Castelul Morţii 1

        Castelul Morţii

1.                  Castelul Morţii                    pag  1

2.                  Raiul                                    pag  28

3.                  Iadul                                    pag  45

4.                  Primul Om                          pag   64

5.                  Zeul Meşter                        pag   71

6.                  Conştiinţa Cosmică            pag   79

7.                  Profesorul                           pag   84

8.                  Copilul                                pag   104

                                                                 

   Am căzut în genunchi.Lovitura fusese năprasnică.Simţeam cum capul mi se sparge, cum îmi curge sângele secându-mi venele.Nu aveam puterea de a mă ridica din loc, de fapt sim- ţeam frica de a nu se întâmpla ceva mai rău dacă o făceam.

Urma a doua lovitură, rostogoliri prin aer.Deşi eram conectat la moment, prin fata ochilor mi se perindau scene din prun-  cie, copilarie, prima zi la scoală, detalii foarte puternice, ur- mele piscaturii unui purice, o pată pe un geam , mirosuri urâ- te de transpiratie, apoi alte întîmplări, primul sărut, etc.
     Mă ridicasem speriat din pat.Cearceaful era mototolit sub mine, şi îmi simţeam transpiraţia cum îmi curge pe frunte.  Avusesem un vis ciudat, intens, ca şi cum aş fi murit într-un accident.Încercam să îmi reamintesc dacă vreodată în viaţa mea am visat că mor.Niciodată.Trecui încă o dată mâna pe frunte să văd dacă nu cumva sângele este cel ce curge, nu transpiraţia.Avui noroc.Nu era sânge.
      Camera mi se parea de hotel.Nu îmi mai aminti cum ajun- sem acolo.Poate mă matolisem aşa de tare că nu mă mai  cul- casem acasă.Posibil, nu eram chiar cheie de biserică.
       Mă ridicai în capul oaselor.Prin crăpătura uşii văzui spatele unui om.Acesta era aşezat la un birou

cu capul aplecat Se părea că era ocupat cu ceva.
        Mă mişcam ciudat, diferit de dimineţile în care deşteptătorul mă trezea din lumea de vis, în care eram fericit cum în viţa reală nu fusesem decât rareori.
         Nu prea ştiam cine este în încăperea cealaltă,dar parcă nici nu îmi păsa.Mă cuprinse instantaneu o sesenzaţie de mulţum maximă, de împăcare cu mine însumi.Mi se părea că frica zile de mâine dispăru în totalitate, nu mă mai intreresa dacă rămâneam sau nu datornic pe luna în curs la bancă, sau dacă Cristi îmi aduce cei 100 de euro împrumutaţi la timp.De fapt nu mă mai interesa dacă mi-i mai aduce vreodată.Mi se părea că sunt capabil să înţeleg TOTUL.
             -Hello, se poate?
             Omul căruia mă adresasem se opri.Fusesem martorul singurei minuni din viaţa mea pe care o văzusem.După ce vorbisem, într-o secundă omul de la birou se ridică, apoi îi văzui în şapte locuri diferite, cu diferenţe de zecimi de secundă , cum se uită după uşă, apoi sub birou, sub pat, după draperie, în coşul pentru hârtii, deschisese chiar şi o uşă, pentru ca apoi să se oprească în faţa mea.Fiinţa sa , în ciuda faptului că se opri, încă se mişca ca un personaj din desene animate, care se opreşte pe loc          

după ce fuge cu o viteză mare şi se opreşte brusc  ca acel personaj Road Runner.
            -Cine eşti tu şi ce cauţi la mine în Castel, mă întrebă bărbatul?
             Omul nu avea faţă. Mi se părea totuşi că atunci când îl văzusem avea capul descoperit, Acum avea o glugă care îi ascundea faţa perfect.Întinse mâna către capul meu, mă atinse cu degetul său pe gât şi spusese.
             -Mda, un tendon, un afuresit de tendon.Ia un loc te rog, să poţi digera mai bine informaţiile.
           
                              2
                                                                                              

            -Numele meu este Morty.
            -Morty este un  nume, sau aşa îţi spun prietenii?
            -Morty este numele dobândit, ceva de genul: unui măcelar i se spune Măcelarul şi nu Peter, fiindcă este singurul din cartier măcelar, iar Peter sunt mai mulţi.
            -Aha, cred că înţeleg.Şi care este treaba, numele meserii pe care o faci?
            -Cam aceeaşi treabă pe care o face Peter Măcelarul.
         

  -Deci, eşti singurul din cartierul tău care face treaba asta Peter...ăăă , pardon, Morty?
            -Hm, nu chiar, suntem mai mulţi în branşă, dar , fiecare cu specificul său.
            -Aha! Şi eu, ce amestec am în toată această trebuşoară?
            Morty cred că se uită la mine, deşi nu îi vedeam faţa, şi spuse.
            -Să spunem că tu eşti obiectul muncii mele Omule.Pot să te numesc ''Omule''?
            -De ce nu? Casa ta, regulile tale.Şi io, cam ce tre' să fac?
            -Tu? Nu prea ştiu nici io sută la sută, tre' să consult Cartea, sau Arhivele.Nu prea se întâmplă des.
            -Ce anume nu se întâmplă des Morty?
            -Auzi, tu chiar nu ştii unde eşti?
            -Sincer? Nu!
            -Dar, îţi mai aminteşti ceva de...înainte de a te trezi, să spunem?
            -Dacă îmi amintesc ceva de aseară? Normal că da!
            -Interesant, sau poate ciudat!
             -Interesant?
             -Da Omule, de obicei când îmi ofer serviciile, le fac ca un profesionist şi o fac ca la

carte.Oamenii, nu trebuie să îşi mai reamintească ceva.
              -Mda.Ştiu ce am făcut ieri.Care oameni?
             -Eşti sigur că a fost ieri?Ai un punct de referinţă, un reper?
              După o clipă de gandire spusesem:Teoretic ar putea fi ieri, practic, dacă aş fi fost în comă, nu aş fi conştientizat timpul trecut peste trupul meu.Nu?
             -Ceva de genu' ăsta.Întrebai care oameni? Cei pe care îi aleg.Dar, hai să mergem pe fir mai departe.Îmi spui chestii interesante, pe care încă nu le-am experimentat.Şi, ce îţi aminteşti?
              -Am avut un accident.
              -Ai supravieţuit?
              -Păi, nu ştiu.M-am trezit în camera asta.Am supravieţuit?Sunt viu, dar, ce rost mai avea întrebarea asta dacă aş fi fost viu? Ceva este aici, altfel nu m-ai fi întrebat.Apoi, mişcările extraordinar de rapide pe care le-ai făcut, plus, starea excelentă pe care o am, cu care m-am trezit, mă fac să cred că...
              -Că ce?
              -Am o durere de picior şi calc şchiop de doi ani.Teoretic, am un picior mai scurt, iar azi am

mers normal.Asta mă face să  cred că...
             -Că eu sunt cel care te-a vindecat , iar tu eşti într-o clinică particulară din Elveţia.Cei care te-au accidentat au făcut ca toate astea să poată fi realizate.Nu?
      Cred căm aveam o faţă amuzantă .
            -Nu, categoric nu! Ce treabă are asta cu viteza cu care te-ai mişcat, şi faptul că pari să nu ai faţă?
           -Uitasem asta.Putea fi perfect.La naiba!
           -Să fie perfect? Ce? Mascarada?
           -Ah, nu! Glumiţa mea.Îmi plac propriile mele glume.Sunt un tip singuratic, dar  sunt plin de umor!
           -Mda, poate umor negru?
           -Umor negru? Ce înseamnă?Stau prost cu limba Oamenilor.Este puţin cam...greu de înţeles câteodată.
           -Te cred.Deci, să continuăm, cred că am murit, iar tu eşti Moartea!


                              3
                             
 -Interesant! De unde ai ştiut că eu sunt

Moartea? De fapt, cred că ţi-am dat indicii destul de

bine conturate.Nu?Totuşi, ai altă explicaţie?Sau îţi aminteşti când am venit şi te-am căsăpit acolo la locul accidentului?
             -La locul accidentului?Nu te-am văzut, nu-mi reamintesc!Ai fost acolo?
             -Normal, dar nimeni nu îşi reaminteşte vreodată.Este scris în Carte Morţii că nimeni nu tre' să îşi aducă aminte.De aceea spiritul se desparte în un milion de bucăţele şi se va reîncarna în alt spirit.
             -Deci, nu trebuia să îmi aduc aminte când tu ai apărut în faţa mea cu coasa şi ai spus:Prietene, cursul vieţii tale  ţi-a fost curmat cu sălbăticie, datorită nesăbuinţei specifică rasei tale, iar acum te vei întoarce la origini.Parcă, aşa ceva ai spus.Niciodată nu am avut o memorie prea bună.
             După ce spusesem că interlocutorul meu este Moartea, acesta îşi dăduse jos gluga.Acum avusesem ocazia să văd cum Morty rămase cu gura cascată.Dar îşi reveni repede.
             -De unde ştii cuvintele astea?Cine ţi le-a spus? De unde ai citit despre ele?
             -Eşti nebun Morty, sau chiar ai uitat ce mi-ai spul la locul accidentului înainte de a-mi tăia gâtul cu securea aia?Văd că uiţi repede.Cred că ai căsăpit cam mulţi, de nu mai reţii.Mie, doar o dată mi s-a tăiat capul, aşa că...NU AM UITAT!
           -Dar, nu ar fi trebuit să îţi reaminteşti

Omule.M-ai băgat în belele!
           -Cred că tu ai început primul.Dacă nu veneai acolo!
           -Cred că în sfârşit voi avea un Pet...ăăă, un Ucenic.
           Şi uite aşa, datorită faptului că securea lui Morty nu îşi făcuse bine treaba, sau pentru că io am fost mai greu de eliminat, mi-a rămas un tendon de 'juma de centimetru netăiat, am rămas la Castelul Morţii să îl încurc în treburile casnice.Ce crezi că dacă este Moartea nu are o viaţă particulară?
           Moartea lucra câteva ore pe zi, câteodată deloc.Aşa credeam io.Nu aveam un ceas să mă consult, dar …aşa credeam io atunci.Citea mai fiecare zi, nu era dependent de mâncare sau de odihnă ca noi muritorii de rând, avea mai multe haine de muncă, avea masă musculară, avea greutate, era şi trup, dar era doar spirit dacă aşa vroia.Îi plăceau florile, avea curtea lui cu plante şi pomi, juca diferite jocuri, de obicei singur, chiar şi alea care se joacă în doi, se uita des într-un glob de cristal, urmărea ceva, nu mi-am dat seama niciodată, deoarece se ferea de mine, şi nu sunt sigur dacă era gagică sau mascul.Oricum, lşi făcea treaba mică din picioare .
             -Merg la treaba mai acuşi.Poţi să intri unde

vrei să te plimbi prin castel.Nu poţi să te plictiseşti.
             -Trebuie să mergi la mancă la program,  în fiecare zi?
            -Tu, ce crezi?
            -Ai cam multă lume de ...cosit, aşa că aş vrea să cred că, ai un truc cam la fel cu a lui Moş Crăciun.
            -Hmmm.
            -Şi '’hmmm’’, poate fi un răspuns!
            Observasem că devenisem mai inteligent de când murisem.Răspunsurile îmi apăreau foarte clar în faţa ochilor.Şi memoria era mai receptivă de când dădusem colţul.Aveam o teorie pe care aveam de gând să o probez.Cât timp Morty va fi plecat, eu mă voi uita în una din miile de cărţi pe care le avea.
             Floare la ureche.Citeam rând după rând şi mi se părea că merge prea încet.Fotografiai pagina, apoi următoarea şi...aşa mai departe.Mintea mea era mult mai bună, citeam sute de cuvinte instaneu.
             Până să apară Morty citii cateva zeci de cărţi, mă plimbasem mult timp în gradină, prin Castel, ştiam toate încăperile, uşile, pietrele, de parcă fusesei născut acolo, şi nu eram doar de o zi.
           -Hai să mergem, sunt invitat la o seară dansantă.Petrecere, pe înţelesul tău.



                         

                                   4

           Castelul pe care îl avea Moartea era impresionant, masiv, deşi, nu prea înţeleg la ce îi trebuia, deoarece, teoretic, tot un dormitor folosea şi o camera de lucru La ce îi trebuia atâta căsoaia, nu pricepeam.De fapt, dacă mă gândesc bine, am mai văzut câteva camere interesante în care nu am intrat, pe care erau atârnate câteva indicaţii despre cameră, ce conţine, dar într-o limbă necunoscută.  .
           - Morty, am văzut cât timp ai fost plecat nişte pancarde pe uşile unor camere şi nu am înţeles ce scria.Am voie să intru acolo?
           -Doar dacă vrei să fii mâncat de vreo vietate timp de 100 de ani, sau să te rătaceşti prin vreo dimensiune a timpului , ori în mintea unui vreunui lunatic sau prin amintirile mele, îţi recomand.Nu cred că ar trebui să intri, dacă încă nu înţelegi instrucţiunile.Trebuie să fii conştient când intri.
           -Hmm!Şi în ce limbă este scris acolo?
           -În general în Limba Comună. Este o limbă folosită de  toti Zeii, Fiinţele Magice, Primii Oameni, şi mai toţi ceilalţi de pe aici.
           -Păi, şi eu de ce nu o înţeleg?
           -Nu pentru că eşti doar o zi-două aici, ci doar pentru că nu ai învăţat-o.Ţine, ai instructajul aici.O vei învăţa rapid.Trebuie doar să o citeşti.
         

  -Şi o voi înţelege?
           -Categoric.Acum vei învăţa doar chestiile elementare.
           -OK.
          În timp ce Morty se decidea ce să poarte la petrecere, nu era hotărât dacă tre' să ia capa neagră moda anilor 1900, sau capa neagră modelul anilor 1910, eu mă uitam peste ce îmi dădu el.Nu era mare lucru, mă descurcam de minune.

 

                                     5

Eram într-un bar .Mă uitai uimit cum stăteam în faţa unui pahar cu băutură nu îmi amintii cum ajunsesem acolo.De fapt aveam vaga bănuială că Morty este responsabil de apariţia în acel loc.

Morty era în compania unui bărbat de vârstă mijlocie, slab şi cu un ten destul de palid.

…şi eu voi merge cu tine pe stradă, ţie ţi se va face rău, eu voi încerca să te  readuc în simţiri.Multă lume nu va fi pe acolo, aşa că nimeni nu mă va vedea când îţi voi lua cei 2870 de euro pe care îi ai în elastic.

-Aăăă. Cam morbide glume ai prietene!

…voi suna la Urgenţe, peste 16 minute va apare o Salvare, tu deja vei fi mai galben decât eşti.Nu ai soţie, copilul tău este la pârnaie, părinţii îţi

sunt…luaţi de mine, pardon decedaţi.Cine crezi că te va îngropa? Primăria? Au fonduri pentru oamenii necunoscuţi pe care nu îi revendică nimeni.Tu nu eşti în sistem, nu lucrezi, nu ai asigurare medicală , deci vei fi îngropat după vreo câteva luni de stat la morgă ca un boschetar.Aşa că sfatul meu este acesta: Du-te la un avocat,  lasă două mii din banii pe care îi ai pentru…de în caz că se întâmplă ceva, sau cum vrei tu să îi spui.Îi poţi spune adevărul că ai un feeling că vei muri, sau că ai stat de vorbă cu Moartea care te-a avertizat că vei muri.Tu alegi.Io nu am fost niciodată prea transparentă.Datoria mea este să averizez victima cu 24 de ore înainte.

-Ce glumă este asta prietene?

-Ce glumă?

Morty era deja lângă mine.Tipul cu care vorbise mai devreme era la masă cu un tip mărunţel şi întunecat la faţă.Avea fizionomia unui cuiva care sigur s-ar fi bucurat să îţi salte portofelul sau telefonul.

Tipu’ gălbejit îl cert ape celălalt pentru gluma morbidă pe care i-o spusese.Săracul nu ştia că Morty pentru zece secunde fusese partenierul lui de băutură şi-I transmise prin gura acestuia o avertizare reală.

-Morty, asta este petrecerea de care spuneai?

-Ah, nu! Munca înainte de toate.Acum să mergem.

                                 

                                    

                                             6

              Intrasem în încăpere, dar nu în stilul nostru obişnuit ca oamenii pe picioarele lor, ci pur şi simplu apăruserăm în încăpere Nu îmi voi pierde timpul cu detalii despre încăpere sau décor ci doar despre invitaţi.

Eu nu eram familiarizat cu noua existenţă, aşa că tot mi se părea nou, evident .

Sala era foarte mare, cât o curte de la ţară adică de vreo sută de metri o latură. Probabil că erau vreo 30 de grupuri de indivizi.Bine spus indivizi , că unii nu prea păreau a fi oamenii cu care fusesem obişnuit noi toată viaţa. Erau de toate felurile, mai înalţi şi graşi, capetele păreau a fi ale monştrilor din filme, alţii mărunţei de te împiedicai de ei.Muzicienii care interpretau muzica erau…invizibili, fie nu existau, cert este faptul că instrumentele se mişcau deşi nu vedeai pe nimeni să facă asta.

Chiar din al doilea moment observai un cod de culori.Toate aspectele curcubeului existau, deşi fiinţele erau amestecate, se vedea că făceau parte din grupuri diferite.Văzui şi câţiva copaci mari cu ramurile care tronau deasupra capetelor, dar şi insecte normale sau mai puţin normale.

Nu era chiar aşa de aglomerat încât să îl pierd din vedere pe Morty.Observai că şi eu eram de o culoare închisă la fel ca şi însoţitorul meu.

În mijlocul petrecerii era un grup distinct.Nu stăteau pe canapele sau pe scaune ci în picioare.Grupul era pestriţ la culoare: unul verde, unul galben, unul alb, albastru, mov, violet şi desigur Morty care era negru.

În momentul în care Morty se alătură grupului, o explozie puternică se auzi, timp de câteva secunde văzui doar aburi , care încet se risipiră.

Cred că doar eu reacţionasem ciudat, pentru că nimeni altcineva nu păru a se deranja de chestiunea în cauză.

După de se risipi aburii, totul reveni ca la început doar că toţi tipii coloraţi stăteau în jurul unui cerc de vreo zece metri, iar  petrecăreţi erau în spatele cercului formând o sferă de şapte culori perfect delimitate.

-Începusem să mă îngrijorez că nu mai vii.Sfera trebuie să fie completă Frate, spusese Cel Alb.

Tipul I se adresase lui Morty.acesta spusese simplu;

-Îhi! Io spre deosebire de unii, chiar muncesc!

-Ce vrei să insinuiezi Frate, spusese Cel Alb? Dacă Zeii nu vor să moară asta înseamnă cu nu muncesc . că nu am activitate?

-Înseamnă că eşti în şomaj tehnic, asta înseamnă.Nu omori, nu ai putere.Uită-te la tine, parcă ai avea 4000 de ani.Eşti veşted frate!

-Mi se rupe.La ce bun Puterea dacă nu pot să o folosesc?

-Caută-ţi şi tu o femeie ca să ţi-o consume, răspunse Morty.

-Tu ar trebui să îţi cauţi un Ajutor.Văd că o iei razna Frate.

-De unde ştii că nu mi-am găsit?

-Eşti prea pretenţios, te ştim noi!

Ceilalţi erau de o parte şi de alta în dreapta şi în stânga Celui Alb şi Celui Negru.Fiecare dintre ei păreau foarte interesaţi de dispută şi mâncau seminţe şi aveau şi câteva halbe şi pahare în faţa lor.

       - Zici că ţi-ai găsit Ajutor? Nu ni-l prezinţi şi nouă? Aşa , ca din greşeală să nu-l ologim!

-Hai lăsaţi glumele că mi-l speriaţi.John, vino să te prezint Fraţilor mei!

Mă conformai.Morty îmi arătă centru cercului.

-Mda! Alb tipu’ îmbrăcat ca un roker este Moarte

Zeilor, fără activitate deocamdată.Verde este

Moartea Însectelor.Albastru

este Moartea Fiinţelor Magice,Violet Moartea Animalelor,Galben Moartea Vegetală, Mov Moartea Mineralelor, şi ăsta aproape fără activitate.

-Mai moare din când în când câte o planetă Frate!

-Deci, cum am spus, cam fără activitate.Vrei să mă repet?!?

-Ah, nu Preamărite Mâncător de Oameni, nu vreau să te repeţi.Mă cam tem să nu intri în echipa adversă! Te-ai hotărât?

-Normal că nu! Tu ai citit vreodată Manualui Întrunirilor?Ah, scuză-mă, mereu uit că nu ştii să citeşti!!!

Un hohot unanim de râs se auzi din gâtlejurile celorlalţi fraţi.

Dar dacă spun că erau fraţi, asta nu însemna deloc că erau asemănători.Unuia îi creştea din cap un coronament de crengi cu flori galbene, altul avea faţa de peşte, unul avea un cap dintr-un bolovan.Cel mai impresionant era Cel Alb, care era foarte înalt de vreo trei metri, extreme de suplu, picioarele fusiforme, umerii şi pieptul largi braţe lungi, care nu păreau însă lipsite de forţă în ciuda subţirimii lor.

Morty îmi făcuse semn din cap , pe care nu l-am înţeles

Fiecare Moarte avea câte o sabie sau câte o sculă de

tăiat.Sabia Celui Alb era foarte lungă, cred că era aproape cât el, şi parcă era făcută din ceaţă sau abur.

-Hei mortăciune, văd că ai pus ochii pe sabia mea.Vrei să o încerci? Este o mare onoare să fii lovit de Sabia Zeilor.Este Artefactul cel mai puternic din Univers.

O linişte mormântală se aşternu.Cred că auziam cântecul unui greier.

-Îl auzi cum cântă? Ştii ce înseamnă?

Mă uitai dezinvolt către el.Ciudat, deşi văzui privirea foarte atentă a lui Morty, nu îmi era deloc frică.Doar eram mort.Ce dracu’ se mai putea întâmpla?!?

-Îl aud desigur.Credeam că mi se pare.Când eşti mort ca şi mine nu de mult timp, nu ştii încă ce ţi se pare şi ce nu!

Un alt hohot de râs se auzi.Totuşi, ştiam că nu se terminase discuţia.

-Zeus a fost un individ care, deşi spune că s-a născut din sămânţa tatălui său, adevărul este că minte.Este ca şi noi, născut matur, deodată a căpătat conştiinţă de sine.Când a venit timpul să-l iau, s-a ferit de lovitura mea şi, de atunci de câte ori ridică mâna dreaptă deasupra capului, îi ies scântei care îi

amintesc de faptul că mi-a atins lama mea.Se vede că a învăţat multe trucuri, că nu se mai apropie de mine sau de sabia mea.Cu ea aş putea să tai Universul în două  sau poate în mii de părţi.Nu crezi?

-De ce să nu cred?Pari destul de serios când o spui!

O secundă de linişte totală.Apoi se aizi un urlet.

-Mă provociiiiiii?

Îl văzui cum se ridică rapid şi fulgerător lovi cu sabia albă către gâtul mei.

Mă credeţi sau nu, nu simţii nici o secundă de panică sau de frică.Chiar apăruse un zâmbet pe buzele mele.

Sabia trecu prin mine, apoi după o fracţiune de secundă o văziu din nou de data asta cum făcu drumul întors din corpul meu înapoi.

Nu simţii nici o durere, nici o atingere ci   doar ca o boare de  vânt.Dacă nu aş fi văzut lovind sunt sigur că nu aş fi conştientizat ca ar fi făcut-o.

Repetă mişcarea de încă două ori într-o secundă.Văzui puţin cum o grimasă de mirare apăriu pe faţa  Cel Alb, apoi, o picătură de sudoare cum se năştea pe fruntea lui.

Se auzi un ropot de aplauze, apio un glas al  lui Morty cum spuse;

-Nu ţi-ai pierdut nici viteaza, nici stilul sau precizia

Frate.Dar nici milostivenia.Mersi că nu mi-ai omorât Pet-ul.Ultimile  ori ai fost cam rebel.În cinstea ta închin paharul!

Toţi ca la comandă ridicară paharele inclusive Cel Alb.Petrecerea începu.

Noţiunea timpului era distorsionată.Parcă eram într-o buclă temporală, parcă eram într-un vis şi parcă eram drogat, toate deodată.

Mereu vizualizam picătura de sudoare care apărea şi iar apărea şi iar apărea pe fruntea lui Cel Alb.Nu ştiam ce se întâmplă, poate erau efectele faptului că m-a  atins cu sabia.Îmi fixai atenţia pe ceea ce spuse Morty, că mă iertase de a mă ucide, dar şi faptul că celălalt îi ucise Pet-uri a lu’ Morty.

Parcă aveam mai multe perechi de ochi şi mai multe creiere care să proceseze informaţiile primate de la ochi.Mă vedeam şi cum mă deplasez, cum interacţionez cu alte personae, superficial dar o făceam, revedeam prin altă pereche de ochi la ce mă gândeam şi prin alta vedeam unele peroane care în acelaşi cerc fuseseră lovite de Cel Alb, dar care dispăruseră când Sabia îi atinseră.Prin a patra pereche de ochi, revăzui momentul în care sabia  trecu prin mine de trei ori, văzui din mai multe unghiuri, mă apropiai de picătura de transpiraţie a lui Cel Alb, picioarele mi se lungiseră mă ridicai

până o atinsei cu degetul , apoi o stersesei.

Ochii mi se opriseră din nou pe Sabie, întinsei mâna şi o atinsei.Un abur plăcut intră în contact cu mâna mea.Văzui grimasa de surprindere aproape de teroare de pe faţa lui Cel Alb, apoi desluşii parcă cu încetinitorul cum spusese: IMPOSIBIL!!!

                                    7

                                      

-Te-ai cam întrecut cu gluma John.Cine naiba eşti tu?

Eram în camera de lucru a lu’ Morty.Mă uitam într-o carte scrisă într-o limbă de mult apusă.

-Adică?La ce te referi?

-La chestia cu lipsa de respect la adresa Fratelui cel mare.

-Nu a fost lipsă de respect, apoi trebuia să mă previi!

-Cu ce să te previn? Mi s-a părut distractive să te las o zi-două  singur în Castel.Io averizez victimile înainte de a piere, pentru a-şi pune ordine în viaţa lor.Tu însă, eşti în alte condiţii.Coasa mea, dintr-un motiv de ea ştiut, nu  te-a terminat.Se întâmplă foaaaarte rar, dar se întâmplă.Apoi te aduc în careu şi Cel Alb te căsăpeşte.La naiba, de ce nu ai vrut să fii căsapit?

-A, asta froia el să facă? Nu am ştiut.Credeam că mă testează, ceva de genu’!

-Nu amice, aia era petrecerea ta de adio.

-Trebuia să îmi spui, mă distram şi io puţin!

-Uăi, nu fi nasol! Petrecerea se face după ce …Ajutorul Morţii moare!

-Nu ştiam asta.

-Interesant.Io dacă eram în locul tău, mă căcam pe mine de frică!

-Ăăăă, puteai fi  tu acolo?

-Normal că nu puteam fi, dar acel lucru mă poate omorâ şi pe mine şi pe alt Frate şi chiar pe cel Alb.Pe lângă că nu  te-ai lăsat omorât, l-ai mai şi sfidat i-ai atins Sabia.Nici măcar Zeus nu a scăpat de Blestemul Sabiei.Crezi că este fericit că îi iese scântei mortale din mână? Te asigur că nu!

-Ăăă Cel Alb s-a supărat?

-Eşti nebun? A fugit când a văzut că i-ai atins sabia şi nimic nu s-a întâmplat.A rămas cu sechele de la capitolul cu Zeus şi acum ai facut-o şi tu de oaie.De vreo 4000 de ani se ascunde de Zeus, abia de a  îndrăznit să vina azi.Este convins că tu eşti Zeus deghizat, care a venit intenţionat să îl umilească încă o dată!Ăăăă…eşti tu Zeus?!?

-Morty, tu glumeşti? Cred că da!

-Să ştii că ai putea fi Zeus.Nimeni nu l-a văzut de

ceva timp, aşa că avea posibilitatea de vreo reîncarnare doar ca să se distreze.Zeus este, cum să spun, liderul carismatic al Zeilor.Toţi ţin cu el, îl apreciază.Citeşte cartea asta să vezi.Şi apoi, prea puţine se ştie despre el din ultimile mii de ani.

-Dar Zeus nu poate fi omorât?

-Normal că poate fi, dar doar în anumite situaţii.Nu eu îl am în listă, coasa mea este doar pentru Oameni.Auzi, ştii de ce Zeii nu  mor?

-Cum, Zeii nu  mor?

-Cine ştie, poate mureau cândva, dar de la Zeus nu a mai murit nici unul.Se dusese vestea că acesta omorâse pe Moartea Zeilor.Zeii sunt cam lăudăroşi!Cert este faptul că Cel Alb apare o data la vreo sută de ani, nimeni nu ştie când şi unde.Se teme să nu afle Zeus unde este şi să-I ia Coasa.

-Morty, pot pune mâna pe Coasa ta?

-Nu ştiu, dacă nu eşti pregătit, mori.

-Sunt deja mort.Ce se mai poate întâmpla!

-Interesant.

-Îmi dai voie?

-Fii invitatul meu.Îmi placi, dar, munca înainte de toate.Şi aşa că m-ai văduvit de un suflet.Am cu unul mai puţin.Cred că dacă scapi azi, până la urmă, tot la mine ajungi!

Deodată, îmi apăru capacitatea de a vedea prin mai

mulţi ochi.Se întâmplă la fel ca şi cu Sabia .Atinsei Coasa Morţii fără nici o repercursiune.

În schimb privirea lui Morty era mai mult curioasă.Părea mai mult interesat decât speriat.

-Mda John, este timpul de a te căra de la mine din Castel.Dacă tu poţi pune mâna pe Coasă, cine ştie de ce eşti capabil.Rămânem prieteni?

M-am despărţit de Morty ca de un prieten.Câtă diferenţă dintre el şi Cel Alb!Dar poate în esenţă erau la fel.Ambii speriaţi că un alt copil le poate fura jucăriile!!! 

                                    8

            Înainte de a mă despărţi de Morty acesta îmi spuse.

          -John, trebuie să îţi spun câteva lucruri, mă simt dator să o fac.Vom merge împreună în Lumea Cealaltă în care tu trăiai să te lămuresc cu ceva. Înainte de asta ţine acesastă cutie pe care o vei deschide după ce ne vom despărţi.acolo se afla un obiect, un Talisman care te va proteja în diferite situaţii, dar tu vei învaţa cum să îl foloseşti.Ţine!

          Luai cutia pe care acesta mi-o întinse.Aceasta

era frumos împachetată într-un ambalaj de cadouri.Se vede că Morty nu era chiar aşa de retro cum aş fi crezut.Un om care trăieşte mii de ani, este puţin probabil să fie receptiv la chestii moderne.Mă surprinse această chestie.

          Băgai cutia în buzunarul scurtei .Morty mă scoase din capa pe care mi-o dăduse spunând că dacă doresc altă îmbrăcaminte, acu că nu mai lucram pentru al, trebuia doar să mă gândesc la ce aş vrea să port şi hainele vor apărea pe mine.

          -Deci, după cum spuneam din din când în când depun o aplicaţie pentru un Ucenic.Selectez de obicei câteva calităţi pe care aş vrea să le aibă ucenicul.La fel am făcut şi cu tine.Dar nu prea am parte de un Ucenic deoarece am o râcă mai veche cu fraţii mei şi aceştia îşi încearcă lama pe el ca o răzbunare a unui incident, pe care nu are rost să ţi-l povestesc.Am scris că doresc un suflet căruia să îi placă culoarea neagră, să nu leşine când vede sânge, să aibă simţul umorului si să nu fie pussy.Mi s-au oferit 4 milioane de răspunsuri.Ca să fac chestia mai interesantă şi să nu las sorţii selectarea, am îngreunat-o cu încă ceva aspecte.Am scris că vreau să aibă o minte deschisă şi să nu refuze realitatea chiar dacă ea este diferită de docrinele

care sunt împânzite pe pământ.Mă crezi că mi-a redus căutarea la 450 de persoane? Se pare că oamenilor le plac minciunile promovate de autorităţile care conduc lumea voastră.Ok, am ajuns unde trebuia

        Eu şi Morty ne aflam într-un salon de spital unde o asistentă deja îmi lua sângele.

         -Folosim varianta scurtă şi stam pe modul ’’Invizibul’’ spuse Morty.Doamna aceasta va da rezultatul tău în cateva minute, noi vom fi chiar la ea în cabinet , în laborator.Am mai introdus în cerere încă o condiţie ca să fie selectat doar o persoană.Din păcate persoana selectată...era în viaţă.

        -Aha, să înţeleg că tu mi-ai facilitat...moartea?

        -Ceva de genu’.

        Cred că ar fi trebuit să fiu supărat maxim pe Morty.Dar pe lângă faptul că nu eram supărat credeam că de fapt îmi făcuse o favoare.Mă simţeam mult mai bine în pielea asta.Adevărul este că num ă simţisem niciodată împlinit, iar noutatea mă surprinse într-un mod plăcut.

        -Simt că nu eşti supărat, de aceia vreau să îţi arăt şi ce ai pierdut, ce a rămas în spatele tău.

        Asistam la propria mea îmormantare.Eram

însurat, aveam un copil, nu aveam părinţi.Morty mi-a pus degetul pe tâmplă şi evenimentele s-au decurs cu o rapiditate fantastică, dar, curios le-am trăit ca şi cum aş fi fost acolo timp de mai multe zile.

       Mi-am dat seama că lumea era foarte rea, prietenii nu era prieteni, nimeni nu regreta că am murit.Femeai mea deja avea pe cineva...de mai mult timp, copilul nu era al meu, analizele de laborator arătau că eu eram steril, incapabil de a procrea.Aveam bani de luat de la câţiva prieteni care au nu au fost deloc supăraţi de plecarea mea.

        -Dacă ţi-o doreşti te poţi răzbuna pe mulţi dintre ei.nu uita că încă mai eşti Ucenicul meu, poţi folosi Coasa mea.Oricum toţi vor veni la mine cândva şi ce ma contează dacă îi iau mai devreme.Ţi-o pot satisface deoarece faptul că...mă cam tem de ce ai putea tu face mă determină să pot face o excepţie pentru tine, acum, sau pot face altele mai târziu.Tu decizi.

       Adevărul este că de mute ori mi-aş fi dorit să pun mâna pe un pistol şi să omor pe câţiva.Totuşi faptul că totul s-a schimbat m-a făcut să nu le doresc moartea lor, deşi ştiam că îmi va lua ceva timp să îi iert.

      -Nu se merită Morty.Poate voi trece peste.Nu ar trebui să fiu aşa de egoist.Cred că voi face faţă.Zarurile au fost deja aruncate.

      -Apropo, lumea mea este o lume a spiritelor, iar tu John, ai spirit dar şi un trup de carne.

          

 

                       Capitolul 2 :  Raiul

Culoarul pe care îl alesesem să evadez era de un alb imaculat.Pereţii erau din marmură albă la fel ca şi pardoseala. Tavanul  înalt, boltit , cu un model interesant.Nu eram eu expert în arhitecturi, doar pot spune că avea o arhitectura arhaică dar plăcută.

Era o singură direcţie.Nu tu uşi laterale, nu ferestre, nimic altceva decât un drum alb şi inert.

După circa cinci minute de mers dădui de o uşă înaltă, cu coloane groase .Pe mijocul ei trona o pancardă pe care scria : Bine aţi venit în Rai, bateţi la usă.

 Mă aşteptam ca Poarta Raiului să fie din marmură  albă şi să fie pe un nor cenuşiu şi pufos.Şi de ce nu, un portar în faţa uşii şi eventual Sfântul Petru după un birou, sau dacă-l ţin picioarele să stea în poziţie obligatorie de drepţi .

 Dar de unde.Se vede că nu era poarta principală de acces, sau poate nu era prea importantă odată ce

venea dinspre Castelul Morţii.Eu unul dacă m-aş fi ocupat cu problemele de securitate şi pază sigur aş fi fost mai atent la accesul dinspre Castelul Morţii şi mai ales dinspre Iad.Dar, poate că aveau un mod de protecţie mai sofisticat sau eficient decât lăsa să se vadă.Totuşi, la prima vedere...

Bătui în uşă.Ecoul bătăii reverbera timp de câteva minute bune, până ce uşa, care cred că avea memorie proprie, să se sinchisească a se deschide.

Nu mă aştepta nimeni dincolo de uşă, nu tu paznici, nu tu personal califivat care să îţi ureze acel călduros ‚’’Bine aţi venit’’ la care te aştepţi când intri in Rai.

Poate era vreo grevă sau o criză de personal, sau poate majoritatea lor erau în comitetul de primire la uşa principală.Se poate.

Deja aveam un minut decând ajunsesem în Rai şi DEJA eram dezamăgit.

Poate că nu eram cineva important sau mi se făcea o intrare surpriză.

Am intrat într-o anticameră uriaşă de vreo 1000 de metri pătraţi.Trepte, balustrade frumoase de marmură, pe laterale câteva uşi la fel de impunătoare toate deschise şi...nici un o fiinţă umană .

Străbătui cei 99 de paşi până la prima usă şi , în sfârşit văzui lume.Enigma fusese deja dezlegată.Nu

îmi ieşise nimeni în întâmpinare deoarece era ora mesei.

Mii de oameni, toţi îmbrăcaţi în straie albe şi toate la fel, acelaşi model şedeau la rând sau la mese unde se delectau în faţa unui singur fel de mâncare şi a unui pahar cu apă.

Din nou dezamăgire în tabăra noului venit.La ce naiba să mai ajungi în Rai dacă mănânci doar un fel de mâncare şi bei doar apă?Cine ştie, poate cel ce consuma simţea gustul care îi plăcea lui şi credea că bea vinul cel mai scump.Nu aveam de unde să ştiu încă.

Şi pentru a doua oară rămasei dezamăgit în primele trei minute.Din nou nimeni nu mă întrebă nimic, nu mă întâmpină, în ciuda faptului că arătat total diferit de toţi.Eram singura persoană îmbrăcată cu haine colorate.Cred că acest lucru era destul de vizibil.

-Aha, am înţeles.Raiul este englezesc.Englezii şi în timpul incendiului se opresc pentru pauza de ceai.Da, corect din primaaaaa!

Mă bucurai de răspunsul pe care mi-l dădui.În sfârşit înţelesem enigma Raiului.Abia aşteptam să mă întorc acasă la ai mei şi să îmi împărtăşesc această primă şi decisivă impresie asupra Raiului.Sigur voi revoluţiona omenirea cu această descoperire.Auzi dumitale RAIUL este de fapt HEAVEN-ul englezesc.

Deşi stătui la Morty ceva timp,  nu mâncasem niciodată, şi curios, nici nu realizasem aceasta.Cred că fiinţele care, ştii tu, care dau colţul nu halesc haleală de oameni.Sau poate că Moarte se hrănea cu energie când căsăpea pe careva. Poate.Dacă era aşa, sigur uitase să îmi menţioneze acest fapt, deşi timp de o zi fusesei Ucenicul Morţii. Bine. Nu am făcut munca ei deloc, dar am asistat-o  şi, exista posibilitatea ca după moartea Morţii să fiu el cel care va  căra Coasa şi îi va face făcea treaba ei.De fapt eu fusesem Pet-ul Morţii dar ...

Chiar nu mă observă nimeni.Fiecare vorbea cu cel din dreapta sau din stânga sa .Eu fiind singur la masă, nu aveam cu cine vorbi cu cel din ştânga deoarece nu exista, iar cel din dreapta încă nu venise, era absent. Dar dacă eşti în Rai, faci cum se face în Rai. Mă aşezai la bufet la rând, nu mă întrebă distribuitoarea unuicului fel de mâncare ce doresc deoarece, avea DOAR un singur del de mâncare.Ar fi fost frumos să...

-Din care doriţi domnule? Din aceasta sau din aceasta?

În mâinile ei se aflau două farfurii de unică folosinţă cu un conţinut care arăta la fel.

-Ăăă dia asta din stânga.Nu ştiu ce este dar pare mai

apetisant decât cea din dreapta.Mulţumesc.Plătesc acum sau la sfârşit? Şi cu ce să plătesc că banii mi i-am uitat în Lumea Cealaltă.Dar aş putea să spăl farfuriile după ce papă această lume albă.

Totul încremeni.Nu se mai auzi nici o muscă în zbor.Nici măcar o răsuflare sau o înghiţitură întârziată.Nimic.

Întoarsei capul.Toată mulţimea se uită la mine.Cred că, în sfârşit mă făcui remarcat.

-Sunteţi nou venit? Recepţia este în acea direcţie.Nu puteţi mânca dacă nu vă înregistraţi.Sorry!

Îmi reveni auzul.Tipul tocmai termină de înghiţit şi musculiţa îşi continuă zborul.Totul reintrase în normal.

                                  2

-Numele vă rog!

Interiorul păstra nota de alb, la fel ca şi...

-Ăăăă, John .

-Cum aţi ajuns aici?

-Ăăă, normal, pe calea normală adică ...am murit!

-Ştiu, vă întrebam cum aţi ajuns în Rai.Nu eraţi pe lista  de aşteptaţi.Eu cunosc pe toţi  care au intrat vreodată aici.

-Impresionant.Aveţi memoria unui calculator.

-Calculator, ce este ăla?

-Uită asta.Nimic important.Aberam.

-Aha, înţeleg.Şi cum aţi ajuns aici?Nu aţi intrat pe Poarta Principală, nu?

-Nu, am intrat pe un culoar care pornea din Castelul Morţii.Ai auzit de Moarte?Tipul ăla înalt care colecţioneză suflete?

Tipa se uită pe sub ochelari la mine.

-Normal că am auzit de ea! Toată lumea a auzit de ea, este destul de populară.Nu prea ne place să vorbim despre ea aici d-le John.Dacă tot sunteţi aici, nu avem cum să vă expulzăm, aşa că vă veţi conforma la fel ca restul lumii. Veţi primi o cameră, dar dacă nu o doriţi puteţi dormi oriunde, aveţi acces la cantină dacă vă este foame, aveţi diferite locuri pentru relaxare sau activităţi manuale.Pe holul principal există 999 de legi ce trebuie respectate şi altele 999 ce nu trebuie încălcate.Simplu.Respectaţi regulile şi totul va fi în regulă.

-Şi ce se întâmplă cu cei care nu le respectă?

-Nu există aşa ceva.Toţi au fost aleşi datorită unor calităţi.Nesupunere, nu există!

-Dacă nu există, atunci de ce aţi menţionat despre ea?

Din nou aceiaşi privire lungă pe sub ochelari.

-Pentru că dumneata nu eşti ca ei.Eşti diferit.Nu  ai

intrat aici datorită selecţiei  noastră.Tu funcţionezi după alte reguli.De aceia ţi-am făcut acest instructaj diferit faţă de ceilalţi rezidenţi.Lămurit?După acceptare dumneavoastră oficială care va avea loc peste şapte unităţi de timp veţi primi hainele albe.Tre’ să le meriţi Muritorule!

Nu mi-a luat mult timp să observ că spiritul de turmă este cel care conduce.Oamenii erau calmi, enervanţi de politicoşi, manieraţi, băgăreţi, la modul că nu puteai sta de unul singur la o masă , că se găseau încă trei să apară din senin, de parcă rolul lor era ca tu să nu poţi sta singur cu gândurile tale.

Pentru mine erau obositori.Mie îmi place să mai scap o înjurătură, nu jignitoare, dar cel puţin eliberatoare de stres.Deasemenea îmi plăce să spun lucrurilor pe nume, atâta timp cât cineva nu suferea prea mult de pe urma acestui fapt. În acest loc mă simţeam singur şi străin, şi asta doar după o zi.

Nu ştiu când apăruse gândul de a şterge putina de acolo, înainte sau după ce am tras concluzia că locul este sax.Pentru mine, pentru alţii cu ochelari de cal părea să fie Raiul, nu alta.

Totuşi voiam să aflu şi dedesubturile acestui sistem aproape perfect.Ştiam că tre’ să fie ceva ascuns, ceva murdar sau...cineva care să spună: La naiba!  

Am încercat de toate.Am intrat în toate încăperile,

am discutat cu oameni.Nimic.Totul părea perfect.

                                      3

Orice sistem care lucrează perfect are şi el hibele lui. Nemţii fac lucruri bune, dar nu le fac să dureze o veşnicie, deoarece afacerile lor ar falimenta.Cam aşa stăteau lucrurile şi aici.Toate erau pefecte, fiecare făcea ce scria la carte, nimeni nu observa ceva nelalocul Bine spus: Nimeni.

 Dar eu, nu eram la fel ca ceilalţi.Unde ceilalţi vedeau două persoane că stăteau pe o bancă şi vorbeau liniştiţi, eu vedeam doi tipi ce urzeau un plan.Unde alţii vedeau un tip din grup că stătea cu spatele la grup şi cu faţa la intrare ,  eu vedeam un tip pus de pază.

Nu mi-a fost greu să sesizez ’’anomalia’’ , şi nici să fac parte din ea.

M-am înfiltrat repede. Oamenii chiar că aveau ceva de spus.

...nu cred că este normal să facem chiar cum scrie la carte.Nu sunt prea multe reguli de urmat, doar să fim politicoşi unii cu ceilalţi şi să ne încadrăm în sistem, dar, eu unul simt că ceva lipseşte.Nu ştiu ce anume, dar simt.Ştiu că trebuie să fac ceva diferit faţă de ziua precedentă, ştiu că noaptea îmi fac planul, dar dimineaţa îl uit.Nu mai ştiu care este.

...Da, aşa este şi cu mine.Noaptea visez lumea diferit, dar dimineaţa uit.Când mă trezesc mă simt

mult mai sărac spiritual, mai neîmplinit.Ceva lipseşte!

-Da, ceva lipseşte!

-Da, da, da!

-Aşa este!

Pe undeva mă amuzam, dar şi lucrurile pe care le vorbeau păreau că i-ar putea elibera de existenţa fără de necazuri şi plină de miere pe care o aveau.De acceia  mă simţii obligat să iau cuvântul.

-Fraţilor am şi eu câteva cuvinte de spus!

-Desigur, fiecare este aici să îşi spună punctul lui de vedere.

-Nu ştiu eu prea bine cât vă aduceţi aminte despre existenţa voastră anterioară, dar eu...

-Existenţa anterioară? Este un mit.Nu există aşa ceva!

-Doar vorbe, zvonuri, nimic cu dovezi!

-Legea nu arată că ar fi aşa ceva!

-Heeeeeei, mă lăsaţi să îmi spun punctul de vedere?

Se auziră mai multe murmure de aprobare.Deşi nu erau mai mulţi de 15 inşi, mă uitai la toţi cântărindu-le opiniile ce se vedeau în privirile lor.

-Schimbare de plan.O voi lua băbeşte.Eu nu sunt de mult timp aici...

-Cum adică nu eşti de mult timp aici? Ce idee este asta? Tu eşti ca şi noi aici dintodeauna.

-Da, aşa este!

-Hello, eu am ajuns abia ieri aici.Nu sunt dintotdeauna.Nu ştiu cum te cheamă pe tine, nici pe tine, nici pe tipa aia bătrânică care stă cu spatele la noi.

-Nu este adevărat.Noi toţi ne cunoaţtem unul pe altul.Eu sunt Saul, el este John, Bob, Caleb, Dan. Ennot, Finn, Grin etc.

-Corect. Eu nu vă cunosc.Dar pe mine, cum mă cheamă?

-Ăăăă, Tipul cel nou.

-Da, da, Tipul ăla nou, se auzi din toate gurile.

-Hei, ’’Tipul ăla nou’’ nu este un nume, nici măcar o poreclă.Ţi-a venit pe limbă şi aşa mi-ai spus. Nu mă numesc ca voi, Bob,  Dan, Caleb. Voi aveţi câte un nume, eu am trei.De ce?

-Sunt şi alţii care au trei nume. Vis De Vară, Tipul de Colea, etc.Ai văzut că sunt?

-Ok, să mergem mai departe.Vom face abstracţie de faptul că...

-Amice, timpul tău s-a scurs.Are Bob ceva de spus. Bob, te ascultăm!

Nu cred că mi se părea.Toţi păreau extrem de limitaţi de parcă erau o turmă de oi cu minţile înguste, behăind mult dar inutil.Fiecare avea ceva de spus , dar nu se trăgea nici concluzie.Începusem să cred că lor le place să se audă vorbind,

neintenţionând însă a schimba ceva.

       Revenii în ziua următoare .

                                 4

Regăsii  sala deşi nu mai ştiam dacă era a 23 pe dreapta sau a 32 pe stânga.Aceiaşi oameni, aceleaşi probleme ridicate la zi.

-Hello, e rândul meu.Bob a vorbit şi ieri!

-Hei, The New Gay, aşteaptă-ţi rândul.

Cred că trecuse vreo două ore până să fie rândul meu.Se vorbise aceleaşi lucruri ca în ziua trecută, fiecare spusese cam aceleaşi  cuvinte.

-Ieri am vorbit ce trebuie , azi vrea să vedem care sunt posibilităţile şi probabilităţile să facem ceea ce urmăreşte programa.Prea multă vrăjeală...

-Limbajul domnule, limbajul...

...sau mi se pare mie că...voi doar vorbiţi.

-Este rândul lui Bob domnule!

-Am stat 3 ore la rând şi am vorbit zece secunde.Voi faceţi intenţionat?

-Rândul lui Bob domnule!Vă rog!

Am părăsit îmbufnat locut.Eram super nervos.M-am retras la baie să pot înjura în linişte!

După ce înjurai vreo două minute pe budă, se auzi un glas din hazna:

-Trebuie să apreciez că aveţi un limbaj destul de colorat, iar expresiile sunt scurte, la obiect.Cât de eficiente sunt, habar n-am.Dar continuaţi, îmi face plăcere!

După vreo cinci minute mă declarai mulţumit sufleteşte.Deşi nu îl văzui pe tipul cu care vorbeam totuşi discuţia m-a mai dezmorţit.

Zicea că lucra în permanenţă dedesupt.Dormea acolo într-o cămăruţă şi nu ieşea la suprafaţă niciodată.

-Băi , este nasol la voi.De o viaţă întreagă din budele astea nu am auzit decât cântece religioase.Cred că le şterge mintea la ăştia.Eşti de mult acolo?

-De două zile , dar parcă aş fi stat la colţu’ străzii aşteptând să apară autobuzul.

-Te înţeleg.

-Se poate ieşi de aici?

-Nu cred.

-Tu , cum ai ajuns acolo?

-Nu prea mă încadram în tipar şi m-au dat aici să continui meseria mea dintodeauna.

-Totuşi, mi s-a spus că toţi sunt aleşi pe sprânceană pentru Academia Heaven.

-O fi.Cred că am ajun aici datorită unui fapt.S-a rupt haznaua unde munceam şi am fost pe fază şi

am scos o mulţime de copii care se înecau acolo.Io sunt foarte înalt şi picioarele ajungeau până jos.

-Cum de îţi aduci aminte?Aştia de aici nu ştiu că sunt în Rai, că au trăit altă viaţă înainte.

-Ăăă, dar cine a spus că io sunt în Rai?Nu l-am ajutat şi pe sefu’ meu, l-am lăsau să se înece în căcat, că era mai mic de statură.Copchii lui m-au înfundat vreo zece ani, deşi pe trei dintre ei i-am scos.Asta-i viaţa.

-Dar, de ce loc aparţii?

-Păi, dacă nu este Rai, este Iad frate.Adevăru’ este că nici tu nu aparţii Raiului, crede-mă.Ăia au memoria ştearsă, cred că retrăiesc aceiaşi zi.Când lucrezi şi locuieşti jos, auzi multe, crede-mă.Şttt, vine cineva de la tine.Mai vorbim.

Nici bine nu ieşisem de la W.C, că mă întâmpină tipa de la recepţie.

-Avem de discutat!

Abia ajunsesem în Rai că şi aveam probleme.

Mă introduse într-o încăpere care pornea din biroul ei .Uşa era bine ascunsă, nu cred că cineva ar fi bănuit că mai era ceva dincolo de acea perdea .De parcă rezidenţii erau capabili să se  gândească şi la altceva.

Intrai într-o încăpere stilată şi de vreo zece ori mai mare decât biroul ei.În plan îndepărtat  se vedea un perete de ferestre şi un birou luxos.O reţea de tuburi

se vedeau peste tot, ce aveau pornirea chiar de lângă birou.

Se vedea un tip cu spatele la intrare ce se uita pe fereastră.

Fără a se uita la mine îl auzii.

-Superb! Înaintează domnule...Călător.Superb!

Mă oprii lângă el.Încercam să îmi dau seama la ce se uita.

Se vedea o mare de nisip.Cred că noi erau undeva foarte sus.Pe dreapta se vedea un perete de stâncă roşiatică parca era din Marele Canion, în stânga se vedea la vreo o sută de km un oraş, şi central în faţă se vedea un vârf de munte care urca în nouri.

-Ce crezi că este afară acolo?

-Dumeata nu ştii?

-Nu. Mereu mă întreb ce ar fi.

-Hm, asta ar presupune că...nu sunteţi mulţumit cu ce aveţi?

-Hm, asta ar presupune că nici dumneata nu eşti domnule.Crezi că nu ştiu cine eşti? Vrei să ne faci probleme?De ce ai venit aici? Cred că aveai şi altă posibilitate, in Iad, de exemplu, sau Purgatoriu.De ce aici? Eşti un spirit foarte revoltat, locul dumitale nu este aici, sau poate fi dacă eşti cooperant.

-Mda, am auzit afirmând că ştiţi cine sunt! Cine credeţi că sunt io?

-Un instigator, cine să fii.Ai intrat ilegal în liniştita

noastră locaţie, niciodată nu ţi-am fi acceptat intrarea legală aici, nu îndeplineşti condiţiile..

...şi care ar fi condiţiile?

-Nu contează care sunt, nu le îndeplineşti.Vezi ţeava asta? Cu ajutorul ei am vorbit azi cu tine la WC.Trebuia să ştiu ce ai în cap.De când ai intrat am fost cu urechile pe tine.Şi cu ochii, normal.

-Mda!

-Nu te pot da afară, locul este bine protejat cu vrăji, este imposibil de ieşit.Crede-mă că vei deveni cel mai umil mieluşel pe care l-a avut vreodată domnul.

-Pentru sacrificat mieluşelul, nu?

-Erai potrivit pentru Iad.

Am ieşit.Ştiam că trebuia să mă feresc.Ameninţările fuseseră foarte pe faţă, deloc voalate.Credeam că ştiu cam ce ar fi putut face.Controlul prin apa sau hrană.Asta ar fi cel mai uşor.

Aşa că mă prefăcui că mânânc şi că beau.Ştiam că cineva era cu ohii pe mine.

-La naiba, nu m-ar mira ca oamenii ăştia să fie controlaţi prin cine ştie ce terapie sau hipnoză.Sistemul de tuburi părea antic, nu auziseră de calculator, iar oamenii, toţi vorbeau limbi străvechi.Faptul că îi puteam înţelege mă făcu să nu realizez că nu erau deloc oameni din epoca modernă.

Avusesem dreptate.În timpul nopţii când toţi dormeau ca lemnul,  intraseră trei inşi.Aceştia erau îmbrăcaţi diferit, nu în culoarea albă ca toţi rezidenţii.Îi auzii.

-Este ultimul de pe rândul al treilea.Nu are haine albe, îl puteţi vedea lesne.

Doi inşi se îndreptaseră către patul meu, dar în el dormea altcineva, îmbrăcat în hainele mele.Avusesem io grijă de asta.

Cei doi îl luaseră victima.Mă hotărâi să îi urmăresc atât cât îmi permitea decorul.

Special alesesem să dorm într-o cameră foarte mare care avea perdele albe netranspartente pe ambele laturi ale dormitorului.

Nu ştiam ce puteam avea de câştigat dacă aflam ceva nou şi cum aş fi putut gestiona informaţia, dar din lipsă de ceva mai bun, mă lansai în aventură.Nu mă speriasem de Sabia Celui Alb şi mă speria perechea de ochelari ai unui tocilar?

Totul a decurs fără probleme.Tipii  mergeau târându-l pe cel adormit.La modul cum îl duceau  presupusem că nu aveau să îl ducă prea departe.

După vreo câteva sute de paşi, tipii se opriseră în faţa Recepţiei, unde după ce se schimbaseră, cel de

la picioare a trecut la cap, întrară fără nici o reţinere înăuntru.

Ştiam unde vor merge, aşa că aşteptai câteva minute  deoarece sigur nu aveam cum să trec neobservat dacă mai era careva în interior.

De unde eram îi văzui cum intră în camera ascunsă.

Ajunsesem în faţă, dădui uşa la o parte şi intrai.

                                   5

Rămasei uimit.Nu era nici urmă de camera pe care o ştiam.Intrasem într-un hol, care avea mai multe intrări.De fapt, nu era cu nimic diferit faţă de holul central, sau holul pe care mergeam la somn, sau cel care mergea la toalete, sau cel de la alte activităţi.

Totuşi, dacă ar fi logic, cred că unde fusesem eu în birou la Office, lift ceva care ochelarist trebuia să fie un un turn sau un lift, scări, care urcau.Dar poate nu!

Interesant era faptul că...nu existau uşi.Accesul se făcea prin intrări largi de vro patru metri dar nu existau uşi.Asta însemna mai puţin zgomot, mai multă discreţie.Dar, puteai fi văzut în măsura în care puteai vedea.

Aveam timp să arunc o privire fugară.Nu erau decât  vreo 24 camere pe dreapta şi vreo 24 pe stânga.

De multe ori am încercat să îmi amintesc ce s-a întâmplat în acea seară , dar nu prea pot.Văd doar fash-uri mai scurte de o secundă.Rezultatul final? Pur şi simplu au tras apa după mine şi m-am treziut în deşert.Cred că devenisem incomod şi...mă dădură afară din Rai.Ai naibii birocraţi!

                 Capitolul trei: Iadul

          Nisip cât vedeam cu ochii.Parcă mă aşteptam la altceve de la Iad, să fie  ceva cu flăcări, oameni chinuiti, etc.Nu ca asta mi-ar place, dar, cam asa arata Iadul, în mintea alimentata de poveşti şi cărti , a omului.Poate , de fapt, Iadul este asa cum si-l face fiecare.Voi vedea ce este.Nu prea am avut de ales după ce m-au dat afara din Rai, care credeam ca este renumitul Heaven, doar după câteva  zile, cele în care dacă de greşesti nerespectand cele 999 de legi  te dau afară!
             Vedeam din când în când câte un copac uscat, câte un ciuline lipsit de seva şi nici nu

apucasera bine tălpile să mă ardă că...deodată în faţa mea vad un oraş care apăruse  brusc ca un miraj.Poate chiar asta o fi!
            Mă dau un pas înapoi, orasul dispare.Revin, orasul apare!
            -Hm, de ce să îmi omor timpul gândind?Drept înainte falnici pionieri!Sau ...vajnici pioneieri! Oare exista cuvantul ``vajnic``? Nu îmi mergea internetul acolo să verific, dar ce mai conta!
            În scurt timp apărură şi primele fiinte care erau...destul de umane.Văzusem câteva filme cu Iadul si  credeam ca sunt fiinte acolo si din alte dimensiuni!Poate ca or fi, nu judecam totul doar după primii indivizi.
         Orasul era cel mai cool pe care îl văzusem vreodată.O multime de clădiri superînalte, reclame colorate de te dureau ochii.Înca un punct pentru Iad.Din nou contra aşteptarilor,  în sensul bun.
           Oameni fistichiu îmbracaţi, dar si unii care aratau din anii 1800.Am observat că...dar mai bine mă abţin.Nu este frumos să priveşti oamenii ca la circ, oricât de bizari ţi s-ar părea.Jigneşte!
          Vedeam si câteva creaturi mai...micute, aproape umanoide, dar oricât de ciudate erau, aveau picioare si brate doar ca era ceva cu capetele lor.La unii chiar şi cu pieile, la alţii si cu ceva extremitati care pareau să iasa din...

          După o ´juma de ora îl văzusem.Mă urmărea.Nu aveam de ce să fiu urmarit de cineva de aici, nu cunosteam pe nimeni. Înca nu luasem bani cu imprumut de la cămatari, nici nu inşelasem vigilenţa vreunui soţ.Si totusi, tipul continua să mă urmărească.
          Apoi disparu.Nu îmi băteam capul cu el, aveam o mulţime de informaţii noi de procesat.Mă uitam la fel de fel de chioşcuri care îşi etalau marfurile mai mult sau mai puţin frumos mirositoare.Îmi lăsa gura apa la unele miasme.Nu mâncasem de vreo 14 zile, şi nici nu ceruse stomacul Se pare, totusi, ca foamea vine mâncând.
 

                                       2

     -Boss, am o veste buna pentru ´naltimea Ta!
       -Să aud si, nu te mai linguşi atat.Nu sunt ´nalţimea nimanui!
       Boss era un tip cam hipiot, cu parul lung  care îi ajungea pînă la umeri.Era imbracat foarte simplu, într-o cămasa de noapte.Se vede ca individul îl luase pe nepregatite şi nu îi dădu timp să se schimbe de halatul de dormit.Doi tipi care aveau fetele ascunse de niste căşti romane îl tineau pe un tip la vreo 30 de ani , brunet, cel care venise

cu veştile.Brunetul avea un zâmbet trist când nu se uita careva atent la el.O duzina de pumni se abatu asupra cocoaşei  din partea Romanilor, să le spunem asa.Doar un mic scâncet se auzi.
       -Si ce spui că ai?
       -Uită-te si tu ce am.Am văzut un tip care avea asta pe gât.O urmă proaspătă de...spini!
       Brunetul se uita foarte atent la cel pe care-l numise Boss.Acesta avea privirea pierduta undeva . departe.Tresari , apoi spuse: Îl vreau, să văd de ce este vorba.Dacă este ce vreau, care să îţi fie plata Dude?
      -30 de bistari Boss!
      La un gest aproape insesizabil cocoaşa pârâciosului reveni in atentia pumnilor Romanilor.Dar, de aceasta data nu se mai auzi nici un suspin, ochii ´´bumbacitului´´ cautau privirea pierdută a hipiotului.

                               3

  -Bună ziua om bun! Încotro te port paşii?Pot fi o călăuza bună pentru câteva parale fără valoare.De fapt, cred că aş putea fi şi fără bani.
       Îl recunoscu.Era tipul care îl urmărise.

     

 Apoi cu o voce joasa spuse:
       -Dacă nu ştiţi, cineva este interesat de dumneata aici.În curând are să vina, mai devreme sau mai tarziu vei ajunge acolo.Cred că ştii unde te afli, sau esti un Nou Venit?
        -Mersi de informatie, sunt nou, cred ca Nou Venit inseamna acelaşi lucru.Şi evident ştiu ca sunt in Iad!
        -Ooooo, un tip care şi-a învăţat bine lectia.De obicei, 99% afla după ani de zile unde sunt, iar marea lor majoritate refuză să creadă.Iadul seamana al dracu´ de bine cu ce este pe acasa. Cei mai multi sunt japonezii, care încă se cred in Tokio.Al naibii designer-ul asta, nu putea da o faţă a altui oras mai cunoscut, al Israelului, Damascului, Babilonului, sau al Romei, de ce nu?
        Eu îl ascultam pe individ.Nu aveam încă o părere făcută asupra a ce vroia dar...aveam tot timpul de a afla. O.K. şi acum?
        -Acum, poţi veni cu mine, te invit la masa.Aici, nimeni nu refuza o masă gratuita.Totul costă!
       John Acceptă.

        După faţada de clădiri majestuase, dacă ştiai pe ce alei ascunse să intri, dădeai şi de partea nu la fel de plăcută.Mahala într-un cuvânt. Un amestec   de bordee din chirpici sau doar niste chestii din carton,

de care te mirai cum de stau neluate de vânt.
         Am oprint în faţa unui cocine, care nu avea mai mult de doi pe doi, am deschis uşa principală care, ciudat, era închisă cu un sistem de inchidere nemaivăzut de mine. Singura cameră întunecată avea o masă pe colt, un pat cu paie si...câteva vase peste masă.O rogojină ţinea loc de pătură.
        Gazda, care nu se prezentase, lua cele câteva vase de pe masa, le puse lângă pat, apoi urcă cu picioarele pe ea.
         -Urcă şi tu. Este loc pentru amândoi.
          Am urcat.Tipul făcu ceva ce doar el văzu, apoi un cod de bocănituri în masă, iar aceasta începu a cobori uşor în podeaua de pământ, la vreo doi metri dedesupt. Am coborât după gazda, si am avut timp să văd cum masa urcă acţionata de un piston.
          Eram într-o galerie destul de generoasă, puteam merge fără să ne aplecam. După un minut, am ajuns la o răscruce unde erau mai multe coluare, care duceau în direcţii diferite, unele în sus altele oblice.Am ales unul din ele, am înaintat un minut, apoi altă răscruce, alt coluar şi...am intrat intr-o cameră ce părea a face parte dintr-o casă.
         - Home sweet home! Intraţi, vă rog!
         Îmi deschise uşa din faţa mea.Aceasta dădea într-o cameră mare, ce părea a face parte  dintr-un

palat.Înalta de peste 8 metri, spatioasa, avea lejer 100 m pătraţi.O masă de 12 persoane trona pe mijloc.Era mobilată într-un stil arhain, dar plăcut.
       -Asează-te, te rog.Bine ai venit în umila mea locuinţă.Lasă-mă să îmi îndeplinesc atribuţiile de gazdă şi  te spăl pe picioare.
          Mai cu forţa, îl aseză pe un scaun cu spătar înalt, trase lighianul gol, turnă din carafa înaltă apa, apoi mă spală.Nu se impotrivii, învăţase din Rai şi din Castelul  Morţii că locuitorii aceştia aveau tabieturi ciudate pentru noi.
         După procesul spălării, se spălă şi el pe mâini, îi puse înainte o bucată de pâine, după ce o rupse în două şi îşi lua şi el partea cea mai mica, adăugă o  bucată de brânza, câteva măsline şi curmale.
         -Îţi multumesc pentru masă.Luai formal câte o îmbucătură.Ştiam că doar duşmanii nu mănâncă la aceiaşi masă la unele popoare.Nu puteam să îl las să creadă aşa ceva.Eu nu mâncam. John nu mâncase niciodata după...moartea  lui.
         -Iţi multumesc că ai muşcat din bucatele casei mele.Hai să îţi arăt camera ta.Odihneste-te, apoi, maine avem treaba.Totuşi, mă voi purta ca o gazdă bună şi îţi voi răspunde la întrebările tale pe care le ai, dar dacă ceva va fi  în conflict  cu ale mele,  voi evita un răspuns complet, sau , dupa caz, te voi minti.Astea sunt regulile aici.Accepţi?
 

        -Desigur.Ce anume vrei de la mine.Nu cred ca doar ţi-ai oferit servicile.Am văzut că mă urmăreai.
           -Eu am o calitate, cel putin, care mă caracterizează doar pe mine.Fiecare fiinţă are ceva unic faţă de ceilalţi, la fel cum şi tu ai.Cine are mai multe calitati unice, este mai puternic decât alţii.Cum foloseşte el puterea, este doar alegerea lui.Calitatea de care îţi spun eu este...miros obiectele magice.Le simt. Am mai auzit că au fost fiinţe ca mine, aşa că, pentru ca să fiu unic, mai am o calitate, aceea că nu simt durerea.Trebuie să fiu lovit foarte tare, pentru a simti.Câteodată cineva reuşeşte să mă facă să simt, atunci, până la miezul nopţii, corpul meu poate simti atingerea tandra a femeilor usoare, gustul acrisor al vinului, mirosul unei fripturi in sânge.Mereu, eu caut aceste dureri, lupt în arene si cuşti, mă arunc de pe clădiri, atac urşi , după ce li s-au taiat ghearele şi au botniţe, chestii din astea, întelegi tu.Un tip numit   caută oameni ca tine
         -Adică?
         -Tu ai un obiect magic la tine,  unul foarte puternic.L-am simţit înainte de a te vedea, de a intra în câmpul meu vizual.Am căutat tot oraşul timp de o zi, apoi am verificat toate fiinţele.
         -Cam rapid te-ai miscat.Eu sunt în Iad doar de câteva ore.

         -Tu ai venit prin desert.Timpul este distorsionat în afara orasului. Câteva minute acolo, înseamna zile aici.Poate, mai mult.Aşa că mi-am dat seama că tre’ să fii în deşert,  cel care vine dinspre Rai.Fiinţe care vin din Rai aici, sunt putine Man.Deci, eşti cineva special.
         -Putine?Acolo spuneau că...
         -Amice, acolo spuneau ce erau învaţaţi să spuna.Cei care spuneau  nici ei nu ştiu.Sunt niste roboţei care au mai puţin în comun cu fiinţele umane şi mai mult cu ovinele.Doar ovinele fac ce li se spun până greşesc.Oamenii, nu!Ăla este Raiul Animalor, nu al Fiinţelor.De aceia există fel de fel de fracţiuni care vor să submineze sistemul.
         -Ştii destule despre Rai.Ai fost si tu pe acolo?
         - Oricine de aici ştie aceste chestiuni.
         -Aha!Si, tu ce faci cu o asemenea calitate?
         Gazda se uită lung la mine, apoi pentru o secundă se uiat la gâtul meu, şi spuse:
         -Fac ce este bun pentru mine!
         -Asta inseamna că, poate acum faci ceva rău pentru mine!
         -Ar putea însemna şi asta, dar, poate că tu esti investiţia, descoperirea mea.Ceva de genul.Oricum, ce ai tu, nu se poate lua.
           -Adica?
       

    -Prietene, tu porti Crucea cu Spini, care este o amuleta foarte puternică ce, nu poate fi luată, ci doar dăruită.
           -Poate aş putea să o dăruiesc!
           -Vezi să nu!A fost dăruita deja.Poate, secolul viitor.
           -Cineva ar putea să mă ţină ostatec afară în desert şi...timpul va trece aici, vreo un an, poate doi!
            Gazda rămase cu gura căscată.Se vedea că fusese luat prin surprindere.
            -Nu îmi mai da idei Man!Nu sunt recunoscut pentru faptele mele altruiste.Crede-ma!Hai să îţi arăt camera ta!
            Mi-am dat seama că conversaţia a luat sfarşit.Începeam să îmi fac o părere despre acest loc.Nu era diferit de lumea noastra cu nimic.Aici, măcar omul este sincer şi îţi spune pe fata că te va vinde , trăgând pentru partea lui, indiferent de poziţia ta.Eşti doar o gâscă bună de jumulit.
           Mi-a arătat dormitorul.Arata în regulă, nu aşa ciudat ca în Palatul Morţii.
           -Să ai o odihna plăcută.Dacă vrei să laşi ceva, nu pot să te trimit  în curtea din spate, aşa că  am improvizat aici un loc pentru chestiile jenante.Acolo este.Acum io mă retrag să îmi fac siesta.Dacă nu vrei să dormi, te poti plimba prin casă, prin orice încăpere , doar afara nu poti

iesi.Doar eu te pot scoate, tu poti da doar în alte locuinte, sau in lava, Locuinţa este ...sub pământ.
         Îi văzui dormitorul lui.Patul era nedesfăcut, iar pe tot peretele din spatele patului,  trona un afis cu un copac de care era spânzurat un tip cu spatele la mine şi…care încă se mişca în bătaia vântului.

                                                                                                                         4

           -Boss , uita-te aici.Ăsta este obiectul pe care îl are.
           -Nu mai îmi spune Boss!
           -Atunci, poate îmi spui numele tău?
     Boss îi arunca o privire lungă dar blandă şi puse:
      -Cu ce te-ar ajuta să ştii numele meu?
             -Poate aş vinde informaţia cuiva care plăteşte bine.  
             -Prostii! Nu interesează pe nimeni adevaratul meu nume!
             -Poate ai fi surprins să afli cât te înşeli.Un zâmbet maliţios  apăru  pe fata interlocutorului.
     Seria de pumni continuă din partea Romanilor.Trădătorul nu se complică să scoată nici măcar un sunet!
      Boss privi atent  obiectul pe care interlocutorul îl arătase.Se vedea că îl interesează.
     

  -Este original?
        -Eu nu vând fake-uri!
        -Ha,ha,ha!Nici tu nu te crezi! Mincinosule!
        -Multumesc! Este original, dar, cred că ştii că nu poţi să îl foloseşti vreodată.Dar io ştiu cum să îl folosesc.
         -Ştii vreo metoda de extragere, sau, îl tii intr-un loc unde timpul trece...mai repede, să spunem?
         -Hmmm!
         -Acum despre pret! Cât vrei pe el?
         -Ştii care este preţul meu. Niciodată negociabil.
         -Ştiu, dar, vreau să o aud de la tine!
         -Bine, o vei auzi.30 de arginţi!
         -Accept.Acum adu-mi-l! Ştiu că nu eşti aşa de neatent să nu îl protejezi.
         -Cu alţii nu sunt.Cu tine nu îmi fac probleme.Este neprotejat, doar adormit, până îl trezesc io, se înţelege.
         -OK!
      După un scurt timp John intrase în încăperea unde se afla Boss. Nu stiam de ce şi cum a ajuns acolo. După Romani, îl văzui şi pe cel ce fusese gazda mea noaptea trecută.

        Boss mă cântări din priviri .
        -Bună ziua om bun.Ia un loc.Am înţeles că nu prea eşti de pe aici.Esti, Nou Venit sau poate un

Călator?
         -Bună ziua! Nu prea sunt de pe aici, nu ştiu ce înseamna pentru tine ´´Călator`´.Pentru mine înseamnă cineva care călătoreşte.Nu intenţionez să stau prea mult pe aici, se înţelege.
        -Interesant, şi cum vei ieşi din Iad?
        -Voi vedea.
        -Amice, se vede că eşti nou pe aici.Nimeni nu vrea să plece de aici.De fapt, este o glumă proastă că Iadul este cel rău, şi Raiul cel bun.Crede-mă, cine a fost în ambele, preferă 99,99% Iadul.
        -De ce, îţi ofera mai multe posibilitati de a face ce vrei ?
        -Clar.Dar, cine ar vrea să facă ce vor alţii, să stea cuminte, să nu înjure, să nu facă  copii, să nu fure, să nu se masturbeze, să nu bea , să nu îţi elimini adversarii politici, de afaceri, să nu pedepseşti pe cine trebuie...şi lista este destul de mare.Pot continua o zi.Nimeni, nu vrea aceste condiţii.Doar cei cu retard, care nu pot gândi pentru ei, ci o fac altii, arătând ce ar fi bine de facut.Bull shit amice.
         -Pentru cineva aşa de sfânt ca tine, înjuri cam des spionule, spuse  gazdă mea.
         -Amice, nu sunt spion , ştii că am decenţa mereu de a spune adevarul.
         -Ha,ha,ha!Hai, dă pe faţă că ai fost în 

Rai...Issuse!
       Cel numit Issus, se uita o clipa lung la cel care-l numi aşa. apoi, se făcu că nu observă agitatia celor doi Romani.Continuă:
         -Prietene, nu poţi face nimic cu aceasta.Crede-mă.Doar, îmi poţi face un bine!
         -Vedem noi amice cât bine îţi fac.Acum, voi pleca.Ceva lovituri Romanilor?
         -Da, da. Dacă asta îţi doreşti! Ha!Ha!Ha!
         Totuşi, nu primi nici o lovitura.Se vedea ca Romanii încă erau nedumeriţi.
        -Heei!  strigă  gazda mea , loviturile!!!
      Aceştia, parcă trezindu-se din somn, făcură ce trebuia să facă!
        -Multumesc baieti! Sunteti patetici.Niciodata nu am simtit mare brânză!

   Apoi părăsi camera.
      Cel numit Issus, se întoarse către mine.
        -Amice Calator, să îţi spun aşa, cred că ai înţeles cum sta traba pe aici.Mai avem încă 5 minute de vorbit, aşa că  lasă-ma să te lămuresc.

        Aici nimeni nu îşi spune pe nume. Eşti în Iad.Faptul că cineva îţi ştie numele înseamnă slăbiciune.Să spunem că tu furi ceva  şi acum, cu noile metode pe care le au oamenii, îţi vede careva  faţa şi vei fi identificat.Dacă ai o mască pe faţă, altul va fi tras la raspundere.De aceea locuitorii

Iadului nu vor să îşi dezvăluie numele.Şi în Biblie scrie despre Diavoli, că dacă le ştii numele ştii cum să îi invingi, deoarece cineva a mai făcut-o.Tu crezi că Eu nu ştiu că Tradatorul se va duce să fructifice avantajul acesta?Astept de mult acest lucru, dar el nu stiu de ce, a tot amânat.Abia astazi s-a decis.Cred că ştii cine este, nu?
        -Sincer, aş putea trage o concluzie după putinele fapte pe care le cunosc.
        -Tu poti trage concluzia corecta Calatotule.Ştii de ce?Pentru ca tu deţii niste calitati pe care  evident, puţini le au.Dar, tu ai cel putin două.Şi vei mai avea.Asta te va face a fi un Călator printre lumi, cum nu este decât unul la 100 de ani.Se asteapta lucruri mari de la tine Călătorule.Aici, vei fi cunoscut posteritaţii drept Calatorul, nume care va fi scris in Cartile Iadului.Şi...nu este rău deloc.Poţi ridica pretenţii. Acum, avem companie!
         Uşa se deschise. Doi diavoli mari intrasera.Eram mai mult curios decât speriat.Diavolii aveau  busturile foarte masive, ireale comparative cu ale oamenilor, dar picioarele le erau foarte foarte subtiri.Aveau cam 2,5 metri înalţime.
         -Avem un nume rostit aici şi o reclamaţie că cineva ar fi ilegal.Să mergem.

                               

                
                                     5

        Aproape că dispărusem căt de rapid mergeam. Abia veniră indivizii şi deja eram în faţa unei clădiri impunatoare, pe care scria mare  ´´Sediu´´.Nişte statui cu diavoli supradimensionaţi din piatră tronau de o parte şi de alta a intrării.În rest arăta ca o cladire guvernamentală, şi semăna  cu o Judecatorie.
         După plimbarea prin mai multe camere şi anticamere, după a zecea intrare, eu şi cel numit Issus, ajunsem în faţa unui birou. Diavolii care ne conduse se opriră la uşă, lăsându-ne în faţa unui birou  după care era un individ ce statea cu spatele la noi.Acesta ca marea majoritate a locuitorilor Iadului era Umanoid , era  îmbracat într-un costum elegant.Între timp Issus mă intreb:
         -Cine crezi ca sunt io? Sau, celalati tip?
       Nu apucasem să răspund căci individul care se uita pe fereastra se intoarse cu faţa la noi.Am rămas surprin deoarece tipul –la fel ca şi Morty- nu avea faţa.
        -Buna ziua domnilor.Am o faţă zâmbitoare? Aceasta este faţa mea pentru personaje importante.
        -Buna ziua  d-le...?
         -Poti sa îmi spui simplu: Seful Iadului,  Lucifer, Nichiduţă, Diavolul, sau cum doreşti.Îţi dai

seama ca, la mine nu se aplica regula  cu  numele.
         -Si atunci, de ce porţi o mască? De ce nu ai faţă, de ce te ascunzi, îl imtreb eu cu un glas timid?
         -Cummmmmmmmmmmmm!

          Un glas ca de tunet umplu încaperea.Cel putin 12 ferestre se sparseră, şi cei doi diavoli care aşteptau la intrare se făcuseră mici de 10 cm şi fugisera.

            -Cum îndrăzneşti să întrebi aşa ceva? Insinuezi că îmi este frică să îmi arăt faţa? Ştii cine sunt Eu? Sunt născut aici, sunt Unicul, nimeni nu mă poate ucide. Nu simt durerea, doar plăcerea de a pedepsi. Doar cineva care are aceasta putere ar putea avea şansa de a mă detrona şi...aici fiecare are  doar o singura putere, pe care nimeni nu o mai are.Da, îţi voi arată faţa mea biet muritor de rând ce eşti.Să vad ce poti face cu asta!
       Faţa îi aparu. Înălţimea  I se schimbă  arătând  cam mic de statura, o frunte bombata, o tinută trufaşă.Îmi părea faţa tare cunoscuta, sigur o văzusem pe undeva.
       -Asta sunt eu vierme.Mă cunoşti?
        Nu îi răspunsesem la întrebare.Cred că asta îl enerva şi mai tare.
       -Şi dacă cineva are calitatea, ipotetic să  zicem, de a nu simti durerea, ar fi un bun conducator al Iadului, nu? Asta înseamnă să nu poti simţi,

atingerea unei femei, gustul acrişor al vinului, sau gustily unei fripturi în sânge.Chestia asta ar fi cam... enervantă, şi desigur, o calitate bună de a fi conducatorul Iadului.Mie nu mi-a place .Chiar dacă aş avea această calitate.Când nu simti durere  poate fi fain, nu poti fi rănit în lupte, nu îţi curge sângele şi...supusii nu vor da înapoi demoralizaţi şi...
         Mă aşteptam să mai urle şi să mai spargă vreo trei ferestre, dar nu se auzi nimic.În schimb, mă trata cu o privire lunga si profundă, şi faţa  i se schimba din nou, o mustaţă micuţă model ‘’muscă´´ îi apăru.Îşi duse mainile la spate şi veni către mine.Avea vreo 50 de ani, poate mai mult şi, cum îşi tinea mana, văzui că si-o mişca destul de stângaci.
       -Hm, interersant! Tu esti Călătorul care abia a venit în Iad şi a ajuns la mine în birou DOAR în 24 de ore.Şi este un oraş mare .Spui că tu...ştii pe cineva care nu sinte durere? Sau , stai aşa, aici nu are cum să fie o asemenea fiinţă, dar...dacă ar veni din alta parte, din Rai de exemplu, ar putea exista.Asta nu înseamnă, însă că şi va fi în locul meu.Deci, cam tu ai putea fi! Dar, să mai ocup întâi de spion.Ce faci Issuse? Nu îţi merge trebuşoara bine acolo sus? Nu prea ai...copii, să înţeleg , şi asta, ar putea enerva chiar si pe unul ca

tine.Răspunsul meu este NU, un nu categoric şi...dispari de aici.Am treburi mai importante decat tine.Pa!
        Facu un gest cu degetele mare şi arătător, se auzi un pocnet şi...Issus dispăru.
       -Ăăă, ce s-a întamplat cu el? A murit?
       -Chiar dacă a murit, mâine va fi din nou în această dimensiune.Crezi că scapi aşa usor din Iad? Nimeni nu scapă, doar Eu sunt cel care poate elibere pe careva! Doar eu!

Acum, mă ocup şi de tine!
       Ca la un semn, doua tribune apărură.Pe ele stateau cel putin 1000 de diavoli.Femei roşii ca şi ei, cu fesele tari si cu ţâţe mari si sexi, le aruncau hanburgări, pachete de ţigări şi cutii de bere .Deşi nu se auzea nici un sunet se vedea că tipii erau atenţi la ce se petrecea în camera.Era ...ca la un meci american de baseball, doar că spectatorii erau 99% rosii, aveau coarne si erau destul de frumosi la fete, ca niste manechini.
       -Hei, ce se intampla, cine a lasat vizibilitatra?
       -Tu Sefu, cine altul, răspunse unul din Diavolii Bodyguarzi care reveniseră la înălţimea iniţială .
        -Cummmm? Un nou pocnet din degete si  Diavolul dispăru.Dar,  să lăsam spectatorii să urmarească meciul dintre mine şi adversarul meu politic.
 

       -Bine Hitler, cum spui tu, sau poate , Napoleon.Văd ca ţi-a plăcut să ai nume sonore, la cât căcat ai făcut în lume!
        Diavolul rămase cu gura căscată şi ...în curgea o bală din gură.

                                          6

   După o 'juma de oră, ostilităţile au fost incheiate, Diavolul admiţând că este mai inteligent dacă m-ar conduce personal în afara Iadului, pentru a fi sigur că nu ader la Statutul lui.A demonstrat că raţiunea unui om de afaceri  este mai bună decât eliminarea unui adversar.Dar, asta este o altă poveste!.