităţi am Bro!
Deşi nu prea era de acord cu capturarea
Piticuţului, John se conformă.Nu cred că putea refuza ca din prima lecţie să neglijeze
un cadou de acel fel.Poate că unii studenţi după ce vor termina Facultatea tot
nu vor putea spune că au avut ocazia aceasta.
Cei doi mergeau dezinvolt către locul indicat.Deşi
nu se uita, o parte din John era oarecum concentrată pe ţintă şi parcă vedea
Piticul.Acesta stătea în continuare în aceiaşi poziţie bălăngănindu-şi piciorul
care nu era mai lung decât un deget de om.
Se apropiară.Piticuţul nu se sichisi deloc de
apariţia lor.Părea că este surd
neinteresându-l ce este în jurul său.Pentru o fiinţă atât de mică, John
se aştepta ca aceasta să fie mai atentă.Probabil că o cioară sau altă pasăre ar
fi putut să-l ia şi să-l mînânce.Sunt păsări care răpesc oi, nu pitici de o
palmă lungime şi 200 grame greutate.Sunt penisuri de oameni mai mari decât el.
Lui John îi trecu prin minte că Piticul are o
problemă, poate era nebun sau senil, sau poate voia să fie omorât de o vietate
mai mare.
Se apropiară la un metru de el.Acesta stătea cam
la 2 metri înalţime, deci era oarecum protejat dacă vreun om l-ar fi văzut.
Keanu se aplecă îăn apă şă se spele.Piticul stătea
în continuare nemişcat urmărind cu ochii un fluture.Doar pentru că fluturele
îşi schimbă traiectoria acesta aplecă puţin capul şi-i văzu pe cei doi.Tresări
pentru o secundă, se ridică cu o viteză fantastică şi, deveni transparent.Chiar
dacă John nu văzu toate acestea totuşi fusese martoru unei sărituri ca de panteră
pe care o făcu Keanu.
-Ha!Ha! ce avem noi aici?
Deşi era invizibil, se vedea că Keanu are ceva în
pumn.
-John, vino.
Deşi nu vedea nimic, la indicaţiile lui Keanu
acesta pusese mâna şi-l simţi.Dar şi dinţii acestuia.
-Muşcă, ştii?
-Da?
-Îhi, dar cred că este bătrân şi are dinţii
tociţi.Ne înţelege, cred, nu?
-Hm, va încerca să se prefacă că nu înţelege.Dar,
este obligat de Contact.
-De Contact?
-Da. De Contact.Îl pot lăsa liber acum.Vrei să-l
ţii puţin? Nu ştiu dacă te-a muşcat Contactul este valabil. Aşa că, mai bine îl
ţii şi tu.
John îl luă cu grijă.Acesta chiţăia destul de
ascuţit.
-Te las amice, noi nu luăm ostateci.Oamenii nu
sunt aşa răi cum crezi.
-Şgguz8777 8.
-Ştiu că mi-ai spus :fuck you, dar eu nu te înjur
înapoi.Ai dreptate să te porţi aşa.Acum te las jos. Nu ajung pe creangă, este
înaltă.De fapt te pun pe sol.Ok?
John îi dădu drumu.Se auzi un glas destul de gros
pentru o creatură atât de mică.Era glasul dogit al unui fumător înrăit.
-Înţelegi înjurăturile în Limba Comună?
-Nu, dar am fost înjurat azi încă o dată de
cineva.
Glasul
spuse într-o limbă străină ceva.Deodată auzi glasul lui Mo în urechi.
-A spus:Oameni împuţiţi.De de nu am fost atent?
Acum trebuie să respect Contactul.Dar, nu mă înţeleg.
John întrebă mental.
-Trebuie să răspund ceva?
-Da, dar nu acum, ci după ce te întreabă el, spui
aceste cuvinte.Şi Mo îi spuse o frază nu prea lungă.
Când Piticul vorbi din nou, John spuse:
-64cjfjg
767bghvgd ,hjg!!!
-Ce? Nu se poate!
Apoi piticul deveni vizibil.
-La ordinile dumneavoastră Oameni Răi ce
sunteţi.M-aţi înrobit.Credeţi că este corect?
-Nu te-am înrobit cu nimic, spuse John în Limba
Comună după cum îi dicta Mo.
-Adevărat?
-Da, adevărat.Dacă vrei poţi dispare pentru
totdeauna.
-Bine, voi reflecta.La revedere Oameni Răi.
-La revedere Spiriduş Liber.
-Fuck you!
Şi Spiriduşul dispăru.
Un alt glas se auzi.
-Interesantă lecţia de azi, nu-i aşa domnilor?
Care este Profesorul dintre voi doi?!?
Capitolul
opt: Stonehenge
Fata se numea Magdalena şi nu era sora nimănui, cu
atât mai puţin a lui Foxy.
-Ştiu ce am văzut, dar dacă voi spuneţi că a fost
o glumă menită să păcălească un coleg sau doi mai naivi, cred cu mai multă
convingere.Fiinţe Magice, nu există!
-Da? Ştii ce spunea Zâna din filmul cu Peter Pan?
De fiecare dată...
...când spui că nu crezi în zâne, undeva moare o
zână.
Normal că ştiu!Dar, nu cred că are relevanţă.Acela
a fost un film...
...făcut după o carte.Scriitorii deveneau
scriitori după ce erau aventurieri şi fiindcă nimeni nu credea ce au văzut ei,
preferau să scrie sub forma unor carţi de fantezie toată aventura.Este un punct
de vedere nu un fapt concret.O opinie.
-Da, plauzibil.Teoretic, posibil.
Magdalena care cu un minut mai devreme văzuse ce văzuse,
spuse-se ca nu crede, pentru ca un minut mai târziu să spună că poate crede
aberaţiile şi fanteziile unui scriitor .Cred că trebuia să îşi pună în ordine
părerile sau opiniile.
Sau poate era un şos post traumatic sau cum se spune, după
evenimentele pe care ochii le văzură, dar mintea refuza să le accepte.
-Ufff , Oamenii ăştia!
Cursul nu le oferi absolut nimic memorabil.Nu
fusese de faţă când Profesorul povesti cherstia cu Vampirul.Credea că cineva îi
jucase totuşi o farsă.Încheiase povestirea cu expresia:Probabil că cel ce mi-a
jucat farsa înainte de a muri îmi va spune.
-Şi dacă acum apare un Vampir şi spune...spuse un
elev...Eu am fost, v-ar convine să aflaţi asta înainte de a muri? Asta presupune
că acel Vampir vă va ...omorî, nu?
-Interesant.Sper să nu fii dumneata Vampirul.
-Nu, eu prefer să fiu Vârcolac.
Studenţii răseră.Fotbalistul celebru bătu palma cu
ceilalţi doi.
2
Săptămâna următoare fusese la fel de interesantă
pentru un tocilar.Teorie, teorie şi doar teorie.Cam tot ce spunea profesorii
John ştia deja, dar unele chestii era uitate sau nu le aprofundase.Materia
începea să devină mai interesantă , dar şi mai greoaie.Nu şi pentru Jomn care
avea o memorie de mamut.
Curând profesorii îl observară .Ştia răspunsurile
fe fiecare dată, de parcă el ar fi citit dinainte.Clar că asta şi făcea.Citise
manualele încă din prima săptămână.
Keanu se dovedi a fi peste tot pe unde era John.
-Amice, parcă mă bântui.Chiar şi la WC eşti în
stare să vii după mine.Nu mi-ai spus, dar unde este Xa?
-Prin preajmă, pe unde să fie.Ţi-a plăcut ce fain
am prins Spiriduşul?
-Ţie ţi-a plăcut? Şi acum am degetul umflat.
-Trece amice, trece!
-Amice? Şi lui Xa îi place să spună aşa.Hmmm!
Keanu se ridică şi plecă pe neaşteptate.Erau în
pauza de masă.
-Ciudat se comportă tipul ăsta.Se vede că am
magnet numai la ciudaţi.
Veni weekend-ul.De cu seară Studenţii îşi făcuseră
bagajele.unii dintre ei ieşiseră în cluburi sau prin barurile din apropiere.
Magdalena se apropie de John.
-John, el este prietenul meu.Se numeşte Keanu.Ştii
se comportă ciudat de câteva zile.Parcă nu este el.Ai observat asta?
-Nu îl cunosc pentru a face comparaţie.Cât de
ciudat se comportă?
-Parcă ar fi posedat, sau ar fi dezvoltat o altă
personalitate.De când a început facultatea este alt om.Plus că face sex ca un
nebun în fiecare noapte cate o oră.
-Nu cred că asta este problema mea.
-Vorbesc eu cu el.Băunuiesc ceva.El avea experienţă
cu Fiinţele Magice?
-Glumeşti? Nimic.Zero.El este aici pentru mine, eu
l-am motivat.Eu sunt cea care doreşte această facultate.
-De ce?
-Mereu m-am simţit atrasă de Magie.
-Şi ceva...experienâă?
-Nu, vrăji banale care nu pot fi verificate dacă
sunt sau nu autentice, dacă s-au realizat.
-Mie Keanu mi s-a părut mai experimentat decât
mine.
-Şi tu eşti?
-Eu am avut câteva întâmplări care m-au determinat
să ajung aici.
-Interesant.Cum ar fi?
-Cum ar fi, este problema mea.Nu-mi plac
femeile.mai ales cele băgăcioase.Am văzut multe filme.
-Bine, în regulă şi scuze!
-Se acceptă!
3
Erau în faţa pietrelor.O mulţime de oameni erau la
acea oră a amiezii.Aveau planificat să stea şi a doua zi, pentru a putea fi
dimineaţă la o anumită oră, când soarele răsărea.
-Ce ne aşteptăm să vedem aici, întrebă Profesorul
de Practică?Vom vedea mţine.Până atunci voum face din nou două sau patru grupe,
cum doriţi şi vom sta împreună prin împrejurimi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu