Şcoala de Magie

                              Şcoala de Magie

 1 .Examenul lui John

 2. Pelerina morţii

 3. Şarpele dragon.

 4.Clona geniului

 5.Sirena antropofagă

 6.Facultatea de Magie

 7.Castelul bântuit

 8.După Big Foot

 9.Stoneheage

10.Loch Ness

11.Zânele

12Teritoriul uriaşilor

13.Vârcolacii

14.sirenele

15.examenul final...lucrarea

 

                Capitolul unu.Examenul

John se mişca destul de bine.În mintea lui totul era organizat aşa cum ar fi trebuit să fie.Nu putea spune că nu avea emoţii, cât de profesionist ai fi fost, emoţii tot există, deoarece nu îţi este indiferent dacă pierzi sau dacă nu treci peste acel moment.Niciodată nu îţi este indiferent dacă câştigi sau pierzi, dacă ţi-ar fi, nu ai mai concura, pentru că totul ţi-ar fi egal.

Păşi uşor.Ochii lui analizară ţinata, care nu se vedea, era undeva în interiorul clădirii din faţa sa.

Sări un gard care ar fi pus multora probleme dar nu şi lui.Nu se auzi decât un zgomot de 20 de decibeli, nu mai mult.Ştia că cineva era cu urechea la pândă.

Nu se credea vreun nativ american, unul din acei indieni cu pielea roşie  care erau experţi la strecuratul prin întuneric fără nici un zgomot.Sau cel puţin aşa scria Karl May în cărţile copilăriei lui John.

John nu credea decât în ceea ce era palpabil, deci şi în momentul de faţă.

Pierdu zece minute la uşa din faţă.Îşi pusese o pătură închisă la culoare peste cap, dacă cineva din stradă s-ar fi uitat ar fi putut fi confundat cu umbrele din împrejur.

Ce fain era de tipii din filme.Nu văzuse nici măcar pe unul care să introducă o pontoarcă în vreo uşă şi să nu o deschidă din primele zece secunde.Dar cu filmele, ştii cum este, nu se poate pierde timp, ar fi culmea să-l arate pe tip cum stă douăzeci şi trei de minute la o uşă.

Şi apoi tipii din filme sunt cei mai buni dintre cei mai buni, societatea promovează doar vârfurile, deci, chiar dacă nu ar fi ştiut cum să deschidă o uşa, faptul că erau selectaţi dintre 4987 de participanţi îi făceau pe aceşti, actori, să le spunem aşa, extraordinari, magici chiar!

Reuşi să deschidă uşa principală, nu mai înainte de a pierde vreo două pahare de sudoare care deja îi udau tricoul .

Se strecură uşor în holul casei.

Pentru că obiectivul lui era o casă de locuit, simplă , bine, normală mai bine spus, care avea partier şi un etaj superior.

Ascultă puţin în hol.Nu –şi făcuse lecţiile să ştie dacă avea sau nu câine de companie în casă.

Oamenii erau civilizaţi, nu ţineau în casă bestii ca la americani, dar trebuia să fie atent, un câine cât de blând este poate fi un sistem de alarmă eficient, în ciuda faptului că tu nu faci nici cel mai uşor zgomot.

Aruncă o privire în bucătărie.Mergea pe vârful degetelor de la mâini şi de la picioare, dar efortul era destul de nu mare, mişcarea se dovedi a fi, dacă nu mare consumatoare de energie, cel puţin mare producătoare de o respiraţie cam peste nivelul de decibeli admisibil.

Îşi schimbă tactica.Renunţă la mersul acela incomod.Stătu un minut să îşi regleze respiraţia , apoi merse pe vârfurile picioarelor, dar se apropie foarte mult de pereţi.

Intră în camera principală.

Obiectul pe care îl viza se afla pe mobilierul din faţa lui.Se apropie de el fără cel mai mic zgomot, îi luă cu grijă.Nu se mai uită după altceva, misiunea era deja îndeplinită, ce fusese greu trecuse.Trebuia doar să se retragă la fel de precaut cum intrase.

După două minute era în stradă.Timp de alte două merse de-a lungul trotuarului pe lângă zecile de maşini parcate.Intră într-un parc unde pe o bancă stătea  o persoană care fuma.

Se apropie fără zgomot, dar degeaba.În ciuda faptului că omul se uita pe o tabletă sau un telefon şi era cu spatele la el, fusese simţit.

-Se pare că obiectivul a fost îndeplinit, aşa-i?

-Target îndeplinit domnule.

-Prima parte a probei practice.Un bun agent trebuie să dea dovadă că se descurcă în situaţii mult mai periculoase şi mai grele decât ceea ce ai demonstrat.Nivelul la care ai fost testat este de 20 % , nu mai mult.Şi fără pregătire agenţii noştri minori fac aşa ceva cu o rată de succes de 99% din prima încercare.

-De această dată, continuă cel care era Instructorul, vei alege două scule, una principală şi una secundară.Nu va trebui să aduci un simplu obiect fără valoare  ci va trebui să intri în camera unde doarme cel ce locuieşte şi să îi iei un obiect personal de lângă el, sau de pe el.Să vedem ce iese la tragere.

Instructorul  care părea a fi un om civil prin hainele pe care le avea, scrise câteva bilete pe care le introduse într-o urnă.Le amestecă şi îl puse pe John să extragă un bilet.

După ce acesta băgă mâna în bol şi extrase unul,  spuse.

-Aşteptă să citim celelalte bilete.

Se uită prin ochelarii de citit la lumina destul de proastă a unui felinar ce arunca o biată rază către ei.

-Aici scrie:un ciorap.Pe al doilea, pijamaua.Pe al treilea, chiloţii de pe el, iar pe al patrulea, pe soţia sau un pet pe care îl are în casă.

-Cum, pe soţia sa?

-Cadet, dacă primeşti o misiune reală în care trebuie să sedezi pe careva şi să-l aduci, cum te vei descurca dacă la examinare nu o faci?Ordinele se execută dacă vrei să fii în sistem.Ce bilet ai extras?

John citi, dar înainte de asta trase aerul în piept.Nu voia să fie luat prin surprindere.Apropie biletul de ochi, citi şi după de se uită cinci secunde în gol, întinsembiletul Instructorului.

-Mda, ai citit, ştii misiunea.Accepţi sau pici examenul?

-Accept, pentru asta sunt aici.

-Bine, alege sculele, una principală şi una secundară.Nu trebuie să fii prea încărcat. Nu te ajută cu nimic, ci doar te împiedică.

-John fusese mulţumit cu ce alese prima oară, trusa de spărgător care conţinea o curea cu nişte scule foarte mici şi uşoare dar bune pentru pătrunderea într-o incintă.Avea un costum negru mulat ca de ninja care îl făcea să se confunde cu mediu, dar evita pereţii albi, deoarece putea fi zărit.Se uită din politeţe peste ce îi prezentă Instructorul, o jumătate de maşină, o dubă închisă, care avea lipite pe exterior reclame la o firmă de feronerie.

John gândi că Instructorul ar fi trebuit să fie puţin mai transparent decât atât în ceea ce priveşte imprimeul de pe dubă..Dar, chestiile astea ţineau de organizare şi nu-l priveau.El era un viitor agent de teren, asta dacă trecea de examenul destul de greu, cu vreo 5 zile de probe practice.

Ochii lui căzu pe un umeraş pe are atârna o pelerină.

-Ce este aceasta? Face parte din ceea ce aş putea alege? Pare incomodă.

-Este parte din echipament, deşi nu-mi amintesc să o fi pus aici.Nu ar fi corect faţă de ceilalţi candidaţi.Ei nu cred că ceilalţi ar avea aceasta dotare.Ajută enorm.

-Dar ce este? Eu văd că e doar o capă demodată!

-Da. Dar este foarte uşoară, flexibilă şi acoperă tot corpul.Te pliezi pefect.

-O iau !

-Ă, păi dacă este aici la dotări, cred că nu văd de ce ar fi ilegal să o foloseşti.Cred că îi vei dezavantaja pe toţi.Nimeni nu a mai ales-o până acum.

-Ok, voi fi primul, şi de ce spuneţi că îi voi dezavantaja?

                            2

John se pitulă după ce sărise un gard.Deşi ştia că obiectivul lui fusese cel mai greu , din ceea ce ar fi putut avea careva, totuşi avea incredere în el.Instructorul reuşise să-i ridice moralul spunându-i că acea capă era ’’specială’’.Ştia ca acesta însemna de fapt o încurajare din partea acestuia, nimic mai mult.

Prima zi fusese foarte uşoară, credea că executase perfect probele, dar acestea fuseseră pe stimulator, nu reale.Din punctul de vedere a lui John fusese cât se poate de real, tehnologia pe care o aveau americanii era peste aşteptări.Crezuse că doar în filme cu efecte speciale , există aşa ceva.Dar, se înşelase amarnic.Americanii erau cu 50 de ani mai evoluaţi decât putea el crede.Nu l-ar mira dacă şi acest examen nu era de fapt o simulare sau poate era hipnotizat şi făcea aceste lucruri din reflex.Dacă puteai visa şi gândi într-o limbă nouă pe care o studiezi, se spune că eşti pregătit suficient.Cam pe acest principiu se putea baza şi acest experiment.

Respiră încă o dată, îşi încărca mintea pozitiv repetându-şi în sinea sa că totul mergea bine şi că nimic rău nu-l va afecta, totul fiind relativ.

Pusese pelerina peste el, deoarece auzi glasuri peste gardul vecin în ciuda faptului că erau orele 03 A.M.

Nu putea schimba ţinta deoarece aceasta fusese aleasă şi era musai să o execute.

-Hm, gţndi John, face parte din context faptul că se aud glasuri.Probabil cinewva de la noi din echipă, sau poate situaţia o fi reală.

Se mobilizase şi se autoîncurajase că acest lucru chiar i se părea a fi provocator.Mai că-i venea să vadă cine vorbea .Abia îşi înfrână impulsul de a nu sări gardul către glasurile ce se auzeau.

Dar misiunea lui era cu toate alta, aşa că îşi puse capa.

Instructorul avusese dreptate.Se vedea că obiectul era peste aşteptările sale.Se simţea cum probabil credea că ar trebui să se simtă Stark milionarul excentric care avea acel supercostum din metal cu tot felul de dotări electronice, ecrane etc.Aici nu era deloc la fel, dar parcă era într-o într-un nu sub o capă.Părea să fie o încăpere, în faţa lui fiind fereastra cu un geam pe unde vedea ce este în faţa ochilor săi. Braţele parcă îi ieşeau prin pereţii laterari, se simţea deformat, longilin ca şi Omul Elastic din Fantastic 4. Îşi vedea picioarele dar nu şi papucii, care păreau că ies prin podeaua de sub picioarele lui.Parcă privea printr-un binoclu, dar prin lentilele mari, iar totul părea deformat şi mic.

Nu că aşa ar fi fost, dar cam asta era senzaţia.Vedea lucrurile la scara lor. Dar când privea doar în interiorul capei  era deformat.În rest, parcă avea o pereche de ochelari cu lentile de sticlă, prin care vedea totul la scara normală, dar totuşi parcă vedea prin ochelari.Nici măcar vederea periferică nu-i era diminuată.Era o senzaţie ciudata, dar creierul său făcu faţă cu succes, şi după vreo zece secunde totul părea normal.

-V-aţi acomodat perfect domnule.

-Mulţumesc.Am şi ghidaj?

-Desigur domnule.Aveţi toate dotările.Activez armele?

-Nu, nu cred că trebuie.Avem şi arme?

-Nu, doar am glumit.Misiunea, oricare ar fi este o joacă de copii.Aveţi cel mai performant costul din dotările americane.Sucesul este garantat, 1000 la %.Dacă ar fi o pisică la comandă , obiectivul ar fi atins, deoarece pilotul automat ar executa misiunea.

-Uaaau, faaaai.De aceia spunea Instructorul că voi fi avantajat.

-Şi nici el nu ştie nimic din ce dotari sunt.Doar...bănuia.Sau poate te încuraja, cred că aveai nevoie.Misiunea era destul de dură.Nu ai fi reuşit fără ajutorul meu.

-Mulţumesc, acum să îndeplinim misiunea.Cât timp estimezi?

-Un minut cel mult.Voi face eu partea cea grea, iar tu vei fi doar martorul.

După cinci minute John era în stradă .Instructorul lui îl aştepta pe bancă.De această dată stătea cu privirea către aleea de unde trebuia să apară John.Alături de el mai era un agent căruia tocmai îi dădu a doua misiune.

-Target îndeplinit Domule Instructor.

Colegul lui se uita fix către obiectivul misiunii lui John, pe care acesta îl lăsă pe bancă.Obiectul misiunii...încă sforăia şi era în pijamale.

                Capitolul doi.Pelerina Mortală

Trecuseră patru zile de probe practice.Mai avea încă una.

John era în programul său liber.Putea face ce dorea, să meargă în oraş sau să se pregătească în continuare la ce anume dorea.

Deşi lăsase pelerina, totuşi putea comunica cu Pilotul Automat.Nu credea că greşise luând un mic obiect pe care-l introduse în ureche şi care îi făcea legătura ca un telefon free hands , cu Pelerina Mortală cum o numise el.Ironic, desigur.Mortală nu venea de la cuvântul, letal. Mortal,  mai degrabă cu sensul de ’’cool’’.

De vreo jumătate de oră John asculta aparent muzică, cu o cască de la MP4  într-o ureche şi în cealaltă avea casca Pelerinii.

-...acum depinde.Niciodată nu s-au putut proba aceste lucruri în prezenţa cuiva care să fie martori capabili de a scrie despre ele.Cei care au fost martori nu au vrut să vorbească despre ele, iar cei care ar fi vrut să vorbească, nu au avut acces la ele.Informaţiile au fost doar evazive, provenind din surse nu prea de încredere, şi fără dovezi palpabile.Oamenii nu cred nimic decât ceea ce pot atinge, ce pot vedea, vestigii.Pe de altă parte, cred în existenţa unor specii de ’’strămoşi’’ de-ai lor, dovezi care se bazează pe vreo cinci schelete întregi şi alte resturi.Prostii.Fapte reale au fost păstrate sub formă de poveşti, legende, basme pentru că doar astfel au putut vorbi despre lucrurile trecute, dar din păcate fără dovezi.

-Şi totuşi alte specii de lociutori ai Terrei ar fi crezut pe cuvânt cele spuse fără dovezi?Dacă omul fabula?

-Alte specii ştiau când cineva fabula şi când vorbea serios.Pe unele le puteai păcali, pe altele, nu.Altele îşi transmiteau informaţiile prin mesaje vizuale, făcând interlocutorul să le vadă cu ochii lor.

-Şi totuşi, dacă au fost aşa de evoluate, de ce au dispărut?

-Au dispărut? Ce te face să crezi asta?

-Păi, unde sunt?

-Sunt peste tot, la fel ca întotdeauna.Poate că mai puţini.Voi Oamenii v-aţi îmulţit alarmant de mult.Acum un secol şi ceva în urmă eraţi de şapte ori mai puţini.Într-o mie de ani populaţia s-a dublat, iar acu’ în o sută...a crescut cât în cinci mii de ani.Lucrul acesta înseamnă ceva.

-Ce înseamnă?

-Suprapopulare, deci necaz!

-Mare necaz?

-Capital, poate!

-OK, ce specii existau înainte, pardon, care sunt rasele de care spui?

-Păi, tot în ce nu crede Omul.Uriaşi, Pitici, nu tipii ăştia scunzi, piticii cei care stau în pământ şi lucrează bogăţiile acestuia.Zânele de Pădure, cele Rele, Ielele, Spiriduşii de Casă sau Castele bântiute, Vampiri, Diavoli, Îngeri, Dragoni, Vârcolaci, Sirene, Big Foot.Voi nu credeţi nici măcar în fantome, ce să spun, nici măcar nu ştiţi sigur dacă aveţi sau nu spirit, suflet.Foarte încăpăţinată rasă sunteţi.Când aţi fost ‚’’încărcaţi’’ cu informaţie, probabil au considerat că este oportună această setare.Nu trebuia să credeţi decât ce vedeţi.

-Şi nu se poate schimba setarea?

-Per specie? Nu! Per individ, da!

-Uaaau, deci toţi aceştia sunt aici printre noi?

-Categoric.

-Sunt cantitativ mai puţin decât noi, Oamenii, nu?

-Normal.Dacă erau ei aşa de mulţi, nu mai aveau nevoie de ajutorul vostru.

-Deci Oamenii, au fost ajutoarele  lor?

-Da, normal.

-Am fost creaţi?

-Tu, ce crezi?

-Am două şanse.Creaţie sau evoluţie.

-Mai sunt şi alte variabile.

-Cum ar fi?

-Şi creaţie şi evoluţie, ambele.Dar nu acea creaţie cu un Dumnezeu care ar fi făcut toată specia.Specia aceasta din ultimii 5000 de ani, este una , dar au fost sute de generaţii, de seturi de specii la scară mare.

-Dezvoltă!

-Cei puţini care trăiau pe Terra aveau nevoie de ajutor.Cei responsabili cu Clonarea a făcut acest lucru posibil.A fost aleasă modelul de specie permanentă şi : Voila , aţi apărut voi Oamenii.

-Dar ei, de ce aveau nevoie de Oameni? Nu puteau sau erau puturoşi să-şi execute treburile?

-Patronii voştri de ce nu fac ei treburile şi apelează la Oameni?

-Păi, pentru că este nevoie de  mână multă de muncă.

-Păi, dacă ai răspunsul, de ce strici o întrebare?!?

-Mda, dar de ce nu au apelat la specia lor?

-Ha! Ha! Ha! Amice, specia lor conţineau puţine specimene asemănătoare.Ei erau puţini şi diverşi.

-Cine sunt Ei?Uriaşii şi cei de care spuneai?

-Nu, aceste sunt specii ca şi voi, modele care au fost folosite pentru o anumită categorie de munci.

-Aha, deci ei sunt Creatorii?

-Da, Creatorii.Toţi aţi auzit de ei, îi numiţi cum vreţi, În general:Zei.

-Hm, şi unde-s acum aceşti Zei?

-Unde să fie? Unde vor ei să fie.Zeii nu dau socoteală Oamenilor de ce fac ei.Fac ce vor ei, planeta este a lor, nu a voastră.

-Dar noi avem proprietăţi cumpărate, moştenite , etc.

-Da, şi?Cu ce influenţează aceasta unui Zeu?Un Zeu poate dormi în mijlocul străzii, poţi trece cu bascula peste el şi , dacă el vrea să fie acolo, acolo sta nu se mişcă o mie de ani.

-Da? Nu prea am auzit cazuri din astea.

-Dacă nu ai auzit, nu înseamnă că nu s-au întâmplat sau nu se pot întâmpla.

-Trăiesc mult Zeii?

-Tu, ce crezi?

-Se spune că trăiesc mult ,  veşnic, dar că şi mor.

-Da, pot muri, dacă el alege să moară, evident.poate fi omorât, dacă el ia această decizie, dar poate fi şi etern.Voi aveţi noţiuni diferite despre existenţă.voi credeţi că trupul, ambalajul este Esenţa.Dar la ei este invers, Esenţa este cea eternă, ambalajul se schimbă după necesitate, dorinţă.

-Adică?

-Adică, dacă vrea să fie o coiară, îşi trece Esenţa într-o cioară.

-O posedă?

-Ceva de genu’ ăsta.

-Şi tu de unde ştii astea?

-De ce vrei să strici discuţia?Pentru prima dată după mult timp am crezut că am întâlnit un Om diferit, deschis la minte ca Prometeu.Vrei să mă faci să îmi schimb părerea?

-Ah, nu ţin asta neapărat.Tu crezi ce vrei, era logică această întrebare.

-Ok, o admit.De unde ştiu?Am fost acolo şi am văzut, am trăit.

-Dar, ce eşti tu?

-Tu . ce crezi că sunt?

-Ieri am crezut că eşti Pilotul Automat al Pelerinei

-Ai mai auzit vreodată ca o pelerină să aibă pilot automat?

-Nu cred că m-am gândit la asta, dar Academia este Academia Americană şi era normal să cred că ei au dotări peste nivelul nostru..

...de înţelegere?

...şi de înţelegere.

-Şi acum ce crezi că sunt?

-Am mai multe variante.Nu pot trage acum o concluzie.Un cercetător întâi strânge dovezile, le prelucrează, cere părerile altor la fel ca el, apoi trage concluziile.Cred eu.

-Aha, dar cam ce crezi că aş putea fi?

-Glasul cuiva din capătul firului.O glumă a cuiva.Poate fi şi o entitate, mă rog.Poate fi o simulare, un drog, hipnoză, şi multe altele.

-Ok, nu ţin neapărat să fiu catalogat.De aceasta specia voastră nu evoluează Omule.Prea reticientă la noutăţi, care de fapt nu sunt deloc noutăţi.

                          

                                        2

John chiar că era confuz.Se uita la interlocutorul lui, şi nu ştia cum şi de ce era acolo.

...trebuie şi aici.Nu lăsăm nici cel mai mic loc neverificat.Cine ştie unde poate fi.

Cel care vorbea cu John era...un şarpe, care se deplasa diferit faţă de toţi şerpii.

Dacă un şarpe normal ar fi mers târându-se pe burtă, ei bine acesta contrazicea regula, modul lui de deplasare era aproape uman, adică...vertical.Parcă era un ‚’’L’’ partea mai mică fiind picioarul care se ondula .Avea ceva din felul unui vierme, care işi trăgea partea din spate spre cea din faţă , pentru ca o secundă după să întindă corpul .

Cred că John exagerase cu privirile sale catre şarpe.Acesta spuse:

-Ce s-a întâmplat Prietene?De ce te uiţi aşa de ciudat la mine?

-Ăăă, cine eşti tu? Sincer, nu mai ţin minte, şi nici nu ştiu de ce sunt aici şi ce fac.

-Aha! Corect.Şi-am spus că pot fi efecte secundare.Sunt doar un partenier de drum şi mă numesc Xa.Evident , sunt un dragon.

-Dragon?

-Da, dar ce te miră? Să nu spui că sunt un şarpe, asta ai crezut.

-Ăăă, da, asta am crezut.

-Da, sunt obişnuit cu acest gen de confuzii.Şerpii au fost făcuţi după chipul şi asemănarea noastră a dragonilor.

-Eu credeam că un Dragon arată diferit, are picioare şi aripi.

-Da, mulţumesc încă o dată cinematografului.Dar, uiţi de modelul de Dragoni de Apă specifici filmelor asiatice? Ei seamnănă mult mai bine cu mine.

-Mă rog.Cine sunt eu să judec pe cineva după aspectul lui exterior.Îmi cer scuze dacă te-a ofensat faptul cu confuzia.

-Nu face nimic.Nu este o ofensă.

-Şi totuşi, ce facem noi doi aici?

-Mergem, ce să facem.Doi drumeţi care merg pe acelaşi drum.Dacă mergeam cu trenul şi eram în acelaşi compartiment, cum ar fi fost? La fel, nu?

-Presupun că da.Dar în tren m-aş putea preface că dorm, şi nu ar trebui să fac conversaţie cu careva.

-Da, teoretic posibil.Dar, noi nu suntem în tren.

-Da, nu suntem.Şi unde mergi dumneata?

-Înainte, ca şi tine.Ţin drumul.

John se uită la drumul din faţa sa.Era o cărare bătătorită pe lângă cursul unei ape nu prea late.În stânga lui era pădure, iar în dreapta se vedea un teren cultivat cu grâu.

Chiar dacă nu-şi aducea aminte de ce este acolo , totuşi, vrând-nevrând trebuia să meargă înainte , deoarece era singura opţiune.Grâul era destul de înalt, peste apă sau prin ea nu pitea trece.

John se gândi că poate avea detalii suplimentare prin buzunare.Nu purta geantă sau rucsac.În buzunar găsi doar un bon alimentar care cuprindea câteva produse pe care le cumpărase cu ceva timp în urmă.Îşi aminti perfect de cumpăraturi, de ziua trecută când conversase cu...Pilotul Automat al Pelerinei şi apoi beznă totală.

Ştia că trebuie să dea încă o probă practică.

Asta trebuia să fie.Da, proba practică.

-Parcă spuneai ceva de căutat, nu?

-Da, spuneam să fim atenţi la indicatoarele care ar trebui să ne arate când trebuie să trecem pe malul celalalt.

-Aha, voi fi atent.Şi apropo, ce poţi spune despre tine sau despre rasa ta? Dacă nu îţi este cu supărare!

-Hm, trebuie să mă repet, dar, dacă tot nu-ţi aminteşti, ok.Sunt Dragon, încă nu am ajuns la maturitate, sunt deci un Dragon tânăr.Nu suntem chiar o specie sociabilă , suntem cam orgolioşi unii cu alţii, aşa că nu prea stăm în comunităţi de Dragoni cum staţi voi Oamenii în oraşe sau familii.Noi suntem o rasă mai solitară.Facem echipă bună cu Oamenii sau alte rase de Fiinţe Magice, cum vă place vouă să le spuneţi.Cam asta ar fi!

-Ei, cam asta ar fi! Care este scopul vostru, obiectivul unei vieţi, ce mâncaţi, mâncaţi oameni, chestii legate de progeniturile voastre...sunt multe aspecte de acoperit, nu crezi partenierule de drum?

-Da, aşa-i.Scopul vieţii noastre? Experienţa, acumularea de informaţii.Facem pui, evident dar nu aşa de des ca voi, o dată în existenţa noastră.Numărul de exemplare este deci în scădere, deoarece unii din noi nu fac pui sau mor înainte de vreme, deci populaţia de Dragoni este de câteva exemplare pe teritoriul unei şări.Sunt ţări mai mari care au câte două –trei familii de Dragoni, chiar şi câte cinci-şase specii diferite.Şi noi suntem ca Oamenii, specii diferite, caucazieni, afro, etc.Da, unii dintre noi consumă Oameni întregi sau îi rupe cu dinţii.Eu, nu am  dinţi.

-Tu doar îi înghiţi, nu? Scuze dacă te ofensez, dar...tre’ să fii precaut.

-Da, specia mea înghite Oamenii, ai ghicit.Eu sunt vegetarian, probabil de aceia sunt atât de scund.Am doar 2,11 metri.

-Aha! Bine de reţinut.Tu faci des tovărăşie cu Oamenii pe drum?

-Nuuu, abia am ieşit din hibernare şi eram curios cum aţi mai evoluat.Sunt un mare admirator al evoluţiei Oamenilor, aceştia sunt destul de inventivi şi mereu am fost la modă.

-Şi cum îţi permiţi să fii la modă? Ai bani să achiziţionezi obiectele, sau...?

...sau ce? Crezi că mă ocup cu tâlhării, furăciuni şi altele? Crezi că înghit vreun călător singuratic să-i însuşesc obiectele? Spune dacă asta gândeşti despre un călător care are acelaşi drum cu tine!

-Cât timp ai hibernat?

-Acum , ceva mai mult.50 de ani.

-Dacă hibernai vreo sută şi ceva de ani, credeam că este posibil.Dar dacă te-ai culcat prin anii ’65-70 , cred că nu prea se făceau astfel de practici,Dar...orice este posibil, în funcţie de loc şi de âară.Şi acum mai există piraţi în diferite mări ale lumii.ciudat, nu?

-Da, credeam că piraţii au dispărut.

-Şi eu credeam că Dragonii au dispărut.Se pare că aveţi ceva în comun, ambele ’’specii’’ există?

-Cam ironică remarca cu ’’speciile’’!

-No offence my friend!

-Ok, te cred.Apropo, am bani, dar economiile mi le păstrez în aur şi pietre preţioase.Nu pot să mă încred în cursurile voastre de schimb, sau în cine ştie ce bancnote ale nuş’ ce ţări.După hibernare te poţi trezi falit complet.Nu mă pot risca.Cine ştie de ce aş fi în stare să fac de mă trezesc falit.Un Dragon falit este un Dragon pericolos.

-Pare logic ce spui tu Prietene.Sau vrei să te numesc Xu?

-A, nu ţin la nume.Numele sunt precum pielea de Dragon.Le poţi lăsa oricând în urmă.

-Îţi poţi lăsa pielea oricând în urmă?

-Nu chiar oricând dar mereu o pot face!Exfoliere , creştere.

-Da. Mă gândeam eu.

Timp de un minut nimeni nu spusese nimic.

-Dar eu, ce fac aici, unde merg, ştii tu Xu?

-Ar trebui?

-Dacă tot spui că eşti ’’conectat’’ înaintea mea!Eu m-am trezit aici, deci...tu erai înainte şi...cred că tu cumva eşti testul meu.

-Cum aşa?

-Nu ştiu exact , dar tu eşti aici pentru mine, fie că mă ajuţi la ceva, fie că nu.

-Interesant.Şi asta era doar proba practică.Decorul vă rog!

Deodată se lăsă întunericul brusc, ca şi cum cineva ar fi închis becurile.După vreo câteva secunde se auzi un păcănit, apoi în îndepartare se văzu un neon care se aprinse, apoi altul.Întreg decorul se schimbă.John îşi dădu seama că se află într-o sală de simulare.Şarpele sau Dragon ce o fi fost dispăru, în locul lui era un tip costumat într-un costum destul de ciudat cu nişte lumini ataşate.

Instructorul intră printr-o uşă laterală.

-Aşteaptă rezultatele.Mai sunt şi alţii la rând.Ai o dupăamiază liberă.La orele 21 se vor afişa rezultatele.Personal cred că nu vor fi probleme cu tine.Vei absolvi.

John se retrase către un teren de recreere.Deşi terenul era în interior îi  plăcea mai mult acolo.

-Hei, pâs-pâs, auzi John.Aici lângă tine.Sunt pe modul invizibil.Pune mâna la gură când vorbeşti şi nu te uita la mine.Cred că ştii cine sunt, nu?

-Nu, răspunse John.Esti ...Pilotul?

-Nu sunt nici un pilot.Sunt Xu!

-Xu ?Dar parcă ...erai parte dintr-o simulare.

-Sunt actor în acea simulare.Dar şomez cam mult.Ţi-am spus, noi hibernăm.

Paşii lui John se îndreptară către terenul de recreere.Acesta arăta ca un teren de fotbal care avea şi i tribună împrejur.

-Zii care-i şpilu’.Ce vrei de la mine?

-Vreau să ies afară din această cazna.Ăştia mă ţin aici prizonier.

-Cumva testul continuă?

-Nu, ei nu mă pot detecta, sunt un tip destul de greu de controlat.Pur ţi simplu m-am plictisit aici.cred că pot fi mai util afară.

-Afară?

-Da, Ştii ce se întâmplă cu tipii care nu trec?

-Nu. Nu ştiu!

-Nu prea bine.Dar nici cu cei care termină cursul.Vei deveni un ucigaş cu simbrie.Partea importantă este că atunci cţnd ei se satură de tine, te elimină.Aceste informaţii nu ţi-au fost împărtaşite.Am un stick cu diferite înregistrări.Poliţa mea de asigurare în caz că lucrurile o iau razna.

-Dar nu am făcut decât trei luni de instrucţie.De fapt. Mă pregăteam să fiu admis la Academia Americană de ofiţieri.

-Asta o crezi tu amice.Dar, mai bine deschide telefonul.Stick-ul meu îşi va trimite informaţiile.

John deschise telefonul.Primise nişte foldere care se deschideau automat.Timp pe zece minute urmări cu ochii în telefon şi fără a scoate vreun cuvânt.

-Mda.Interesante materiale.Bănuiesc că trebuie să cred că sunt reale, nu?

-Depinde de tine să crezi.Ai pe cineva în interior pe care să te bazezi?

-Nu mi-am făcut nici un prieten.

-Da, asta înseamnă că ei au urmărit să te izoleze.Familia, lasă-mă să ghicesc, nu ai sau ai prea mulţi fraţi.

-Chestiile astea le poţi ştie dinn dosar.

-Adevărat.De fapt ce mă interesează pe mine ce faci tu.Eu oricând pot ieşi de aici, chiar dacă am un localizator.Dar dacă înghit în fiecare zi câte o pastilă, se neutralizează.Eu am doi prieteni aici care mă vor ajuta.Adio amice.Oricum ar fi, ne vom mai întâlni.