Capitolul 12 :Vârcolacii
Pelerina
încă o dată îl ajută dă ajungă în câteva zeci de minute în oraşul natal.
Se plimbă
de plăcere pe străzile copilăriei sale.Pierdu două ore, deloc importante pe
străzi, vizitase diferite locaţii care însemnau ceva pentru el.
Chiar dacă
venise cu o treabă nu se grăbea deloc.
Nu ştia
cât de sinceri vor fi cei care îl crescuseră , cu informaţiile despre originea
lui.Învăţase ceva de la Dragoni.Ştia că în viaţă trebuie să foloseşti ceea ce
înveţi pentru a-ţi rezolva problemele pe care cognitivul le găseşte.
Sună la
telefonul din casă.
-Bună ziua
unchiaşule.Sunt John.Doresc să ne vedem pentru a afla ceva informaţii despre
adopţia făcută cu vreo 20 de ani înainte.
John
sunase de sun Pelerină.Ştia că nimeni nu putea auzi.
Era la uşa
unde locuise.Îşi dori să treacă prin perete şi înaintă.Nimic nu-l
împiedică.trecuse prin perete ca şi cum ar fi fost doar aer, nu ceva solid.
Îi auzi
vorbind.Lucruri pe care dorise să le afle.
După
jumătate de oră, din politeţe sună la uşa lor.Aceştia îl primiră ca pe propriul
lor copil.
-Îmi pare
rău John că ai aflat.Mereu te-am tratat ca pe copilul nostru.Noi nu am putut
face copii.
-Dar eu al
cui copil am fost?
-Nu
ştim.Adopţiile ţin secret acest lucru pentru a nu influenţa negativ.
-Sunteţi
tineri şi este păcat că nu aţi făcut un copil.Eu mereu vă voi considera
părinţii mei.Poate veţi reuşi.â
-Nu avem
cum.
-De
ce?Sterilitate?
Cei doi se
priviră.
-Nu despre
asta este vorba.Noi, nu putem spune decât că nu suntem chiar oameni
normali.Nici tu nu eşti?
-Adică?
-Erai un
copil problemă Autorutăţile au încercat mai mzulte adopţii înaintea noastră dar
nu stăteai nici măcar o lună.Le era frică de tine, de chestii care se întâmplau
în preajma ta.
-Ce anume?
-Animale
ce intrau în casă şi stăteau cu tine când părinţii nu erau în camera ta.
Noi am
aflat de condiţia ta şi am reuşit adopţia foarte rapid.
-Ce fel de
aniumale?
-Câini,
pisici, şi chiar chestii mai mari, urşi , vulpi.În fiecare zie era careva, care
parcă se abona să te păzească sau să aibă grijă de tine.
-Pe voi nu
v-a deranjat asta?
-Nu,
pentru ca...
-Spune-o
bprbate.Cred că este timpul să o afle.Şi el este diferit de ceilalţi.
-Ok! Îmi
vine greu să te pregătesc.Când erai mic nu te speriai uşor.Sper să fii din nou
la fel.Nu-ţi aminteşti nimic?
-Ce anume,
de animale?
-Da?
-Vag, cred
că eram foarte mic.Ştiu despre câinii aceia mai ri roşcaţi pe care îi aveam.
-Îi mai
ţii minte? Cum îi chema?
-Aveau
nume monosilabice. Ceva de genul ‚’’Hau’’ şi ‚’’Uau’’.
-Ce frumos
din partea ta că îţi aduci aminte şi nu ai utat!
Cei doi se
strânseră de mâini.
-Ştii,
acei doi câini eram eu şi mama ta.
Bărbatul
se uită la john să vadă cum primeşte vestea.
John
rămase pasiv.Cu o lunî mai devreme altfel ar fi reacţionat, ar fi crezut că
este o glumă sau că poărinţii llui adoptivi erau duşi cu sorcova.
-Câini
mari răşcaţi, asta ar putea fi, Vârcolaci cumva?
De data
asta fu rândul soţilor să rămână cu gurile căscate.
-Vârcolaci?
De unde âi-a venit această idee?
-Păi, aţi
spus că voi eraţi cei doi câini sau dulăi, nu?
-Deci, ce
pot eu crede?
-Dar ce
poţi crede?
-Că eraţi
Vârcolaci sau Creaturi Magice blestemate.
-De unde
ştii despre Creaturi Magice blestemate?
-De la
facultate, studiez Magia.
-Uau, cum
s-a îmbrobodit.Şi crezi în Magie?
-De ce nu
aş crede?
-Păi,
Magia este grea şi periculoasă.
-Da,
periculoasă.Dacă o Fiinţă magică spune unui Om, adevărul îl poate înebuni sau
ucide.
Cei doi se
uitară cu gurile căscate unul la celălalt.
-Nu am
ştiut.Asta explică multe lucruri.
-Aţi fost
muşcaţi?
-Nu cred,
am lucrat într-un laborator.Am fost contaminaţi, trataţi şi concediaţi deoarece
cercetările au fost oprite.Noaptea devenam
dulăi mari .Curios, ţineam minte totul.Nu eram agresivi doar protectori.
Am fost
despăgubiţi.cred că cineva de acolo ştia ceva dar nu voia să om recunoască.Nu
ştim nimic cum de s- ajuns acolo.
Dar după
cinci ani totul a încetat.
-Da, cred
că cel responsabil de transformarea voastră a murit şi aşa blestemul a încetat.
-Crezi
asta fiule?
-Da, de ce
nu?Dacă faci Facultatea mea, musai crezi.
-Oare este
târziu să ne înscriem şi noi?
-Voi vorbi
cu rectorul.Oricum puteţi face cursuri facultative.Vă pot aduce zilnic acasă,
dacă doriţi.
-Este
distanţa cam mare fiule.
-Vorbesc
cu profesorii.Vreţi să mergeţi cu mine? Măcar cu atât vă sânt dator.
2
După cum
era de aşteptat Rectorul s-a simţit onorat de primirea unui cuplu de oamen
maturi.Era mai degrabă un club decât o facultate.Ai convingeri asemănătoare,
aderi la gruparea noastră.
Îţi dai
seama cum s-au simţit Dan şi Dana când în primul lor weekend au studiat la Practică despre Vârcolaci.Cred că nimeni
nu s-a descurcat mai bine la referat decât ei.
Veni şi sfârşitul săptămânii.De această dată
excursia
Avu loc în
Irlanda într-un castel care se afla pe un domeniu foarte larg de pădure.
-După cum
ştiţi Vârcolacii sunt Creaturi nocturne care au o legătură cu lumina lunii.Asta
spun cărţile de specialitate şi filmele.Realitatea trebuie să o ştie doar cei
care sunt Vârcolaci.
Vom face
cum deja ne-am obişnuit patru grupe care vor cerceta câte o bucată de
pădure.Pentru cei mai tari de inimă, pot merge în seara asta pe întuneric când
va fi lună plină.Sper să le auzim în noapte urletele.Acest loc este renumit
pentru aceste sunete.Succes domnulor.
Noii
veniţi se prezentară celorlalţi.Deşi John îi dusese cu nava, nu le spusese însă
nimic despre noua lui condiţie aceea de potenţial Zeu sau urmaş al acestora.
I-a rugat
doar să păstreze tăcere asupra mijlocului de transport.
Seara, Dan
şi Dana se cuplară cu fotbalişii despre
catre ştiau o mulţime de informaţii, fiind mari fani.
John era
cu ochii pe ei.Presupunea de mult că cei trei erau o haită de Oameni Lupi sau
de Vârcolaci.
Se băgă
sub pelerină şi trase cu urechea.Nu era frumos dar era destul de sănătos.Se
vede că şcoala de spioni lăsase urme în
comportamentul lui.
La un
moment cei cinci se desprinseră de grup.John se luase după ei.
-Niciodată
nimeni nu-ţi va răpi libertatea de a alerga.
Se
depărtaseră destul de mult.Erau la vreo 5 km de Castel.
-Astăzi
veţi participa la botezul noilor studenţi organizat de noi.
-Frumos.În
ce constă, întrebă Dana?
-În
iniţierea în haită!
-Adică?
-Din ce
haită faceţi parte?
-Nu facem
parte din haita nimănui.Nici nu ştiu despre ce vorbeşti.
-Ba
ştii.Ochii pot fi înşelaţi, dar mirosul niciodată.Băieţi!
Cei doi
fotbalişti prindeseră pe Dan de mâini imobilizându-l.Dana deja începuse să
mârâie.
-Ce
faci?Mârâi? Mai mult nu poţi?
Înainte ca
John să poată interveni, Dan primise vreo cinci picioare peste tot copul.Dana
ţipă, dar după vreo trei secunde glasul i se îngroşă şi...John se opri din
mişcare.Faţa Danei se schimba, caninii i se măriseră.Schimbarea se produse în
circa zece secunde.Pe locul unde fusese Dana era acum un câine roşcat de vreo
doi metri înalţime şi vreo 60 de kile.
Dana
atacă.Lovea cu mâinile, încercând să prindă cu dinţii jugulara.Un al doilea
mârâit se auzi, şi peste zece secunde în locul lui Dan era un câine roşcat mai
mare cu vreo 20 kile decât perechea lui.
În secunda
următoare tinerii care doar se apăraseră de colţii femelei, în două secunde se
schimbaseră în trei lupi cu blana sură.
Lupta
încetă brusc.Cei cinci se mirosiră. Urlară la lună şi o luaseră la fugă
împreună.
John îi
urmă fără prea mare dificultate.Ştia să piloteze bine nava ca şi cum ar fi
alergat şi el cu aceiaşi viteză în spatele lupilor.
Trimp de o
oră haita fugi peste tot.Vânaseră doi pui de căprioară.
Deodată se
auzi un zgomot care-i făcu pe toţi să-şi ridice capetele şi să adulmece
aerul.Se vede că ceva îi alarmase.
John îşi
dori să-i înţeleagă telepatic.Le auzi vocile.
-Ceva nou?
-Un miros
de lupi straini dar şi un miros cunoscut.Mirosul unui student
-Care
student?
-Fată,
Eva.
-Eva? Cum
de nu am simţit-o până acum?
-Mirosul a
fost contracarat de Dragon.
-Da,
corect.
-Prieteni,
se auzi un glas.Este voie?
-Este
destul şi pentru voi.
-Suntem o
haită mixtă.
-Fiţi
bineveniţi.
Şase lupi
se apropiară.Nici unul nu era animal ci Vârcolaci.Erau albi şi negri.
-De unde
sunteţi băieţi?
-Trei din
Ucraina , trei din Regat.
-Bun, ce
clan?
-Fără
clan.
-Fără
luptă pentru femei?
-Fără
luptă.Avem femei.
-De mulţi
sunteţi aici?
-Vizitatori.
-La fel şi
noi.
-Pădurea
asta mai are Vărcolaci?
-Nimic în
ultimii ani.Doar vreo trei cazuri de vizitatori.
-Bune
locuri!
-Bune
locuri!
-Interessantă
discuţie, nu putu să se abţină John.
-Cine eşti
tu? Cine vorbeşte?
Vârcolacii
comunicau telepatic.
-.Nu simt
pe nimeni, nu-l pot mirosi.
-Nici eu.
-Nici eu.
-Mă numesc
Gând Ascuns şi nu sunt Lup, sunt Zeu.
-Ce Zeu?
-Progenitură
fără nume încă.Abia îmi descoper calităţile.
-Vii în
pace?
-Vin în
pace!
-De ce te
numeşti Gând Ascuns?
-Aşa m-a
numit un Dragon
-Ce
Dragon? Cunosc doar unul singur după miros.
-Nu este
cel pe care crezi.Un Dragon de Apă.
-Dragonii
de Apă sunt puternici.Ce doreşti de la noi?
-Nimic,
doar eram pe aici.
-Prieteni?
-Prieteni!
-Poţi să
te arăţi dacă vrei.
-Nu este
obligatoriu.Nici voi nu sunteţi ceea ce păreţi.Fiecare să poarte masca sa.
-Da,
fiecare cu masca sa.
Capitolul 13: Oraşul Magic
-Cum a
trecut noaptea Dan? V-aţi distrat?
John nu încerca să pună presiune pe ei,
sau să-I forţeze să spună lucruri ce nu trebuiau spuse.
-Ne-am integrat fiule.Să spunem că
ne-am regăsit partea sălbatică din noi de mult pierdută.Nu am crezut vreodată
că mi-ar putea fi dor de ceva de mult uitat, totodată blamat.
-Da, nu este nevoie să dezvolţi Dan
dacă nu simţi nevoia.Poţi să-mi împărtăşeşti
impresiile altă dată.
-Bine, completă Dana.Deocamdată sunt
multe de rumegat aici.Cred că ai observat că nu ne-am petrecut noaptea la
Castel.Ne-am distrat cu cei ce au aceleaşi…convingeri, să spun, ca şi noi.
-Bine.Săptămâna viitoare va fi destul
de interesantă.Uriaşi.
-Există aşa ceva?
-Dacă nu am văzut încă, nu înseamnă că
nu există.
Conversaţia o purtară în autocar în
drum spre casă.Adevărul era că nu puteau vorbi deschi deoarece prea multe
urechi erau atente.
Dan descoperise că auzul îi devenise
foarte fin , iar despre simţul mirosului nu avea cuvinte.
Chiar dacă nu era transformat simţurile
erau supra umane.Niciodată un Om nu a
dezvoltat asemenea simţuri nici dacă ar fi trăit în sălbăticie.Poate Tarzan ar
fi avut asemenea calitaţi, asta dacă ar fi existat în realitate.
John presupunea că grupul celor trei
fotbalişti erau cu urechile ciulite la discuţia lui cu Dan şi Dana.
Nu ar fi trebuit să fie, deoarece ştiau
că perechea de nou veniţi erau părinţii adoptive ai lui Johh.
Eva stătea cu John.Cuplul Keanu şi Magdalena erau pe bancheta din faţa lor.
-Te-ai distrat John?
-Eu nu m-am distrat, am studiat o carte
despre Vârcolaci.Am venit aici pentru studiu.
Adevărul era că John putea citi o carte
în jumătate de oră şi după un an să o redea cu o acurateţe de 100%.
Nu vroia să atragă atenţie asupra
faptului că avea memorie fotografică şi totodată nu uita nimic din ceea ce
citea sau vedea.Dacă vroia să facă un studiu serios asupra unei probleme, era
capabil să citească şi să memoreze circa zece mii de pagini într-o zi .
Dar nu-şi omora neuronii .În ciuda
performanţelor sale.John era un tip puturos, meditativ.Nu pierdea mult timp cu
studiul.Dacă studenţii sau colegii lui pierdea două ore pe zi, el putea face
acelaşi lucru în zece minute.De aceea părea că era tocilar.În realitate avea
doar o memorie extraordinară.
-Mo, ce ştim despre Uriaşi?
-Uriaşi? Hm, sunt mai multe
categorii.Giganţii şi Coloşii.
Giganţii pot ajunge şi la zece metri
înălţime şi zece tone, iar Coloşii pot fi mari, incomensurabili.De exemplu un
munte poate fi un uriaş adormit.Sau un deal.
-Ce ciclu de viaţă au?
-Hibernează, se îmulţesc, unii trăiesc
mii de ani.Nu sunt prea activi însă.În Oraşele Magice, de obicei sunt Hibrizii
care arata aproximativ cu Oamenii dar mai mari, se înţelege.
-Trăiesc doar în Oraşele Magice?
-Nu, ei trăies printe Oameni în oraşele
lor.Cred că fiecare oraş are o pereche sau două de uriaşi.
-Şi la Londra?
-Mai ales.Acolo sunt zeci de familii.
-Cu ce se ocupă în timpul zilei?Ce fac
pentru a exista?
-Ei au un metabolism foarte lent, aşa
că pot mânca o dată la câţiva ani.Dar asta nu înseamnă că nu pot mânca
zilnic.Ocupaţia lor este legată de forţa fizică.Nu sunt prea inteligenţi.Nu le
place să citească cărţi, de exemplu.
-Aha, deci nu pot fi prieteni cu mine!
-Ba da.Pot fi buni prieteni cu
oricine.De fapt 90 % sunt prietenoşi.
-Mo, unde găsesc un Oraş Magic?
-În orice ţară.Dar se pătrunde greu
acolo.Doar Magicii pot intra.
-Un Om nu poate?
-Ba da.Din greşeală sau adus de o
Fiinţă Magică sau de un Zeu.
-Aha! Vreau şi eu să merg într-un Oraş
Magic.
-Poţi merge săptămâna aceasta pe lună
plină.
-Unde?
-Unde vrei.În Londra, de exeplu ar fi
indicat.Sunt Fiinţe mai civilizate şi permisive cu nou veniţii.
-Poţi merge cu mine să îmi arăţi locul?
-Desigur prietene.Îmi voi face timp
liber pentru tine.În dimineaţa zilei a patra de acum la orele întâi ale dimineţii, înainte de a
răsări soarele.Intrarea este deschisă timp de un minut.să ieşi este mai uşor.
-Soarele ne va ajuta să intrăm?
-Ceva de genu’ ăsta!Soarele ne arată
întrarea.
-Bun, deci rămâne stabilit.
2
-Acum!
O rază de soare trecu printre ramurile
pomului ales de Mo pentru accesul în Oraşul Magic al Londrei.
John era cu pelerina pe el dar gluga
nu-l acoperea. Aceasta însemna că era doar un obiect vestimentar, nimic mai
mult.
John se uită atent unde cade raza de
soare, apoi călcă cu picoirul pe locul unde aceasta atingea pâmântul.
Dacă cineva s-ar fi uitat la el, ar fi
văzut cum devenea transparent din secundă în secundă mai mult, până dispăru.
Probabil că la fel procedă şi Mo, dar
acesta era foarte puţin vizibil în acele condiţii.
John nu văzu că devenise
transparent.Ochii lui văzu doar conturul unui oraş care apăru în faţa sa.Văzu
un indicator la un metru de el pe care
scria : ‘’Bine aţi venit’’! Apoi mai jos cu litere mai mici scria: ‘’Atingeţi
indicatorul dacă sunteţi autorizat’’
John atinse indicatorul.Acesta se
schimbă, pe el scria :’’Treceţi’’.
Oraşul nu avea nici un zid ci doar un pod care trecea peste un canal
cu apă.În apa canalului John putea vedea nişte înotătoare dorsale verzi , care
apăreau din când în când la suprafaţă pentru o secundă, dispărând pentru a
apărea mai departe în secunda următoare.
-John, te-am adus aici, acum te
descurci singur.Eu am treburi importante de făcut.
-Mersi.Vezi să nu greşeşti calea de
întoarcere.
-Hmmm!
Pe pod traficul era destul de mare.Zeci
de Fiinţe care de care mai ciudate din punctual de vedere al uni om
treceau.Unii erau singuri, alţii în grup, discutând chestiii banale sau importante.Se
vedea că erau obişnuiţi cu intrarea în Oraş.
John nu pierdu vremea în loc.Nu ţinea
să arate ca un nou venit, dar nici nu-l interesa dacă cineva credea că este.
În faţa podului era o barieră formată
dintr-un cordon roşu de pluş, suficient de lung cât să ajungă pe toată latura
.Locul era un pătrat deschis de câteva sute de metri care părea a fi o parcare
de maşini.
După cordon se aflau câteva măsuţe gen
birou la care câte un funcţionar statea şi scria numele celor intraţi în nişte
register mari.
-Cum vă numiţi, şi cu cine aţi venit?
Sunteţi nou pe aici?
-Mă numesc John, am venit cu Mo, care
este …
-Nu trebuie să spuneţi cine este.Ce fel
de Fiinţă sunteţi?
-Nu ştiu, sper să aflu astăzi.Puteţi
să-mi recomandaţi unde să merg?
-Da! Veţi găsi un punct informative
undeva la întrarea în oraş chiar pe drumul din spatele meu.O zi bună vă
urez.Următorul!
În spatele lui John era un tip înalt de vreo doi metri verde şi
solzos cu ochii bulbucaţi, dinţi ascuţiţi şi lungi şi bot alungit.
John se uita în faţa sa.Oraşul era cât
se poate de normal.Partierul clădirilor era ocupat de vitrine, magazine,
baruri.Undeva în plan îndepărtat se vedeau turlele şi turnuleţele unor palate
şi castele.
Strada din faţa sa era destul de lungă
de cel puţin un kilometru.La prima intersecţie John văzu în dreapta şi în
stânga sa străzi care făceau ca locul să arate ca un cartier destul de mare, de
cel puţin un kilometru în dreapta şi în stânga.
Văzu punctual informative.Acesta arăta
ca o banală gheretă dintr-o gară, cu ferestre de sticlă dar la rotund cu un aer
modern.
-Bună ziua.Mă interesează un Expert sau
un loc unde pot afla detalii despre persoana mea.
-Sunteţi nou venit?
-Da.
-Bine.Trebuie să plătiţi pentru
servicii, cred că ştiţi.Orice monedă este convertibilă.Aveţi aici acest
pergament care vă costă o liră.Pe el puteţi citi informaţiile care vă
interesează cât şi detalii suplimentare.
John consultă hârtia pe care o memoră
în zece secunde.Din reflex o puse în buzunar.
Marea majoritate a celor care erau pe
străzi păreau oameni normali.Mijlocul de transport nu era motorizat ci cu
tracţiune umană.Bine, nu toţi cei ce cărau rişcele erau Oameni.
Observă că mai toţi clienţii nu arătau a fi
umanoizi.Erau tipi solzoşi ca şi cel care era în urma sa, Vârcolaci sau tipi ce
semănau cu lupii, Uriaşi sau hibrizi ai acestora.Văzu chiar şi ceva ce credea
că ar fi o Zână jumătate cât un om, dar armonioasă şi cu aripi de libelulă în
spate.
Tip de un sfert de oră îşi făcu o
părere în mare despre acel loc.Părea interesant, civilizat, frumos.
Nu văzu patrule de Poliţişti.Părea că
Fiinţele nu sunt prea agresive pentru a trebui patrule de întervenţie.
Conform informaţiilor citite cabinetul
unui Expert sw afla chiar pe strada
principală.De fapt toate instituţiile importante abeau birourile pe această
stradă, pe străzile paralele fiind locuinţele private.
Conform formularului locuiau 10 de mii
de Permanenţi Şi Colaboratori.
Asta înseamna ceva.Zece mii de persoane
din 10 milioane cât ar fi estimată însemna că unul la o mie era altceva decât Om.
Şi când te gândeşti că tipii de la
Facultatea lor nici măcar nu ştiau dacă există Magie sau Fiinţe Magice.
Intră la Expert.Accesul îl făcu
printr-o uşă
John bănuia că acesta ar trebui să aibă
şi altă activitate.Nu credea că în fiecare zi venea cineva să întrebe despre
misterul existenţei sale .
Pe o uşă
John bătu.
-Intră.
Intră.Biroul era mai mare decât ar fi
crezut. Pe un fotoliu stătea în faţa unui televizor un pitic bărbos, dar care
purta ochelari şi era îmbrăcat într-o cămasă albă.
Părea un funcţionar dintr-un birou
normal din Londra.
-Cu ce vă pot fi de folos? Ştiu cu ce,
dar, politeţea..
-Bună ziua.Mă numesc John, sunt nou
venit aici dar şi în Lumea Magică.Nu ştiu nimic despre naşterea mea.Vreau o Expertiză
să aflu ce fel de Fiinţă sunt şi cât costă serviciile, să văd dacă mi le
permit.
-Serviciile nu costă nimic.Chiar dacă
aici totul este contra cost, eu fac acest lucru ca un hobby.Nu –mi datoraţi
nici o liră.Nu se poate trăi din această activitate.Eu sunt blibiotecar,
anticar şi altele.Piticii în genere sunt avari şi ceea ce fac eu este atipic
rasei mele.Probabil de acceia sunt un proscris pentru ei.Apropo, nu vă pot face
evaluarea totală pe loc.Durează, este ceva de studiat.Pot spune generalităţi,
de exeplu ce specie sunteţi, dar detalii adică fiul cui, asta durează.
-Bine, de acord.
-Începem.Ia loc în faţa mea.
Michael făcu un gest cu mâna şi un
fotoliu se materializă în faţa sa.
John se uită puţin la fotoliu, dar se
aşeză.
-Hm, nu sunteţi familiarizat cu
Magia.Se vede.Daţi-mi mâna dreaptă.
Piticul îi luă pulsul, se uită în
urechea lui, în gură, îl ciocăni cu degetul în ţeastă.Îi smulse un fir de păr
pe care îi introduse în gură.Îl puse să tuşească, să scuipe să respire
puternic.Mai făcu câteva mişcări de el ştiute.Verifică câteva obiecte care
apăruseră la el la simpla lui mişcare din mână.
După zece minute spuse:
-Obiectele apărute sunt la mine în
birou, sau sunt invizibile.Am pe acest
deget o nestemată care canalizează Energia Magică.Este ca în filmele Oamenilor,
care folosesc baghete magice.La Vrăjitori mă refer.Continuă.
-Când ţi-ai descoperit puterile?
-Hm, nu am puteri, dar de ziua mea la
20 de ani mi-am dorit ceva magic ca şi cadou.
-Asta a fost în acest an, să înţeleg,
nu?
-Da, două luni mai devreme.
-Bun!În baza celor aflate, pot spune ce
nu eşti.Prin eliminare poţi fi un Hibrid al unui Zeu.Dacă ambii părinţi ţi-au
lăsat puterile lor în totalitate fiindcă erai singurul lor copil, vei fi şi tu
Zeu ca şi ei.Sigur, unul din părinţii tăi este, sau era Zeu.
-Poate trăi?
-Desigur.Tu poţi fi un Hibrid, ca apoi
a doua zi tatăl tău să te investească şi să devii Zeu.
-Şi cam ce Zeu ar putea fi unul din
părinţii mei?
-Cam
de 5000 de ani, cel mult şi de 1000 cel puţin.Deci, eşti un tip valoros.Apropo
de valoare, Pelerina este de vânzare? Ştiu că nu, am glumit, este a unui
părinte?
-Nu.
-Cum de ai intrat în posesia ei?
-Am obţinut-o singur.
-Da, de aşteptat.Este un Obiect foarte
puternic.Mă îndoiesc că în acest oraş pot fi mai mult de zece Fiinţe Magice
care să recunoască un asemenea obiect.Dar tu mai ai şi altele.
- Mai am?
-Cum ar fi, Coroana de spini ce nu se
vede.Ai fost vreodată în Rai ca şi Călător?
-Nu cred!
-Da, corpul nu-şi aminteşte, poate că
spiritul da!
-Ce înseamnă Călător?
-Înseamnă cineva care a înşelat
Moartea, a ajuns în Lumea Cealaltă cu tot cu trup.Ceea ce doar puţini Eroi au
făcut-o, unul ca Hercule sau Orfeu.Mai sunt şi alţii de care legendele nu
vorbesc.
-Crezi că eu am făcut astea?
-90% cred.Acel Obiect Magic nu ţi-l
poate lua nimeni, nu se oferă ci doar se câştigă.
-Ok, mai departe?
-Trebuie să studiez datele
obţinute.Testele îmi vor arata cine eşti, dar eu doar le interpretez.Durează.
-Cât timp?
-Cel mult un an făra două luni .Până în
ultimul minut al primului an vei afla cine eşti, fie ca vrei, fie că nu vrei,
fie că ai venit aici, fie că nu veneai.Este una din regulile noastre.
-Ce puteri are un Hibrid?
-Trebuie să ţi le descoperi.Poţi avea
puteri uriaşe, extraordinare, poţi fi capabil să omori Lumea Magică sau să o
protejezi.În ultima zi a anului vei afla sigur şi ce poţi face, şi ce nu
poţi.Magia fie cu tine progenitură a Zeilor.Asta înseamnă că întrevederea
noastră a luat sfârşit.
Capitolul 14 Moartea
John nu putea spune că ştia concret mai
mult decât băunuise.Chiar dacă fusese la un Expert, naşterea lui era în
continuare un mister.
Nu ştia nici măcar ce puteri avea.Nu
descoperise până acum să fie capabil de ceva deosebit.Doar se putea focusa pe
ceea ce-l interesa, dar aşa fusese mereu.
Bine, mai era şi chestia cu
telepatia.Dar şi Oamenii erau capabili de aşa ceva.Auzise de nenumărate cazuri.
Voia să descoperă că are ceva puteri
demne de o Fiinţă Magică.Dacă ar fi putut face vrăji cu o piatră Magică sau
fermecată, sau …
Se putea teleporta dar datorită
Pelerinei.
Totuşi un Magician făra baghetă ar fi
putut face magie?Sigur că nu.Aşa si el, datorită Pelerinei putea face ceva
magic , daci magia sa era Pelerina.
-Hm, adevărul era sub nasul meu iar eu
nu-l văd datorită ochelarilor.Eu sunt magic de două luni şi prostul de mine nu
ştie.
Dormi mai linişti în acea noapte ştiind
că în sfârşit avea ceva în comul cu magia.
2
Cum deja se obişnuise, ştiind că
tematica lui Practică pentru sfârşitul de săptămână era ‘’Uriaşii’’ , John începu
studiul lor.
Mo îi spusese că Uriaşii pot fi chiar
munţii.Bine, nu toţi munţii ci doar unii dintre ei.
Ar fi vrut să mai studieze Oraşul Magic
Londra, dar se pare că Piticul Expert îl expulzase din ea după ce vizita lui se
terminase.
-Mo, de ce am dispărut din oraş atât de
repede?
-Pentru că nu eşti rezident acolo.Erai
doar în trecere, asta însemna cel puţin o oră.
-Aha! Nu ştiam.Poate data viitoare.
-Data viitoare va trebui să fii invitat
de altcineva, nu de mine.Fiecare poate aduce doar o persoană pe anotimp.Deci,
mai este ceva timp până atunci.
-Mo, câte persoane înaintea mea au mai
văzut Pelerina şi au folosit-o?
-Nici o persoană pe care să o ştiu
eu.Eu şi Morty suntem cei care o folosesc, şi tu, bineînţeles.
-Dacă cineva mi-o fură. O poate folosi?
-Nu, poate dacă tu i-ai da-o.Să spunem
că ai avea un copil şi i-o vei lăsa moştenire sau să-I dai dreptul de
folosinţă.
-Mo, eu sunt copilul tău sau al lui
Morty?
-Ha, ha,ha! Cum ţi-a venit această
idee?
-Păi , nu tu ai spus că dreptul de
folosire o dă doar proprietarul fiului? Nimeni în afară de mine nu a folosit-o,
asta înseamnă că eu sunt fiul tău.
-Nu cred că eu sunt în măsura să-ţi
povestesc, dar mă simt obligat să o fac.Mama ta ţi-a lăsat puterile ei.Era o
Zeiţă.Nu era cunoscută după nume, dar ea ar putea fi Zeiţa Studiului,
Învăţăturii, Cercetării.Tu, ca şi orice progenitură a Zeilor , ai fost făcut
din materialul genetic al mamei şi al tatălui.Nu este obligatoriu ca tatăl
să-şi dea acordul sau sămânţa sa.Sămânţa tatălui a fost recoltată în bazele de
date.Şeful Consiliului Zeilor a dispus ca singurul ovul pe care Zeiţa l-a avut
, să fie fecundat în afara trupului ei în laborator.Aşa că fără voia tatălui
tău, ai căpătat şi particularităţile lui.Zeii nu sunt părinţi buni.Nu-I
interesează de progeniturile pe care le lasă în urmă, chiar dacă este unici lor
fii.Zeii sunt cruzi, egoişti, răi, agresivi, ucigaşi, răzbunători.
Zeii se nasc unici.În timpul vieţii lor
nu spun nimănui care le sunt puterile, originile lor, armele sau obiectele
magice pe care le posedă, le descoperă, confecţionează, fură, obţin şi le
folosesc în scopurile lor.
Aşa că mama ta nu ştia prea multe
despre tatăl tău,Credea că este un tip leneş, ce prefera să stea departe de
privirile lumii.Comunicau rar prin telepatie, şi mai rar verbal .
Fusese o casnicie interesată, nu bazată
pe dragoste ca la Oameni.De aceia Zeii urăsc Oamenii, pentru că aceştia îşi
trăiesc vieţile într-un mod plăcut.
Când trăieşti mult, este greu să fii
bun.
Tatăl tău işi înşcenă moartea pentru că
nu-I plăcea să dea raportul femeii sau Şefului Consiliului.
-Ştii cine a fost tatăl meu?
-Ştiu cine este.Tatăl tău este…Morty ,
care este Moartea Oamenilor.Deci, prin urmare tu vei fi moştenitorul Morţii şi
viitorul Domn cu Coasa.
3
Fusese cam multe de rumegat.John se
uită la munţii din faţa sa şi se gândea la toate cele spuse de Mo.
-Sunt Fiul Morţii.Nasol.Niciodată nu
prea am plăcut pe Oameni, dar nici chiar aşa.Mă mai enervau unii colegi, dar eu
să fiu cel care îi va omorâ, este drum lung.
-John, auzi glasul telepatic al lui Mo,
nu-i vei omorî.Tu le vei arăta calea pe care eu trebuie să o ia.Tu le vei tăia
cordonul ombilical.Nu se numeşte ‘’’a omorâ’’ ceea ce vei face.Trebuie să mergi
o dată cu Morty la treabă să vezi cum procedează.
-Mă va accepta ca şi copilul lui? Îmi
va permite asta?
-Lucrul acesta a fost hotărţt în urmă
cu multe mii de ani amice.Nu el a luat această hotărâre, ci însuşi Şeful
Consiliului.Nu este vorba că vrea sau nu.Este vorba de faptul că tu poţi face
acest lucru.Pentru orice Fiinţă Magică Coasa Morţii este doar un obiect tăios,
periculor, dar, din păcate nu poate fi folosit la ceea ce poate face
Moartea.Nimeni nu poate, nici măcar Zeus în persoană.
-Dar tu, poţi?
-Având în vedere că am fost pregătit să
fiu Ajutorul Morţii, am această capacitate.
-Dar Moartea Zeilor poate?
-Da, cu obiectul potrivit, poate.
-Morty poate ucide un Zeu?
-Cu obiectul potrivit, poate.
-Dar un Om
poate ucide un Zeu cu un obiect potrivit?
-Probabil l-ar încetini, nu cred.Nu prea
au fost precedente.Doar un Zeu poate ucide un Zeu, sau Moartea Zeilor.
-Zeii sunt cei mai tari?
-Să spunem că sunt cei mai greu de
ucis, nu mai tari.Un Spiriduş ar putea fermeca un Zeu chiar dacă este mic şi nu
prea inteligent.Dacă are o armă puternică şi o Zână sau un Vârcolac ar putea
face multe.
-Cum adică, de multe mii de ani a fost
hotărît?
-John, tu ai un spirit întreg sau din
două jumătăţi.Asta înseamnă ca a fost conceput demult.Trupul este ceva efemer,
poate fi schimbat. Poate muri.Nu cred însă că trupul tău a murit vreodată în
ultimii 5000 de ani de când există.
-Am 5000 de ani?
-Mai mult sau mai puţin.Nu co tează
când te-ai născut, ci cât ai trăit.Dacă hibernezi, traieşti mai puşin decât
altul născut după tine.Zeii hibernează, odraslele lor la fel.De câteva ori în
existenţa lor merg la somn, care poate dura zeci de ani, poate sute.
-Tu ai Hibernat?
-Nu. Eu încă nu, deoarece munca mea
este importantă.Zeii hibernează pentru ca puterile lor să se refacă.Şi pentru
că obosesc de prea multă uzura.
-Ce îmi
recomanzi mie acum cî am descoperit că sunt ceea ce sunt?
-Dacă tu
alegi să stai cu Oamenii, este alegerea ta.Dar oficial, acum poţi locui în
Orasul Magic al Londrei sau în oricare altul.
-Îmi
trebuie aprobare?
-Consiliul
va lua o decizie cu privire la tine.
-Şi, cum
trebuie să procedez?
-Te
întâlneşti cu ei, desigur.
-Unde şi
când?
-Trimite o
scrisoare pe adresa:Consiliul Fiinţelor Magice Londra.Scrisoarea o vei arde
dimineaţa odată cu răsăritul soarelui.Poţi folosi acelaşi loc unde am intrat în
Oraş.Când raza va atinge scrisoarea, aceasta va arde, astfel vei şti că a fost
trimisă şi acceptată.
-Şi
răspunsul?
-Îl vei
primi telepatic, în forma normală.Aşa pimim şi trimiten noi mesajele.Nu trebuie
să participăm efectiv la o discuţie.
-Şi forma
oficială este o scrisoare arsă, nu?
-Da, asta
este forma oficială.
-Mersi Mo.
-Cu
plăcere!
Capitolul15:Consiliul Fiinţelor Magice
-Cererea a
fost aprobată.Puteţi veni cu ocazia primei raze de soare mâine la Sediul
Consiluiului Fiinţelor Magice din Londra.Sunteţi aşteptat .
Totul decurse
normal .John era în sala de aşteptare a Consiliului.
Anticamera
era destul de spaţioasă, pavată cu marmură albă , iar pereţii erau îmbrîcaţi cu
plăci mari de gresie la fel de albe.O secretară blondă şi frumoasă era după
biriul de lângă uşa de acces în sala Consiliului.
-Sunteţi
aşteptat Domnule.Intraţi!
John trecu
pe lângă biroulm ei.Un miros de putrezit se simţea în jurul secretarei.
Fără a
rosti mental cuvintele John gândi: Frumoasă dar...
John se
simţi mileşit.Îşi dădu seama instantaneu că mirosul acela era de fapt pentru a
face pe cel ce intră să nu fie prea în formă.Probabil un mod de apărare din caz
că cineva avea gânduri nu prea curate.
Se aştepta
să vadă birouri care să fie în notă cu tot ce văzuse până atunci.Dar, rămase
puţin surprins.
Parcă intrase
în camera de joacă a unor copii.Fel de fel de jucării stricate sau funcţionale
erau împrîştiete haotic peste tot, pe jos, pe mese, birouri, chiar şi prin aer.
-Intraţi vă
rog .Apropiaţivă de fereastră.De cea în care se poate vedea oraşul.
John făcu cum
i se spuse.
Dacă de la
departare se vedea prin fereastră oraşul, nu acelaşi lucru se vedea din
imediata lui apropiere.
Prin
fereastră se putea vedea câteva persoane.Imaginea din faţa ochilor săi era
fragmentată în cinci imagini.Una centrală care avea pe ea capul cu coarne a
unui Umanoid.Faţa era rece şi dură.Dinţii erau ascuţiţi. Iar limba bifurcată şi
lunga .
-Eu sunt
Seful Consiliului.Ceilalţi sunt Membrii.Numele meu este Teroarea, şi sunt Zeu.Ceilalţi
sunt: Dragonul, Uriaşul, Vampirul şi Sirena.Ei vor să fie anonimi, de aceia au
luat numele speciei din care fac parte. Nu vor să li se cunoască numele.
-Ok, bună
ziua.Ştiţi pentru ce sunt aici, bănuiesc.
-Da,
cererea dumitate a fost studiată.Ai apărut destul de târziu.Mă aşteptam să-ţi
ceri drepturile de o mie de ani.
-Ce
înseamnă să-mi cer drepturile?
-Înseamnă
să primeşti ceea ce este al tău.Ai devenit major, deci esti responsabil şi capabil de atribuţiile ce ţi
se vor atribui.
-Nu cred că
pentru asta am venit.Dacă sunt Zeu sau hibrid , nu înseamnă că mă interesează
şi altceva.
-Hmmm, dar
ce ai vrea? Odată cu puterea apare şi asumarea obligaţiilor .
-Obligaţii?
Care ar fi?
-Cele care
ţi-au fost rezervate dinaintea naşterii tale.Vei fi înlocuitorul Morţii.Până
arunci, îl vei ajuta cu pregătirea Oamenilor pentru trecerea în Lumea Cealaltă.
-Am dreptul
să mă gândesc, sau să refuz?
-Ai fost
născut pentru aşa ceva, dar, cred că ai putea refuza.De ce nu?Acum un Ev în
urmă, trebuia să faci ceea ce ţi se impunea.Acum suntem mai maleabili.Moartea
se poate retrage când vrea ea, dar poate munci veşnic dacă nu se retrage..Dacă
tu refuzi, Morty va fi bucuros.El este cel responsabil de Moartea Oamenilor, o
treabă care te ţine ocupat mai mereu.
-Da, hmmm,
aş putea totuşi să văd despre ce este vorba pentru a vedea ce ar trebui să
accept.Până la 20 de ani m-am considerat Om, acum sunt pus în faţa unui adevăr
destul de greu de digerat, aşa că îmi trebuie timp de acomodare.Şi apoi, nu aş
vrea să mă pun rău nici cu însăşi Moartea.Nu cred că mulţi şi-ar dori-o ca
duşman sau adversar.
-Bine, te
vom trimite la Morty pentru o zi de muncă.Întrunirea a luat sfârşit.
Sfârşitul cărţii a doua.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu