Darul si motivul de a exista. Motivul de a exista? Nu putea fi altul decat de a interveni, la timpul potrivit, pentru a schimba cursul gresit al acestei lumi de bastinasi. Dar si eu sant un bastinas, doar??? A...nu! Eu trec ca fiind unul din ei, pentru ca toti ma stiu decand eram mic.....si am acelasi comportament ca si ei , doar ca eu......(...). Darul?? De primirea darului depindea punerea in practica a motivului existentei. A putea schimba cursul acestei lumi de bastinasi trebuia sa ai puteri supranaturale acestora ca in cele din urma ajunse-se la concluzia ca aici doar o forta extrabastinasa putea aduce acea liniste atat de dorita de cei multi. Dar de ce eu?De ce eu trebuia sa primesc darul? De ce nu-l primise predecesorii mei? Mai sant si altii ce vor sa primesca acest dar?Pot ei, oare, sa-l primeasca inaintea mea? O multime de intrebari imi invadau mintea......Imi va ajunge aceasta sesiune(viata), care e destul de scurta, macar pentru a-mi putea raspunde la aceste intrebari?Sau...daca sar peste aceste intrebari, voi putea primi direct darul? Voi putea renunta la toate slabiciunile, pe care bastinasii le numesc virtuti, ce eu le-am mostenit de la ei fiind nevoit sa traiesc printre ei? Si de ce ar trebui sa renunt la aceste slabiciuni , cand eu ma simt bine in compania lor? Aaaaa...aceasta e prima treapta inspre farful piramidei in varful careia se afla darul dupa care tanjeam! Lasand in urma toate aceste ganduri si privind orizontul unde soarele era la apus,simtii cum spiritul mi se eleva lasand corpul pe pamant si cu o viteza nedescrisaimi lasa posibilitatea de a vedea marginile pamantului care in fata ochilor spiritului meu se prezenta ca o sfera din ce in ce mai minuscula. Ma simt purtat in calatoria mea interstelara intr-o manera ce imi da posibilitatea sa vad galaxiile in forma de papadii... Pamantul??? Unde este pamantul? Un fir de praf microscopic e pamantul in imaginea ce o am in fata mea. Atat de lipsit de importanta pare , pamantul, de aici incat am indioala faptului ca exista.Instantaneu aud anumite forme de viata care imi sopteau la ureche:Chiar crezi acest mit al existentei pamantului? -Cine santeti voi? Si cum stiti ce gandesc eu in acest moment? -Noi? Ha,ha,ha!Si acest ras prostesc venea din toate directiile lovindu-ma , parca, in creier. -Noi? Santen TU. Tu nu esti complet fara NOI si acesta este momentul in care s-a hotarat sa afli adevarul. TU esti doar a -8-a parte dintr-un intreg! De mic ai fost atras de aceste povesti, cum , ca ar exista o planeta indepartata intr-o alta galaxie, intr-un stingher sistem solrar....bla,bla,bla; povesti cu care ne speriau verii nostri mai mari. Doar nu crezi, inca, in asa ceva si la varsta pe care o ai si mai ales dupa atatea sesiuni(vieti)??? - Nu exista pamantul? Doar de acolo vin eu acum. Acolo mi-am petrecut ultimele patru sesiuni(vieti). Cum e posibil sa aud asa ceva? Sensul existentei si darul pe care il urmaresc de atata timp si astea sant doar iluzii? De fapt...daca le stiti pe toate, spuneti-mi cine sant eu? - Tu? A 8-a parte din NOI care intotdeauna ai fost atras de tot ce se poate numi imaginatie ieftina si care nu duce nincaieri. Ai fost lasat sa-ti urmezi fanteziile chiar daca acesta a fost cea mai rea decizie. Trezeste-te pana nu e prea tarziu....trezeste-te! Cu greu deschid ochii si ma vad inconjurat de aceste fapturi urate cu ranjetele lor pline de bale... -Dar cum au intrat aici? In teorie astia nu pot intra in Sanctuar.....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu