Scoala de Magie 3

        Capitolul 7: Piticuţul

La sfârşitul săptămânii  se adunaseră toţi studenţii fără excepţie , deoarece cursul de Practică era obligatoriu la fel ca şi celelalte cinci materii.

Obiectele studiate:

1 Vrăji, Vrăjitori şi Farmece ...  Vitali V

2.Studiul Fiinţelor Magice   ...  Lena B .

3.Studiul Limbii Comune   ...Stuart S

4.Cum să recunoşti o Fiinţă Magică ...Kaleb C

5.Magia...Eva E.

6 Practica...  Karl .C.

Toţi se adunaseră în sala mare a castelului.Trebuie să recunoaştem că locul unde erau cazaţi era impunător dar Castelul purta urmele trecerii timpului.Renovare lui sigur ar fi costat aproape la fel de mult ca şi preţul de aciziţionare al său.Nu era deloc rentabil să fie renovat.

În schimb camerele aveau toate cele necesare trăirii în condiţii moderne.

John se uită pe fereastră şi nu putu să nu remarce grosimea pereţililor care aveau jumătate de metru grosime.

Credea că aripa aceasta a Castelului fusese mai recentă, deoarece remarcase din prima zi ca parterul avea grosimea peretelui de aproape un metru.

Domeniul avea şi o pădure în spatele Castelului de vreo zece hectare, dar care continua cu proprietatea altcuiva.

Bineînţeles că erau în periferia Londrei la ceva km ce tumultul oraşului.

Aveau la dispoziţie un autobuz care să-i ducă direct în oraş, dar ei preferau trenul care nu întârzia în traficul infernal al dimineţilor.

Profesorul responsabil cu Practica se numea Karl, era englez , dar de pe undeva din colonii.Nu că ar fi avut vreo însemnătate pentru cursul poveştii noastre.

-Bună dimineaţa.Astăzi vom lua micul dejun aici, dar vom face echipe şi vom merge în pădurea domeniului, unde vom începe practica.Să nu credeţi că dacă vom căuta ceva vom şi găsi.Săptămâna viitoare vom merge la Stonehenge ,de aceea trebuie să începem cu ceva mai simplu, cum ar fi chestii elementare de recunoaştere a unui posibil bârlog de Spiriduşi sau de altă Fiinţă Magică.

Suntem 40 de studenţi, aşa că vom face patru grupe.Fiecare şef de grupă are obligaţia de a avea un GPS activat .Cine vrea să fie Şef de grupă? Dacă vreţi voi pune câte o fată, deoarece sunt doar 8 fete şi foi face un Şef şi un adjunct.De acord?

Nimeni nu ripostă.Se vede că aceste lucruri erau neimportante pentru ei.

Karl numi Şefii şi ajutoarele.Le preda câte o foaie cu obligaţiile pe care le aveau cât şi sarcinile de îndeplinit.

Profesorul Kaleb căci el era cel care spusese că întâlnise un vampir, veni şi el în această dimineaţă.Era îmbracat sportiv cu un rucsac.

-Dau pariu că are cel puţin două carţi la el, spusese Kevin unui student ce era în dreapta sa.

-Mda, posibil.

John şi încă nouă studenţi făceau parte din ultima grupă.Grupele se formară în ordinea alfabetică pentru a fi mai uşor.Dar, oricum nu conta acest fapt.

Nu urcaseră în maşina şcolii , ci plecaseră pe jos, câte un grup în urma celuilalt.

Tipii erau destul de puţin gălăgioşi.Studenţii păreau mult mai maturi decât te-ai fi aşteptat.Nici cei de la Academie nu erau atât de tăcuţi, iar aceia în permanenţă trebuia să fie atenţi deoarece o mulţime de cadre treceau zilnic pe lângă ei şi Academie era militară, disciplina fiind la loc de cinste.

Grupul acesta însă părea  mai degrabă anost decât liniştit.Nu erau deloc animaţi, ceva lipsea.Parcă erau fără pic de viaţă în ei.Poate erau vampiri, îi trecu un gând prin cap lui John.Sau altă specie că prea ...ciudaţi păreau.

Keanu se prezentă lui John.

-Kaleb mă numesc.Suntem colegi de grupă.Tu cum te numeşti?

John se  uită o secundă în ochii lui Keanu şi spuse.

-John.

-Deranjez?

-Până acum , nu.Poate dacă vei pune nişte întrebări de genul: Ai întâlnut vreo fiinţă magică până acum, poate că voi reacţiona.

-Deci, nu ar trebui să te întreb, nu?

Privirea lui John spusese mai multe.

-Totuşi, nu vreau să te deranjez. Eu am întâlnit nu mai mult de o lună în urmă un specimen.

-Da? Pe bune sau doar încerci să mă atragi în această...glumă!

-De ce eşti aici? Pentru că te interesează materia sau pentru că ai văzut aşa ceva.

-Mă îndoiesc că cei ce au văzut ’’aşa ceva’’au auzit de această secţie de facultate.Cred că majoritatea sunt aici din alte motive.

-Ce motive?

-Curiozitatra, plictiseala, prea mult timp liber, etc.Pot continua.

-Mă rog.Iuo cred că aici este cel puţin un student care ştie ceva mai mult decât un om normal despre Fiinţe Magice.

-Da?

-Da, şi nu eu aş fi acesta!Îţi spun un secret dar să nu râzi, am întâlnit un...Dragon.

-Un Dragon?Hmmm! Cum arăta?

-Era ca un şarpe, ceva de genul cum reprezintă chinezii Dragonii în filme.Fără picioare .

-Da, cred că era dragonul meu.Eu l-am pierdut, ca să spun aşa.

-Serios? Înseamnă că mă crezi, nu? Sau crezi că glumesc?

-De  ce  să nu te cred.Toţi colegii te-ar fi crezut, nu?

-Ăăăă, nu chiar.

-Apropo, cum se numea Dragonul pe care l-ai întânlit?

-Dragonii au nume?

-Presupun că au. Dragonii sunt Fiinţe Magice, nu sunt anumale.Animalele nu comunică cu Oamenii.

-Aha.Cred că se numea...

...se numea...

...se numea Xa!

2

John se uita într-un ochi la Keanu.Ei doi rămaseră puţin mai în urmă, aşa că nu erau şanse ca cineva să îi asculte.

-Amice, ce glumă este asta? Care este calitatea ta? Bănuiesc că ai vreo calitate supranaturală, nu?

-Da, am.Şi să-ţi demonstrez că am, tu îl cunoşti pe acest Dragon, nu-i aşa?

-Ţi-am spus  mai în glumă mai în serios că poate este Dragonul meu.Deşi, nu poţi spune că ar fi al meu, el este propriul lui stăpân.Continuă, devine interesant.

-Xa mi-a spus că are un prieten care este la această Facultate de Magie şi că ar vrea să comunice cu acel prieten.

-Păi şi de ce nu o face?

-Păi, o face prin mine, desigur.

-Aha! Cum aşa?

-Păi, vorbesc în numele lui.

-Da?

-Da, tu eşti prietenul lui.

-Trebuie ceva mai mult decât atât Keanu.Când te-ai întâlnit cu Xa?

-De când ai, am început anul şcolar.

-Aha! Şi de ce a aşteptat atât şi nu m-a contactat în cameră, să spunem?

-Păi, cred că Xa avea motivele lui.Îşi încărca  bateriile.

-Bine, ce ştii alceva despre Xa?

-Păi, trăieşte de câteva mii de ani, este o specie destul de rară, este şarmant, inteligent , plăcut la vorbă şi la chip, bun...

-Amice, te-a plătit să îi faci reclamă?

-Nu, dar asta este realitatea.

-Unde este Xa acum?

-Păi, este în această pădure, se înţelege.Vre să îţi găsească un Spiriduş pentru tine.Asta făcea de fapt în castel, căuta un Spiriduş.

-Simt că ceva este putred aici.

-Da?

John se uita la Keanu cu un ochi.Acesta părea cumva vinovat de ceva.Se hotîrî să fie cu ochii pe el.

Gupul era destul de compact.Profesorul le vorbea tuturor dar John asculta doar cu o ureche.Era atent la Keanu al cărui comportament i se părea destul de ciudat.

Nu îşi făcuse vreo părere despre prea mulţi colegi în primele patru-cinci  zile.Catalogarea colegilor se opri doar la extrovertit şi intovertit, nu mai mult.Nu că nu l-ar fi interesat colegii, dar adevărul este că nu prea îi plăceau oamenii.Erau destul de răi, fără respect , gălăgioşi şi nu îşi vedeau de treburile lor.

Ca şi acest Keanu care se băgase într-o discuţie care , hmm.Bine, trebuia să recunoască că acest coleg îl intrigse.Cum naiba aflase de Xa, nu-şi putea imagina.

Poate trăsese cumva cu urechea, sau poate...

...-sau poate chiar l-a întâlnit, se auzi glasul lui Mo în mintea lui.

-Mo , de ce îmi pătrunzi îm minte prietene?Mă bucur să te aud.

-Hm, mă gândeam că te-ai dat cu Oamenii şi nu mai eşti aşa de ciudat cu prietenii la fel de ciudate.

-Şi pe unde mai umbli? Eşti cu Morty acum?

-De unde ştii asta?

-Suspectam de ceva vreme.Eşti în pauză de ţigară?

-Amice, nu uita că specia mea a inventat sarcasmul .Tot ironic eşti!Apropo, noi nu fumăm!

-Apropo, eu nu răspundeam provocărilor.

-Mda, fii cu ochii pe Keanu, este un tip interesant şi plin de surprize.

-Da? Şi cine mai este?

-Voi studia pe toţi.De ce nu îţi deschizi o şcoală proprie.Te-aş putea ajută şi-i vom impresiona pe Oameni.

-Nu mă interesează amice.Departe de mine mândria de a fi în centru atenţiei.

-Da, sigiur?Vom vedea!

-Ar trebui să te blochez?

-Dacă nu vrei să mă auzi.În acest caz , te pot vizita, dacă mă blochezi.

-Mda!

-Ok, ţinem legătura.Pauza de ţigară s-a terminat Moo.Te strigă Morty!

-Şgguz8777 8

-Ce înseamnă?

-În Limba Comună înseamnă:Fuck you!

-Trebuie reţinut.

-Ha! Ha! Ha!

3

Keanu se deataşă de grup.John îl urmări.

Grupa sa se opri lângă un lac.Cei doi nu era prea îndepărtaţi de aceştia, dar totuşi nu se putea spune că erau împreună.

Tipă care i se părea că era sora lui Foxi era cu ochii pe ei.Era ajutorul de Şef, probabil că în atribuţia ei intra şi cei doi codaşi.

Se mulţumi doar să se uite după ei, fără a interveni.Nu cred că era curioasă cu privire la treburile lor, cred că era doar responsabilitatea de vină.

Keanu se opri lângă lac, şi se uită atent într-un punct fix.Fără a se întoarce ridică braţul şi îi făcu un semn lui John să vină.

John se apropie încet.

-Da. Care-i treaba?

-Vorbeşte încet şi uită-te pe creaca acestui copac de lângă prima răchită.Vezi pe cineva acolo care stă pe creangă cu spatele de-a lungul ei, şi cu un picior ce se bălăngăne?

-John se uită unde spuse şi...văzu.

Era un pitic cât o palmă de mic.

-Auzi, el nu ştie că-l PUTEM vedea, deci mergem vorbind catre el şi îl capturez.Tu, doar răspunzi la intrebările mele, conversezi.Îţi arăt ce calităţi am Bro!

Deşi nu prea era de acord cu capturarea Piticuţului, John se conformă.Nu cred că putea refuza ca din prima lecţie să neglijeze un cadou de acel fel.Poate că unii studenţi după ce vor termina Facultatea tot nu vor putea spune că au avut ocazia aceasta.

Cei doi mergeau dezinvolt către locul indicat.Deşi nu se uita, o parte din John era oarecum concentrată pe ţintă şi parcă vedea Piticul.Acesta stătea în continuare în aceiaşi poziţie bălăngănindu-şi piciorul care nu era mai lung decât un deget de om.

Se apropiară.Piticuţul nu se sichisi deloc de apariţia lor.Părea că este surd  neinteresându-l ce este în jurul său.Pentru o fiinţă atât de mică, John se aştepta ca aceasta să fie mai atentă.Probabil că o cioară sau altă pasăre ar fi putut să-l ia şi să-l mînânce.Sunt păsări care răpesc oi, nu pitici de o palmă lungime şi 200 grame greutate.Sunt penisuri de oameni mai mari decât el.

Lui John îi trecu prin minte că Piticul are o problemă, poate era nebun sau senil, sau poate voia să fie omorât de o vietate mai mare.

Se apropiară la un metru de el.Acesta stătea cam la 2 metri înalţime, deci era oarecum protejat dacă vreun om l-ar fi văzut.

Keanu se aplecă spre  apă simulând că  se spelă.Piticul stătea în continuare nemişcat urmărind cu ochii un fluture.Doar pentru că fluturele îşi schimbă traiectoria acesta aplecă puţin capul şi-i văzu pe cei doi.Tresări pentru o secundă, se ridică cu o viteză fantastică şi, deveni transparent.Chiar dacă John nu văzu toate acestea totuşi fusese martorul unei sărituri ca de panteră pe care o făcu Keanu.

-Ha!Ha! ce avem noi aici?

Deşi era invizibil, se vedea că Keanu are ceva în pumn.

-John, vino!

Deşi nu vedea nimic, la indicaţiile lui Keanu acesta pusese mâna şi-l simţi.Dar şi dinţii acestuia.

-Muşcă, ştii?

-Da?

-Îhi, dar cred că este bătrân şi are dinţii tociţi.Ne înţelege, cred, nu?

-Hm, va încerca să se prefacă că nu înţelege.Dar, este obligat de Contact.

-De Contact?

-Da. De Contact.Îl pot lăsa liber acum.Vrei să-l ţii puţin? Nu ştiu dacă te-a muşcat Contactul este valabil. Aşa că, mai bine îl ţii şi tu.

John îl luă cu grijă.Acesta chiţăia destul de ascuţit.

-Te las amice, noi nu luăm ostateci.Oamenii nu sunt aşa răi cum crezi.

-Şgguz8777 8.

-Ştiu că mi-ai spus :fuck you, dar eu nu te înjur înapoi.Ai dreptate să te porţi aşa.Acum te las jos. Nu ajung pe creangă, este înaltă.De fapt te pun pe sol.Ok?

John îi dădu drumu.Se auzi un glas destul de gros pentru o creatură atât de mică.Era glasul dogit al unui fumător înrăit.

-Înţelegi înjurăturile în Limba Comună?

-Nu, dar am fost înjurat azi încă o dată de cineva.

Glasul spuse într-o limbă străină ceva.Deodată auzi glasul lui Mo în urechi.

-A spus:Oameni împuţiţi.De de nu am fost atent? Acum trebuie să respect Contactul.Dar, nu mă înţeleg.

John întrebă mental.

-Trebuie să răspund ceva?

-Da, dar nu acum, ci după ce te întreabă el, spui aceste cuvinte.Şi Mo îi spuse o frază nu prea lungă.

Când Piticul vorbi din nou, John spuse:

-64cjfjg  767bghvgd ,hjg!!!

-Ce? Nu se poate!

Apoi piticul deveni vizibil.

-La ordinile dumneavoastră Oameni Răi ce sunteţi.M-aţi înrobit.Credeţi că este corect?

-Nu te-am înrobit cu nimic, spuse John în Limba Comună după cum îi dicta Mo.

-Adevărat?

-Da, adevărat.Dacă vrei poţi dispare pentru totdeauna.

-Bine, voi reflecta.La revedere Oameni Răi.

-La revedere Spiriduş Liber.

-Fuck you!

Şi Spiriduşul dispăru.

Un alt glas se auzi.

-Interesantă lecţia de azi, nu-i aşa domnilor? Care este Profesorul dintre voi doi?!?

       Capitolul opt: Stonehenge

Fata se numea Magdalena şi nu era sora nimănui, cu atât mai puţin a lui Foxy.

-Ştiu ce am văzut, dar dacă voi spuneţi că a fost o glumă menită să păcălească un coleg sau doi mai naivi, cred cu mai multă convingere.Fiinţe Magice, nu există!

-Da? Ştii ce spunea Zâna din filmul cu Peter Pan? De fiecare dată...

...când spui că nu crezi în zâne, undeva moare o zână.

Normal că ştiu!Dar, nu cred că are relevanţă.Acela a fost un film...

...făcut după o carte.Scriitorii deveneau scriitori după ce erau aventurieri şi fiindcă nimeni nu credea ce au văzut ei, preferau să scrie sub forma unor carţi de fantezie toată aventura.Este un punct de vedere nu un fapt concret.O opinie.

-Da, plauzibil.Teoretic, posibil.

Magdalena care cu un minut mai devreme văzuse ce văzuse, spuse-se ca nu crede, pentru ca un minut mai târziu să spună că poate crede aberaţiile şi fanteziile unui scriitor .Cred că trebuia să îşi pună în ordine părerile sau opiniile.

Sau poate era un  şos post traumatic sau cum se spune, după evenimentele pe care ochii le văzură, dar mintea refuza să le accepte.

-Ufff , Oamenii ăştia!

Cursul nu le oferi absolut nimic memorabil.Nu fusese de faţă când Profesorul povesti cherstia cu Vampirul.Credea că cineva îi jucase totuşi o farsă.Încheiase povestirea cu expresia:Probabil că cel ce mi-a jucat farsa înainte de a muri îmi va spune.

-Şi dacă acum apare un Vampir şi spune...spuse un elev...Eu am fost, v-ar convine să aflaţi asta înainte de a muri? Asta presupune că acel Vampir vă va ...omorî, nu?

-Interesant.Sper să nu fii dumneata Vampirul.

-Nu, eu prefer să fiu Vârcolac.

Studenţii răseră.Fotbalistul celebru bătu palma cu ceilalţi doi.

2

Săptămâna următoare fusese la fel de interesantă pentru un tocilar.Teorie, teorie şi doar teorie.Cam tot ce spunea profesorii John ştia deja, dar unele chestii era uitate sau nu le aprofundase.Materia începea să devină mai interesantă , dar şi mai greoaie.Nu şi pentru Jomn care avea o memorie de mamut.

Curând profesorii îl observară .Ştia răspunsurile fe fiecare dată, de parcă el ar fi citit dinainte.Clar că asta şi făcea.Citise manualele încă din prima săptămână.

Keanu se dovedi a fi peste tot pe unde era John.

-Amice, parcă mă bântui.Chiar şi la WC eşti în stare să vii după mine.Nu mi-ai spus, dar unde este Xa?

-Prin preajmă, pe unde să fie.Ţi-a plăcut ce fain am prins Spiriduşul?

-Ţie ţi-a plăcut? Şi acum am degetul umflat.

-Trece amice, trece!

-Amice? Şi lui Xa îi place să spună aşa.Hmmm!

Keanu se ridică şi plecă pe neaşteptate.Erau în pauza de masă.

-Ciudat se comportă tipul ăsta.Se vede că am magnet numai la ciudaţi.

Veni weekend-ul.De cu seară Studenţii îşi făcuseră bagajele.unii dintre ei ieşiseră în cluburi sau prin barurile din apropiere.

Magdalena se apropie de John.

-John, el este prietenul meu.Se numeşte Keanu.Ştii se comportă ciudat de câteva zile.Parcă nu este el.Ai observat asta?

-Nu îl cunosc pentru a face comparaţie.Cât de ciudat se comportă?

-Parcă ar fi posedat, sau ar fi dezvoltat o altă personalitate.De când a început facultatea este alt om.Plus că face sex ca un nebun în fiecare noapte cate o oră.

-Nu cred că asta este problema mea.

-Vorbesc eu cu el.Băunuiesc ceva.El avea experienţă cu Fiinţele Magice?

-Glumeşti? Nimic.Zero.El este aici pentru mine, eu l-am motivat.Eu sunt cea care doreşte această facultate.

-De ce?

-Mereu m-am simţit atrasă de Magie.

-Şi ceva...experienţă?

-Nu, vrăji banale care nu pot fi verificate dacă sunt sau nu autentice, dacă s-au realizat.

-Mie Keanu mi s-a părut mai experimentat decât mine.

-Şi tu eşti?

-Eu am avut câteva întâmplări care m-au determinat să ajung aici.

-Interesant.Cum ar fi?

-Cum ar fi, este problema mea.Nu-mi plac femeile, mai ales cele băgăcioase.Am văzut multe filme.

-Bine, în regulă şi scuze!

-Se acceptă!

3

Erau în faţa pietrelor.O mulţime de oameni erau la acea oră a amiezii.Aveau planificat să stea şi a doua zi, pentru a putea fi dimineaţă la o anumită oră, când soarele răsărea.

-Ce ne aşteptăm să vedem aici, întrebă Profesorul de Practică?Vom vedea mţine.Până atunci voum face din nou două sau patru grupe, cum doriţi şi vom sta împreună prin împrejurimi.

Majoritatea colegilor se uitau cu interesa fie la pietre fie la oamenii din jur.

Sincer nu prea aveai ce să vezi.Erau o înşiruire de pietre ce formau monumentul, care după spusele Profesorului ar fi ceva între un mormânt şi un loc sacru pentru practicile magice.

Ultima parte era desigur subiectivă.Cine ştie ce făceau cu 2-3000 de ani înainte oamenii aici sau la ce servea acest loc.

-Hei Mo, răspunde.

Deşi apela mental pe Mo, acesta nu răspunse.Poate că dormea, gândi ironic John.

Se vede că Mo conducea relaţia telepatică dintre cei doi.Se aşteptase ca Mo să fie conectat în permanenţă, dar, se pare că nu era aşa.

John conversa cu Keanu şi Magdalena.

-Ce părere aveţi de Monument, întrebă fata?

-Interesant .Se simte un aer mult mai curat şi sănătos ca în oraşul superaglomerat şi plin de noxe.Deci...

-Nu fi ironic Keanu!

-De ce nu aş fi? Sunt doar nişte pietre , nimic mai mult.Dacă autorităţile consideră că se pot face bani prin turism cu asta, problema lor.Nu înseamnă că este ceva mai mult decât un mormânt sau un loc de venerare a Zeilor.În fiecare oraş găseai zeci de astfel de locuri.

-Da, dar nu pietre.Gândeşte-te că au câte 25 de tone fiecare.Cum le-au adus aici?

-Cu grijă sau cu efort, desigur.

-De ce să faci un efort de zile de muncă pentru zeci de oameni dacă acel lucru nu este interesant sau important pentru cel care comandă ?

-Poate făcuse un monument pentru familia sa, interveni un alt coleg în discuţia începută de cei trei.

-Sau poate pur şi simplu era un om influent şi cu bani, şi din orgoliu propriu sau pentru a intriga un grup de oameni peste milenii, au construit-o.Este un răspuns şi acesta, nu?

-Poate era un monument închinat Zeilor, se auzi John răspunzând.

-Da, clar că acest răspuns intră în primele trei explicaţii rezonabile.Dacă ar fi să privim cu ochii unui om normal care ştie istorie.Dar dacă ai fi un primitiv care deodată de trezeşte în acest loc, ce ai crede?

Profesorul fusese cel care vorbise.Deşi se uita la John, se vede că nu aştepta un răspuns doar din partea sa.

-Eu dacă aş fi fost un om străin de locuri, şi aş fi văzut deodată în faţa mea acest monument , spuse o studentă care fusese Şef de grupă cu o săptămână înainte, mi-aş da seama că acest loc aparţie cuiva.Probabil că întrebări de genul: la ce foloseşte acest loc sau al cui este, nu se pun.Întrebarea capitală ar fi fost:este sau nu periculos pentru mine? Mă va omorî careva că i-am călcat proprietatea sau mă va sacrifica deoarece este un loc de cult, religios, de sacrificii pentru Zei sau pentru magie sau...pur şi simplu un loc de pedeapsă pentru cei care au încălcat într-un fel sau altu legea.

-Bună interpretare , spuse profresorul.Discuţia poate fi constructivă, dar din păcate niciodată nu vom avea un răspun complet.Doar , poate din partea cuiva care a trăit pe atunci.

-Nu cred că dacă cineva ar fi trăit în acele timpuri şi deodată îl avem în faţa, ne –ar fi dat un răspuns bun, continuă discuţia Keanu.

Asta deoarece acel cineva ar trebui să fie din zonă, Dacă era din alt oraş, degeaba ar trăi acum dacă nu ar fi auzit şi fost niciodată aici.Înformarea mass media din zilele noastra cred că era superioară acelor timpuri.

Plus că dezinformarea era şi este la mare modă.Nu cred că dacă ar fi fost ceva important toată lumea ar fi ştiut la ce foloseşte.Dacă era pur şi simplu un parc sau un loc deschis vizitelor, probabil că toţi vizitatorii ar fi ştiut totul despre acest loc.Dar dacă locul era privat şi cu acces limitat, marea masă a oamenilor nu ar fi ştiut prea multe.

Concluzia, dacă eu aş fi trăit în acele timpuri, nu aş fi ştiut ce este aici sau care este adevărul istoric despre acest monument, deoarece nu era deloc important, sau locuiam în alt oraş.Mulţumiţi de răspuns domnilor?

Discuţia continuă spre direcţia indicată de Keanu.Fel de fel de scenarii  luaseră naştere din imaginaţia participanţilor, mai mult sau mai puţin verosimile.Dar cum sublinie şi Keanu niciodată nu puteai şti cât adevăr conţin.

Uşor studenţii se grupară în funcţie de preferinţe sau pur întâmplător.Nu aveau nimic mai bun de făcut decât să facă discuţii mai mult sau mai puţin utile temei impuse.

John îl trase pe Keanu de mânecă.

-Amice unde este Xa? Am ceva important să-i spun.Îl poţi anunţa? Sau îi poţi da acest bilet?

-Da, cum să nu.

-Cum să nu, ce? Să îll anunţi sau să îi dai un bilet?

-Ăăă, îi dau biletul.

-Ok, ţine-l.

John îi înmână un bilet.

-Te rog să nu te uiţi pe el ce scrie.Oricum este scris într-un dialect care nu poate fi citit.

-Bine, îl întâlnesc astăzi şi i-l înmânez.

John avea un plan.Se retrase către un loc mai ferit şi puse pelerina pe el.

Se revăzu în interiorul ei.Nu arăta ca o navă , ci identic cu prima experienţă pe care o avuse când îşi pusese pelerina.

Keanu se comportă ciudat când era vorba despre Xa.John era aproape sigur că acesta se întâlnise cu Dragonul, dar , totuşi mai avea dubii.Ceva nu se lega.

Nu-şi putea însă explica cum de Keanu după o jumătate de oră îl căuta pe el cu un bilet din partea lui Xa.Întrebase de Margareta dacă îl văzuse.

John se văzu nevoit a ieşi de sub pelerină.Se amestecă într-un grup aşteptând să fie el contactat.

-Amice, ai un bilet.Ţine.

John luă biletul şi se uită peste el.

’’Ne vedem la orele 18 în oraş lângă biserica care are un ceas mare.Voi veni ca un Dragon.Sper să nu sperii pe nimeni.Dacă nu îţi place locaţia, te voi contacta seara aceasta în camera ta.Sunteţi cazaţi mai mulţi în cameră, dar voi găsi un moment liber să vorbim.Păcat că nu am mâini să telefonez.Poate găsesc io un telefon, totuşi’’.

-Mare belea Dragonul ăsta. Ia te rog acest bilet şi dă-i răspunsul meu.

Scrise că nu-l mai interesează ce face. Şi voia doar să-şi vadă fiecare de treaba lui.

John rămase din plictiseală în jurul pietrelor.Iţi pusese pelerina peste el.Nu prea avea chef de conversaţii.

Seara se retrase în cameră.Era o cameră comună cu multe paturi suprapuse.Costurile trebuiau să fie mai mici, dar în acast fel nu prea puteai avea secrete faţă de colegi.

Ţi toţuşi după ce se duse la baie, revenind găsi un bilet pe pat.Îl aruncase fără să-l citească.

Ştia că cineva era cu ochii pe el, dar se cam plictisise de acel joc.Treaba lui Xa era doar treaba lui.Dacă fuseseră câteva zile împreună asta nu-i obliga să fie tovarăşi pentru toată viaţa.

Keanu şi Margareta aveau paturile chiar lângă ieşire.

Înainte de miezul nopţii Keanu veni la john.

-În zece minute putem fi la Pietre.Am descoperit ceva.Te bagi?

-Da, oricum nu am nimic mai bun de făcut.

Abia se îmbrăcase că o văzu şi pe prietena lui venind.

-Nu ştiu ce puneţi la cale, dar merg şi eu.

-Şttt, mai uşor că trezeşti colegii.Nu dormeau toţi din cameră, dar nu era politicos să-i deranjeze pe cei care dormeau.

Studenţii trebuiau să facă cţte un referat la sfârşitul cursului, la fel ca şi în prima săptămână.

John trântise nişte aberaţii în primul referat, dar li se spuse că au posibilitatea de a-l reface dacă apăreau date noi.

Acum nu avea deloc ce să scrie despre Pietre mai mult decât se discutase studenţii.dar şi aşa puţin cţt era. Era bun, decât deloc.Prodesorul le spuse că apreciază părerwa personală destul de mult.Dacă nu aveau să dev ină magicieni măcar ar putea ajunge buni scriitori.Şi asta era ceva.Ei erau generaţia de sacrificiu.În funcţie de succesul lor avea sau nu să se continue cu această secţie.

Să nu se certe cu fata acceptară să vină şi ea.John nu fusese deloc contra ci Keanu.

-Avem chestii importante de făcut.De ce vrei să vii şi tu?

-Pentru mai multe motive.

-Tare băgăcioasă eşti.Ptiu drace!

Chiar dacă vorbi singur totuşi plecaseră toţi împreună.

-Putem fi ca grupul acela de Vrăjitori de la Şcoala acea celebră .

-Îhî.Suntem doi băieţi şi o fată.Ce coincidenţă!

Nu după mult timp cei trei ajunseră în jurul Pietrelor.

Nu erau singurii în ciuda orei târzii.Monumentul era luminat destul de bine, dar totuşi noaptea rîmânea noapte.

-Veniţi după mine.vreau să vedem ceva.Am un pont de la un amic de-al meu numit Xa.Îmi spune că într-un anumit loc la o anumită oră am putea vedea un spectacol unic.

-Iarăşi Xa?

-Pare destul de bine informat.Nu uita că datorită lui am putut capta Spiriduşul.

-da, am putut căpăta, nu capta , o ditamai infecţia.

Dar a trecut cu puţin tratament.Gândeşte-te că pe timpul meu se...

...Pe  e timp?

-Pe alte timpuri se putea muri de la o muşcătură de Spiriduş

-Hm!

Margareta aruncă o privire complice către John, ce trecu neobservată de Keanu.

-Am ajuns.Fiecare dintre voi să stea ăn spatele meu.Utaţi-vă prin cele două pietre către banca centrală.

Ce doi se aşezaseră în urma lui Keanu.Încercară să se uite pe unde acesta le indică.

John nu văzu nimic.

-Ce anume s-ar presupune să văd?

-Nu vreau să vă spuncă poate în acest mod vă influenţa.Trebuie să descoperiţi singuri.Atţt vă voi spune.Veţi vedea mişcare, chiar în jurul băncii.

Distanţa era destul de mare, deoarece un gard înpiedica turiştii să se apropie de obiectiv.

-Cred că ar trebui să intrăm acolo.Poate vederea ta este mai bună.Ce spuneţi? Ne riscăm?

Ceea care spuse în mod surprinzător fusese fata.

-Mie îmi convine, te bagi Jomn?

-Tu vezi ceva Keanu?

-Desigur, văd mişcare care nu ar trebui să fie acolo, dar nu disting detalii concrete.

-Dar, ce anume vezi?

-Văd nişte spectre.

-Vezi...fantome?

-Ceva de acest gen.Poate că este doar o iluzie.Poate de aceasta este interzis accesul.

-Ok, intrăm!

Cei trei făcuseră o gaură în gard .Keanu venise pregătit cu un cleşte.

-Voi repara când vom pleca.Voi lăsa la fel ca şi înainte.Nimeni nu va observa nimic.

În câteva minute se apropiară de centrul monumentului.Acesta nu era păzit de nimeni.În interior era destul de întuneric.odată ajuns în preajma monumentului, lumina din jurul nu influenţa cu nimic .Era la fel de întuneric cât ar fi trebuit să fie în condiţiile normale.doar lumina lunii permitea să se vadă la câţiva metri în faţă.

Cei trei se opriseră la o distanţă de doi metri de marginea formaţiunii.

-Acum uitaţi-vă  întâi spre banca din mijloc, apoi, veţi vedea unde.

Lui John îi luă un minut ca ochii să se obişnuiască cu întunericul.Privi în punctul indicat şi nu văzu nimic în primele secunde.Apoi parcă sesiză o mişcare uşoară ca o adiere de vânt.

Poatre că văzu, sau poate i se păru,  o siluetă îmbrăcată în alb, ce părea a fi o femeie într-o cămaşă de in.Picioarele îi erau goale.Mişcările pe care le făcea părea că dansează.

-Veti ceva, întrebă fata?

-Da, văd o siluetă transparentă care parcă dansează.Tu?

-Credeam că mi se pare mie.La fel văd şi eu.Keanu?

-Da, despre astea spunea informatorul meu.Despre femeile care dansează.

-Ce sunt? Iele, fantome?

-Cine ştie!

-Sunt mai multe?

-Da, sigur.Poate sunt Vrăjitoare.

-Vrăjitoarele sunt transparente?

-Dacă vor ele, pot fi.

Nu stătură prea mult timp deoarece văzură paznicul care îşi făcea rondul şi trebuiră să se retragă.

-Paznicul nu a văzut nimic.

-Dacă sunt Iele paznicul ar fi trebuit să joace cu ele.

-Înseamnă că erau Vrăjitoare, spuse fata.

-Ţi-ar fi plăcut să dansezi şi tu acolo?

-Nu, categoric că nu.De ce? Nu văd sensul.

Cei trei se retraseră nu înainte de a arenja gaura prin care intraseră.

-Oare dimineaţă se poate vedea ceva?

-Nu, dacă s-ar fi putut vedea ceva, lumea ar fi ştiut.

Ne întoarcem?

-Ne întoarcem.

A doua zi decurse normal, discuţii şi discuţii, nimic mai mult.

John era mulţumit din punctul lui de vedere.Dar nu ştia ce gândeau ceilalţi, cât de mulţumiţi erau de orele de Practică.

 

            Capitolul nouă: Loch Ness

Studenţii erau destul de moi.Parcă nu aveau spirit.

Cred că le era indiferent dacă cursul era un succes sau un eşec.Păreau că funcţionau în virtutea inerţiei.

John işi făcuse un plan pentru weekend-ul următor.Trebuia să meargă pe lacul Loch Ness.

Nu avea de gând să se lase din nou la mâna lui Keanu.Acesta avea informaţii destul de bune, dar era ceva care îl făcea pe John să îl motiveze.Voia şi el să contribuie cu ceva.

În fiecare dimineaţă la ora cinci se trezea, se acoperea cu Pelerina şi...pleca pe lacul Loch Ness pentru a privi.

Nu se aşteptă să găsească ceva acolo, dar mergea pentru a se gândi cum putea să vadă sau să descopere secretul.

Dacă exista careva ce avea un fan club sau ştia ceva despre Monstru, cred că ţinea pentru el .Cum ar fi putut afla un deţinător al invizibilităţii informaţiile de care avea nevoie? Ce ar fi făcut el dacă ar fi fost agent secret al americanilor, absolvent al Academiei?

Oare ar fi trebuit doar să găsească soluţii, să fie doar braţul ce execută sau să şi gândească?

Pierdu o oră bună pe malul lacului gândindu-se.

Se întoarse la Londra, direct la facultate.Nu avea chef să mergă cu metroul.Pelerina lui era şi un bun vehicol.

Mergea bine cu teoria.

-Bună John, spuse Margareta.Vă ştiţi?

John se uită la fata din faţa sa.

-Ştiu toţi colegii chiar dacă nu am vorbit niciodată cu ei.

-Chiar pe toţi?