Capitolul patru: Primul Om
Eram din nou afară. Tocmai ce părăsisem
Iadul mai repede decât m-aş fi aşteptat. Îmi spusese Hitler
ca tre´ să plec. Dar, nici chiar aşa lovit de ditamai taurul
de diavol , în piept.
Dar, dacă Tartorul spune, noi ceilalţi ne executam.Cum? Cum putem!
Eram din nou în deşert, la fel ca şi atunci când părăsisem Raiul, sau făcătura aia care purta acest nume.Mai uitam în jurul meu şi văzui câteva indicatoare.Pe unul scria ‘’Rai’’, iar mai dedesupt ´´Ai fost acolo, mergi mai departe´´.Pe alta scria ‘’Iad’’, iar dedesupt ‘’Ai fost deja acolo, mergi mai departe’’, Pe alte câteva indicatoare nu scria nimic si pe unul scria ‘’Drumul mai departe’’. Aşa că făcui cum mă sfatuia indicatorul.Acum nu mă mai mira nimic, ştiam că şi o pasăre putea să te sfatuiască, nu un indicator.
În spatele meu se vedea Iadul, la fel de colorat ca şi prima dată când îl văzusem.În faţa mea, nisip. Nici nu apucase nisipul să îmi încingă picioarele că ajunsesem într-un loc în care observai Castelul din vârful muntelui care era Raiul.Întoarsei capul să văd Iadul, dar acesta, deşi cu câteva secunde era în urma mea, nu îl mai zăream.Dar, mă dădui înapoi până putui să văd Iadul, cât şi Raiul în acelaşi moment. Doar o jumatate de pas dacă mă mişcam, unul din ele disparea din imagine.
-Uaaau, interesant.Câti oameni se pot lăuda ca au văzut Raiul şi Iadul ? Puţini, dar şi mai puţini
Dar, dacă Tartorul spune, noi ceilalţi ne executam.Cum? Cum putem!
Eram din nou în deşert, la fel ca şi atunci când părăsisem Raiul, sau făcătura aia care purta acest nume.Mai uitam în jurul meu şi văzui câteva indicatoare.Pe unul scria ‘’Rai’’, iar mai dedesupt ´´Ai fost acolo, mergi mai departe´´.Pe alta scria ‘’Iad’’, iar dedesupt ‘’Ai fost deja acolo, mergi mai departe’’, Pe alte câteva indicatoare nu scria nimic si pe unul scria ‘’Drumul mai departe’’. Aşa că făcui cum mă sfatuia indicatorul.Acum nu mă mai mira nimic, ştiam că şi o pasăre putea să te sfatuiască, nu un indicator.
În spatele meu se vedea Iadul, la fel de colorat ca şi prima dată când îl văzusem.În faţa mea, nisip. Nici nu apucase nisipul să îmi încingă picioarele că ajunsesem într-un loc în care observai Castelul din vârful muntelui care era Raiul.Întoarsei capul să văd Iadul, dar acesta, deşi cu câteva secunde era în urma mea, nu îl mai zăream.Dar, mă dădui înapoi până putui să văd Iadul, cât şi Raiul în acelaşi moment. Doar o jumatate de pas dacă mă mişcam, unul din ele disparea din imagine.
-Uaaau, interesant.Câti oameni se pot lăuda ca au văzut Raiul şi Iadul ? Puţini, dar şi mai puţini
ar putea spune că le-au văzut pe amândoua deodată.Interesant, vorba lui Morty .Interesant!
-Şi totuşi, mai este cel putin un om care a văzut, auzii un glas in spatele meu.
John se întoarse mai mult curios decât speriat.În spatele lui se afla un barbat cu o barba albă imaculat de albă, foarte frumoasă, care nu părea mai în vârstă de 65 de ani . Dar dacă ţineam seama de musculatura perfectă pe care o avea, părea a avea capul unui bătrân pe bustul unui tânar sportiv.Aveam impresia că dacă bătrânul nu ar fi purtat barba, ar fi părut mai tânăr.
Îl salutai din cap.Bătranul se apropie de mine şi rămasei uimit de costumul pe care îl purta, de ...costumul lui Adam.Era gol puşcă , dar părea că nu îl interesează.
-Buna ziua , şi tu ai găsit locul acesta? Înainte, pe acel loc era un pom, pe care l-am taiat.Deşertul de aici, nu era ca acum, era o grădină destul de mare şi de frumoasă, cu pomi fructiferi, plante frumos colorate si câteva pâraie de la care îţi puteai astâmpăra setea.Puteai să traieşti bine mersi aici, ca în sânul lui Avram.Dar Tatal, a trebuit să îmi încurce trebuirile si să se ajungă unde s-a ajuns.Un loc pustiu, în care cresc doar scaietii şi trăiesc doar paianjeni si sopârle.
-Ăăă, buna ziua.Eu sunt doar un călător, prin
-Şi totuşi, mai este cel putin un om care a văzut, auzii un glas in spatele meu.
John se întoarse mai mult curios decât speriat.În spatele lui se afla un barbat cu o barba albă imaculat de albă, foarte frumoasă, care nu părea mai în vârstă de 65 de ani . Dar dacă ţineam seama de musculatura perfectă pe care o avea, părea a avea capul unui bătrân pe bustul unui tânar sportiv.Aveam impresia că dacă bătrânul nu ar fi purtat barba, ar fi părut mai tânăr.
Îl salutai din cap.Bătranul se apropie de mine şi rămasei uimit de costumul pe care îl purta, de ...costumul lui Adam.Era gol puşcă , dar părea că nu îl interesează.
-Buna ziua , şi tu ai găsit locul acesta? Înainte, pe acel loc era un pom, pe care l-am taiat.Deşertul de aici, nu era ca acum, era o grădină destul de mare şi de frumoasă, cu pomi fructiferi, plante frumos colorate si câteva pâraie de la care îţi puteai astâmpăra setea.Puteai să traieşti bine mersi aici, ca în sânul lui Avram.Dar Tatal, a trebuit să îmi încurce trebuirile si să se ajungă unde s-a ajuns.Un loc pustiu, în care cresc doar scaietii şi trăiesc doar paianjeni si sopârle.
-Ăăă, buna ziua.Eu sunt doar un călător, prin
aceste locuri.Dar îmi poţi spune Omule sau Tipule.Acum
înclin să cred că nu mai sunt cel ale carui amintiri le am. Sunt un nou produs,
dar, îmi poţi spune John, aşa mă numeam în ultima mea viaţă.
-Numele ăla apartine acelei lumi.Tu nu mai eşti ce ai fost, doar pentru că ai amintirile untimei tale vieti.Să înteleg că eşti o fiinţă, nu un spirit?
-Nu, sunt om în piele şi carne şi oase.
-Înseamnă că eşti un tip valoros.Pe aici nu prea umbla oameni.Sunt niste portaluri şi o data la vreo zece-cin´spe ani mai văd câte unul debusolat , dar în ultimul timp, mai rar.Nu le mai plac provocările.
-Ok, dar aici dacă spui unui tip pe nume, se intampla ceva?Dacă nu, cum mă pot adresa dumitale?
-Nu, aici nu este ca în Iad.Am auzit si eu de aceste legende, şi, se pare că sunt adevarate.Nu prea am treaba în Iad să merg acolo, aşa că, nu le ştiu regulile.Eu mereu am stat aici, o viaţă, mai bine spus, toata viata.Poţi sa îmi spui Primul Om, Bunicule, că oricum eu îţi voi pune : Nepoate!
-Ăăăă, şi cam ce este de făcut pe aici?
-Pe aici? Nimic! Eu sunt unuicul locuitor al acestul regat, loc, sau cum îl poţi numi.Dar, dacă îţi continui drumul, vei găsi altceva, nu pot eu să spun
-Numele ăla apartine acelei lumi.Tu nu mai eşti ce ai fost, doar pentru că ai amintirile untimei tale vieti.Să înteleg că eşti o fiinţă, nu un spirit?
-Nu, sunt om în piele şi carne şi oase.
-Înseamnă că eşti un tip valoros.Pe aici nu prea umbla oameni.Sunt niste portaluri şi o data la vreo zece-cin´spe ani mai văd câte unul debusolat , dar în ultimul timp, mai rar.Nu le mai plac provocările.
-Ok, dar aici dacă spui unui tip pe nume, se intampla ceva?Dacă nu, cum mă pot adresa dumitale?
-Nu, aici nu este ca în Iad.Am auzit si eu de aceste legende, şi, se pare că sunt adevarate.Nu prea am treaba în Iad să merg acolo, aşa că, nu le ştiu regulile.Eu mereu am stat aici, o viaţă, mai bine spus, toata viata.Poţi sa îmi spui Primul Om, Bunicule, că oricum eu îţi voi pune : Nepoate!
-Ăăăă, şi cam ce este de făcut pe aici?
-Pe aici? Nimic! Eu sunt unuicul locuitor al acestul regat, loc, sau cum îl poţi numi.Dar, dacă îţi continui drumul, vei găsi altceva, nu pot eu să spun
ce, îţi voi strica surpriza, şi apoi, nu este calatoria mea.Dar, lasă-mă te rog să pun ceva
pe mine.De asta am venit.
Tipul se aplecă la picioarele mele, de unde lua o frunza pe care io nu o văzusem şi...îşi acoperi nuditatea cu ea.
-În pielea goala m-am născut, în pialea goala am trait mai tot timpul lungii mele vieţi. Mă intreb: Oare va trebui să mor acoperit? Înainte de a şti că este ruşine să fiu dezbrăcat, stăteam in faţa Tatalui meu gol, si niciodată nu mi-a spus nimic.Taţii trebuie să le dea educatie copiilor.Dăcă era ceva greşit mi-ar fi spus, nu-i aşa?
Tipul se aplecă la picioarele mele, de unde lua o frunza pe care io nu o văzusem şi...îşi acoperi nuditatea cu ea.
-În pielea goala m-am născut, în pialea goala am trait mai tot timpul lungii mele vieţi. Mă intreb: Oare va trebui să mor acoperit? Înainte de a şti că este ruşine să fiu dezbrăcat, stăteam in faţa Tatalui meu gol, si niciodată nu mi-a spus nimic.Taţii trebuie să le dea educatie copiilor.Dăcă era ceva greşit mi-ar fi spus, nu-i aşa?
Ştiam
cine este personajul din faţa mea.
-Hmmm, mă rog, cine sunt eu să judec comportamentul cuiva?Fiecare ţara are propriile ei obiceiuri.Dacă Tatal tău nu a spus nimic, înseamna că avea dreptate.
-Mda, şi a trebuit trădătorul ala, Iuda ăla să îmi spună...
-Iuda? Parcă am cunoscut si eu pe unul Iuda!
-A, nu despre Iuda vorbesc, este un fel de a spune.Nu, eu vorbeam de Târâtorul ăla care mănâcă pământ şi cine ştie mai ce!
-Aaaa, despre Şarpe vorbeşti?
-Da, despre Şarpe!
-Ăla, primul sarpe care l-a invatat pe Adam
-Hmmm, mă rog, cine sunt eu să judec comportamentul cuiva?Fiecare ţara are propriile ei obiceiuri.Dacă Tatal tău nu a spus nimic, înseamna că avea dreptate.
-Mda, şi a trebuit trădătorul ala, Iuda ăla să îmi spună...
-Iuda? Parcă am cunoscut si eu pe unul Iuda!
-A, nu despre Iuda vorbesc, este un fel de a spune.Nu, eu vorbeam de Târâtorul ăla care mănâcă pământ şi cine ştie mai ce!
-Aaaa, despre Şarpe vorbeşti?
-Da, despre Şarpe!
-Ăla, primul sarpe care l-a invatat pe Adam
să...
-Îhi!
-Nu cumva...esti acel Adam?
-Îhi!
-Ohhhhhhhhhh! Interesant! Dar, nu ai murit?
-Oh, nu am avut parte de acel frumos moment.
-Frumos moment? Văd ca lumea vorbeste frumos despre ...Moarte!
-Nu vorbesc frumos despre laşa aia cu coasa, vorbesc despre frumuseţea mortii.Acest sentiment trebuie sa fie...înalţător!
-Dacă spui!
-Hai, nu fi ironic!
Tipul se aseză pe nisip cu picioarele sub el, apoi, începui să boloborosească niste cuvinte doar de el stiute şi...în mai putin de un minut, văzui undeva în dreapta lui cum aparte un corp subtire, alungit şi negru, pe care tare aveam impresia că îl stiu de undeva.Imediat dupa ce Coasa Morţii intra, avui ocazia sa văd şi pe stăpânul ei pe Morty de care mă despărţisem cam în grabă.După Morty păşi Moartea Animalelor, apoi Moartea Fiintelor Magice, apoi Moartea Plantelor, Moartea Insectelor, Moartea Rocilor şi în final tipul acela ciudat îmbracat ca Elvis Presley despre care stiam că se numeşte Moarte Zeilor.
-Îhi!
-Nu cumva...esti acel Adam?
-Îhi!
-Ohhhhhhhhhh! Interesant! Dar, nu ai murit?
-Oh, nu am avut parte de acel frumos moment.
-Frumos moment? Văd ca lumea vorbeste frumos despre ...Moarte!
-Nu vorbesc frumos despre laşa aia cu coasa, vorbesc despre frumuseţea mortii.Acest sentiment trebuie sa fie...înalţător!
-Dacă spui!
-Hai, nu fi ironic!
Tipul se aseză pe nisip cu picioarele sub el, apoi, începui să boloborosească niste cuvinte doar de el stiute şi...în mai putin de un minut, văzui undeva în dreapta lui cum aparte un corp subtire, alungit şi negru, pe care tare aveam impresia că îl stiu de undeva.Imediat dupa ce Coasa Morţii intra, avui ocazia sa văd şi pe stăpânul ei pe Morty de care mă despărţisem cam în grabă.După Morty păşi Moartea Animalelor, apoi Moartea Fiintelor Magice, apoi Moartea Plantelor, Moartea Insectelor, Moartea Rocilor şi în final tipul acela ciudat îmbracat ca Elvis Presley despre care stiam că se numeşte Moarte Zeilor.
Adam mormăia în
continuare cuvintele ...magice doar de el ştiute.Cele şapte Morţi se asezară în
jurul lui, apoi una din ele intrebă:
-O ultima discutie înainte de a muri Adam?
-Nu, făceţi-vă treaba.Azi voi termina umila mea existenţă.
-Probleme cu Eva Adame? Nu te mai recunoaşte, nu te mai doreşte, se auzi un glas, putin ironic.
-De parcă nu stii.De ce mai întrebi? De fiecare dată, la fel este.
-Aşa este dacă vrei să îţi alegi o muritoare de rând!Scuze, ştiu că...ţi-a fost făcută cadou.
-Cum spui tu.Altădată ţi-aş fi cerut socoteală pentru aceste cuvinte.
-Hm, să ceri socoteala Morţii?Interesant.Deci, ne facem treaba?Trecem peste parte în care te omori singur? Te lovim noi?Parcă, nu mai ştiu ordinea.Nu te-am mai luat de mult...Omule.
-Da, nu l-am mai omorat încă o dată, chiar de doua ori ,sau...de o suta.Ce mai conteaza.Daca omul vrea să moară, atunci intervenim noi.Noi nu suntem Constiinţa Cosnică, nu dăm sfaturi.Acum baieti!
Şi într-o secunda cei şapte loviră deodată.Corpul celui care fusese Primul Om,
-O ultima discutie înainte de a muri Adam?
-Nu, făceţi-vă treaba.Azi voi termina umila mea existenţă.
-Probleme cu Eva Adame? Nu te mai recunoaşte, nu te mai doreşte, se auzi un glas, putin ironic.
-De parcă nu stii.De ce mai întrebi? De fiecare dată, la fel este.
-Aşa este dacă vrei să îţi alegi o muritoare de rând!Scuze, ştiu că...ţi-a fost făcută cadou.
-Cum spui tu.Altădată ţi-aş fi cerut socoteală pentru aceste cuvinte.
-Hm, să ceri socoteala Morţii?Interesant.Deci, ne facem treaba?Trecem peste parte în care te omori singur? Te lovim noi?Parcă, nu mai ştiu ordinea.Nu te-am mai luat de mult...Omule.
-Da, nu l-am mai omorat încă o dată, chiar de doua ori ,sau...de o suta.Ce mai conteaza.Daca omul vrea să moară, atunci intervenim noi.Noi nu suntem Constiinţa Cosnică, nu dăm sfaturi.Acum baieti!
Şi într-o secunda cei şapte loviră deodată.Corpul celui care fusese Primul Om,
scumpa creaţia al Creatorului, căzu pe spate.Spiritul i se
sparse în un milion de fărâme.
-Degeaba mascarada asta cu fărămarea spiritului dacă mâine se va realinia din nou.Dar, aşa mai dau si eu cu Coasa o data la 60 de ani, ca Zeii, nu mai vor să moară.
-Degeaba mascarada asta cu fărămarea spiritului dacă mâine se va realinia din nou.Dar, aşa mai dau si eu cu Coasa o data la 60 de ani, ca Zeii, nu mai vor să moară.
Capitolul cinci :Zeul Meşter
Oho, John a scăpat de decorul
ăla de desert.În faţa lui trona cel mai mare şi impresionant castel din câte
văzuse, şi văzuse ceva la viata mea.Castelul Morţii, Raiul, si cam atât.
Grădina, etc, etc, şi intru printr-ouşa uriasă.Nu spun că mă simţeam ca Gulliver în
Ţara Uriaşilor, sau chestia cu Jack si Vrejul, dar, oricum uşa era înalta de câţiva zeci de
metri.Cuiva îi plăceau dimensiunile mari.
În interior, chiar din hol, linia de supradimensionat se păstra.Nu are rost să intrăm în detalii, dar după câteva minute, John se ascunse după o vază înaltă, care avea rolul de a adăposti nişte plante
Grădina, etc, etc, şi intru printr-o
În interior, chiar din hol, linia de supradimensionat se păstra.Nu are rost să intrăm în detalii, dar după câteva minute, John se ascunse după o vază înaltă, care avea rolul de a adăposti nişte plante
frumos mirositoare, deoarece auzise un zgomot.
Un individ foarte înalt, în opinia lui la vreo zece metri, dar frumos, armonios construit, păstrând raporturile unui om normal, nu ca alte creaturi înalte şi groteşti pe care ai ocazia a le vedea în filme, ieşise dintr-o încăpere, şi chiar dacă era ascuns după vază John îl putea vedea , chiar şi ce făcea.Tipul era îmbrăcat identic cu Issus, pe care îl întâlnise în Iad, doar că veşmântul părea ceva mai ros de vreme.Era bătrân dar viguros, cu o postură dreaptă şi cu braţe şi coapse puternice.
Uriaşul murmura un cântec, pe care John îl auzise ...când trăia ''I will survive''.Ţinea ritmul şi la un moment făcu şi câteva mişcări de dans , mişcări de care nimeni nu credea că ar fi capabil să le facă având în vedere înălţimea lui şi faptul că fiinţele înalte se mişcă mai greu şi par mai puţin mobile.
Uriaşul avea un chip nu prea frumos în opinia oamenilor, dar era relaxat şi nu părea să aibă vreo urmă de răutate pe el.Nu ştii la ce să te aştepţi de la Uriaş, în această aventură, orice creatură cu care avusese de a face, în ciuda reputaţiei sau modului în care arata, s-a dovedit a fi prietenoasă, dacă nu prietenoase, cel puţin nu-l omorâse sau, dacă voiseră să o facă, întâi discutaseră.Deja îşi făcuse o părere despre toate acestea, şi chiar avea un sentiment că aceste personaje sunt acolo doar pentru experienţa lui.
Un individ foarte înalt, în opinia lui la vreo zece metri, dar frumos, armonios construit, păstrând raporturile unui om normal, nu ca alte creaturi înalte şi groteşti pe care ai ocazia a le vedea în filme, ieşise dintr-o încăpere, şi chiar dacă era ascuns după vază John îl putea vedea , chiar şi ce făcea.Tipul era îmbrăcat identic cu Issus, pe care îl întâlnise în Iad, doar că veşmântul părea ceva mai ros de vreme.Era bătrân dar viguros, cu o postură dreaptă şi cu braţe şi coapse puternice.
Uriaşul murmura un cântec, pe care John îl auzise ...când trăia ''I will survive''.Ţinea ritmul şi la un moment făcu şi câteva mişcări de dans , mişcări de care nimeni nu credea că ar fi capabil să le facă având în vedere înălţimea lui şi faptul că fiinţele înalte se mişcă mai greu şi par mai puţin mobile.
Uriaşul avea un chip nu prea frumos în opinia oamenilor, dar era relaxat şi nu părea să aibă vreo urmă de răutate pe el.Nu ştii la ce să te aştepţi de la Uriaş, în această aventură, orice creatură cu care avusese de a face, în ciuda reputaţiei sau modului în care arata, s-a dovedit a fi prietenoasă, dacă nu prietenoase, cel puţin nu-l omorâse sau, dacă voiseră să o facă, întâi discutaseră.Deja îşi făcuse o părere despre toate acestea, şi chiar avea un sentiment că aceste personaje sunt acolo doar pentru experienţa lui.
Eram super sigur că nu i se va întâmpla ceva rău, dar aveam totuşi curiozitatea de a vedea ce anume face Uriaşul.Acesta se opri în faţa bancului de lucru, aruncă o privire care spunea clar că face o verificare a ceea ce este faţă de ceea ce lăsase, luă de pe birou, sau cum s-o fi numit bancul lui de muncă, o ceaşca mare cât o găleată de 5 kile, cu ceva din care sorbi.Se opri din cântat, sterse cu un gest scaunul de praf, apoi se aşeză pe scaun.Nu puteam vede ce vedea el, dat fiind faptul că masa era la cel puţin 5 metri deasupra solului.Peste câteva minute, proplema era rezolvată.Aveam o vedere panoramică a tot ce vedea el şi a tot ce se afla în cameră.
După cateva momente auzii:
-Chiar crezi că nu am simţit picior de străin în cameră? Sau, să nu fiu nesimţit, miros străin?
John nu scoase nici un cuvânt, deşi ştia că lui i se adresă.Bătrânul nu întoarse deloc privirea către el când vorbi, ceea ce îl derută un pic, nefiind sigur că îi vorbea lui.
-Cu tine vorbesc Piticuţule! Dacă te-ai urcat pe coloana aia crezi că nu am observat? Sau tu crezi că se poate vedea doar cu ochii tăi biologici? Am o
mulţime de ochi, artificiali, Omule!Poate ar fi timpul să te
prezinţi!
-Dar, Nu îmi faci
nici un rău?
-Vreun rău? De ce ţi-aş face asta?
-Ştiu eu, puterea obişnuinţei!
-Îl las pe fratele
meu să facă asta.Eu, sunt Hefaistos şi mă ocup cu construirea de obiecte.Tu
cine eşti?
-Ăăă, sunt doar un călător.Mi se spune Omule, Călătorul, Nou
venitul.Dar în ultima viaţă purtam numele de John.
-Aha, deci eşti un Om care
călătoreşte prin lume.Aşa-i?
-Se poate spune şi aşa.
-Păi, dacă tot am hotărât că nu sunt un pericol pentru tine,
poţi veni în faţa mea.Un ceai?
-Da, dar aveţi o cană mai mică?
Hefaistos râse .Un râs sănătos care i se părea sincer dar cam
prea tare pentru urechile lui John.
-Prietene, eu confecţionez orice, normal că am.Poftim, sper
să îţi placă.
Deja ajunsesem în faţa acestuia.Cred că nu greşisem spunând
că are 10 metri înălţimea.Probabil cântărea şi vreo trei tone.
-Bine ai venit John, eu nu prea primesc musafiri, decât
comenzi.Astăzi nu aştept pe nimeni şi cred că vom avea o conversaţie
plăcută.Spune-mi despre tine.
-Am murit, m-am trezit în Castelul Morţii, am stat câteva
zile acolo, am ajuns în Rai, apoi în Iad, am ieşit şi din Iad şi am asistat la
moartea Primului Om, a lui Adam, am mers
mai departe şi de-acolo m-am trezit direct în faţa Castelului dumitale.Simplu.
-L-am cunoscut pe Adam.Nu moare el cu una cu două.Tatăl lui
l-a făcut Zeu, lucru care a cam deranjat pe ceilalţi copii ai Lui.Şi aşa au
luat naştere Tartorul Iadului.L-ai cunoscut?
-Pe Tartor? Dacă este să îl cred pe cuvânt, eu spun că l-am
cunoscut.
-Tot aşa poartă pică oamenilor?
-Nu mă pot pronunţa, el se poartă rău cu diavolii lui.Omoară
câte trei pe oră.
-Rahat. Trucuri. Ăia nu mor, sunt doar de impresie.
-Bănuiam eu.
-Mă uit la tine şi ştiu sigur că nu eu te-am făcut.Ştii, eu
construiesc orice chiar şi modele de oameni am făcut. Uită-te!
Mă uitai la modelele de oameni pe care mi le arăta.Acestea
erau identice cu cele pe care le vedeam
mereu în jurul nostru în viaţa de zi cu zi, asiatici, caucazieni, diferite
feluri de metişti.Nu erau în mărime naturală, dar se vede că erau doar
modelele.
-Eu ştiu cam tot ce am făcut, nu mă înşel niciodată şi nu
fac ceva la beţie.Sunt cel mai bun Meşter din Univers.Primesc comenzi de peste
tot.Sunt cel mai bun.
-Aha, dar nu eşti unicul Meşter...Meştere, nu?
-Ăăă, normal că nu sunt unicul.Am avut ucenici care au fost
buni şi mi-au dus munca mai departe.Vai de profesorul care nu este întrecut de
elevul său.Deci, vai de mine, mă fac vinovat de faptul că elevii mei nu m-au
întrecut.Când este nevoie de ceva original, interesant, la mine se apelează.
-Chiar poţi face orice?
-Desigur.Uită-te.
Uriaşul luă o bucată de tijă, o îndoi puţin, o strânse în
degetele lui mari şi mi-o întinse.
-Ai aici o cheie care va deschuia orice lacăt.Aşa ceva ar fi
de mare căutare în lumea de unde ai fost născut.Orice spărgător ar plăti greutatea
ei în diamante pentru a o avea.Acesta este cadoul meu pentru tine, deoarece
m-ai provocat.Nu oricine primeşte aşa ceva.
-Mulţumesc mult.Deschide şi Poarta Raiului?
-Deschide orice este închis, chiar şi inima femeilor.Am pus
şi magie în ea.Am un client care mă roagă de un secol să îi fac aşa ceva,
dar...acum făcută va trebui să ai mare grijă de ea că dacă va şti
unde este, mulţi o vor dori.
-Dar de unde vor şti?
-Nu contează de unde, vor şti ei.Am avut o comandă de
internet şi...nu-ş’ cine mi-a furat-o aşa că nu prea a mai fost o noutate când
am vândut-o.Noroc că ai mei clienţi sunt parolişti, nu –i interesează dacă pe
piaţă există deja tehnologia.
-Deci, ce apare nou, de dumneata este făcut?
-Normal ,
dar mai sunt şi ideile geniale ale unor genii.Orice idiot poate avea o idee
genială, dar doar un geniu o poate pune în practică.Eu îi fac pe acei tipi să
devină genii.
-Frumos, astfel ştiinţa dumitale va dăinui veşnic.Asta îşi
doreşte orice bun meseriaş, să îi fie apreciate calităţile.
-Aleluia!
-Pot sta cu tine mai mult să învăţ din tainele meseriei
tale?
-Vrei?
2
Aveam timp berechet.Învăţasem multe lucruri de la Meşter,
dar cel mai important a fost sfatul pe care mi l-a dat
-Tinere Ucenic, fiecare obiect de aici este periculos pentru
oricine îl ia.Fiecare va plăti un preţ uriaş
pentru el.Tu ai primit cadoul din partea mea, dar niciodată
nu vei putea primi un alt obiect, cum nici măcar Zeus sau Dumnezeu nu vor
putea.Sunt legi foarte puternice care dacă nu sunt respectate pot face ca
sistemul să pice.
-Cum aşa?
-Bănuiesc că această lege a fost făcută pentru ca cineva să
nu aibă mai mult decât alţii.Inteligent.
-Dar tu ai!
-Io doar le confecţionez pe comandă.Ce este aici în aceast
Castel nu poate încălca legea.
-Nu intenţionez să fac aşa ceva.Şi ce vrei să spui că întreg
sistemul pică?
-Nu ştiu nici eu exact, eu doar citez Legea.Poate vreo lume
dispare, cine ştie.
-S-a mai întâmplat asta?
-Da. Mereu se întâmplă dintr-un motiv sau altul.Nimic nu
durează mai mult de câteva mii de ani.Nici Moartea cred cu nu are mai mult de
5000 de ani! Crezi că vreun Zeu sau poate chiar Tatăl are mai mult?Eu nu
cred.Poate Tatăl are, dar nu cred că cineva a supravieţuit unui ciclu.
-Aha, interesant.Am citit şi io despre Apocalipsă,
Călăreţii, etc.
-Cine nu a auzit despre astea.Toţi ştim că va veni odată şi
sfârşitul.
Aş mai fi rămas mult timp la Meşter dacă după vreo
săptămână destinul nu m-ar fi făcut să deschid o uşă care îmi apăruse în vis.Problema este că mă
comportasem ca un somnambul, nu eram conştient când o făcusem.Şi pe deasupra,
cheia mi se integrase în mine aşa că deschisesem uşa fără a şti .
Capitolul Şase: Conştiinţa Cosmică
Mă cam obişnuisem cu
deşertul aşa că am rămas puţin surprins văzând că decorul se schimbase.Făcui
câţiva paşi şi, auzii un glas.
-Ştiu cine eşti şi ce vrei!
-La fel si eu ! Ştiu cine sunt şi ce vreau.Întrebarea , dar se poate?
-De ce nu.Dacă ai un spirit puternic orice se poate.Văd că ai trecut de un Zeu, dacă eşti aici.Ai un obiect magic puternic in jurul gâtului, Coroana cu Spini.Şi nu doar asta, ai Şi Traista Cu Merinde, de care nu mai stia nimeni pe unde era, Frunza lui Adam, care, timp de 5000 de ani a fost la el. Ai cam
-Ştiu cine eşti şi ce vrei!
-La fel si eu ! Ştiu cine sunt şi ce vreau.Întrebarea , dar se poate?
-De ce nu.Dacă ai un spirit puternic orice se poate.Văd că ai trecut de un Zeu, dacă eşti aici.Ai un obiect magic puternic in jurul gâtului, Coroana cu Spini.Şi nu doar asta, ai Şi Traista Cu Merinde, de care nu mai stia nimeni pe unde era, Frunza lui Adam, care, timp de 5000 de ani a fost la el. Ai cam
trecut prin viata Omule.Ai acumulat destulă experienţă
pentru a merge mai departe.Întrebarea, vei putea face faţă Judecaţii?
-Deci, acum sunt judecat.Şi, de cine sunt?
-De tine, evident.Fiecare îşi creeaza propriul lui Iad sau Rai, asa ca, vei fi judecat de Conştiinţa ta.
-Îhî, deci Tu esti Conştiinţa mea?
-Îhî, sunt conştiinţa ta, şi a cealaltei tale existente şi ale tuturor reîncărnarilor tale...
-Păi, asta este Judecata Supremă, ?
-.Eu, sunt Conştiinţa Comună.
-Am auzit de tine de la Moarte.
-Da, toata lumea aude de mine, dar nimeni nu ascultă de glasul interior.Şi vor fi Judecaţi.
-Sunt pregătit!
-Ok! Vrei să fiu doar un Glas sau sa iau o forma umana?Cam peste tot unde ai fost, ai
avut parte de dueluri verbale, si ţi-ai privit oponenţii în ochi.
-Dacă este asa să aleg, te las să fii cum te-ai prezentat, un Glas.Nu am avut parte până acum de o astfel de oponent.
-Bine! Începem!
-Existenta ta a fost pozitiva, ţi-ai îndeplinit sarcinile.Ai lăsat în urma ta învaţatură, ai fost conducator, ai scris legi, le-ai aplicat, ai avut grija
-Deci, acum sunt judecat.Şi, de cine sunt?
-De tine, evident.Fiecare îşi creeaza propriul lui Iad sau Rai, asa ca, vei fi judecat de Conştiinţa ta.
-Îhî, deci Tu esti Conştiinţa mea?
-Îhî, sunt conştiinţa ta, şi a cealaltei tale existente şi ale tuturor reîncărnarilor tale...
-Păi, asta este Judecata Supremă, ?
-.Eu, sunt Conştiinţa Comună.
-Am auzit de tine de la Moarte.
-Da, toata lumea aude de mine, dar nimeni nu ascultă de glasul interior.Şi vor fi Judecaţi.
-Sunt pregătit!
-Ok! Vrei să fiu doar un Glas sau sa iau o forma umana?
-Dacă este asa să aleg, te las să fii cum te-ai prezentat, un Glas.Nu am avut parte până acum de o astfel de oponent.
-Bine! Începem!
-Existenta ta a fost pozitiva, ţi-ai îndeplinit sarcinile.Ai lăsat în urma ta învaţatură, ai fost conducator, ai scris legi, le-ai aplicat, ai avut grija
de familie, de oamenii pe care ţi-au fost in subordine,
ţi- ai adus aport societatii.Ai ucis, ai furat, ai mintit, ai avur
relaţii cu alte femei, barbati , etc, ai făcut tot ce a facut un om: Verdict;
Mergi mai departe.
Timp de cateva secunde am tăcut.Apoi auzind că nu mai spune nimic, întrebai?
-Deci, cam asta este tot?
-Da, în mare ai asistat la judecata ta, si a fost OK.Dacă vrei, te fac să trăieşti varianta lunga a Judecaţii de cinsprezece ani , patru luni, trei zile, şasa ore , patruzecişişapte de minute în timp lumesc.Vrei?
.Pot refuza?
-Da! Poţi să îmi pui intrebari să afli răspunsuri.
-De ce sunt numit ‘’Calator? Ce înseamnă mai exact asta?
-Pentru că o dată pe secol cineva poate să treaca prin toate Lumile acestea.Calator este că poţi trece oricând dintr-o parte în alta.Nu înseamna că mereu trebuie să mergi mai înainte.
-Mă pot opri oriunde?
-Afirmativ.Asta este darul tau.
-Şi ce pot face aici?
-Să trăieşti în orice loc vrei!
-Pot intra in Lumea Oamenilor?
Timp de cateva secunde am tăcut.Apoi auzind că nu mai spune nimic, întrebai?
-Deci, cam asta este tot?
-Da, în mare ai asistat la judecata ta, si a fost OK.Dacă vrei, te fac să trăieşti varianta lunga a Judecaţii de cinsprezece ani , patru luni, trei zile, şasa ore , patruzecişişapte de minute în timp lumesc.Vrei?
.Pot refuza?
-Da! Poţi să îmi pui intrebari să afli răspunsuri.
-De ce sunt numit ‘’Calator? Ce înseamnă mai exact asta?
-Pentru că o dată pe secol cineva poate să treaca prin toate Lumile acestea.Calator este că poţi trece oricând dintr-o parte în alta.Nu înseamna că mereu trebuie să mergi mai înainte.
-Mă pot opri oriunde?
-Afirmativ.Asta este darul tau.
-Şi ce pot face aici?
-Să trăieşti în orice loc vrei!
-Pot intra in Lumea Oamenilor?
-Poţi, dar acolo urmezi regulile.Nu îţi aduci aminte
nimic şi... esti dependent de foame!
-Ăăă, se poate ca
într-o reincarnare anterioară să fi fost un…Zeu?
-Se poate.
-Şi am fost eu?
-Nu, nu ai fost.Tu
eşti doar o eroare din sistem.Zeii ai fost aleşi , născuţi pentru a fi Zei.
-Dar, aş putea
deveni Zeu?
-Într-un fel, ai
putea, dar, nu îţi recomand.Zeii sunt aroganţi, răi, egoişti, despoţi, conduc
războiaie, omenii mor pentru ei, şi nu
îi interesează decât interesele personale.Continui?
-Am înţeles
idea.Dar, ce aş putea fi?
-Ai putea fi un
erou sau un anti-Zeu.
-Anti-Zeii nu port
războaie?
-Nu la modul în
care le port Zeii.Pentru a alege bine, ai putea fi o zi în pielea unui Zeu şi o
zi în pielea unui Anti-Zeu.Aşa vei putea avea propria ta alegere.Corect? Măcar
atât pot face pentru tine.
-Ar fi ca în jocul Zeului Meşter?
-Ceva de genu’.Voi Oamenii, mereu sunteţi în jocul
cuiva.Mereu!!!
-Deci , încă nu eşti convins de argumentele pe care ţi le-am prezentat.Nimic mai uşor decât să te întorci la…să spunem în Iad la stăpânul acestuia şi să afli de la el unele detalii.Eu, nu pot spune mai mult
-Deci , încă nu eşti convins de argumentele pe care ţi le-am prezentat.Nimic mai uşor decât să te întorci la…să spunem în Iad la stăpânul acestuia şi să afli de la el unele detalii.Eu, nu pot spune mai mult
decât am spus deja deoarece TU ai fost cel care m-ai
obligat a păstra tăcere.
-Eu, te-am obligat ?
-Da, tu.
-Eu te-am obligat? Cum aşa?
-Eu, te-am obligat ?
-Da, tu.
-Eu te-am obligat? Cum aşa?
-La ultima întâlnire mi-ai rugat să nut e mai ajut cu
anumite informaţii.Să te las pe tine să le descurci.
-Bun!Şi cum ajung în Iad?
-Ai multe cai: una ar fi să te întorci pe unde ai venit.Faptul că eşti conservator te va face să alegi drumul pe care deja îl cunoşti, dacă eşti mai grabit vei alege drumul cel mai rapid şi dacă eşti aventuros,
-Ok, am înţeles ideea.
-Ai multe cai: una ar fi să te întorci pe unde ai venit.Faptul că eşti conservator te va face să alegi drumul pe care deja îl cunoşti, dacă eşti mai grabit vei alege drumul cel mai rapid şi dacă eşti aventuros,
-Ok, am înţeles ideea.
-Apropo, nu uita că tu ai corp, nu eşti spirit şi acest
lucru îţi oferă putere.Aici este Lumea Spiritelor.
John eroul nostru ieşi din camera de unde tocmai vorbise cu Conştiinţa Supremă a Universului.Era doar cu puţin mai lămurit decât fusese înainte de a intra.Nu cred că voise a se lămuri, el doar mersese înainte ca urmare a curiozităţii şi acesta fusese rezultatul normal al acestei călătorii.
Se concentră vizualizând ieşirea. Apoi se uită împrejurul lui .Ca de obicei găsii tot felul de indicatoare care să-l lămurească si să-i de detalii unde poate merge.
-Curios, indicatoarele astea parcă apar în asentiment
John eroul nostru ieşi din camera de unde tocmai vorbise cu Conştiinţa Supremă a Universului.Era doar cu puţin mai lămurit decât fusese înainte de a intra.Nu cred că voise a se lămuri, el doar mersese înainte ca urmare a curiozităţii şi acesta fusese rezultatul normal al acestei călătorii.
Se concentră vizualizând ieşirea. Apoi se uită împrejurul lui .Ca de obicei găsii tot felul de indicatoare care să-l lămurească si să-i de detalii unde poate merge.
-Curios, indicatoarele astea parcă apar în asentiment
cu mine.Până acum aveam şi alte destinaţii acum doar catre Iad
şi toate cu ‚’’Drum rapid’’ Drum foarte rapid, etc.Voi alege ‘’Drum foarte
rapid’’!
John se văzu pe margine unei prapastii, unde un indicator ii arătă indicaţia printr-o săgeată foarte sugestiv în jos.
-Doar nu va trebui să mă arunc în prapastie?Se pare că da, dar aici regulile de pe pâmânt nu se aplic.Deci, cu mult curaj înainte.
John se văzu pe margine unei prapastii, unde un indicator ii arătă indicaţia printr-o săgeată foarte sugestiv în jos.
-Doar nu va trebui să mă arunc în prapastie?Se pare că da, dar aici regulile de pe pâmânt nu se aplic.Deci, cu mult curaj înainte.
Capitolul şapte:Profesorul
Păşi în gol, dar nu căzu defel.Pur şi simplu pasul lui trecu la acelaşi nivel înainte, nu în cădere.
Intră ca printr-o perdea de ceaţă într-o încăpere.Aceasta era destul de mare cu fel de fel de dotări pentru spălarea corpului uman.În mijlocul ei era un bazin gen piscină în care printre spuma colorată de bulbuci de săpun şi cine ştie ce alte combinaţii făcea baie nimeni altul decât Stăpânul Iadului.
Acesta obişnuise în cele câteva zeci de minute cât fusese la el în audienţă să aibă de la o faţă albă fără trăsături, la faţa lui Napoleon, apoi trecu la faţa lui Hitler.
Acum avea faţa unui tip de vreo 40 de ani, cu un mic
barbişon.Părea să arate a un om normal, modern
-Hm, din nou tu.Nici la baie nu pot sta liniştit?C fel de rege sunt dacă nici macar în locurile private nu pot sta...privat?Şi apoi, cum de ai intrat neinvitat şi pe unde?!?
-Am intrat pe un drum pe care scria ‚’’Drum rapid către Iad’’.
-Aha, uitasem de acel drum.Mereu îţi...ă… place cuiva să aleagă acel drum.
-Ai spus’’îţi place’’?
-Aşa am spus? Poate am greşit .
-Nu cred, sunt sigur că aşa ai spus.Deci, ce ai de adăugat? Ne-am mai întâlnit şi altă dată, să înţeleg şi tu nu vrei să îmi aminteşti.
-Ha, ha, ha! Marele Călător dintre Lumi nu işi aminteşte.Tipic.Dar asta este partea mea preferată.Una din plăcerile mele.Cred că am voleiţăţi de povestitor sau poate de regizor.Vrei să îţi demonstrez?
Tartorul ieşi din baie, direct într-un costum scump cu o croială inpecabilă .Interiorul camerei se schimbă, nu brusc ci încetul cu incetul, de parcă o altă încăpere veni singură din dreapta împingând în stânga pe cea existentă, dar podeaua rămânând.În noua cameră care era destul de mare, ca un hol si un
-Hm, din nou tu.Nici la baie nu pot sta liniştit?C fel de rege sunt dacă nici macar în locurile private nu pot sta...privat?Şi apoi, cum de ai intrat neinvitat şi pe unde?!?
-Am intrat pe un drum pe care scria ‚’’Drum rapid către Iad’’.
-Aha, uitasem de acel drum.Mereu îţi...ă… place cuiva să aleagă acel drum.
-Ai spus’’îţi place’’?
-Aşa am spus? Poate am greşit .
-Nu cred, sunt sigur că aşa ai spus.Deci, ce ai de adăugat? Ne-am mai întâlnit şi altă dată, să înţeleg şi tu nu vrei să îmi aminteşti.
-Ha, ha, ha! Marele Călător dintre Lumi nu işi aminteşte.Tipic.Dar asta este partea mea preferată.Una din plăcerile mele.Cred că am voleiţăţi de povestitor sau poate de regizor.Vrei să îţi demonstrez?
Tartorul ieşi din baie, direct într-un costum scump cu o croială inpecabilă .Interiorul camerei se schimbă, nu brusc ci încetul cu incetul, de parcă o altă încăpere veni singură din dreapta împingând în stânga pe cea existentă, dar podeaua rămânând.În noua cameră care era destul de mare, ca un hol si un
şir de trepte ducea la un tron în ce ardea cu flăcări.Aici
Tartorul se aseză.Costumul lui luă foc, faţa începuse să se topească de parcă
ar fi fost din ceară .Îşi îndreptă spatele, se auzi sgomotul multor oase care
trosniră
-Vrei să încerci puţin tronul meu Călătorule?
-Nu mulţumesc, de ce crezi că aş vrea? Din nou mă testezi dacă vreau sau nu vreau ceea ce aparţine altuia? Sunt o persoană căreia nu-i plac atribuţiile, sunt leneş şi nu mă atrag intrigile, deci , pas!
-Ha, ha,ha! Dacă spui tu! Să începem a dezvălui amintirea,Oh, unde îmi sunt manierele de gazdă? Vrei vin alb negru? Calitatea vizionării : alb sau color?
-Nu are importanţă?Tu eşti gazda, tu decizi.
-Da. Dar tu eşti musafirul, care trebuie bine servit, dacă nu, nu se mai întoarce la noi.
-Sper că asta vrei, nu?
-Hm!
Puse mâna pe o telecomandă.Un ecram mare plat apăru pe un perete.Începe proiecţia unui film.Tartorul selectă nişte date şi după câteva minute spuse.
-Să apară popcorn-nul şi băuturile răcoritoare.Avem un film de vizionat.Apropo, eu am o viaţă pe care o trăiesc în Lumea Oamenilor.Nu pot lipsi de acolo căci cine ştie ce mi se poate întâmpla, o comă sau
-Vrei să încerci puţin tronul meu Călătorule?
-Nu mulţumesc, de ce crezi că aş vrea? Din nou mă testezi dacă vreau sau nu vreau ceea ce aparţine altuia? Sunt o persoană căreia nu-i plac atribuţiile, sunt leneş şi nu mă atrag intrigile, deci , pas!
-Ha, ha,ha! Dacă spui tu! Să începem a dezvălui amintirea,Oh, unde îmi sunt manierele de gazdă? Vrei vin alb negru? Calitatea vizionării : alb sau color?
-Nu are importanţă?Tu eşti gazda, tu decizi.
-Da. Dar tu eşti musafirul, care trebuie bine servit, dacă nu, nu se mai întoarce la noi.
-Sper că asta vrei, nu?
-Hm!
Puse mâna pe o telecomandă.Un ecram mare plat apăru pe un perete.Începe proiecţia unui film.Tartorul selectă nişte date şi după câteva minute spuse.
-Să apară popcorn-nul şi băuturile răcoritoare.Avem un film de vizionat.Apropo, eu am o viaţă pe care o trăiesc în Lumea Oamenilor.Nu pot lipsi de acolo căci cine ştie ce mi se poate întâmpla, o comă sau
altceva.În această noapte voi fi Califul din 1001 de nopţi
regele Shahryar .Până în zorii zilei
tu vei fi invitatul meu.Acestea sunt regulile.
-Tu, trăieşti acolo şi când tipul careia îi aparţii doarme, vii aici?
-Da , aşa este.
-Şi, el ştie cine eşti tu? Trupul şi acea conştiinţă?
-Nu, nu ştie, bine este că eu ştiu.
-Mda, interesant.Şi te descurci?
-Cred că răspunsul ar fi:Excelent, dar să înceapă distracţia.
-Tu, trăieşti acolo şi când tipul careia îi aparţii doarme, vii aici?
-Da , aşa este.
-Şi, el ştie cine eşti tu? Trupul şi acea conştiinţă?
-Nu, nu ştie, bine este că eu ştiu.
-Mda, interesant.Şi te descurci?
-Cred că răspunsul ar fi:Excelent, dar să înceapă distracţia.
2
Proiecţia începu cu imaginea unui tip care se vedea de la spate.Acesta se afla în faţa unei uşi închise.Fără a mai aştepta, ca cineva să raspundă după ce bătuse la
În încăperea care arata ca şi biroul cuiva a unui profesor sau a unui învăţat deoarece rafturile adăposteau cel puţin 10 mii de cărţi.
-Am fost anunţat domnule Profesor X
-Luaţi loc.Cu ce vă pot fi de folos?
-Hm, începem cu un mic duel verbal, apoi lăsăm secretele şi...spunem tot ce ştim.de acord?
-Hm, se pare că eu sunt interogatul .
-Nu vin în calitate de interogator.Doar din motive
personale.
-Păi, să începem.
_Mă interesează longevitatea umană, sau în particular au unui anumit tip de umanoid.
-Cum se numeşt acest tip?Am un Master şi în antropologie.
-Şi cred că mai aveţi încă unul şi în istorie, după cum spune cartea dumitale de vizită.Şi încă unul în chimeie, altul în literatura limbilor indo-europene, altul în chimie, fizică, dar acestea nu sunt trecute în portofoliu dumitale.Continui?
-Se pare că aţi venit cu toate lecţiile făcute.
-Păi, să începem.
_Mă interesează longevitatea umană, sau în particular au unui anumit tip de umanoid.
-Cum se numeşt acest tip?Am un Master şi în antropologie.
-Şi cred că mai aveţi încă unul şi în istorie, după cum spune cartea dumitale de vizită.Şi încă unul în chimeie, altul în literatura limbilor indo-europene, altul în chimie, fizică, dar acestea nu sunt trecute în portofoliu dumitale.Continui?
-Se pare că aţi venit cu toate lecţiile făcute.
-Sunt interesat de
individul care a putut trăi câteva mii de ani.Există un asemenea tip, sau
specimen?
Profesorul se uzită lung spre interlocutor peste ochelarii de citit.
-Normal că există acest tip, dar aici este implicată şi magie şi multe alte chestiuni.Un om normal, admitem ca acest individ nu este normal, nu poate trîi decât o sută şi ceva de ani.
Profesorul deshise caculatorul pierdu un minut şi spuse.
-Da, am găsit o poveste interesantă care a fost relatată de un tânăr de 9 ani.Dacă nu accepţi nenaturalul din viaţa de zi cu zi, vei forma un blocaj mental şi nu vei evolua.Pe mine m-a interesat mereu supranaturalul , magia, vrajitoria, ocultul.
Profesorul se uzită lung spre interlocutor peste ochelarii de citit.
-Normal că există acest tip, dar aici este implicată şi magie şi multe alte chestiuni.Un om normal, admitem ca acest individ nu este normal, nu poate trîi decât o sută şi ceva de ani.
Profesorul deshise caculatorul pierdu un minut şi spuse.
-Da, am găsit o poveste interesantă care a fost relatată de un tânăr de 9 ani.Dacă nu accepţi nenaturalul din viaţa de zi cu zi, vei forma un blocaj mental şi nu vei evolua.Pe mine m-a interesat mereu supranaturalul , magia, vrajitoria, ocultul.
-Şi pe mine m-a interesat.Mereu m-a atras acest gen de
activitate.Fără a avea dovezi că există, cred cu tot sufletul şi...ceretez.
-Uite aici mărturia unui puşti de 9 ani
Proferorul mai aruncă o privire pe pagină şi începu să spună
-Nu are rost să o citesc .O ştiu pe din afară şi nu cred că te intereseaza cuvânt cu cuvânt.
-Ok.
-Uite aici mărturia unui puşti de 9 ani
Proferorul mai aruncă o privire pe pagină şi începu să spună
-Nu are rost să o citesc .O ştiu pe din afară şi nu cred că te intereseaza cuvânt cu cuvânt.
-Ok.
După ce îşi aseză ochelarii profesorul începu.
-Să-l numim pe protagonist pur şi simplu Copilul pentru a merge povestea mai bine.De acord?
-De acord.
-Acest copil povesteşte că era acasă la el cu părinţii şi fraţii.Familia era destul de numeroasă circa opt membri care de care mai mici şi mai puţini adaptaţi.El era destul de visător, se juca mai mereu pe afară nu prea era tolerat de fraţii mai mari.Mânca ce apuca , nu făcea nazuri la nimic.Îi plăcea foarte mult să exploareze grădina, mediul, îi plăceau amimalele, insectele.
Deoarece nu prea avea afectiune catre membrii familie, nu i-a fost deloc greu să îi părăsească pe aceştia când un grup de nouveniţi l-au solicitat.
Aceştia locuiau într-o casa foarte mare, nu departe de locuinţa lui.Era mai mereu cu ei, le-a învăţat
-Să-l numim pe protagonist pur şi simplu Copilul pentru a merge povestea mai bine.De acord?
-De acord.
-Acest copil povesteşte că era acasă la el cu părinţii şi fraţii.Familia era destul de numeroasă circa opt membri care de care mai mici şi mai puţini adaptaţi.El era destul de visător, se juca mai mereu pe afară nu prea era tolerat de fraţii mai mari.Mânca ce apuca , nu făcea nazuri la nimic.Îi plăcea foarte mult să exploareze grădina, mediul, îi plăceau amimalele, insectele.
Deoarece nu prea avea afectiune catre membrii familie, nu i-a fost deloc greu să îi părăsească pe aceştia când un grup de nouveniţi l-au solicitat.
Aceştia locuiau într-o casa foarte mare, nu departe de locuinţa lui.Era mai mereu cu ei, le-a învăţat
limba şi obiceiurile, deşi în continuare se juca cu
insectele şi cu animalele din pădurea din jur.
Era destul de supărat că nu prea avea tovarăşi de joacă.Noua familie era destul de numeroasă, Copilul nu-şi mai aminteşte exact câţi erai, cateodata mai mulţi, alte dăţi mai puţini.Cert este faptul că sesizase că unii erau ‚‘‘străini‘‘ deoarece trăsăturile feţelor nu erau ca cele ale familiei lui, cu care putea cel mai bine să facă comparaţie.
Noua familie se ocupau cu cercetarea.Luau probe de sol, aer, apă , săpau să vadă ce le oferă solul.O parte dintre ei se ocupau şi cu procurarea hranei.Apoi probele le analizau , le comparau şi cine ştie ce mai făceau.Mintea lui de copil chiar dacă le urmărea mişcările, nu era pregătită a le şti şi înţelesurile.
Obervase că grupul devenise mai mic.Un virus îi eliminase şi îi îmbolnăvise, iar unii plecaseră în altă bază .Pentru că locul unde stăteau ei era o bază, lucru pe care copilul nu-l conştientizase decât foarte târziu.În curând rămase singur.El plecase la familia sa. Încercase să îi înveţe noile lucruri şi pe ai lui, dar din păcate aceştie erau destul de reticienţi nu doar la tot ce era nou, chiar şi la propria lui persoana.
Când s-a întors la bază, nimeni nu mai era acolo.A încercat a intra, dar din păcate accesul era
Era destul de supărat că nu prea avea tovarăşi de joacă.Noua familie era destul de numeroasă, Copilul nu-şi mai aminteşte exact câţi erai, cateodata mai mulţi, alte dăţi mai puţini.Cert este faptul că sesizase că unii erau ‚‘‘străini‘‘ deoarece trăsăturile feţelor nu erau ca cele ale familiei lui, cu care putea cel mai bine să facă comparaţie.
Noua familie se ocupau cu cercetarea.Luau probe de sol, aer, apă , săpau să vadă ce le oferă solul.O parte dintre ei se ocupau şi cu procurarea hranei.Apoi probele le analizau , le comparau şi cine ştie ce mai făceau.Mintea lui de copil chiar dacă le urmărea mişcările, nu era pregătită a le şti şi înţelesurile.
Obervase că grupul devenise mai mic.Un virus îi eliminase şi îi îmbolnăvise, iar unii plecaseră în altă bază .Pentru că locul unde stăteau ei era o bază, lucru pe care copilul nu-l conştientizase decât foarte târziu.În curând rămase singur.El plecase la familia sa. Încercase să îi înveţe noile lucruri şi pe ai lui, dar din păcate aceştie erau destul de reticienţi nu doar la tot ce era nou, chiar şi la propria lui persoana.
Când s-a întors la bază, nimeni nu mai era acolo.A încercat a intra, dar din păcate accesul era
restricţionat.
A căutat un obiect de metal cu care a lovit un perete încercând să intre înăuntru.după multă trudă reuşi să găsească o gură de aurisere, care din păcate era acoperită cu o sită împotriva păsărilor .
Reuşise să convingă câţiva puşti de la el din familie, pe doi verişori să se caţăre cu el, asta după ce le făcuse cadou câte un animal din cauciuc.
Îndepărtase sita protectoare.Se pitiră pe lângă ea şi deodată se văzură în faţa unui perete ciudat, de care el nu îţi amintea să îl fi văzut vreodată,Acest perete era ca o perdea de apă.Copii se tem în general de lucuri cum ar fi apa, dar nu când aceasta este ca un perete subţire.
Cei doi fraţi se îndemnară unul pe altul care să treacă primul.Normal că cel mai mare se aventură.
Trecu lângă perete, celalalt fiind în imediata lui apropiere.Fratele mai mare atinse cu un deget bariera subţire, dar înainte de a trage vreo concluzie, frate-su îl împlinese prin ea şi trecuseră amândoi.
Copilui se uită curios.Se aştepta să îi vadă prin peretele subţire, dar nici vorbă de aşa ceva.Aceştia dispăruseră.Nimic din ce se văzuse mai înainte prin peretele transparent ca din sticlă nu se schimbase, dar cei doi copii nu se vedea.
Copilui întrase la bănuieli.Dădu din cap de parcă ar fi vrut să alunge o imagine neplăcătă, dar…Puse
A căutat un obiect de metal cu care a lovit un perete încercând să intre înăuntru.după multă trudă reuşi să găsească o gură de aurisere, care din păcate era acoperită cu o sită împotriva păsărilor .
Reuşise să convingă câţiva puşti de la el din familie, pe doi verişori să se caţăre cu el, asta după ce le făcuse cadou câte un animal din cauciuc.
Îndepărtase sita protectoare.Se pitiră pe lângă ea şi deodată se văzură în faţa unui perete ciudat, de care el nu îţi amintea să îl fi văzut vreodată,Acest perete era ca o perdea de apă.Copii se tem în general de lucuri cum ar fi apa, dar nu când aceasta este ca un perete subţire.
Cei doi fraţi se îndemnară unul pe altul care să treacă primul.Normal că cel mai mare se aventură.
Trecu lângă perete, celalalt fiind în imediata lui apropiere.Fratele mai mare atinse cu un deget bariera subţire, dar înainte de a trage vreo concluzie, frate-su îl împlinese prin ea şi trecuseră amândoi.
Copilui se uită curios.Se aştepta să îi vadă prin peretele subţire, dar nici vorbă de aşa ceva.Aceştia dispăruseră.Nimic din ce se văzuse mai înainte prin peretele transparent ca din sticlă nu se schimbase, dar cei doi copii nu se vedea.
Copilui întrase la bănuieli.Dădu din cap de parcă ar fi vrut să alunge o imagine neplăcătă, dar…Puse
mâna pe o piatra şi o aruncă în perete.Aceasta dispăru, din
ea rămânând doar o mână de praf.
Copilul realiză că ceva nu se leagă.Peretele acela era rău, făcuse ceva rău verişorilor lui.Unde dispăruse pietrele? Mai aruncase încă vreo cincizeci, pe care le găsise acolo. Toate avuseră aceiaşi soartă.
Câteva zile işi făcu de lucru aruncând diverse obiecte, pasari moarte, chiar şi un arici pe care il prinsese.Nimic nu trecu prin partea cealaltă.
Nu se mai întorsese acasă.Ştia că va fit tras la răspundere pentru cei doi verişori, dar…prinde orbul scoate-i ochii.
Găsise o pereche de coarne de cerb pe care şi le pusese pe cap.Era perioada în care ceribii se imperecheau asa că puteau fi destul de periculoşi.Dar el ca un mic strengar care era si care nu mai avea tovarăşi de joacă, acceptă noul joc.Se dusese la un vad unde cerbii beau apă, aşteptă acolo şi, când apăruse un grup, işi dădu druzmul din copac de pe o creangă şi …
Nu spun ce a păţit toate oasele l-au durut preţ de…cateva secunde.Cerbul îl lovise tare, dar nu în cap ci in coaste.Văzu cum se făcu o rana. Pentru ca apoi imediat sângele care apăruse să se retragă şi după cateva secunde era ca nou.Chiar dacă era un puşti realiză că este ceva nou şi ciudat.Mai văzuse
Copilul realiză că ceva nu se leagă.Peretele acela era rău, făcuse ceva rău verişorilor lui.Unde dispăruse pietrele? Mai aruncase încă vreo cincizeci, pe care le găsise acolo. Toate avuseră aceiaşi soartă.
Câteva zile işi făcu de lucru aruncând diverse obiecte, pasari moarte, chiar şi un arici pe care il prinsese.Nimic nu trecu prin partea cealaltă.
Nu se mai întorsese acasă.Ştia că va fit tras la răspundere pentru cei doi verişori, dar…prinde orbul scoate-i ochii.
Găsise o pereche de coarne de cerb pe care şi le pusese pe cap.Era perioada în care ceribii se imperecheau asa că puteau fi destul de periculoşi.Dar el ca un mic strengar care era si care nu mai avea tovarăşi de joacă, acceptă noul joc.Se dusese la un vad unde cerbii beau apă, aşteptă acolo şi, când apăruse un grup, işi dădu druzmul din copac de pe o creangă şi …
Nu spun ce a păţit toate oasele l-au durut preţ de…cateva secunde.Cerbul îl lovise tare, dar nu în cap ci in coaste.Văzu cum se făcu o rana. Pentru ca apoi imediat sângele care apăruse să se retragă şi după cateva secunde era ca nou.Chiar dacă era un puşti realiză că este ceva nou şi ciudat.Mai văzuse
răni deshise la animale, oameni, dar la nimeni nu văzuse aşa
ceva.
Cu ocazia următoare repetă experimentul.Cu mâinile îşi ţinea coarneleşi reuşi să dea şi el o lovitura, prima prin surprindere.Se vede însă că animalele erau mai familiarizate cu podoabele lor şi ştiau cum să le manevreze.Într-o secundă zbură vreo patru metri, nimerind cu curul într-o tufă cu ciulini, nu mai înainte de a rupe vreo trei crengi dintr-un pom.
Fusese foarte atent.Nu văzuse nici o vânataie, dar când să se retragă, ţepii îi cam julise.După un minut, nu mai avea nici o urmă de zgârietură sau de durere.
Înţelese că micuţul lui experiment reruşise.Nu înţelegea mare lucru, care ar fi avantajele, sau de ce se întâmplă asta, dar…părea a fi de bine.Îşi aminti de Cercetători care îi făcuseră câteva injecţii şi teste spunându-l că-l vor ajuta în caz de acidente.
Cu ocazia următoare repetă experimentul.Cu mâinile îşi ţinea coarneleşi reuşi să dea şi el o lovitura, prima prin surprindere.Se vede însă că animalele erau mai familiarizate cu podoabele lor şi ştiau cum să le manevreze.Într-o secundă zbură vreo patru metri, nimerind cu curul într-o tufă cu ciulini, nu mai înainte de a rupe vreo trei crengi dintr-un pom.
Fusese foarte atent.Nu văzuse nici o vânataie, dar când să se retragă, ţepii îi cam julise.După un minut, nu mai avea nici o urmă de zgârietură sau de durere.
Înţelese că micuţul lui experiment reruşise.Nu înţelegea mare lucru, care ar fi avantajele, sau de ce se întâmplă asta, dar…părea a fi de bine.Îşi aminti de Cercetători care îi făcuseră câteva injecţii şi teste spunându-l că-l vor ajuta în caz de acidente.
Oare acesta nu putea intra la categoria accident? Desigur că
da.Înseamnă că acele injecţii îi ajutau să se refacă şi să facă faţă
pericolului animalelor.
Avea o jucarie nouă de care nu se sfia a nu face uz.
Dar într-o zi, pe când se cătărase prin aerisitoare, alunecă şi pică prin peretele tranparent.Se trezi jos pe podea, căzuse dar instinctul îl făcuse să cadă în picioare.Nu se rănise, şi observă că reuşise să treacă
Avea o jucarie nouă de care nu se sfia a nu face uz.
Dar într-o zi, pe când se cătărase prin aerisitoare, alunecă şi pică prin peretele tranparent.Se trezi jos pe podea, căzuse dar instinctul îl făcuse să cadă în picioare.Nu se rănise, şi observă că reuşise să treacă
…reuşi să intre fără a avea nici o lovitură majoră,
de parca ar fi afectat cu ceva asta.Aruncă o privire şi
fusese de ajuns pentru a se convingee că nu va găsi şi pe verişorii lui, la fel
cum nu găsi nici urmele de părări pe care le aruncase.Ar fi trebuit măcar
oasele să le găsească, moarte fiind, unele dintre ele, nu ar fi avut cum să
dispară.
Multe zile le petrecuse apoi în acel loc.Se convinse în curând cü era singurul resident al locului.
Nu-l afectase prea mult acest lucru, deoarece avea acces mai mult la jocurilee pe calculator şi la alt fel de activităţi care îi erau relativ acceptate.
Ceva nou văzu chiar din prima zi, când intrase la pupitrul principaul.Femeia cercetătoare pe care o chema Lola îi apăruse .Se speriase o secundă dar apariţia îi liniştise spunându-I că nu este decât o interfaţa a computerului, care îl va ajuta cu răspunsurile de are avea nevoie, totodată îl va medita continuând cursurile.
Nu se dădea Copilul în vânt după aşa ceva, dar ea era adult iar el doar un puşti de 9 ani, deci trebuia să se conformeze.
Multe zile le petrecuse apoi în acel loc.Se convinse în curând cü era singurul resident al locului.
Nu-l afectase prea mult acest lucru, deoarece avea acces mai mult la jocurilee pe calculator şi la alt fel de activităţi care îi erau relativ acceptate.
Ceva nou văzu chiar din prima zi, când intrase la pupitrul principaul.Femeia cercetătoare pe care o chema Lola îi apăruse .Se speriase o secundă dar apariţia îi liniştise spunându-I că nu este decât o interfaţa a computerului, care îl va ajuta cu răspunsurile de are avea nevoie, totodată îl va medita continuând cursurile.
Nu se dădea Copilul în vânt după aşa ceva, dar ea era adult iar el doar un puşti de 9 ani, deci trebuia să se conformeze.
3
Ofiţierul doar ascultase, nu întrerupse nivci o secundă relatarea chiar dacă profesorul vorbise circa 30 de minute fără oprire.
-La o ţigară domnule Ofiţier?
-De ce nu domnule Profesor.
Între timp Călătorul şi Tartorul fuseseră rupţi din mirajul vizionăriii.
-Deoarece noi nu fumăm, ar trebui să lum şi noi o pauză de vizionare.
-Deci, ala micu’ sunt eu? Sau Profesorul?
-Hm, de ce nu vrei să urmărim mai departe.Vei fi lămurit în această seară.
-Da, am deja tot timpul din lume la dispoziţie.
-Adevărat grăieşte gura dumitale.
-Ofiţieru, să înşeleg că eşti tu în altă reîncarnare?Sau vreun colaborator.Tind să cred că eşti tu deoarece ai spus că ne-am mai întâlnit şi…cam asta ar fi fost dovada.
-Da, correct.Ideea este că eu aici sunt spirit.Fără a avea un trup permanent, pot poseda orice trup, dar…nu pentru mult timp iar semzaţia nu este de împlinire.De aceea eu continuui ca orice alt spirit care nu a ajuns la maruritatea aşteptată reîncarnările.Dincolo eu nu ştiu că aici sunt cee ce sunt, dar în general cei în care mă reîncarnez sunt oamneni cu un puternic character, duri, despoţi , reponsabili de la crimă până la genocide.Nu am fost niciodata un preot, medic, filosof, sau vreun iubitor de oameni sau de animale.Animalele îmi plac doar bine prăjite, unele în sânge.
-De ce nu domnule Profesor.
Între timp Călătorul şi Tartorul fuseseră rupţi din mirajul vizionăriii.
-Deoarece noi nu fumăm, ar trebui să lum şi noi o pauză de vizionare.
-Deci, ala micu’ sunt eu? Sau Profesorul?
-Hm, de ce nu vrei să urmărim mai departe.Vei fi lămurit în această seară.
-Da, am deja tot timpul din lume la dispoziţie.
-Adevărat grăieşte gura dumitale.
-Ofiţieru, să înşeleg că eşti tu în altă reîncarnare?Sau vreun colaborator.Tind să cred că eşti tu deoarece ai spus că ne-am mai întâlnit şi…cam asta ar fi fost dovada.
-Da, correct.Ideea este că eu aici sunt spirit.Fără a avea un trup permanent, pot poseda orice trup, dar…nu pentru mult timp iar semzaţia nu este de împlinire.De aceea eu continuui ca orice alt spirit care nu a ajuns la maruritatea aşteptată reîncarnările.Dincolo eu nu ştiu că aici sunt cee ce sunt, dar în general cei în care mă reîncarnez sunt oamneni cu un puternic character, duri, despoţi , reponsabili de la crimă până la genocide.Nu am fost niciodata un preot, medic, filosof, sau vreun iubitor de oameni sau de animale.Animalele îmi plac doar bine prăjite, unele în sânge.
Pe de altă parte, tu aici eşti cu tot cu trup, cee ce pot
spune că…esti cineva deosebit, foarte puternic dacă ai reuşit să aduci trupul
cu tine aici, şi cel mai important, spiritul tău nu a fost spart în cele o mie
de bucăţi obligatorii.
-Tu ai spiritual întreg aici, nu?
-Eu. Îi am, pentru că …sunt ceea ce sunt.Ceilalţi din Iad cred că au trup.Nimeni nu are trup, ci doar o iluzie a acestuia.Am observant că pot fi mai bine peedepseţi, durerea este mai mare când cred că au trup.
-Eşti destul de malefic, nu?
-Mulţumesc, apreciez.Cu prietenii sunt amabil, ştiu să fiu o peresoană de societate, chiar dacă oamenii de societate sunt mai făţarnici şi mai negri decât…diavolii.
-Vezi tu, sunt chestii interresante de urmărit în film.Continuăm?
-Desigur.
Filmul reluă.Profesorul continua povestirea întreruptă.
Acum fii atent domnule Ofiţier la ce îţi spun.Crezi că ar fi mai bine dacă ţi-aş relata direct discuţia dinte Lola şi Copil , ca un dioalog?
Ofiţierul aprobă
….Nu voi folosi ghilimele ci linie de dialog…
-Bine ai venit Copile.Eşti bine?
-Tu ai spiritual întreg aici, nu?
-Eu. Îi am, pentru că …sunt ceea ce sunt.Ceilalţi din Iad cred că au trup.Nimeni nu are trup, ci doar o iluzie a acestuia.Am observant că pot fi mai bine peedepseţi, durerea este mai mare când cred că au trup.
-Eşti destul de malefic, nu?
-Mulţumesc, apreciez.Cu prietenii sunt amabil, ştiu să fiu o peresoană de societate, chiar dacă oamenii de societate sunt mai făţarnici şi mai negri decât…diavolii.
-Vezi tu, sunt chestii interresante de urmărit în film.Continuăm?
-Desigur.
Filmul reluă.Profesorul continua povestirea întreruptă.
Acum fii atent domnule Ofiţier la ce îţi spun.Crezi că ar fi mai bine dacă ţi-aş relata direct discuţia dinte Lola şi Copil , ca un dioalog?
Ofiţierul aprobă
….Nu voi folosi ghilimele ci linie de dialog…
-Bine ai venit Copile.Eşti bine?
-Da, sunt bine.Tu eeşti bine?
-Nu sunt bine, eu nu mai sunt aici, dar am lăsat această imagine a mea să te călăuzească şi să reia educaţia începută.Sper că eşti de accord tinere student, nu?
-Se mai pune întrebarea? Dar tu unde eşti?
-Sunt într-un loc mai bune, unde trebuie să fiu.La fel ca şi soţul me, la fel ca şi ceilalţi colaboratori.
-Ai fost la tribul tău?
-De ce sput trib?Niciodată nu ai folosit acest cuvând despre familia mea.
-Scuze, pot folosi alt cuvânt dar aşa am fost programată.Tu eşti un membru al unui trib de băştinaşi, adoptat.Tu nu prezinţi caracteristicile lor.Fruntea ta este dreaptă, capacitatea craniană 1400.Înveţi uşor.Tribul în care ai fost crescut au capacitatea craniană de 900, au înalţimea de 140 media, comunică prin sunete guturale, care de obicei nu înseamnă nimic dacă nu sunt însoţite şi de gesture.Modul de comunicare este la fel de complex ca al canidelor, sau al felinelor.Adică, nu fac parte dintr-o specie dominantă care să poată supravieţui fără ajutor.
-Totuşi echipajul nostrum era destul de variat.Ce poţi spune despre ceilalţi?
-Echipajul initial era format din patru membri, toşi din specia Lolei, adica.
-Nu sunt bine, eu nu mai sunt aici, dar am lăsat această imagine a mea să te călăuzească şi să reia educaţia începută.Sper că eşti de accord tinere student, nu?
-Se mai pune întrebarea? Dar tu unde eşti?
-Sunt într-un loc mai bune, unde trebuie să fiu.La fel ca şi soţul me, la fel ca şi ceilalţi colaboratori.
-Ai fost la tribul tău?
-De ce sput trib?Niciodată nu ai folosit acest cuvând despre familia mea.
-Scuze, pot folosi alt cuvânt dar aşa am fost programată.Tu eşti un membru al unui trib de băştinaşi, adoptat.Tu nu prezinţi caracteristicile lor.Fruntea ta este dreaptă, capacitatea craniană 1400.Înveţi uşor.Tribul în care ai fost crescut au capacitatea craniană de 900, au înalţimea de 140 media, comunică prin sunete guturale, care de obicei nu înseamnă nimic dacă nu sunt însoţite şi de gesture.Modul de comunicare este la fel de complex ca al canidelor, sau al felinelor.Adică, nu fac parte dintr-o specie dominantă care să poată supravieţui fără ajutor.
-Totuşi echipajul nostrum era destul de variat.Ce poţi spune despre ceilalţi?
-Echipajul initial era format din patru membri, toşi din specia Lolei, adica.
-A ta?
-Negativ, eu sunt un computer, nu sunt o specie.A interfeţei mele, desigur.
-Vorbeşte despre ceilalţi, despre grupurile celelalte-
-Celelelte grupuri erau autohtoni .Specia Austrolophitecus este specia din peşteri, sunt chiar din tribul din care ai venit tu.Ei iţi amintesc despre tine.Ar fi teoretic fraţii tăi vitregi.Au fost crescuţi de mici, sunt verişori de drept.Au făcut câţiva urmaşi.În câteva generaţii, ajutaţi de Cercetătorii Lola şi Lic urmaşii lor au crescut de la generaţie la alta mult mai înalţi, mai puternici şi mai inteligenţi.În trei generaţii ai putea spune că bunicii lor nu au fost nişte primitive oameni ai peşterii.
-Capacitatea craniană a crescut?
-Negativ, liniile au rămas aceleaşi.Preogresul se face fie lent în mii de generaţii, fie brusc ca o anomale, anomalie care va fi moştenită genetic de 25% dintre urmaşi.
-Şi Marcus şi Martha, Matheus?
-Ei sunt tot autohtoni, un grup de umanoizi diferiţi de Austrolopitecius, sunt specia Hommo sapiens.Specii diferite care au evoluat în parallel, dar care cu câteva zeci de mii de generaţii în urmă au avut urmaşi comuni.
-Sunt aceiaşi specie cu mine?
-Negativ, eu sunt un computer, nu sunt o specie.A interfeţei mele, desigur.
-Vorbeşte despre ceilalţi, despre grupurile celelalte-
-Celelelte grupuri erau autohtoni .Specia Austrolophitecus este specia din peşteri, sunt chiar din tribul din care ai venit tu.Ei iţi amintesc despre tine.Ar fi teoretic fraţii tăi vitregi.Au fost crescuţi de mici, sunt verişori de drept.Au făcut câţiva urmaşi.În câteva generaţii, ajutaţi de Cercetătorii Lola şi Lic urmaşii lor au crescut de la generaţie la alta mult mai înalţi, mai puternici şi mai inteligenţi.În trei generaţii ai putea spune că bunicii lor nu au fost nişte primitive oameni ai peşterii.
-Capacitatea craniană a crescut?
-Negativ, liniile au rămas aceleaşi.Preogresul se face fie lent în mii de generaţii, fie brusc ca o anomale, anomalie care va fi moştenită genetic de 25% dintre urmaşi.
-Şi Marcus şi Martha, Matheus?
-Ei sunt tot autohtoni, un grup de umanoizi diferiţi de Austrolopitecius, sunt specia Hommo sapiens.Specii diferite care au evoluat în parallel, dar care cu câteva zeci de mii de generaţii în urmă au avut urmaşi comuni.
-Sunt aceiaşi specie cu mine?
-Cu mici diferenţe, pot spune că sunt.În procent de
99,999899.Dar diferenţele pot fi zdrobitoare.
-Trebuie să discutăm mai multe lucruri.Unul ar fi acela de a te lămuri asupra originii atle.Ştii cine eşti tu pentru ceea ce a fost Lola?
-Cine am fost?
-Tu ai fost concepută de ea.Eşti copilul ei, dar, sunt multe de vorbit despre asta.
-Copilul ei? Dar de ce nu mi-a spus-o niciodată?
-Trebuie să discutăm mai multe lucruri.Unul ar fi acela de a te lămuri asupra originii atle.Ştii cine eşti tu pentru ceea ce a fost Lola?
-Cine am fost?
-Tu ai fost concepută de ea.Eşti copilul ei, dar, sunt multe de vorbit despre asta.
-Copilul ei? Dar de ce nu mi-a spus-o niciodată?
4
Aici înregistrarea se opri.Tartorul privi către John.
-Întrebări?
-Lămuriri...cum pot da de acest Profesor?Şi de ce se opreşte materialul aici?
-Atât am avut bandă pentru înregistrat.A doua oară cţnd am
venit, Profesorul şi-a schimbat reşedinţa.Erau timpuri destul de perixuloase
dacă erai luat la ochi.
-Cum pot şti continuarea?
-Simplu, Lumea Muritorilor, anul 1931...acela este un reper fix...poate nu a murit. Sau caută matricea lui energetică.Pentru un Călător ca tine care trece prin lumi, acest lucru este ca mersul pe bicicletă: Uşor şi nu se uită niciodată.Trebuie DOAR să îţi
-Simplu, Lumea Muritorilor, anul 1931...acela este un reper fix...poate nu a murit. Sau caută matricea lui energetică.Pentru un Călător ca tine care trece prin lumi, acest lucru este ca mersul pe bicicletă: Uşor şi nu se uită niciodată.Trebuie DOAR să îţi
doreşti şi...se va împlini
Johm mulţumi Diavolului, care nu părea aşa de negru la toată urma.Poate că...cine ştie, poate Diavolul îl juca, poate doar îl expedia deoarece , avea motivele lui.
John trecu mai uşor decât ar fi crezut din Palatul Tartorulzui în ceea ce credea că ar fi Lumea Muritorilor.De obicei când ieşia dintr-o lume, dădea într-un teren neutru acela fiind ca o întindere de nisip.Acest lucru nu se petrecu acum.Păşi, iar piciorul lui trecu prin acel perete subţire de ceea ce o fi fost, şi văzu cum calcă pe iarbă, mai bine spus pe nişte frunze uscate,.
Era într-un mic crâng în imediiata lui apropiere văzu un cort prin deschiderea căruia se vedeau ieşind picioarele unui om.
Nu apucă bine să se mişte că se auzi mişcare şi cineva trase fermuarul cortului.Un cap a unui adult se iţi.
-Scuze prietene, se poate puţină linişte?Încerc să meditez.
John se uită la noul apărut.Acelaşi lucru îl făcea şi tipu’ din cort.
-Te pot ajuta cu ceva?Ne cunoaştem?
Ciudat parcă erau două persoane care ocupau acelaşi spaţiu energetic .
Johm mulţumi Diavolului, care nu părea aşa de negru la toată urma.Poate că...cine ştie, poate Diavolul îl juca, poate doar îl expedia deoarece , avea motivele lui.
John trecu mai uşor decât ar fi crezut din Palatul Tartorulzui în ceea ce credea că ar fi Lumea Muritorilor.De obicei când ieşia dintr-o lume, dădea într-un teren neutru acela fiind ca o întindere de nisip.Acest lucru nu se petrecu acum.Păşi, iar piciorul lui trecu prin acel perete subţire de ceea ce o fi fost, şi văzu cum calcă pe iarbă, mai bine spus pe nişte frunze uscate,.
Era într-un mic crâng în imediiata lui apropiere văzu un cort prin deschiderea căruia se vedeau ieşind picioarele unui om.
Nu apucă bine să se mişte că se auzi mişcare şi cineva trase fermuarul cortului.Un cap a unui adult se iţi.
-Scuze prietene, se poate puţină linişte?Încerc să meditez.
John se uită la noul apărut.Acelaşi lucru îl făcea şi tipu’ din cort.
-Te pot ajuta cu ceva?Ne cunoaştem?
Ciudat parcă erau două persoane care ocupau acelaşi spaţiu energetic .
-Nu cred că am treabă cu tine ci cu celălalt tip!
-Cu care tip?
-Cel care se află înăuntrul tău.
-Uaaaau, dar ai luat ceva tare tipule.Înţeleg să fac meditaţie, dar asta o fac pentru relaxare nu pentru Transcendental.
-Ok, am înţeles ideea, scuze o secundă.
John deşi era la 4 metri de tipu’ din cort, întinse mâna şi...atinse dublura energetică a celuilat , apoi cu un gest scurt o trase spre el.
Simţi cum aceasta se opuse o secundă, dar rezultatul fusese bun.În faţa lui apăru Profesorul aşa cum îl văzuse în înregistrare doar că natura lui era diferite de a unui am, era de o culuare foarte deschisă un alb lăptos.
-Hm, nu este rău deloc.Cum ai reuşit?
John se uită cu un ochi la noul apărut, şi cu celălalt la cel din cort.Cel din urmă rămase în picioare dar lumina din ochi îi dispăruse şi îşi mişca capul şi o jumătate de trup uşor înainte şi înapoi.
-Ce se întâmplă cu el? Şi, cred că ar fi timpul unor prezentări.Tu, cine eşti?
-Eu sunt Spiritul şi sufletul lui.Sunt nemuritor.El este conectat de mine, acum se află într-o stare de somn, deşi este treaz.Este ca un zombi, fără spirit nu se poate activa, este doar un corp în stand by.Tu, cine eşti?
-Eu sunt John şi sunt un Călător între lumi.Am venit
-Cel care se află înăuntrul tău.
-Uaaaau, dar ai luat ceva tare tipule.Înţeleg să fac meditaţie, dar asta o fac pentru relaxare nu pentru Transcendental.
-Ok, am înţeles ideea, scuze o secundă.
John deşi era la 4 metri de tipu’ din cort, întinse mâna şi...atinse dublura energetică a celuilat , apoi cu un gest scurt o trase spre el.
Simţi cum aceasta se opuse o secundă, dar rezultatul fusese bun.În faţa lui apăru Profesorul aşa cum îl văzuse în înregistrare doar că natura lui era diferite de a unui am, era de o culuare foarte deschisă un alb lăptos.
-Hm, nu este rău deloc.Cum ai reuşit?
John se uită cu un ochi la noul apărut, şi cu celălalt la cel din cort.Cel din urmă rămase în picioare dar lumina din ochi îi dispăruse şi îşi mişca capul şi o jumătate de trup uşor înainte şi înapoi.
-Ce se întâmplă cu el? Şi, cred că ar fi timpul unor prezentări.Tu, cine eşti?
-Eu sunt Spiritul şi sufletul lui.Sunt nemuritor.El este conectat de mine, acum se află într-o stare de somn, deşi este treaz.Este ca un zombi, fără spirit nu se poate activa, este doar un corp în stand by.Tu, cine eşti?
-Eu sunt John şi sunt un Călător între lumi.Am venit
să vorbesc cu tine.Tartorul Iadului a spus că avem lucruri
în comun mai mult decât îmi imaginez.
-Hm. Iat Tartorul ăla îşi bagă coada în toate?
-Îl cunoşti?
-L-am cunoscut în ultima reîncarnare.Spiritul lui în trupul unui dictator.
-Hm. Iat Tartorul ăla îşi bagă coada în toate?
-Îl cunoşti?
-L-am cunoscut în ultima reîncarnare.Spiritul lui în trupul unui dictator.
-Trebuie să îmi continui povestirea despre Copil.Tartorul
mi-a prezentat o înregistrare parţială.
-Bine,Pot să te duc acolo unde avea baza de cercetare.
-crezi că mai există?
-Da, era protejată împotriva intemperiilor , intruşilor şi a
timpului.
-Cum facem?
-Am coordonatele.Tu poţi ajunge dacă ţi le ofer?
-Desigur.Cred că pot să apar unde dorrsc .Încercăm să
ajungem acolo.Nu am încercat niciodată cu ajutorul coordonatelor.
-Ai ocazia.Şi cu mine cum faci?
-Eşti legat de Karl?
-Da, sunt legat.
-Vă reconectez pe tine şi corpul tău.Sper să fie bine ca
fac.
John îl luă de mână pe Karl şi împreună cu acesta trecu
printr-o altă poartă care se deschise în faţa lui.Aceasta era ca o perdea prin
care putea vedea noua destinaţie.
Acum înaintea sa se vedea o cărare de munte
Acum înaintea sa se vedea o cărare de munte
bolovănoasă.Nu evită şi păşi înainte.
În timp ce John priv noua locaţie, lui Karl aproape că-I ieşise ochii din orbite.Îşi revenise.
-Uaaau, cum ai reuşit asta omule.Şi eu care credeam că sunt deschis la minte.Cred că nu este hipnoză sau vreun truc, aşa-i?
-Nu, nu este.
- Cum ai reuşit să fac asta?
-Se pare că este una din abilităţile mele.
-Uaaaau, vrea şi eu să pot face aşa ceva.Şi, mai ai şi alte abilităţi?
-Hm, păoate nu m-am exprimat eu corect şi am spus la plural, dar, cred că mai am.
-Cum ar fi?
-Cum ar fi …asta, de exemplu.Şi John întinse mâna spre aura lui Karl, care deşi sefla la
câţiva metri unul de celalalt, aurele lor se interpătrundeau.Îl trase din nou afară
pe Profesor.
-Ei, cum este afară Profesore.Diferit?
-Da, desigur.Tu mă poţi vedea?
-Da, normal că te pot vedea.Tu acolo înăuntru, cum te simţeai?
În timp ce John priv noua locaţie, lui Karl aproape că-I ieşise ochii din orbite.Îşi revenise.
-Uaaau, cum ai reuşit asta omule.Şi eu care credeam că sunt deschis la minte.Cred că nu este hipnoză sau vreun truc, aşa-i?
-Nu, nu este.
- Cum ai reuşit să fac asta?
-Se pare că este una din abilităţile mele.
-Uaaaau, vrea şi eu să pot face aşa ceva.Şi, mai ai şi alte abilităţi?
-Hm, păoate nu m-am exprimat eu corect şi am spus la plural, dar, cred că mai am.
-Cum ar fi?
-Cum ar fi …asta, de exemplu.Şi John întinse mâna spre aura lui Karl, care deşi se
-Ei, cum este afară Profesore.Diferit?
-Da, desigur.Tu mă poţi vedea?
-Da, normal că te pot vedea.Tu acolo înăuntru, cum te simţeai?
-Cam blocat , cum şă mă
simt.Nu eram eu în totalitate.
-Da, am ajuns la locaţia dată…cred.De aici preiei tu, nu?
-În totalitate .
-Da, am ajuns la locaţia dată…cred.De aici preiei tu, nu?
-În totalitate .
Cei trei făcură câţiva paşi împreună.John îl apucă pe Karl
de tricou şi acesta îl urmă.Se vedea că era total absent.Nu prea des întâlnise
persoane care să semene cu Karl în această nouă stare.
-Băgăcois Tartorul, nu?Ştii ce ne aşteaptă aici?
-Ştiu puţin, mi-a povestit dar doar până la un punct.Ce relaţie este între noi?
-Nu ştiu deocamdată, dar cred că cineva ne va putea ajuta.
-Cine?
-Mama mea!
-Dar, tu eşti mort, mama ta este vie? Ciudat!
Capitolul opt:Copilul
-Ştiu puţin, mi-a povestit dar doar până la un punct.Ce relaţie este între noi?
-Nu ştiu deocamdată, dar cred că cineva ne va putea ajuta.
-Cine?
-Mama mea!
-Dar, tu eşti mort, mama ta este vie? Ciudat!
Capitolul opt:Copilul
Profesorul se apropie de peretele muntelui.Acesta era destul
de drept vertical dar neregulat.Nu părea că poate ascunde vreo intrare secretă.
Profesorul atinse peretele, apoi se retrase după ce se auzi un zgomot înfundat, parcă metalic , ce părea că pornise nişte mecanisme nevăzute.
Peretele din faţă se deschise dar nu în două părţi ci de sun picioarele lor un pătrat de vreo 3 pe 5 metri se ridică uşor dar şi o parte din peretele vertical din faţa lor, dar pe o suprafată mai înaltă.
Profesorul atinse peretele, apoi se retrase după ce se auzi un zgomot înfundat, parcă metalic , ce părea că pornise nişte mecanisme nevăzute.
Peretele din faţă se deschise dar nu în două părţi ci de sun picioarele lor un pătrat de vreo 3 pe 5 metri se ridică uşor dar şi o parte din peretele vertical din faţa lor, dar pe o suprafată mai înaltă.
-Home, sweet home.Bine aţi venit în umila locuinţă a mamei mele.Cred că ea ne va întâmpina, dacă nu s-au schimbat prea multe în ultimii 50 de ani.
-Nu ai fost aici de 50 de ani?
-
-Şi crezi că mai este …acasă?
-Categoric, doar să nu fie supărată pe mine.
-Există şi asemenea posibilitate?
-Orice este posibil.
Toată discuţia durase doar câteva zeci de secunde, timp în care peretele se ridicase.Se aprinseră totodată şi luminile.Un coluar lung şi întunecat se întindea în faţa ochilor noilor sosiţi.Întunericul începea să se ridice, luminile se aprindeau de aproape până în plan îndepărtat.
Coluarul părea a avea cel puţin 100 de metri în lungime.Într-un minut aceasta se vedea perfect , de parcă nu ar fi fost scobit în munte ci ar fi fost construit pe suprafaţa pământului.Lumina nu părea deloc artificial, de fapt John suspecta că ar fi cât se poate de natural, deşi se vedea clar că este răspândită de o sursă externă.
Pereţii erau căptuşiţi cu fel de fel de modele, culori diferite, ce nu părea deloc demodat sau antic.
Abia făcuseră trei paşi, că în faţa lor pâlpâi o lumină care în câteva secunde formă coturul unei persoane înalte de vreo 2 metri.Apariţia prinsese culoare,
-Categoric, doar să nu fie supărată pe mine.
-Există şi asemenea posibilitate?
-Orice este posibil.
Toată discuţia durase doar câteva zeci de secunde, timp în care peretele se ridicase.Se aprinseră totodată şi luminile.Un coluar lung şi întunecat se întindea în faţa ochilor noilor sosiţi.Întunericul începea să se ridice, luminile se aprindeau de aproape până în plan îndepărtat.
Coluarul părea a avea cel puţin 100 de metri în lungime.Într-un minut aceasta se vedea perfect , de parcă nu ar fi fost scobit în munte ci ar fi fost construit pe suprafaţa pământului.Lumina nu părea deloc artificial, de fapt John suspecta că ar fi cât se poate de natural, deşi se vedea clar că este răspândită de o sursă externă.
Pereţii erau căptuşiţi cu fel de fel de modele, culori diferite, ce nu părea deloc demodat sau antic.
Abia făcuseră trei paşi, că în faţa lor pâlpâi o lumină care în câteva secunde formă coturul unei persoane înalte de vreo 2 metri.Apariţia prinsese culoare,
forma de făcu din ce în ce mai pronunţată şi în zece secunde
de la apariţia primului semn, în faţa lor stătea imaginea unei femei cu părul
cărunt, cu faţa diferită de a oamenilor normali, parcă părea făcută din linii
perfect drepte, nasul, pomeţii.Nu exista nici o curbă, totul era făcut din
linii de la un mm la câţiva centimetri.
-Bine aţi venit.Ce mai faci…fiule? Te-ai întors acasă?
-Da, m-am întors acasă.Tu eşti mama sau interfaţa computerului?
-Ambele.M-am updatat în ultimii ani.
-Oricum , sunt obişnuit.
Mama Profesorului se uită către John.Spuse.
-Interesant.Şi cine spui că este aceşti oameni care călătoresccu tine?
-Karl este corpul mei, şi John, este un Vizitator din alte lumi, dimensiuni, cu care eu am ceva în comun.De aceia am venit aici să mă lămureşti.Dacă tu nu o poţi face, atunci nimeni nu o poate.
-Te înseli, se auzi un glas din împrejurimi.Eu pot fi mai bun la această explicaţie decât…Lola, mama ta.
-Dar , cine eşti tu?
-De parcă nu ai şti cine sunt.Eu, sunt…tu, când erai mic
-Mda. Mă gândeam eu.
-Ce mai faci Lola, eşti bine?Vrei să ne spui povestea ta să o audă şi John? Cred că merită acest
-Bine aţi venit.Ce mai faci…fiule? Te-ai întors acasă?
-Da, m-am întors acasă.Tu eşti mama sau interfaţa computerului?
-Ambele.M-am updatat în ultimii ani.
-Oricum , sunt obişnuit.
Mama Profesorului se uită către John.Spuse.
-Interesant.Şi cine spui că este aceşti oameni care călătoresccu tine?
-Karl este corpul mei, şi John, este un Vizitator din alte lumi, dimensiuni, cu care eu am ceva în comun.De aceia am venit aici să mă lămureşti.Dacă tu nu o poţi face, atunci nimeni nu o poate.
-Te înseli, se auzi un glas din împrejurimi.Eu pot fi mai bun la această explicaţie decât…Lola, mama ta.
-Dar , cine eşti tu?
-De parcă nu ai şti cine sunt.Eu, sunt…tu, când erai mic
-Mda. Mă gândeam eu.
-Ce mai faci Lola, eşti bine?Vrei să ne spui povestea ta să o audă şi John? Cred că merită acest
lucru, nu? În fond de aceea a venit aici.
-Da, voi spune .Eu sunt construită pentru a răspunde la orice întrebare pusă de …fiul meu.Nu pot să îl refuz.
-Deci, continuă ea, Eu şi soţul meu am fost cercetători.Scopul principal al existenţei noastre a fost de a ajuta Pământul să aibă noi descendenţi.Noi suntem, adică ceea ce am fost eu a fost descendenţii unei rase foarte puternice, dar totodată foarte mândre de puterea lor.Orgoliul a distrur rasa noastră.Foarte agresivi, niciodată o discuţie nu s-a putut duce fără capete care să pice. Chiar dacă nu erau capetele noastre.În ultimul mileniu, noii descendenţi din care am făcut şi eu parte, am fost crescuşi de roboţi, fără a avea parte decât de prezenţa unui singur adult din când în cţnd, urmârindu-se a distruge gena agresivităţii.
S-a încercat şi cu intervenirea a tot felul de metode dar s-a rezolvat doar într-o uşoară măăsură.Concluzia a fost dureroasă.Izolarea fiecărui individ, sau distrugerea specie.Deci, rezultatul se ştie, nu am reuşit să ne izolăm.
-Apoi noi am creat o specie numită Omul Nou, care avea trăsăturile noastre, dar mai armonioase .Eu personal am lucrat cu 200 de grupuri întinse pe un teritoriu de cateva ţări actuale.Dar aici au intrat şi grupurile de Hommo din Neanderthal, cum le
-Da, voi spune .Eu sunt construită pentru a răspunde la orice întrebare pusă de …fiul meu.Nu pot să îl refuz.
-Deci, continuă ea, Eu şi soţul meu am fost cercetători.Scopul principal al existenţei noastre a fost de a ajuta Pământul să aibă noi descendenţi.Noi suntem, adică ceea ce am fost eu a fost descendenţii unei rase foarte puternice, dar totodată foarte mândre de puterea lor.Orgoliul a distrur rasa noastră.Foarte agresivi, niciodată o discuţie nu s-a putut duce fără capete care să pice. Chiar dacă nu erau capetele noastre.În ultimul mileniu, noii descendenţi din care am făcut şi eu parte, am fost crescuşi de roboţi, fără a avea parte decât de prezenţa unui singur adult din când în cţnd, urmârindu-se a distruge gena agresivităţii.
S-a încercat şi cu intervenirea a tot felul de metode dar s-a rezolvat doar într-o uşoară măăsură.Concluzia a fost dureroasă.Izolarea fiecărui individ, sau distrugerea specie.Deci, rezultatul se ştie, nu am reuşit să ne izolăm.
-Apoi noi am creat o specie numită Omul Nou, care avea trăsăturile noastre, dar mai armonioase .Eu personal am lucrat cu 200 de grupuri întinse pe un teritoriu de cateva ţări actuale.Dar aici au intrat şi grupurile de Hommo din Neanderthal, cum le
spuneţi voi acum, care era echivalentul cimpanzeului din
zilele actuale.
-În ce perioadă s-a întâmplat asta?
-Acum mai bine de 20 de milenii.La fiecare 5 milenii, societatea se distruge.Eu am trăit sfârşitul generaţie mele.Scopul nostru a fost de a pregăti tranziţia.
-De ce se distruge societatea?
-Pentru că aşa trebuie să se întâmple.Acest lucru s-a întâmplat în ultimile 60 de mii de ani.Până acolo merg datele noastre sigure, restul sunt presupuneri.
-Şi se distrug toţi?
-Nu, rămân mereu unii ca mărturie sau ca pedepsă.
-Adică?
-Munţii! Unii din ei nu sunt munţi, sunt fiinţe adormite, care stau ca mărturie.Eu sunt din prima generaţie de care ştim.Apoi alte fiinţe ale aurului, fooooarte rare, mai sunt câteva specimen acolo unde trebuie să fie.Centaurii sunt şi ei generaţia dinaintea nostră.
Ok, dar să vorbim de specia mea.O dată la 20 de ani ne trimiteam reprezentanţii, care de obicei nu se mai întorceau pentru a transmite datele progresului către cei responsabili cu conducere.Nu eram mulţi, niciodată nu am ştiut numărul exact al populaţie noastre.Când m-am născut puteau fi cţâeva mii cel mult.Consiliul era format din circa 20 de membri,
-În ce perioadă s-a întâmplat asta?
-Acum mai bine de 20 de milenii.La fiecare 5 milenii, societatea se distruge.Eu am trăit sfârşitul generaţie mele.Scopul nostru a fost de a pregăti tranziţia.
-De ce se distruge societatea?
-Pentru că aşa trebuie să se întâmple.Acest lucru s-a întâmplat în ultimile 60 de mii de ani.Până acolo merg datele noastre sigure, restul sunt presupuneri.
-Şi se distrug toţi?
-Nu, rămân mereu unii ca mărturie sau ca pedepsă.
-Adică?
-Munţii! Unii din ei nu sunt munţi, sunt fiinţe adormite, care stau ca mărturie.Eu sunt din prima generaţie de care ştim.Apoi alte fiinţe ale aurului, fooooarte rare, mai sunt câteva specimen acolo unde trebuie să fie.Centaurii sunt şi ei generaţia dinaintea nostră.
Ok, dar să vorbim de specia mea.O dată la 20 de ani ne trimiteam reprezentanţii, care de obicei nu se mai întorceau pentru a transmite datele progresului către cei responsabili cu conducere.Nu eram mulţi, niciodată nu am ştiut numărul exact al populaţie noastre.Când m-am născut puteau fi cţâeva mii cel mult.Consiliul era format din circa 20 de membri,
dar la fiecare 20 de ani, apăreau alţii noi care îi
înlocuiau pe ceilalţi ce nu mai erau.Nu fiindcă durata nostră de viaţă era
scurtă, ci datorită răutăţii nostre.Fiecare se ascundea, nimeni nu ştia locul
exact al celor din Consiliu, şi totuşi erau omorâţi pentru a fi înlocuiţi de
cei care o făceau.
Eu ocupam cea mai urâtă şi dezapreciată ocupaţie, era echivalentul boschetarilor sau măturătorilor din timpurile actuale.Nimeni nu dorea această ocupaţie, şi dacă cineva ar fi oferit-o ca pedeapsă cuiva, aceasta s-ar fi sinucis.
Dar mie mi-a plăcut, nu acelaşi lucru pot spune despre soţul meu.
Noi avem un singur ovul în timpul vieţii.Când acesta se maturizam putea oricând să se piardă, aşa că noi de câteva generaţii îl scoteam cu o zi, două înainte şi fecundarea se făcea în laborator.Eu nu am purtat în trupul meu copilul, cum nici mama mea nu a făcut-o.De aceea noi nu aveam mare dragoste faţă de progenituri.
Eu ocupam cea mai urâtă şi dezapreciată ocupaţie, era echivalentul boschetarilor sau măturătorilor din timpurile actuale.Nimeni nu dorea această ocupaţie, şi dacă cineva ar fi oferit-o ca pedeapsă cuiva, aceasta s-ar fi sinucis.
Dar mie mi-a plăcut, nu acelaşi lucru pot spune despre soţul meu.
Noi avem un singur ovul în timpul vieţii.Când acesta se maturizam putea oricând să se piardă, aşa că noi de câteva generaţii îl scoteam cu o zi, două înainte şi fecundarea se făcea în laborator.Eu nu am purtat în trupul meu copilul, cum nici mama mea nu a făcut-o.De aceea noi nu aveam mare dragoste faţă de progenituri.
–Se ştie, se auzi din nou glasul care venea de undeva dar nu
se vedea nimeni.
Lola strâmbase din nas.Se vede, chiar dacă era o copie a ceea ce fusese nu prea îi plăcuse remarca pe care o auzise,dar nu reacţionă.
-Ceea ce, însemna mare lucru dacă ce spusese ea despre rasa sa era adevărat, sau poate că avea o
Lola strâmbase din nas.Se vede, chiar dacă era o copie a ceea ce fusese nu prea îi plăcuse remarca pe care o auzise,dar nu reacţionă.
-Ceea ce, însemna mare lucru dacă ce spusese ea despre rasa sa era adevărat, sau poate că avea o
setare care îi interzicea a reacţiona.De fapt EA nu mai era
o fiinţă ci doar o reminescenţă.
-Soţul meu era mereu absent în ceea ce trebuia să facă, se deconecta şi nu îl vedeam ani de zile.Era mai bine aşa. Că de câte ori revenea pica capete din echipă.
Aici noi aveam câteva exemplare din din rasa Noul Om şi din specia Neanderthalieni.Făcusem progrese uriaşe cu ei.Noul om putea datorită intervenţiei mele să crească până la 3.5 metri şi putea prinde din fugă o antilopă sau să se lupte cu mâinile goale cu orice felină existent.Puterea lor era foarte mare, dar după innterevenţiei mele, devenise uriasă.
Noroc cu ei era că nu erau agresivi, erau buni colaboratori, buni lucrători, buni sclavi, cum voiai să îi numeşti.Din cauza asta soţul meu a spus că nu vor supravieţui încercării lor de a popula Terra.Erau prea blânzi, urau să se lupte, şi totuşi unul dintre ei l-a omorât pe soâul meu.
-Cum a fost posibil?
-Soţul meu ca de obicei era în stare prostă şi a omorât progenitura unui individ.Acesta avea doar 1.80, nu era mai mare sau mai puternic decât soţul meu, care purta mereu costul de ajutor cu îmbunătăţiri şi era de neînvins.Şi totuşi a fost distrus, nimeni nu ştie cum.Soţul meu înainte de a –şi da sufletul, putea obţine un nou corp, noi aveam aceasta obţiune ca în faţa nortii să putem înlocui
-Soţul meu era mereu absent în ceea ce trebuia să facă, se deconecta şi nu îl vedeam ani de zile.Era mai bine aşa. Că de câte ori revenea pica capete din echipă.
Aici noi aveam câteva exemplare din din rasa Noul Om şi din specia Neanderthalieni.Făcusem progrese uriaşe cu ei.Noul om putea datorită intervenţiei mele să crească până la 3.5 metri şi putea prinde din fugă o antilopă sau să se lupte cu mâinile goale cu orice felină existent.Puterea lor era foarte mare, dar după innterevenţiei mele, devenise uriasă.
Noroc cu ei era că nu erau agresivi, erau buni colaboratori, buni lucrători, buni sclavi, cum voiai să îi numeşti.Din cauza asta soţul meu a spus că nu vor supravieţui încercării lor de a popula Terra.Erau prea blânzi, urau să se lupte, şi totuşi unul dintre ei l-a omorât pe soâul meu.
-Cum a fost posibil?
-Soţul meu ca de obicei era în stare prostă şi a omorât progenitura unui individ.Acesta avea doar 1.80, nu era mai mare sau mai puternic decât soţul meu, care purta mereu costul de ajutor cu îmbunătăţiri şi era de neînvins.Şi totuşi a fost distrus, nimeni nu ştie cum.Soţul meu înainte de a –şi da sufletul, putea obţine un nou corp, noi aveam aceasta obţiune ca în faţa nortii să putem înlocui
spiritual într-un corp nou.Ciudat, el nu a vrut asta, cred
că a fost cea, mai mare surpriză a vieţii mele.La ce fel de fiinţă era el, doar
pentru a se răzbuna ar fi trebuit să o facă.
Acum, după câteva mii de ani, iau în calcul şi posibilitatea ca el să îşi fi înscenat uciderea, deoarece pierduse de mult dorinţa de a trăi.Să trăieşti 4000 de ani, din care vreo 2000 doar ca cercetător, fusese mult peste puterea lui de a îndura.
-Se obişnuia şi aşa ceva?
-Nu cunosc prea multe despre specia noastră, în ciuda faptului că fac , făceam parte din ea.Se pare că putea exista şi această obţiune.Am studiat mult în ultimul mileniu şi asta a fost o concluzie la care am ajuns.Agresiunea noastră era de fapt un act de pregătire în faţa morţii.La cei tineri agresivitatea se copia, nu era înăscută.Studiile făcute ulterior certifică acest caz, eu însămi din propriile mele trăiri deduc acest lucru.
-Interesant, foarte interesant.Şi apoi?
-Fiul nostru şi-a pierdut viaţa prosteşte. Din neatenţie.De fapt, nu şi-a pierdut-o ci s-a decorporalizat şi s-a rupt legătura lui cu trupul, care a rămas în stand by la fel ca şi acest trup.Ştii că dacă îl ţii mult aşa acest corp va muri?Pierde lichide, etc, depinde de hrană.Sper că ştiţi asta, nu?
-Nu ştiam, dar…
Acum, după câteva mii de ani, iau în calcul şi posibilitatea ca el să îşi fi înscenat uciderea, deoarece pierduse de mult dorinţa de a trăi.Să trăieşti 4000 de ani, din care vreo 2000 doar ca cercetător, fusese mult peste puterea lui de a îndura.
-Se obişnuia şi aşa ceva?
-Nu cunosc prea multe despre specia noastră, în ciuda faptului că fac , făceam parte din ea.Se pare că putea exista şi această obţiune.Am studiat mult în ultimul mileniu şi asta a fost o concluzie la care am ajuns.Agresiunea noastră era de fapt un act de pregătire în faţa morţii.La cei tineri agresivitatea se copia, nu era înăscută.Studiile făcute ulterior certifică acest caz, eu însămi din propriile mele trăiri deduc acest lucru.
-Interesant, foarte interesant.Şi apoi?
-Fiul nostru şi-a pierdut viaţa prosteşte. Din neatenţie.De fapt, nu şi-a pierdut-o ci s-a decorporalizat şi s-a rupt legătura lui cu trupul, care a rămas în stand by la fel ca şi acest trup.Ştii că dacă îl ţii mult aşa acest corp va muri?Pierde lichide, etc, depinde de hrană.Sper că ştiţi asta, nu?
-Nu ştiam, dar…
…nici nu este nevoie şă ştii, se auzi din nou acelaşi
glas.Nu este cazul.
Deodată se petrecură într-o secundă mai multe lucruri.Primul: apăru silueta unui puşti care avea vreo 1.80 dar nu părea a avea trăsăturile unui copil mai mare decât de 8-9 ani.Doi: acesta atinse cu ambele mâini spiritual Profesorului, şi pe Karl.Şi totuşi o a treia mână îl atinse şi pe John, care pentru o seundă nu ştiuse cum să reacţioneze.
Toţi cei atinşi intraseră pur şi simplu în trupul noului venit.
Acesta îşi schimbase culoarea de fiecarte alta o dată cu intrarea fiecărui vizitator.
După ce se petrecu acest fapt, Copilul, căci el era, aplecă capul spre braţile sale şi se uită către mâini, de parcă ar fi văzut ceva doar de el ştiut.
-Ce bine mă simt!
-Ce ai făcut Copile? Întrebă Lola.
-M-am completat.Un trup trebuie să poartă doar un spirit, nu pot exista în acelaşi timp în două locuri, deci, nici eu nu pot.
-Aha, tu erai glasul pe care îl auzeam.Întotdeauna ai fost aici?
-Da, înainte de a pleca de aici, am lăsat o parte din sufletul meu aici.Ulterior am înţeles că acea parte era Partea Afectivă.Pentru tine a fost.
-Dar specia nostră nu este afectivă.
Deodată se petrecură într-o secundă mai multe lucruri.Primul: apăru silueta unui puşti care avea vreo 1.80 dar nu părea a avea trăsăturile unui copil mai mare decât de 8-9 ani.Doi: acesta atinse cu ambele mâini spiritual Profesorului, şi pe Karl.Şi totuşi o a treia mână îl atinse şi pe John, care pentru o seundă nu ştiuse cum să reacţioneze.
Toţi cei atinşi intraseră pur şi simplu în trupul noului venit.
Acesta îşi schimbase culoarea de fiecarte alta o dată cu intrarea fiecărui vizitator.
După ce se petrecu acest fapt, Copilul, căci el era, aplecă capul spre braţile sale şi se uită către mâini, de parcă ar fi văzut ceva doar de el ştiut.
-Ce bine mă simt!
-Ce ai făcut Copile? Întrebă Lola.
-M-am completat.Un trup trebuie să poartă doar un spirit, nu pot exista în acelaşi timp în două locuri, deci, nici eu nu pot.
-Aha, tu erai glasul pe care îl auzeam.Întotdeauna ai fost aici?
-Da, înainte de a pleca de aici, am lăsat o parte din sufletul meu aici.Ulterior am înţeles că acea parte era Partea Afectivă.Pentru tine a fost.
-Dar specia nostră nu este afectivă.
-Este, dar poate că nu vrei să o recunoşti.Faptul că tu ai
preferat să îţi păstrezi un corp până am revenit eu, apoi ai renunţat la acel
corp după ce mi-ai arătat restul pregătirii mele, spune că ai fost afectivă.
-L-am făcut pentru specia noastră.
-Nu, l-ai făcut pentru fiul tău.Ştiai că aşa îl condamni la Veşnicie? El, adică eu am fost şi sunt Ultimul Terrian.
-Mai sunt şi eu.
-Da, abia tu eşti cea condamnată.
-De ce spui asta?
-Pentru că tu nu ai corp.
-Nu am nevoie de corp pentru a ieşi de aici.
-Adevărat, dar nu mai poţi fi numită ca Terrian.Eşti incompletă.
-Adevărat, dar ei?
-Ei sunt eu, părţi din mine.
-Chiar şi John?
-Chiar şi John, el este din alt timp, altă reîncarnare.Şi-a descoperit şi el nişte puteri pe care un om normal nu le poate avea.
-Şi mai sunt alte veriuni ale tale?
-Mă simt complet.Nu a fost niciodată intenţia mea asta.Am trăit ca Profesor mii de ani şi nu am mai avut motiv de a continua.Fără afectivitate, viaţa este un bull shith.La ce să trăieşti doar pentru a
-L-am făcut pentru specia noastră.
-Nu, l-ai făcut pentru fiul tău.Ştiai că aşa îl condamni la Veşnicie? El, adică eu am fost şi sunt Ultimul Terrian.
-Mai sunt şi eu.
-Da, abia tu eşti cea condamnată.
-De ce spui asta?
-Pentru că tu nu ai corp.
-Nu am nevoie de corp pentru a ieşi de aici.
-Adevărat, dar nu mai poţi fi numită ca Terrian.Eşti incompletă.
-Adevărat, dar ei?
-Ei sunt eu, părţi din mine.
-Chiar şi John?
-Chiar şi John, el este din alt timp, altă reîncarnare.Şi-a descoperit şi el nişte puteri pe care un om normal nu le poate avea.
-Şi mai sunt alte veriuni ale tale?
-Mă simt complet.Nu a fost niciodată intenţia mea asta.Am trăit ca Profesor mii de ani şi nu am mai avut motiv de a continua.Fără afectivitate, viaţa este un bull shith.La ce să trăieşti doar pentru a
demonstra oamenolor că le eşti superior? Nu, nici chiar aşa.
-Şi ce vei face acum?
-Îmi voi spune poveste mea.
-Şi ce vei face acum?
-Îmi voi spune poveste mea.
Să încep cu momentul
întoarcerei.Nu are rost să spun că ştiam chestiile pe care tu mi le-ai spus
referitor la originea mea, la faptul că nu ştii cum îmi părăsisem trupul.Nu
poţi susţine că ‘’nu ştii cum’’ deoarece progenitura a doi ‘’Zei’’ ca voi
păstrează particularităţile părinţilor sau dezvoltă unele noi.Pentru că, trebuie
să recunoaştem voi eraţi ceea ce oamenii au considerat a fi Zei, şi pe bună
dreptate.Fiecare dintre voi se năştea unic, nici măcar fii gemeni, cazuri
foarte rare nu erau la fel.De multe ori nu păreaţi a fi din aceiaşi rasă, dar
totuşi împerecherea între voi era posibilă, nu doar pe cale fizică, ci cu fecundarea ovulului maturizat.
Voi mereu aţi fost secretoşi în ceea ce priveşte persoanele voastre, dar de fapt nu a fost aşa, nimeni nu era direct interest a afla lucruri despre voi, de aceea această aparenţă.
Genitorul meu a fost un tip bătrân, poate puternic, nu ştiu, dar plictisit, urât, frustrate, rău, egoist.Dar să lăsăm aceste detalii pe care le ştii, şi să-ţi spun câteva pe care nu le ştii.După ce am plecat de aici cu noul meu corp, care de fapt era cel în care mă născusem, îmbătrânirea lui era la fel, maturizarea
Voi mereu aţi fost secretoşi în ceea ce priveşte persoanele voastre, dar de fapt nu a fost aşa, nimeni nu era direct interest a afla lucruri despre voi, de aceea această aparenţă.
Genitorul meu a fost un tip bătrân, poate puternic, nu ştiu, dar plictisit, urât, frustrate, rău, egoist.Dar să lăsăm aceste detalii pe care le ştii, şi să-ţi spun câteva pe care nu le ştii.După ce am plecat de aici cu noul meu corp, care de fapt era cel în care mă născusem, îmbătrânirea lui era la fel, maturizarea
mea nu a făcut progrese.Comportamentul şi mintea mi-au rămas
în continuare de copil, doar că pentru a creşte cu un an, teoretic peste mine
treceau zeci de ani, aproape o sută.Când fizionomia mea arăta a avea 18-20 de
ani, trecuse deja peste o mie de ani de când eram aici la Baza de Cercetare.
Ai făcut un lucru bun aici, Noii oameni au evouluat, unele grupuri au fost asimilate de altele, dar, după o mie de ani, vedeai oraşe mari, unde populaţia era amestecată, albi, negri, galbeni.
Ulterior am aflat că şi alţi asemenea ţie aveam modelele lor de Oameni Noi creaţi pentru a-I ajuta la muncile fizice, nu pentru popularea planetei.Niciodată nu s-a urmărit asta, poate că ei nu ştiau, poate cel care ţi-a spus a deformat informaţia. Sau a făcut-o întru-un mod propriu, sugerând fiecărui responsabil cu popularea planetei, în modul în care acesta putea înţelege.
-Da, când am fost chemat de cineva din Consiliu mi-a spus în felul următor, începu Lola .
-Evoc această discuţie în vederea soluţionării unei problem de ordin principal.Nici unul din noi nu va avea de suferit din asta, nu ne vom lupta, cuvintele noastre nu vor răni.Evoc şi momentul adevărului, care este unic, doar o data în viaţă fiind posibil.Dumeata eşti nouă aici, nu eşti familiarizată cu jocurile de putere, interese, etc, dar trebuie să
Ai făcut un lucru bun aici, Noii oameni au evouluat, unele grupuri au fost asimilate de altele, dar, după o mie de ani, vedeai oraşe mari, unde populaţia era amestecată, albi, negri, galbeni.
Ulterior am aflat că şi alţi asemenea ţie aveam modelele lor de Oameni Noi creaţi pentru a-I ajuta la muncile fizice, nu pentru popularea planetei.Niciodată nu s-a urmărit asta, poate că ei nu ştiau, poate cel care ţi-a spus a deformat informaţia. Sau a făcut-o întru-un mod propriu, sugerând fiecărui responsabil cu popularea planetei, în modul în care acesta putea înţelege.
-Da, când am fost chemat de cineva din Consiliu mi-a spus în felul următor, începu Lola .
-Evoc această discuţie în vederea soluţionării unei problem de ordin principal.Nici unul din noi nu va avea de suferit din asta, nu ne vom lupta, cuvintele noastre nu vor răni.Evoc şi momentul adevărului, care este unic, doar o data în viaţă fiind posibil.Dumeata eşti nouă aici, nu eşti familiarizată cu jocurile de putere, interese, etc, dar trebuie să
urmez protocolul la fel ca şi cu ceilalţi.Eşti de accord?
-Am aprobat, adevărul era că desi fusesem educate în cercetare, chestiile de conducere, politice, de manipulare, etc, îmi erau total necunoscute.
-Tu, continua Membrul Consiliului, vei merge la coordonatele indicate, acolo vei avea tot ce este necesar pentru munca în care ai fost pregătită.Odată cu asta vei primi şi pe Însoţitorul tău de viaţă, care cred că este criogenat, sau cine ştie ce face acolo.Poţi lua materialul lui genetic pentru fertilizare ovulului tău, există în baza de date.El va recunoaşte progenitura obţinută. Sau nu o va recunoaşte.Cine ştie cum mai funcţioneaua mintea lui.Era cândva rezonabil, dar a fost pedepsit, unul din puţinii care au rămas în viaţă după acel act de trădare.Vei avea roboţi mecanici, şi diferite tipuri de indivizi biologici cu care şi pe care să lucrezi.
Cât priveşte Momentul Adevărului invocate, îţi spun următorul lucru.Să nu mă oblige niciodată să îl recunosc în faţa alcuiva, că nu o voi face.
Noi suntem ultimii din evul nostru.Am ajuns la sfârşitul Ciclului, specia noastră va dispare, la fel cum a dispărul celelalte.Aceasta a fost durata de viaţa a noastră, unii au trait aproape cei 5000 de ani cu înbunătăţirile de rigoare, trupuri noi pentru suflet, etc.Aceste date le ai aici salvate pe acest
-Am aprobat, adevărul era că desi fusesem educate în cercetare, chestiile de conducere, politice, de manipulare, etc, îmi erau total necunoscute.
-Tu, continua Membrul Consiliului, vei merge la coordonatele indicate, acolo vei avea tot ce este necesar pentru munca în care ai fost pregătită.Odată cu asta vei primi şi pe Însoţitorul tău de viaţă, care cred că este criogenat, sau cine ştie ce face acolo.Poţi lua materialul lui genetic pentru fertilizare ovulului tău, există în baza de date.El va recunoaşte progenitura obţinută. Sau nu o va recunoaşte.Cine ştie cum mai funcţioneaua mintea lui.Era cândva rezonabil, dar a fost pedepsit, unul din puţinii care au rămas în viaţă după acel act de trădare.Vei avea roboţi mecanici, şi diferite tipuri de indivizi biologici cu care şi pe care să lucrezi.
Cât priveşte Momentul Adevărului invocate, îţi spun următorul lucru.Să nu mă oblige niciodată să îl recunosc în faţa alcuiva, că nu o voi face.
Noi suntem ultimii din evul nostru.Am ajuns la sfârşitul Ciclului, specia noastră va dispare, la fel cum a dispărul celelalte.Aceasta a fost durata de viaţa a noastră, unii au trait aproape cei 5000 de ani cu înbunătăţirile de rigoare, trupuri noi pentru suflet, etc.Aceste date le ai aici salvate pe acest
obiect.Vei avea acces la ele, vei face ce doreşti cu aceste
informaţii. Doar după ce rasa noastră se va stinge, adică noi, Consiliu nu vom
mai exista.Până atunci fă doar uz de ele.
-Şi ce era acolo, ce informaţii , întrebă Copilul?
-Le ştii, că sunt în sistem de înaite de a pleca tu.Originile noastre, în primul rând . cât şi chestiuni tehnice, de istorie, tehnologie.
-Şi ce era acolo, ce informaţii , întrebă Copilul?
-Le ştii, că sunt în sistem de înaite de a pleca tu.Originile noastre, în primul rând . cât şi chestiuni tehnice, de istorie, tehnologie.
-Da, am cunoştinţă de ele.Le-am citit şi memorat.
-Acum , ce vei face ?
-Nimic important.În primul rând voi pleca de aici şi voi
vedea ce concluzie voi trage.Am trăit mult, poate voi face ceea ce cred că a
făcut tatăl meu, accept Moartea bucuros şi merg pe acelaşi drum cu ea.
-Şi atunci, pentru ce te-ai completat cu noii veniţi? De cde
nu le-ai dat o şansă lor să continue?
-Noii veniţi sunt valenţe ale mele.Nu spun că eu am vrut să
se întâmple aşa.Totuşi, voi vedea unde duce
drumul cu sau fără trupul acest trup efemer.Adio tu reminescenţă a mamei
mele!
-Adio Fiule!
Cazacu Paul
Ultimul
Terrian
Trilogia Magia Morţii
Trilogia Ultimul Terrian
Castelul
Morţii 2015
Facultatea de Magie 2017
Fiul
Morţii 2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu