O Ru Marius!
Curentul popular O Ru Marius a apărut la sfârșitul secolului trecut, prin anii 1967, dar atunci era, cum se spune pe la noi prin popor, în fașă.Două decenii mai târziu, era destul de popular la nivel local, extinzâdu-se puțin chiar și prin alte regiuni.
Acest o Ru poate fi lesne recunoscut în următoarele condiții:
-dacă vorbești cu cineva la telefon, iar tu te afli într-un bar, iar pe fundal cineva scoate sunete ascuțite, tipul cu care vorbești te va întreba: este și Marius acolo?
-dacă auzi vreodată la o masă expresia: Mamă, acu* își spun fetele astea ce inteligent este Marius!
-sau dacă vezi un tip un tip care are următoarele semnalmente:
statura mică,
gura mare,
șmenuit pe antebrațe și pe gât,
cu cel puțin 3 tipi după el
cu 9 copii,
atunci să știi că el este.Și are culoarea de ciocolată cu mai puțin lapte!
miercuri, 30 aprilie 2014
duminică, 2 martie 2014
Lucky John
De ce crezi oare că dacă ai bani totul este sau va fi în regulă?Cam asta a crezut şi John, după ce a făcut rost de Norocul Irlandezului.În trei zile nu a dormit mai deloc, flămând după banii pe care îi câştiga la tot felul de jocuri şi pariuri:Poker, fotbal, loto etc.
După trei zile, tot oraşul ştia despre norocul său, şi despre câţi bani îi intraseră în cont.
Toată viaţa fusese un sărantoc, acum când norocul îi surâse, se văru înconjurat de oameni noi, importanţi, şi chiar şi de alţii mai vechii pe care-i ştia de secole, dar, la nasul cărora nu putea ajunge.
I-a plăcut.După cinci zile era membrul de ''onoare'' al partidului de guvernare, în contul căruia vărsase deja ceva fonduri.După zece zile îşi dădu seama că are duşmani mai mulţi şi mai puternici decât avusese el cunoştinţe de când se născuse.După 15 zile, avea conturile blocate, acuzaţie de viol şi era arestat şi băgat direct în Penitenciar.
Primele trei zile la închisoare au fost nasoale.
După trei zile, tot oraşul ştia despre norocul său, şi despre câţi bani îi intraseră în cont.
Toată viaţa fusese un sărantoc, acum când norocul îi surâse, se văru înconjurat de oameni noi, importanţi, şi chiar şi de alţii mai vechii pe care-i ştia de secole, dar, la nasul cărora nu putea ajunge.
I-a plăcut.După cinci zile era membrul de ''onoare'' al partidului de guvernare, în contul căruia vărsase deja ceva fonduri.După zece zile îşi dădu seama că are duşmani mai mulţi şi mai puternici decât avusese el cunoştinţe de când se născuse.După 15 zile, avea conturile blocate, acuzaţie de viol şi era arestat şi băgat direct în Penitenciar.
Primele trei zile la închisoare au fost nasoale.
miercuri, 26 februarie 2014
Patru Braţe!
Ceasul arăta ora 14 iar eu încă nu eram la examen.Ştiam că este important, dar, parcă eram drogat, nu voiam să recunosc că peste ani acel examen avea să mă ajute, deşi în momentul acela aţa mă trăgea în altă parte.
Era un noroi infernal afară.M-am certat cu un beţiv, l-am împins de două ori prin noroi, la un moment dat, am luat o căramidă şi am lovit-o cu pumnul de nervi, pentru a nu-l lovi pe Martalog.Cărămida rezistase, io nu simţii nici o durere, iar beţivul a înţeles că e mai bine pentru amândoi să nu ne mai stresăm unul pe celălalt.
De obicei când mă cert cu careva, îmi strică ziua şi mă simt de parcă am căzut în butoiul cu rahat, nu reuşesc prea repede să părăsesc momentul.Dar, cu beţivul a fost mult mai repede decât m-am aşteptat, mi-a trecut prea repede chiar, de parcă cineva ar fi şters cu buretele amintirea .
Şi atunci am văzut-o.Frumoasă, înaltă, cu un aer inteligent, matură, şi totuşi după uiformă, părea ÎNCĂ elevă.
-Nu te murdăreşti dacă mergi prin noroiul acesta?
-Adevărat, recunosc că ar mai fi fost un drum, dar, şi acesta are farmecul lui.
-La ce liceu eşti?
-La ''Ureche''.
-Fostul Liceu 1?Acu' de când le-au schimbat denumirile, nu le mai ştiu.
-Mai are importanţă.Nu sunt minoră, dacă asta era substratul.Sunt la Postliceală.Ajută-mă să trec până la blocurile de peste drum , acolo locuiesc.
Sigur era o invitaţie .Mă simţii pescuit! Nu cred că vroiam să mă iau de ea, am vrut DOAR să fiu amabil, dar tipa aruncase năvodul peste mine.
Mi s-a părut foarte normal cînd m-a dus în ''bârlogul''ei, care, dacă aş fi fost mai atent la detalii aş fi văzut un strop de anormal, prin faptul că încăperea unde m-a introdus nu părea deloc să respecte arhitectura unui apartament din acele blocuri, în care intrasem de multe ori, aveam colegi, prieteni.Am auzit spunând ceva de genul, că a primit tatăl ei acel apartament deoarece era fochist, lucru care ar fi trebuit să mă liniştească.
Văzui apărând feţele a două puştoaice de undeva de la vreo două nivele mai jos, vorbind bucuroase că a venit acasă Regina.Astfel mi-am dat seama că nu o întrebasem cum se numeşte,
şi îmi promisesem să o întreb, după ce voi trece puntea, la propriu, deoarece pentru a pătrunde în camera ei, trebuia să trecem peste un pod de vreo doi metri lungime, cu capul aplecat pentru a nu ne lovi de tavan.Acesta nu era mai lat de juma' de metru şi...fără balustrade.
Se vede că feromonii...''Reginei'' erau destul de puternici deoarece o urmai fără a spune nici un cuvânt, sau a realiza pericolul unei căderi de la vreo 5 metri.Undeva în fundul conştiinţei mele se ivi pentru o fracţiune de secundă pericolul, pentru a dispărea mai înainte de a se înfiripa gândul.
Înainte de a arunca o privire în cameră, tipa era deja pe juma' dezbrăcată.Gândii că asta este o invitaţie şi, făcui la fel.
-Nu trebuie să te dezbraci, ne putem săruta îmbrăcaţi!
Ce spunea ea parcă era lege pentru mine.Nu puteai vedea feromonii din aer, dar cred că era plină camera cu ei.Parcă eram corpul ei, ascultam fără împotrivire de ordinele creierului!
În timp ce o sărutai, văzui că avea...două perechi de braţe, de parcă era reprezentarea lui Shiva.O întrebai.
-Mi se pare mie, sau ai mai multe braţe!
-Da, când îmi place momentul, îmi apare şi cealată pereche, pentru a putea să te mângâi mai mult.
Cred că eram tare drogat dacă nu renunţai în acel moment.Realizam vag , că tipa este ceva mai mult decât îmi arăta ea, dar...nu ştiam exact ce.Era tandră, deşi parcă simţii un soi de egoism, de parcă EU eram acolo DOAR pentru a o satisface pe ea. Eram ca o curvă masculină.
Aveam erecţie, deşi nu o penetrasem doar ne sărutam.Şi aşa a şi rămas.
În timp ce mă spălam, am mai văzut vreo trei fete, mai tinere decât ''Regina'', care se uitau la mine cum îmi spălam scula fără pic de ruşine sau decenţă.
-Dom'şoară, cred că este ilegal să ne aflăm în aceiaşi cameră, iar eu să fiu dezbrăcat, spusese unei tipe, ce nu cred să fi fost mai mare de 16 ani.
Puştoaica nu a spus nici un cuvânt, de parcă nu ar fi înţeles , sau poate gândea cu nu merit răspunsul ei.
Tipele, au schimbat câteva fraze pe care nu le putui procesa, apoi apăru Puştiul Blond.
Nu puteam să îi dau o vârstă, putea avea undeva între 15 şi 28 de ani.Era îmbracat ca un puşti modern, dar când îl privii în ochi, văzui destulă maturitate în ei.
-Men, să mergem.Nu cred că îţi doreşti să fii aici, când Perechile acestor Nimfe, se vor întoarce.Îi plac mult pe cei ca tine, dar bine rumeniţi!
Am început să blufez povestindu-i de performanţele mele de boxer.
-John, aici nu are de a face cât de bine te descurci tu cu un om beat, aici este vorba de ceva ce tu nu poţi înţelege sau controla.Toţi îţi sunt inamici, şi nu ai nici un prieten.Mai mult, ei sunt foarte subţili, nu luptă ca voi ...aştia din alte cartiere.
Regina îi făcu un semn discret Blondului.Acesta fără a mai scoate un cuvânt, mă luă de mănă, se îndreptă către balcon şi spuse:
-Acu' să te văd cum ştii să zbori!
Avusei timp să arunc Reginei o privire.Pentru un moment am văzut ceva ce...nu părea a avea corpul frumoasei tipe pe care o întâlnisem cu jumătate de ora mai înainte.
Am aterizat destul de bine, de parcă aia - în ciuda distanţei de unde sărisem -era ieşirea oficială, nu cea de urgenţă.Nu simţii nici o durere la impactul cu solul.
În timp ce alergam iar Blondul îmi povestea ceva ce, chipurile era o amintire comună, eu simţeam că nu sunt în acelaşi loc cu picioarele mele, parcă îmi verificam nişte vise demult trecute.
-Totuşi, ne cunoaştem?
-Tu, ce crezi?
-Nu eşti cumva tipul acela prieten cu Lic care a plecat de mult în străinătate?
-Nu, sigur nu.Nu ne cunoaştem.Eu DOAR execut ordinul...''Reginei''.
-Păi, aşa se numeşte tipa, Regina?
-Nu, dar aşa gândeşti tu că se numeşte.Eu sunt progenitura ei.Trup din trupul ei.Puiul ei, sau...ai înţeles ideea!
Ups, în ce joc mă închâlcisem.Mai , să nu mă recunosc.
-Nu e vina ta John, ea dacă vrea, animă o statuie care nu s-a mişcat niciodată de pe soclu.Ai fost doar o victimă, nimic mai mult.
-Bănuiam eu ceva.
-Acum, poate, atunci, nu aveai cum!
Nu alergasem prea mult, iar Blondul îmi arătă o cazemată de cărămizi.
-Pe acolo ai mai fost.Cunoşti locul?
Mă uitai spre ridicătura de căramizi pe care mi-o arătase.Încercam să găsesc în mintea mea amintirea care să îmi spună unde se afla.
După o secundă îmi amintii.Era undeva, dar...în altă ţară, la vreo 3000 km din locul unde ne aflam.
-Locul mi-l amintesc, dar este departe.
-Atunci, să mergem acolo.
Într-o secundă eram în faţa cazematei, deşi sunt sigur cu nu îmi amintii ultimii paşi pe care îi făcui.
-ĂĂĂĂ, ştii, parcă...
-Da. aşa este, nu mai suntem acolo. suntem aici.Să vedem dacă nu sunt şi EI aici.
**
Erau, şi erau mulţi, foarte mulţi!Îi vedeam cum mă pândeau de după colţurile clădirilor, făcând în jurul meu un cerc, care se strângea din ce in ce mai mult.După cinci minute, timp în care ajunsesei...din nou lângă ''bârlogul'' Reginei, unul dintre ei aruncă către mine un fir subţire de nailon care îmi prinse piciorul ca într-un laţ.În secundele următoare încă cinci-şase laţuri subţiri, bine mânuite mi se prinseră de braţul stâng sau de picioare, dar într-un mod ciudat, de parcă eram cu picioarele în aer, nu cu ele pe pământ.
Am avut prezenţa de spirit să scot briceagul şi să tai repede laţurile, în ciuda faptului că aceştia trăgeau destul de puternic.Fără să vreau, mintea a asociat această acţiune ca una de vânătoare a unui cerb, sau aşa ceva.Iar cerbul, eram eu!
Tipii părură descurajaţi de acţiunea mea.Poate că era singura tehnică pe care o ştiau.
Totuşi, erau mulţumiţi.Reuşiseră să mă aducă în spatele blocului unde locuia Regina, parcă voind a-i arăta ce se întâmplă cu tipii pe care ea şi-i băga în cameră.
Apăru un tip gras la fereastra primului etaj.Părea a fi şeful lor.Agresatorii priviră mulţumiţi către el.
-Boss, l-am adus!
-Acu' voi sări peste el, şi-l voi strivi ca pe un vierme ce este!
Grasul escaladă fereastra şi sări spre mine, dorind să îmi cadă în cap.Eu mă retrasei cu un pas în spate, Grasul căzu în picioare, părând destul de mobil pentru un tip la volumul şi burta lui mare.Eu cu o secerare la picioare îl răsturnai, tipul căzu peste o sticlă pe jumătate spartă, rămânând acolo, fără a se mai mişca.
Îl văzui pe Blond, care se sprijunea şmechereşte de cu spatele de peretele blocului cu mâinile în buzunare, afişând un zâmbet ironic.Pe feţele celorlalţi se vedea neîncredere, debusolare şi chiar o uşoară nelinişte.Simţii că trebuie să stipulez momentul.
-Băieţi, Grasul a căzut singur în capcana pe care mi-aţi intins-o.Nu vă cunosc, nu cred să vă fi făcut ceva rău, dar recunosc calităţile pe care le aveţi.Cred că, datorită minţii mele şi abilităţilor voastre, vom colabora foarte bine.
Blondul, fără a se mişca din loc spuse.
-Ce v-am spus eu, băieţi?
Era un noroi infernal afară.M-am certat cu un beţiv, l-am împins de două ori prin noroi, la un moment dat, am luat o căramidă şi am lovit-o cu pumnul de nervi, pentru a nu-l lovi pe Martalog.Cărămida rezistase, io nu simţii nici o durere, iar beţivul a înţeles că e mai bine pentru amândoi să nu ne mai stresăm unul pe celălalt.
De obicei când mă cert cu careva, îmi strică ziua şi mă simt de parcă am căzut în butoiul cu rahat, nu reuşesc prea repede să părăsesc momentul.Dar, cu beţivul a fost mult mai repede decât m-am aşteptat, mi-a trecut prea repede chiar, de parcă cineva ar fi şters cu buretele amintirea .
Şi atunci am văzut-o.Frumoasă, înaltă, cu un aer inteligent, matură, şi totuşi după uiformă, părea ÎNCĂ elevă.
-Nu te murdăreşti dacă mergi prin noroiul acesta?
-Adevărat, recunosc că ar mai fi fost un drum, dar, şi acesta are farmecul lui.
-La ce liceu eşti?
-La ''Ureche''.
-Fostul Liceu 1?Acu' de când le-au schimbat denumirile, nu le mai ştiu.
-Mai are importanţă.Nu sunt minoră, dacă asta era substratul.Sunt la Postliceală.Ajută-mă să trec până la blocurile de peste drum , acolo locuiesc.
Sigur era o invitaţie .Mă simţii pescuit! Nu cred că vroiam să mă iau de ea, am vrut DOAR să fiu amabil, dar tipa aruncase năvodul peste mine.
Mi s-a părut foarte normal cînd m-a dus în ''bârlogul''ei, care, dacă aş fi fost mai atent la detalii aş fi văzut un strop de anormal, prin faptul că încăperea unde m-a introdus nu părea deloc să respecte arhitectura unui apartament din acele blocuri, în care intrasem de multe ori, aveam colegi, prieteni.Am auzit spunând ceva de genul, că a primit tatăl ei acel apartament deoarece era fochist, lucru care ar fi trebuit să mă liniştească.
Văzui apărând feţele a două puştoaice de undeva de la vreo două nivele mai jos, vorbind bucuroase că a venit acasă Regina.Astfel mi-am dat seama că nu o întrebasem cum se numeşte,
şi îmi promisesem să o întreb, după ce voi trece puntea, la propriu, deoarece pentru a pătrunde în camera ei, trebuia să trecem peste un pod de vreo doi metri lungime, cu capul aplecat pentru a nu ne lovi de tavan.Acesta nu era mai lat de juma' de metru şi...fără balustrade.
Se vede că feromonii...''Reginei'' erau destul de puternici deoarece o urmai fără a spune nici un cuvânt, sau a realiza pericolul unei căderi de la vreo 5 metri.Undeva în fundul conştiinţei mele se ivi pentru o fracţiune de secundă pericolul, pentru a dispărea mai înainte de a se înfiripa gândul.
Înainte de a arunca o privire în cameră, tipa era deja pe juma' dezbrăcată.Gândii că asta este o invitaţie şi, făcui la fel.
-Nu trebuie să te dezbraci, ne putem săruta îmbrăcaţi!
Ce spunea ea parcă era lege pentru mine.Nu puteai vedea feromonii din aer, dar cred că era plină camera cu ei.Parcă eram corpul ei, ascultam fără împotrivire de ordinele creierului!
În timp ce o sărutai, văzui că avea...două perechi de braţe, de parcă era reprezentarea lui Shiva.O întrebai.
-Mi se pare mie, sau ai mai multe braţe!
-Da, când îmi place momentul, îmi apare şi cealată pereche, pentru a putea să te mângâi mai mult.
Cred că eram tare drogat dacă nu renunţai în acel moment.Realizam vag , că tipa este ceva mai mult decât îmi arăta ea, dar...nu ştiam exact ce.Era tandră, deşi parcă simţii un soi de egoism, de parcă EU eram acolo DOAR pentru a o satisface pe ea. Eram ca o curvă masculină.
Aveam erecţie, deşi nu o penetrasem doar ne sărutam.Şi aşa a şi rămas.
În timp ce mă spălam, am mai văzut vreo trei fete, mai tinere decât ''Regina'', care se uitau la mine cum îmi spălam scula fără pic de ruşine sau decenţă.
-Dom'şoară, cred că este ilegal să ne aflăm în aceiaşi cameră, iar eu să fiu dezbrăcat, spusese unei tipe, ce nu cred să fi fost mai mare de 16 ani.
Puştoaica nu a spus nici un cuvânt, de parcă nu ar fi înţeles , sau poate gândea cu nu merit răspunsul ei.
Tipele, au schimbat câteva fraze pe care nu le putui procesa, apoi apăru Puştiul Blond.
Nu puteam să îi dau o vârstă, putea avea undeva între 15 şi 28 de ani.Era îmbracat ca un puşti modern, dar când îl privii în ochi, văzui destulă maturitate în ei.
-Men, să mergem.Nu cred că îţi doreşti să fii aici, când Perechile acestor Nimfe, se vor întoarce.Îi plac mult pe cei ca tine, dar bine rumeniţi!
Am început să blufez povestindu-i de performanţele mele de boxer.
-John, aici nu are de a face cât de bine te descurci tu cu un om beat, aici este vorba de ceva ce tu nu poţi înţelege sau controla.Toţi îţi sunt inamici, şi nu ai nici un prieten.Mai mult, ei sunt foarte subţili, nu luptă ca voi ...aştia din alte cartiere.
Regina îi făcu un semn discret Blondului.Acesta fără a mai scoate un cuvânt, mă luă de mănă, se îndreptă către balcon şi spuse:
-Acu' să te văd cum ştii să zbori!
Avusei timp să arunc Reginei o privire.Pentru un moment am văzut ceva ce...nu părea a avea corpul frumoasei tipe pe care o întâlnisem cu jumătate de ora mai înainte.
Am aterizat destul de bine, de parcă aia - în ciuda distanţei de unde sărisem -era ieşirea oficială, nu cea de urgenţă.Nu simţii nici o durere la impactul cu solul.
În timp ce alergam iar Blondul îmi povestea ceva ce, chipurile era o amintire comună, eu simţeam că nu sunt în acelaşi loc cu picioarele mele, parcă îmi verificam nişte vise demult trecute.
-Totuşi, ne cunoaştem?
-Tu, ce crezi?
-Nu eşti cumva tipul acela prieten cu Lic care a plecat de mult în străinătate?
-Nu, sigur nu.Nu ne cunoaştem.Eu DOAR execut ordinul...''Reginei''.
-Păi, aşa se numeşte tipa, Regina?
-Nu, dar aşa gândeşti tu că se numeşte.Eu sunt progenitura ei.Trup din trupul ei.Puiul ei, sau...ai înţeles ideea!
Ups, în ce joc mă închâlcisem.Mai , să nu mă recunosc.
-Nu e vina ta John, ea dacă vrea, animă o statuie care nu s-a mişcat niciodată de pe soclu.Ai fost doar o victimă, nimic mai mult.
-Bănuiam eu ceva.
-Acum, poate, atunci, nu aveai cum!
Nu alergasem prea mult, iar Blondul îmi arătă o cazemată de cărămizi.
-Pe acolo ai mai fost.Cunoşti locul?
Mă uitai spre ridicătura de căramizi pe care mi-o arătase.Încercam să găsesc în mintea mea amintirea care să îmi spună unde se afla.
După o secundă îmi amintii.Era undeva, dar...în altă ţară, la vreo 3000 km din locul unde ne aflam.
-Locul mi-l amintesc, dar este departe.
-Atunci, să mergem acolo.
Într-o secundă eram în faţa cazematei, deşi sunt sigur cu nu îmi amintii ultimii paşi pe care îi făcui.
-ĂĂĂĂ, ştii, parcă...
-Da. aşa este, nu mai suntem acolo. suntem aici.Să vedem dacă nu sunt şi EI aici.
**
Erau, şi erau mulţi, foarte mulţi!Îi vedeam cum mă pândeau de după colţurile clădirilor, făcând în jurul meu un cerc, care se strângea din ce in ce mai mult.După cinci minute, timp în care ajunsesei...din nou lângă ''bârlogul'' Reginei, unul dintre ei aruncă către mine un fir subţire de nailon care îmi prinse piciorul ca într-un laţ.În secundele următoare încă cinci-şase laţuri subţiri, bine mânuite mi se prinseră de braţul stâng sau de picioare, dar într-un mod ciudat, de parcă eram cu picioarele în aer, nu cu ele pe pământ.
Am avut prezenţa de spirit să scot briceagul şi să tai repede laţurile, în ciuda faptului că aceştia trăgeau destul de puternic.Fără să vreau, mintea a asociat această acţiune ca una de vânătoare a unui cerb, sau aşa ceva.Iar cerbul, eram eu!
Tipii părură descurajaţi de acţiunea mea.Poate că era singura tehnică pe care o ştiau.
Totuşi, erau mulţumiţi.Reuşiseră să mă aducă în spatele blocului unde locuia Regina, parcă voind a-i arăta ce se întâmplă cu tipii pe care ea şi-i băga în cameră.
Apăru un tip gras la fereastra primului etaj.Părea a fi şeful lor.Agresatorii priviră mulţumiţi către el.
-Boss, l-am adus!
-Acu' voi sări peste el, şi-l voi strivi ca pe un vierme ce este!
Grasul escaladă fereastra şi sări spre mine, dorind să îmi cadă în cap.Eu mă retrasei cu un pas în spate, Grasul căzu în picioare, părând destul de mobil pentru un tip la volumul şi burta lui mare.Eu cu o secerare la picioare îl răsturnai, tipul căzu peste o sticlă pe jumătate spartă, rămânând acolo, fără a se mai mişca.
Îl văzui pe Blond, care se sprijunea şmechereşte de cu spatele de peretele blocului cu mâinile în buzunare, afişând un zâmbet ironic.Pe feţele celorlalţi se vedea neîncredere, debusolare şi chiar o uşoară nelinişte.Simţii că trebuie să stipulez momentul.
-Băieţi, Grasul a căzut singur în capcana pe care mi-aţi intins-o.Nu vă cunosc, nu cred să vă fi făcut ceva rău, dar recunosc calităţile pe care le aveţi.Cred că, datorită minţii mele şi abilităţilor voastre, vom colabora foarte bine.
Blondul, fără a se mişca din loc spuse.
-Ce v-am spus eu, băieţi?
marți, 25 februarie 2014
Best seller!
Nu ştiu pe unde umbla Patrick, ştiu doar că moneda lui norocoasă încă era la mine şi...făcea minuni în continuare.
Nu spun că nu cred în factorul noroc, sau că sunt obtuz la minte, dar, aici era vorba de ceva mai mult decât putea crede un om obişnuit, care în viaţa lui nu a câştigat mai mult de o săptămână, exprimat în bani, la jocuri de noroc, şi care a jucat de mii de ori tot felul de jocuri.
Cu ajutorul ''monedei norocoase'' cum îi spunea patrick, am câştigat într- seară două turnene de poker, unul mai micuţ, banii pe o lună de muncă, al doilea, banii pe juma ' de an.Dar în acea seară am mai jucat şi la aparate, şi am plecat cu...15 bătrâne(mii) euroi, care mi-a oferit multe alternative.
Aşa co nu m-a luat prin surprindere faptul că...a venit poliţistul cartierului cu un tip cam oficial îmbrăcat.
Eram cu băieţii la bar.Nu mă simţeam cu musca pe fes, aşa că am recunoscut că eu sunt tipul căutat, deoarece poliţistul nu mă cunoştea, iar băieţii de acolo, nu mă trădaseră pe faţă. mai ales că ştiau cine este.
-D-le John, mă bucur să vă găsesc, acest domn vrea să vorbească cu dumneata.
-My name is...şi sunt avocat al Editurii Blumsburry C. cu sediul în Londra.Am citit scriptul d-voastră, am încercat să vă contactăm, nu aţi răspuns la email, aşa că seful meu m-a trimis să vă caut, după , ce mai întâi a apelat la un detectiv local, să vă identifice.Am venit cu o ofertă pentru D-voastrî.
-Ascult!
Dar şi băieţiii din bar ascultau ce vorbeam chiar dacă jumătate de ei nu înţelegeau o boabă din cele spuse.
-Suntem interesaţi de proiectul trimis, eu trebuie doar să vă dau actele la semnat în cazul unui acord.
Nu spun că nu cred în factorul noroc, sau că sunt obtuz la minte, dar, aici era vorba de ceva mai mult decât putea crede un om obişnuit, care în viaţa lui nu a câştigat mai mult de o săptămână, exprimat în bani, la jocuri de noroc, şi care a jucat de mii de ori tot felul de jocuri.
Cu ajutorul ''monedei norocoase'' cum îi spunea patrick, am câştigat într- seară două turnene de poker, unul mai micuţ, banii pe o lună de muncă, al doilea, banii pe juma ' de an.Dar în acea seară am mai jucat şi la aparate, şi am plecat cu...15 bătrâne(mii) euroi, care mi-a oferit multe alternative.
Aşa co nu m-a luat prin surprindere faptul că...a venit poliţistul cartierului cu un tip cam oficial îmbrăcat.
Eram cu băieţii la bar.Nu mă simţeam cu musca pe fes, aşa că am recunoscut că eu sunt tipul căutat, deoarece poliţistul nu mă cunoştea, iar băieţii de acolo, nu mă trădaseră pe faţă. mai ales că ştiau cine este.
-D-le John, mă bucur să vă găsesc, acest domn vrea să vorbească cu dumneata.
-My name is...şi sunt avocat al Editurii Blumsburry C. cu sediul în Londra.Am citit scriptul d-voastră, am încercat să vă contactăm, nu aţi răspuns la email, aşa că seful meu m-a trimis să vă caut, după , ce mai întâi a apelat la un detectiv local, să vă identifice.Am venit cu o ofertă pentru D-voastrî.
-Ascult!
Dar şi băieţiii din bar ascultau ce vorbeam chiar dacă jumătate de ei nu înţelegeau o boabă din cele spuse.
-Suntem interesaţi de proiectul trimis, eu trebuie doar să vă dau actele la semnat în cazul unui acord.
vineri, 21 februarie 2014
Spiriduşul Norocului...
Ora patru dimineţa.Aproape toată lumea doarme mai puţin o şleatcă de şapte persoane care coboară din două taxi-uri în faţa unui restaurant.Uşa o deschide patronul personal, care avea ochii cârpiţi de somn.
-Şapte ciorbe de burtă, D-le Patron, şi tochiturile să le urmeze intr-un sfert de oră.Aţi primit comanda acu' juma' de ora,nu?
-Clientu' nostru, stăpânu' nostru, spuse acesta, deşi faţa lui spunea altceva!
-Bine , mă Paulane, dar poate ne luminezi, de ce la oara asta, şi cel mai incredibil, de unde ai tu bani să faci cinste la încă şase persoane câte o comandă de două feluri?
-Scăldată în ceva vin, băieţi.Dar, cred că ar fi mai bine să vă spun cum stau lucrurile!
Mă frecai puţin pe burtă la vedderea ciorbiţei, apoi continuasem discuţia de unde am lăsat-o!
-Ieri, vine un tip la mine, cu o recomandare de la un prieten x, pe care voi nu îl cunoaşeţi, să îl ajut ăntr-o problema legată de un conflict cu o cunoştinţă de a mea.ştiţi că nu sunt eu genul care să împac varza şi capra, dar auzind despre cine era vorba, situaţia era sub conbtrol 100%, plus că aveam să câştig şi io cava, având în vedere că mereu mă găsesc între două slujbe.Povestea este simplă, Patrick este un avocat bunicel. la el acasă, dar la noi în oraş nu-l cunoaşte bine, vine cu ceva treabă la Tex la Casinou, unde intră într-un turneu de poker.Câştigă mână după mână, şi turneul astfel îşi atrage simpatia dar şi antipatia câtorva.Printre ei este şi Alin, un prieten, bun jucător de poker, dar fără noroc în faţa acestui Patrick.
-Păi, şi tu, de ce ai fost, să-l baţi pă Alin?
-Nu mă interesează necazul nimănui, dar nici nu pot să trec pe lângă dacă se poate hali ceva.Eram falit, aveam doar datorii şi bani de cumpăraturi, nici un leu al meu.Deci, trebuia să văd cât este dispus acesta să ofere, că venea din partea unui tip care mai apelase o dată la mine, să merg cu el la o dispută, şi...mui-a oferit 50 lei pt o ora cu maşina dus-intors, şi trei minute cât a vorbit cu doi ţărani despre locul unde vine pus gardul dintre pământurile lor.Aşa că . mă aşteptam la o asemenea situaţie să câştig două sute de lei, pentru a împăca tipii.
Am propus să mă plătească pentru două săptămâni căt mai stătea acolo, să nu i se întâmple nimik, şi când mă vedeam cu Alin, ştiam ce aveam de spus acestuia, lucrez pt el.
-Şi ce parale ţi-.a oferit?
-Două sute de europeni, şi papa şi băutură din partea lui.Nu mă scotea din noroi, dar supravieţuiam cu ei două -trei săptămâni.
-Dar, tare cred că a mai fostr ceva după, deoarece...dacă ai în buzunar 200 europeni, nu ne chemi pe noi să laşi 100 aici!
-Ai ghicit din prima!Am intrat în Tex, unde se juca poker la vreo opt mese.Ne-am uitat acolo, să cedem dacă este Inamicul public nr 1, care încă nu venise.Am comandat căte o băuturică...
-Şi tare mai bei tu!
-Beau, dar sunt atent la ce.Între timp, Patrick a intrat la masa de joc, a jucat cîteva mâin şi îmi spuse:
''Azi norocul este de partea mea, dar vreau să fie şi de partea ta.Intră şi tu, ţi-am cumpărat o intrate la turneu.Începe în câteva minute''.
-Şi tu, ai refuzat, să cred, spuse Ionuţ.Nu cred că te cunoştea Patrick, la fel ca mine, când te-a invitat!
-Ce vrei să spui, că nu ştiu să joc? Ştiu, am 1000 de turnee jucate şi am câştigat unul, şi am fost de cel puţin 20 de ori la mese finale.
-Nu la asta mă refer ci la...
-Greşeşti tinere, i-am răspuns.Opinia ta!
...deci am acceptat.Intr-o ora am avuit un noroc foarte mare. am intrat cu 1500 cipsuri am jucat vreo 20 mâini, am fold-at de vreo cinci olri când mi-am dat seama că poate avea mai mult decât mine, şi...înainte de Add+on, aveam 40000 cipsuri, eram cipleader şi se făcuseră peste 40 de rebuy-uri iar io , nici unul.Ce mai. am intrat în trimii trei, aveam şi atunci cele mai multe cipsuri şi, am negociat.Am luat 1000 lei, deoarece am împărţi cum trebuia.Era primul meu premiu mai mare de banii pe două zile de muncă cât câştigasem maxim în viaţa mea.
-Fain prietene, spuse Dece.Mişto.Deci mâncăm datorită pokerului!
-Nu s-a terminat.După meci, am fost anunţaţi câ începe turneul săptămânal, optz mese pline care se nat pentru 15 locuri în bani.Că am vrut sau nu, Patrick m-a inscris şi pe mine, nu ănainte de a-mi prezenta moneda lui norocoasă şi de a mi-o împrumuta pentru seara trecută să am noroc.
-Şi ai avut, să înţeleg, nu?
-Ca niciodată. Nu am pierdut nici o mână pe care am jucat-o, deşi jucam numai ce credeam că am şanse.Câştig 100 la %.În trei ore am ajuns la masa finală.Se eliminau de la mese, completau locurile rămase libere.Aveam jetoane vreo 120000 la masa finală, iar unul avea mai mult decât mine, şi ăsta era Patrick.
Prima mână de la masa finală, am avut un Jşi K de romb în mână.Pe flop a venit damă, nouar de pică, şi zecar de romb.Aveam chinţă.S-a plusat civilizat, pe turn a venit încă o damă de romb.Asata a cam incins spiritele, unul s-a aruncat, Patrick nu a intrat de la început, iar ceilalţi şase erau împotriva mea.Îmi părea rău că nu am cerul All-in, să nu ofder şanse cuiva care nu avea nimik dar ar putea prinde.Dar, am gândit că, e mai bine să mai rămân cu fise, dacă ar fi să pierd.Ştiam că cineva putea avea o damă, dau două şi să facă set, full sau Careu.Nu am făcut raise, ci doar am dat catch.
Au cerut băieţii, unul All-in, altu a plătit, am dat şi eu. şi ceilalţi.Mai aveam 70000 de cipsuri.Ultima carte, zecar romb.Am dat call, apoi altul a ridicat miza, până la urmă, am aruncat tot în joc.
S-au dat cărţile pe faţă.Doi inşi aveau câte o dama, alţi doi aveau câte unj zecar, în flop fiind zecari cu dame şi nouar.Ceilalţi trei aveau cîte două romburi, printre care şi eu.Doi aveau culoare, doui full de dame, doi full de zecari şi io...chintă roială !!!
Am eliminat pe toţi şase.După câteva minute Patrick a eliminat şi pe celalatt, aşa că...am negociat .Am ieşit locul întâi şi am luat 5000 lei, deşi dacă aş fi jucat avram 600000 cips, iar Patrick 200000.Nu am vrut, asta deoarece el plătise pt mine şi...
...ţi-a dat şi moneda lui norocoasă, adăugă duiuz.
-Aşa este.Mi-a băgat bani îmn buzunare şi...
-Bravo frate, se merită.
A venit şi tochitura, ne-am pus la mâncat dar...eu am continuat.
-S-a găsit unul să mă provoace să jucâm amândoi, nu am răspun provăcîării, deoarece îmi era frică de ce ştia.Aveam bani destui, să nu mai am nevoie.
-Niciodată nu este deajuns, adăugă unul!
-Ai dreptate.M-a mâncat la cur, şi am pus 10 lei la un aparat care ămi plăcea mie.
-Şapte ciorbe de burtă, D-le Patron, şi tochiturile să le urmeze intr-un sfert de oră.Aţi primit comanda acu' juma' de ora,nu?
-Clientu' nostru, stăpânu' nostru, spuse acesta, deşi faţa lui spunea altceva!
-Bine , mă Paulane, dar poate ne luminezi, de ce la oara asta, şi cel mai incredibil, de unde ai tu bani să faci cinste la încă şase persoane câte o comandă de două feluri?
-Scăldată în ceva vin, băieţi.Dar, cred că ar fi mai bine să vă spun cum stau lucrurile!
Mă frecai puţin pe burtă la vedderea ciorbiţei, apoi continuasem discuţia de unde am lăsat-o!
-Ieri, vine un tip la mine, cu o recomandare de la un prieten x, pe care voi nu îl cunoaşeţi, să îl ajut ăntr-o problema legată de un conflict cu o cunoştinţă de a mea.ştiţi că nu sunt eu genul care să împac varza şi capra, dar auzind despre cine era vorba, situaţia era sub conbtrol 100%, plus că aveam să câştig şi io cava, având în vedere că mereu mă găsesc între două slujbe.Povestea este simplă, Patrick este un avocat bunicel. la el acasă, dar la noi în oraş nu-l cunoaşte bine, vine cu ceva treabă la Tex la Casinou, unde intră într-un turneu de poker.Câştigă mână după mână, şi turneul astfel îşi atrage simpatia dar şi antipatia câtorva.Printre ei este şi Alin, un prieten, bun jucător de poker, dar fără noroc în faţa acestui Patrick.
-Păi, şi tu, de ce ai fost, să-l baţi pă Alin?
-Nu mă interesează necazul nimănui, dar nici nu pot să trec pe lângă dacă se poate hali ceva.Eram falit, aveam doar datorii şi bani de cumpăraturi, nici un leu al meu.Deci, trebuia să văd cât este dispus acesta să ofere, că venea din partea unui tip care mai apelase o dată la mine, să merg cu el la o dispută, şi...mui-a oferit 50 lei pt o ora cu maşina dus-intors, şi trei minute cât a vorbit cu doi ţărani despre locul unde vine pus gardul dintre pământurile lor.Aşa că . mă aşteptam la o asemenea situaţie să câştig două sute de lei, pentru a împăca tipii.
Am propus să mă plătească pentru două săptămâni căt mai stătea acolo, să nu i se întâmple nimik, şi când mă vedeam cu Alin, ştiam ce aveam de spus acestuia, lucrez pt el.
-Şi ce parale ţi-.a oferit?
-Două sute de europeni, şi papa şi băutură din partea lui.Nu mă scotea din noroi, dar supravieţuiam cu ei două -trei săptămâni.
-Dar, tare cred că a mai fostr ceva după, deoarece...dacă ai în buzunar 200 europeni, nu ne chemi pe noi să laşi 100 aici!
-Ai ghicit din prima!Am intrat în Tex, unde se juca poker la vreo opt mese.Ne-am uitat acolo, să cedem dacă este Inamicul public nr 1, care încă nu venise.Am comandat căte o băuturică...
-Şi tare mai bei tu!
-Beau, dar sunt atent la ce.Între timp, Patrick a intrat la masa de joc, a jucat cîteva mâin şi îmi spuse:
''Azi norocul este de partea mea, dar vreau să fie şi de partea ta.Intră şi tu, ţi-am cumpărat o intrate la turneu.Începe în câteva minute''.
-Şi tu, ai refuzat, să cred, spuse Ionuţ.Nu cred că te cunoştea Patrick, la fel ca mine, când te-a invitat!
-Ce vrei să spui, că nu ştiu să joc? Ştiu, am 1000 de turnee jucate şi am câştigat unul, şi am fost de cel puţin 20 de ori la mese finale.
-Nu la asta mă refer ci la...
-Greşeşti tinere, i-am răspuns.Opinia ta!
...deci am acceptat.Intr-o ora am avuit un noroc foarte mare. am intrat cu 1500 cipsuri am jucat vreo 20 mâini, am fold-at de vreo cinci olri când mi-am dat seama că poate avea mai mult decât mine, şi...înainte de Add+on, aveam 40000 cipsuri, eram cipleader şi se făcuseră peste 40 de rebuy-uri iar io , nici unul.Ce mai. am intrat în trimii trei, aveam şi atunci cele mai multe cipsuri şi, am negociat.Am luat 1000 lei, deoarece am împărţi cum trebuia.Era primul meu premiu mai mare de banii pe două zile de muncă cât câştigasem maxim în viaţa mea.
-Fain prietene, spuse Dece.Mişto.Deci mâncăm datorită pokerului!
-Nu s-a terminat.După meci, am fost anunţaţi câ începe turneul săptămânal, optz mese pline care se nat pentru 15 locuri în bani.Că am vrut sau nu, Patrick m-a inscris şi pe mine, nu ănainte de a-mi prezenta moneda lui norocoasă şi de a mi-o împrumuta pentru seara trecută să am noroc.
-Şi ai avut, să înţeleg, nu?
-Ca niciodată. Nu am pierdut nici o mână pe care am jucat-o, deşi jucam numai ce credeam că am şanse.Câştig 100 la %.În trei ore am ajuns la masa finală.Se eliminau de la mese, completau locurile rămase libere.Aveam jetoane vreo 120000 la masa finală, iar unul avea mai mult decât mine, şi ăsta era Patrick.
Prima mână de la masa finală, am avut un Jşi K de romb în mână.Pe flop a venit damă, nouar de pică, şi zecar de romb.Aveam chinţă.S-a plusat civilizat, pe turn a venit încă o damă de romb.Asata a cam incins spiritele, unul s-a aruncat, Patrick nu a intrat de la început, iar ceilalţi şase erau împotriva mea.Îmi părea rău că nu am cerul All-in, să nu ofder şanse cuiva care nu avea nimik dar ar putea prinde.Dar, am gândit că, e mai bine să mai rămân cu fise, dacă ar fi să pierd.Ştiam că cineva putea avea o damă, dau două şi să facă set, full sau Careu.Nu am făcut raise, ci doar am dat catch.
Au cerut băieţii, unul All-in, altu a plătit, am dat şi eu. şi ceilalţi.Mai aveam 70000 de cipsuri.Ultima carte, zecar romb.Am dat call, apoi altul a ridicat miza, până la urmă, am aruncat tot în joc.
S-au dat cărţile pe faţă.Doi inşi aveau câte o dama, alţi doi aveau câte unj zecar, în flop fiind zecari cu dame şi nouar.Ceilalţi trei aveau cîte două romburi, printre care şi eu.Doi aveau culoare, doui full de dame, doi full de zecari şi io...chintă roială !!!
Am eliminat pe toţi şase.După câteva minute Patrick a eliminat şi pe celalatt, aşa că...am negociat .Am ieşit locul întâi şi am luat 5000 lei, deşi dacă aş fi jucat avram 600000 cips, iar Patrick 200000.Nu am vrut, asta deoarece el plătise pt mine şi...
...ţi-a dat şi moneda lui norocoasă, adăugă duiuz.
-Aşa este.Mi-a băgat bani îmn buzunare şi...
-Bravo frate, se merită.
A venit şi tochitura, ne-am pus la mâncat dar...eu am continuat.
-S-a găsit unul să mă provoace să jucâm amândoi, nu am răspun provăcîării, deoarece îmi era frică de ce ştia.Aveam bani destui, să nu mai am nevoie.
-Niciodată nu este deajuns, adăugă unul!
-Ai dreptate.M-a mâncat la cur, şi am pus 10 lei la un aparat care ămi plăcea mie.
miercuri, 19 februarie 2014
Piticii...3 Urmaşul Zeilor
..intraseră pe furiş în încăpere.Fiecare avea rostul lui, de la împodobit bradul. la alte chestii pe care nu le observai, deoarece altceva îţi atrăgea privirile.Dansul lor.Toţi erau dansatori de excepţie, mititei, subţirei şi bărboşi.Se mişcau rapid ca spiriduşii, veri drepţi ai acestora-Poate că de la ei au împrumutat viteza picioarelor, cât şi abilitatea de a se ascunde după orice obiect.
Veniseră să ajute pe verii lor , care deţtineu pe drept acest sector, să facă puţin voluntariat, şi asta, deoarece, de mult nu prea mai mergea cu munca stramoşilor .
Se descurcau foarte bine la împodobit cu ghirlande şi alte chestii, dar erau neîntrecuţi la dansat, fumat, beut şi comercializarea acestor produse.
Îmi plăcuse ceea ce făcuseră, dar..de ce naiba nu-şi mişcau deloc feţele asta nu prea am înţeles-o.Se uitat toţi în acelaşi loc. iar braţele lor făceau treburile fpără a mai consulta privirea, de parcă erau telighidate.Probabil co le lipise careva cu vreo vrajă zâmbetele pe feţe!!!
Veniseră să ajute pe verii lor , care deţtineu pe drept acest sector, să facă puţin voluntariat, şi asta, deoarece, de mult nu prea mai mergea cu munca stramoşilor .
Se descurcau foarte bine la împodobit cu ghirlande şi alte chestii, dar erau neîntrecuţi la dansat, fumat, beut şi comercializarea acestor produse.
Îmi plăcuse ceea ce făcuseră, dar..de ce naiba nu-şi mişcau deloc feţele asta nu prea am înţeles-o.Se uitat toţi în acelaşi loc. iar braţele lor făceau treburile fpără a mai consulta privirea, de parcă erau telighidate.Probabil co le lipise careva cu vreo vrajă zâmbetele pe feţe!!!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)