Ceasul arăta ora 14 iar eu încă nu eram la examen.Ştiam că este important, dar, parcă eram drogat, nu voiam să recunosc că peste ani acel examen avea să mă ajute, deşi în momentul acela aţa mă trăgea în altă parte.
Era un noroi infernal afară.M-am certat cu un beţiv, l-am împins de două ori prin noroi, la un moment dat, am luat o căramidă şi am lovit-o cu pumnul de nervi, pentru a nu-l lovi pe Martalog.Cărămida rezistase, io nu simţii nici o durere, iar beţivul a înţeles că e mai bine pentru amândoi să nu ne mai stresăm unul pe celălalt.
De obicei când mă cert cu careva, îmi strică ziua şi mă simt de parcă am căzut în butoiul cu rahat, nu reuşesc prea repede să părăsesc momentul.Dar, cu beţivul a fost mult mai repede decât m-am aşteptat, mi-a trecut prea repede chiar, de parcă cineva ar fi şters cu buretele amintirea .
Şi atunci am văzut-o.Frumoasă, înaltă, cu un aer inteligent, matură, şi totuşi după uiformă, părea ÎNCĂ elevă.
-Nu te murdăreşti dacă mergi prin noroiul acesta?
-Adevărat, recunosc că ar mai fi fost un drum, dar, şi acesta are farmecul lui.
-La ce liceu eşti?
-La ''Ureche''.
-Fostul Liceu 1?Acu' de când le-au schimbat denumirile, nu le mai ştiu.
-Mai are importanţă.Nu sunt minoră, dacă asta era substratul.Sunt la Postliceală.Ajută-mă să trec până la blocurile de peste drum , acolo locuiesc.
Sigur era o invitaţie .Mă simţii pescuit! Nu cred că vroiam să mă iau de ea, am vrut DOAR să fiu amabil, dar tipa aruncase năvodul peste mine.
Mi s-a părut foarte normal cînd m-a dus în ''bârlogul''ei, care, dacă aş fi fost mai atent la detalii aş fi văzut un strop de anormal, prin faptul că încăperea unde m-a introdus nu părea deloc să respecte arhitectura unui apartament din acele blocuri, în care intrasem de multe ori, aveam colegi, prieteni.Am auzit spunând ceva de genul, că a primit tatăl ei acel apartament deoarece era fochist, lucru care ar fi trebuit să mă liniştească.
Văzui apărând feţele a două puştoaice de undeva de la vreo două nivele mai jos, vorbind bucuroase că a venit acasă Regina.Astfel mi-am dat seama că nu o întrebasem cum se numeşte,
şi îmi promisesem să o întreb, după ce voi trece puntea, la propriu, deoarece pentru a pătrunde în camera ei, trebuia să trecem peste un pod de vreo doi metri lungime, cu capul aplecat pentru a nu ne lovi de tavan.Acesta nu era mai lat de juma' de metru şi...fără balustrade.
Se vede că feromonii...''Reginei'' erau destul de puternici deoarece o urmai fără a spune nici un cuvânt, sau a realiza pericolul unei căderi de la vreo 5 metri.Undeva în fundul conştiinţei mele se ivi pentru o fracţiune de secundă pericolul, pentru a dispărea mai înainte de a se înfiripa gândul.
Înainte de a arunca o privire în cameră, tipa era deja pe juma' dezbrăcată.Gândii că asta este o invitaţie şi, făcui la fel.
-Nu trebuie să te dezbraci, ne putem săruta îmbrăcaţi!
Ce spunea ea parcă era lege pentru mine.Nu puteai vedea feromonii din aer, dar cred că era plină camera cu ei.Parcă eram corpul ei, ascultam fără împotrivire de ordinele creierului!
În timp ce o sărutai, văzui că avea...două perechi de braţe, de parcă era reprezentarea lui Shiva.O întrebai.
-Mi se pare mie, sau ai mai multe braţe!
-Da, când îmi place momentul, îmi apare şi cealată pereche, pentru a putea să te mângâi mai mult.
Cred că eram tare drogat dacă nu renunţai în acel moment.Realizam vag , că tipa este ceva mai mult decât îmi arăta ea, dar...nu ştiam exact ce.Era tandră, deşi parcă simţii un soi de egoism, de parcă EU eram acolo DOAR pentru a o satisface pe ea. Eram ca o curvă masculină.
Aveam erecţie, deşi nu o penetrasem doar ne sărutam.Şi aşa a şi rămas.
În timp ce mă spălam, am mai văzut vreo trei fete, mai tinere decât ''Regina'', care se uitau la mine cum îmi spălam scula fără pic de ruşine sau decenţă.
-Dom'şoară, cred că este ilegal să ne aflăm în aceiaşi cameră, iar eu să fiu dezbrăcat, spusese unei tipe, ce nu cred să fi fost mai mare de 16 ani.
Puştoaica nu a spus nici un cuvânt, de parcă nu ar fi înţeles , sau poate gândea cu nu merit răspunsul ei.
Tipele, au schimbat câteva fraze pe care nu le putui procesa, apoi apăru Puştiul Blond.
Nu puteam să îi dau o vârstă, putea avea undeva între 15 şi 28 de ani.Era îmbracat ca un puşti modern, dar când îl privii în ochi, văzui destulă maturitate în ei.
-Men, să mergem.Nu cred că îţi doreşti să fii aici, când Perechile acestor Nimfe, se vor întoarce.Îi plac mult pe cei ca tine, dar bine rumeniţi!
Am început să blufez povestindu-i de performanţele mele de boxer.
-John, aici nu are de a face cât de bine te descurci tu cu un om beat, aici este vorba de ceva ce tu nu poţi înţelege sau controla.Toţi îţi sunt inamici, şi nu ai nici un prieten.Mai mult, ei sunt foarte subţili, nu luptă ca voi ...aştia din alte cartiere.
Regina îi făcu un semn discret Blondului.Acesta fără a mai scoate un cuvânt, mă luă de mănă, se îndreptă către balcon şi spuse:
-Acu' să te văd cum ştii să zbori!
Avusei timp să arunc Reginei o privire.Pentru un moment am văzut ceva ce...nu părea a avea corpul frumoasei tipe pe care o întâlnisem cu jumătate de ora mai înainte.
Am aterizat destul de bine, de parcă aia - în ciuda distanţei de unde sărisem -era ieşirea oficială, nu cea de urgenţă.Nu simţii nici o durere la impactul cu solul.
În timp ce alergam iar Blondul îmi povestea ceva ce, chipurile era o amintire comună, eu simţeam că nu sunt în acelaşi loc cu picioarele mele, parcă îmi verificam nişte vise demult trecute.
-Totuşi, ne cunoaştem?
-Tu, ce crezi?
-Nu eşti cumva tipul acela prieten cu Lic care a plecat de mult în străinătate?
-Nu, sigur nu.Nu ne cunoaştem.Eu DOAR execut ordinul...''Reginei''.
-Păi, aşa se numeşte tipa, Regina?
-Nu, dar aşa gândeşti tu că se numeşte.Eu sunt progenitura ei.Trup din trupul ei.Puiul ei, sau...ai înţeles ideea!
Ups, în ce joc mă închâlcisem.Mai , să nu mă recunosc.
-Nu e vina ta John, ea dacă vrea, animă o statuie care nu s-a mişcat niciodată de pe soclu.Ai fost doar o victimă, nimic mai mult.
-Bănuiam eu ceva.
-Acum, poate, atunci, nu aveai cum!
Nu alergasem prea mult, iar Blondul îmi arătă o cazemată de cărămizi.
-Pe acolo ai mai fost.Cunoşti locul?
Mă uitai spre ridicătura de căramizi pe care mi-o arătase.Încercam să găsesc în mintea mea amintirea care să îmi spună unde se afla.
După o secundă îmi amintii.Era undeva, dar...în altă ţară, la vreo 3000 km din locul unde ne aflam.
-Locul mi-l amintesc, dar este departe.
-Atunci, să mergem acolo.
Într-o secundă eram în faţa cazematei, deşi sunt sigur cu nu îmi amintii ultimii paşi pe care îi făcui.
-ĂĂĂĂ, ştii, parcă...
-Da. aşa este, nu mai suntem acolo. suntem aici.Să vedem dacă nu sunt şi EI aici.
**
Erau, şi erau mulţi, foarte mulţi!Îi vedeam cum mă pândeau de după colţurile clădirilor, făcând în jurul meu un cerc, care se strângea din ce in ce mai mult.După cinci minute, timp în care ajunsesei...din nou lângă ''bârlogul'' Reginei, unul dintre ei aruncă către mine un fir subţire de nailon care îmi prinse piciorul ca într-un laţ.În secundele următoare încă cinci-şase laţuri subţiri, bine mânuite mi se prinseră de braţul stâng sau de picioare, dar într-un mod ciudat, de parcă eram cu picioarele în aer, nu cu ele pe pământ.
Am avut prezenţa de spirit să scot briceagul şi să tai repede laţurile, în ciuda faptului că aceştia trăgeau destul de puternic.Fără să vreau, mintea a asociat această acţiune ca una de vânătoare a unui cerb, sau aşa ceva.Iar cerbul, eram eu!
Tipii părură descurajaţi de acţiunea mea.Poate că era singura tehnică pe care o ştiau.
Totuşi, erau mulţumiţi.Reuşiseră să mă aducă în spatele blocului unde locuia Regina, parcă voind a-i arăta ce se întâmplă cu tipii pe care ea şi-i băga în cameră.
Apăru un tip gras la fereastra primului etaj.Părea a fi şeful lor.Agresatorii priviră mulţumiţi către el.
-Boss, l-am adus!
-Acu' voi sări peste el, şi-l voi strivi ca pe un vierme ce este!
Grasul escaladă fereastra şi sări spre mine, dorind să îmi cadă în cap.Eu mă retrasei cu un pas în spate, Grasul căzu în picioare, părând destul de mobil pentru un tip la volumul şi burta lui mare.Eu cu o secerare la picioare îl răsturnai, tipul căzu peste o sticlă pe jumătate spartă, rămânând acolo, fără a se mai mişca.
Îl văzui pe Blond, care se sprijunea şmechereşte de cu spatele de peretele blocului cu mâinile în buzunare, afişând un zâmbet ironic.Pe feţele celorlalţi se vedea neîncredere, debusolare şi chiar o uşoară nelinişte.Simţii că trebuie să stipulez momentul.
-Băieţi, Grasul a căzut singur în capcana pe care mi-aţi intins-o.Nu vă cunosc, nu cred să vă fi făcut ceva rău, dar recunosc calităţile pe care le aveţi.Cred că, datorită minţii mele şi abilităţilor voastre, vom colabora foarte bine.
Blondul, fără a se mişca din loc spuse.
-Ce v-am spus eu, băieţi?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu