...aveam doar 14 ani şi tocami fusesem selectaţ împreună cu încă vreo şase-şapte puştani din clasa a noua la echipa de lupte greco-romane. Îmi amintesc primul antrenament când am ridcat la piept o halteră de 54 de kg, iar cea de 57 nu am reuşit, deşi unul din colegii mei o ridicase...sau poate doi, nu mai reţin.Aveam 59 de kg, iar tipul care o ridicase era de vreo 68-70 kg, şi cu vreo 10 cm mai înalt.Realizam că un tip mai înalt, poate ridica şi mai mult, dacă era mai greu corporal.Unul din băieţi era un adevărat gigant peste 185 cm şi cred că avea vreo 80 kg.Nu ştiu dacă î ncercasesă ridice sau cât reuşise , ştiu doar că după doi ani căntărea peste 100 kg, iar la maturitate vreo 130.Asta nu înseamnă că la ridicat era prea puternic, după doi ani am ridicat haltera lui care avea baza plus trei discuri de cinci pe o parte, deci, vreo 80 kg.
Acesta a fost primul meu contact cu halteele, deci, nu eram nici prea puternic, dar nici prea slab.Îmi amintesc că în cele patru luni de antrenamente de lupte aveam un partenier de antenament din aceiaşi generaţie care la 75 kg ridica 44 într-un singur braţ deasupa capului. Nu mai spun că văzusem un senior, cred de puţin peste 20 de ani şi vreo 65 kg, dar mărunţel, care ridicase uşor 100 la piept.
Dar să lăsăm aceste chestii, sunt irelevante pentru noi, doresc să-mi reamintesc despre primele momente de sport din viaţa mea.
După patru luni m-am lăsat, apoi la prrofesională am făcut rost de ceva discuri şi o bară, cred că aveam 16 ani, şi făceam împins de pe podea, exerciţiu pentru piept.Oricum din clasa a opta începusem să fac flotări, iar în fiecare zi făceam mai mut cu o repetare, aşa că...îmi amintesc că la un antrenament de lupte făusem 50 sau 80 într-o serie.Totuşi trăiesc cu impresia că înaite de liceu reuisem să fac 80, dar poate fac confuzie.
Cert e fapul că vărul meu, mai mic decât mine, mi l-a arătat pe viitorul lui cumnat spunând.
--Tipul acesta practică lupte, are 57 kg, este la profesională şi ridcă 77 kg deasupra capului!
M-am uitat la mărunţelul din faţa mea care era doar fibră. şi acu' a 41 de ani arată la fel, cred că are 66 de kile dar...cred că mai face semi-tracţini într-un braţ.
--Păi în acest caz, dacă el ridică această greutate la piept, io o ridic deasupa capului!
Nu ştiu de de am făcut acea afirmare, cred că mai mă antrenam cu halterele ala care totalizau vreo 38-40 kg.Nu mai reţin amănuntele, dar ştiu că am dat curs cu prima ocazie, şi am fost la sala acestuia de forţă, care era separată dar în incinta complexului de lupte, sala nu avea antrenor dimineaţa, aşa că nu mi-a fost greu să intru.
Îmi amintesc că fusesem dea la Motru, după priml an de profesională, în 1988, acolo reuşind să impresionez un grup de gura-cască ce se adunaseră, în prima zi, în faţa unor haltere, una de vreo 70 cum evaluasem noi, iar alta mai grea, peste sutx1ă, cum spuneam noi.Am ridicat uşor deasupra capului aia de 70, care, nu cred că aveamai mult de 55 dacă ar fi să o evauez acu.La început am ridicat-o de patru ori, find tipul care a ridiat cel mai mult, la doar 66 cât cântăream.După o lună şi ceva o ridicam de 10 ori, dar cu explozie, asta însemnând cam 15-20 kg mai puţin dacă aş f lucrat ueri crect ca un culturist.
M-am antrenat cu un tip care practica box, 75 kg, dar înalt, şi încă vreo trei inşi din aproape 100 care ridicaseră greutatea respectivă.Greutatea putea avea şi 65, se poate, deoarece nu puteam compara cu altă greutate cu care lucrasem în ultma vreme.
Cert e faptul că, revenind la pariul cu vărul meu, eu eram convis că, ridicasem cândva 70 de 10 ori, deci 77 ar fi trebuit să ridic.
Ştiu că am ridicat 60, apoi 70, apoi 78, şi am încercat apoi la 80, da nu mai ştiu, cred că am ridicat doar la piept, deasupra ridicasem sigur 77.Cred că ridicasem 87,5 la piept, după metoda pe care mi-o arătase cunatul vărului meu
Am făcut căteva antrenamente, ajunsesem la 95 , dar renunţasem după căteva zile, deoarece nu mă încălzeam cum trebuia şi căpătasem o durere lombară care m-a ţinut câteva luni, cred.
Apoi la 17 ani am fost la o sală de forţă unde mergea un coleg de al meu cu care fregventam cursurile serale de liceu.Îmi amintesc ca primele antrenamente la piept am făcut cu 40. apoi 50, 60 , iar ultima serie două repetări cu 70, iar un tip de veo 30 de ani, a rămas surprins, după spusele lui eram puternic, deoarece el, făcea doar vreo 10 reptari cu 70, şi avea cca. 90 kg.
Nu cred că mă antrenasem mai mult de o lună sau două, deoarece era la modă să faci o lună de sală.
duminică, 9 septembrie 2012
duminică, 2 septembrie 2012
Colecţionarul de arici!!!
...nu îl ştii pe Gheorghe, vecinul meu care este lefegiu la o firmă arabă, dar care are sediul în oraşul vecin, că unde locuieşte el, nu e loc de o frmă aşa de mare .Dacă nu îl ştii îţi spun el despre el.
Are acasă ca animal de companie...arici.Da, ai auzit bine, are arici!Auzi mă, el să aibă animale de companie, el, pe care eu, l-am văzut de cel puţin trei ori cum a dat câte un şut căţelului doamnei Maricica , de la etajul doi, şi a prins motanul lu' dom doctor Lupaşcu şi cu o bucată de liţă l-a decoiat, că făcea prea mult tam-tam nopţie?!?Aş putea să mai spun încă cel puţin cinci cazuri în care a arătat că este foarte crud cu animalele, inclusiv cu câinele mamei sale, pe care l-a bătut de l-a luat Benga.
No aştia mai mici şi mai proşti din cartier, chiar am us pariu pe o beşică nouă la 40 de lei, care avea să ale primul, câştiga, evident, de ce acest Gheorghe are arici, sau...de ce îi plac, sau , de unde dracul a făcut rost de ei.
Ne-am interesa la cele două Pet-uri din oraş dacă au, au avut, sau vor avea arici.Răspunsul a fost nu, un nu categoric, chiar la Pet-ul din Centru Vechi, vânzătorul a ţiut exprs să întăracă spusele cu câte un şut în cururile a doi dintre noi, care nu au avut loc suficient să o şteargă afară.
Am trecut aoi la căutarea pe internet a locurilor unde puteau fi găsite aceste creaturi ciudate, în afară de pădure, se înţelege.
După o săptămână, interesul pierise, până când soluţia a venit de la cineva la care nu ne-am fi aşteptat, de la bastardu' lu' Ghe.care spusese că l-a auzit cu urechil lui pe Ghe. când îi spusese femeia, că în timp ce se uşurase la pădure ceva a înţepat-o la curuţ, şi când s-a ridicat speriată şi ofuscată a văzut acel arici draguţ, care pesemne că avea chiar acolo culcuş, sau îşi căuta de ...lucru. La care Ghe, nostalgic spusese...Femeie, tu te-ai dus la muncă, dar ai cules arici cu curul!
Are acasă ca animal de companie...arici.Da, ai auzit bine, are arici!Auzi mă, el să aibă animale de companie, el, pe care eu, l-am văzut de cel puţin trei ori cum a dat câte un şut căţelului doamnei Maricica , de la etajul doi, şi a prins motanul lu' dom doctor Lupaşcu şi cu o bucată de liţă l-a decoiat, că făcea prea mult tam-tam nopţie?!?Aş putea să mai spun încă cel puţin cinci cazuri în care a arătat că este foarte crud cu animalele, inclusiv cu câinele mamei sale, pe care l-a bătut de l-a luat Benga.
No aştia mai mici şi mai proşti din cartier, chiar am us pariu pe o beşică nouă la 40 de lei, care avea să ale primul, câştiga, evident, de ce acest Gheorghe are arici, sau...de ce îi plac, sau , de unde dracul a făcut rost de ei.
Ne-am interesa la cele două Pet-uri din oraş dacă au, au avut, sau vor avea arici.Răspunsul a fost nu, un nu categoric, chiar la Pet-ul din Centru Vechi, vânzătorul a ţiut exprs să întăracă spusele cu câte un şut în cururile a doi dintre noi, care nu au avut loc suficient să o şteargă afară.
Am trecut aoi la căutarea pe internet a locurilor unde puteau fi găsite aceste creaturi ciudate, în afară de pădure, se înţelege.
După o săptămână, interesul pierise, până când soluţia a venit de la cineva la care nu ne-am fi aşteptat, de la bastardu' lu' Ghe.care spusese că l-a auzit cu urechil lui pe Ghe. când îi spusese femeia, că în timp ce se uşurase la pădure ceva a înţepat-o la curuţ, şi când s-a ridicat speriată şi ofuscată a văzut acel arici draguţ, care pesemne că avea chiar acolo culcuş, sau îşi căuta de ...lucru. La care Ghe, nostalgic spusese...Femeie, tu te-ai dus la muncă, dar ai cules arici cu curul!
luni, 6 august 2012
Aerovehicol
Sunar: -tipul care se intâlneşte cu Mr. X şi care îi ofera un cadou cel puţin neobişnuit!
-face uz de cele primite
-puţin abuzează pt a se răzbuna î n scop personal
-etc...
--Hei, tu, mă auzi? este cineva pe aici?
Deşi avea căştile pe urechi, totuşi auzi ceva , un zgomot destul de puternic, care să îl facă să întoarcă capul în direcţia de unde credea că vine.Se uită atent printre cei câţva pomi care formau cărarea ce ducea intr-un luminiş ca un teren de fotbal, care , de fapt era şi folosit pentru asta, din parcul care era vizavi (vis-a-vis) de cartierul său.Nu văzu mare lucru, dar auzi pe cineva care-l strigă pe nume.
Văzu un om care se sprijinea de un pom cu spatele, dar, care stătea într-o poziţie nenaturală, cu mâna dreaptă parcă îşi proteja coastele, şi un schincet, un geamăt se auzi de pe buzele sale!
Jo, era în esenţa sa un om bun, aşa că primul gând care-i trecuse prin minte era acela că omul era la anangie şi că avea nevoie de ajutorul său, aşă că, uită de faptul că lumea în care trăia era destul de dură şi, după orice copac putea fi un potenţial duşman, sau careva care să-l lovească, sau să-l tâlhărească.
Ajunse lângă străin, care în ciuda becului chior ce abia dacă făcea ca întunericul din jur să fie alungat, părea destul de vizibil.Aruncă o privire asupra acestuia, apoi , dacă cineva ar fi văzut scena ar fi spus că Jo se uită cu gura uşor deschisă la omul din faţa sa, privirea sa era parcă hipnoti(că)zată, apoi Străinul îi spuse un cuvînt, care nu se auzi în liniştea serii şi îl atinse cu degetul pe faţă.
........................................................
Georgică râdea în barbă.Incă un fraierică care a pus botul la vrajeala lui, şi altul care va sfârşi la fel ca şi ceilalţi cinci, şase, care au vrut să se îmbogăţească peste noapte.Cu scrupule, nu faci nimic.În afaceri trebuie să fii dur , dar...şi jigodoie.Ce putea oare să i se întâmple??!?Nu aveau adresa lui, totul era cu chirie, toate datele erau fabricate, etc.Nu ştiau de unde să-l ia, aşa că...alte distracţii, alte femei!
Îşi îndesă banii de pe marfă sub o scândură din podea, apoi ieşi din casă, nu înainte de aşi îndesa cât considerase că era necesar pentru distracţia care se anunţa.
A doua zi, când ajunse acasă , după o noapte de beţie, nu mai găsi nimic din cele 27 de mii de euro, pe care le pusese la puşculiţă, ba mai mult, şi alte câteva documente, pe care le considera importante.
După câteva zile, acelaşi lucru i se întâmplă şi partenierului său de afaceri, îi dispăruse banii, dar acestuia din safe, la care nu avea acces nici măcar soţia sa.Cum putuse toate astea să se întâmple, nu şi-o putea explica, mai ales că totul era supraveghiat de camere şi nimeni nu intrase în cladire.Îi dispărură toţii banii, chiar şi cei pe care trebuia să îi plătească pentru salarii.Se întrebă cine putea fi, dacă avea duşmani capabili de aceasta, dar...erau prea mulţi care şi-ar fi dorit a intra în safe-ul său, adăugându-i şi pe copii lui, soţia , chiar şi părinţii lui.Toţi aveau foame de bani.
Timp de o săptămână, se întâmplaseră multe chestii inexpicabile, de la golirea de safe-uri, la bătăi luate de tipi pe la băi, în restaurante sau pe la colţuri de stradă, fără însă a fi găsit vinovatul, până la ridicarea rochiilor în public, sau trasul pantalonilor unor tipe mai mult sau mai puţin populare, sau intrarea cu întreaga faţă în farfurie, în timp ce îşi serveau mîncarea de prânz în prezenţa altor simandicoşi parveniţi, de lume bună.Toate aceste fapte, păreau din ce în ce mai stranii, cu cât, cei cărora li se întâmplase, povestise că...nu ei ar fi facut acestea, ci...o mînă invizibilă.Totul rămase însă fără răspuns, deşi după o săptămână, totul încetă la fel de brusc precum începuse.Suma incidentelor: aproape 150!! Nu cred că cineva realizase că ultimul incident fusese acela la care tânătul care se împiedicase pentru a treia oara în cinci minute, la un moment întrebă:
--De ce toate astea?
Cred că dacă prietena sa l-ar fi întrebat la ce se uită, sau ce a auzit în acel moment,în care se uită buinac în jurul său, i-ar fi spus că parcă a auzit răspuns la întrebarea sa, dar telepatic, un răspuns foarte clar care îi spusese: --Pentru că pot! dar pentru că nimeni nu l-a întrebat, nimeni nu află răspunsul!
.............................................................................
Se trezi cu o durere cuidată de cap, deschise uşor ochii, se uiută în juru-i, şi deşi nu ştia de unde cunoştea interiorul încăperii, totuşi i se părea destul de familiară.Făcu un efort de memorie însă fără succes , preferând a se dezmorţi.
În următoarele cinci minute, nu ştia ce să creadă, dacă totul era o farsă, sau era victima unei glume bine puse la punct, dacă visa, sau, dacă era pe platoul de filmare a unui film, şi nu îşi mai amintea datorită beţii din ziua precedentă.Rând pe rând elimină toate variantele, şi se mulţumi a crede cele câteva rânduri pe care le citise pe monitorul uriaş cât un perete care-i apăruse în faţa ochilor, chiar când picioarele sale atinseră podeaua.
Avea sentimentul unui tip care câştigase la loto, care, deşi avea biletul în faţă, nu putea crede ca a câştigat pontul cel mare de câteva milioanede euro, nu pentru că nu visase de o mie de ori momentul, ci doar că, nu vroia ca să pice de la etajul o sută. după ce cineva avea să îi spună ca a fost o greşeală sau că biletul i-a fost anulat.încerca să rumege informaţiile primite.
Nu ştia ce i se păru mai straniu, faptul că un necunoscut care apăruse pe monitor îi spuse că tot ce este în jurul său este al lui, de la cel mai neînsemnat lucru până la vehicolul aerian în care se afla, sau că este moştenitorul direct a tipului din monitor, -deşi avea tată-, sau că este urmaşul unuia din cei câteva mii de oameni care supravieţuiseră ultimului cataclism mondial datat cu peste 5000 de ani înainte, şi care încă mai trăia, pe care oamenii de rând , îi numea extratereştri, ăn rarele cazuri când le vedeau echipamentele de zbor, sau faptul că deţinea tehnică care avea să fie descoperită şi aplicată după câteva sute de ani
etc....
-face uz de cele primite
-puţin abuzează pt a se răzbuna î n scop personal
-etc...
--Hei, tu, mă auzi? este cineva pe aici?
Deşi avea căştile pe urechi, totuşi auzi ceva , un zgomot destul de puternic, care să îl facă să întoarcă capul în direcţia de unde credea că vine.Se uită atent printre cei câţva pomi care formau cărarea ce ducea intr-un luminiş ca un teren de fotbal, care , de fapt era şi folosit pentru asta, din parcul care era vizavi (vis-a-vis) de cartierul său.Nu văzu mare lucru, dar auzi pe cineva care-l strigă pe nume.
Văzu un om care se sprijinea de un pom cu spatele, dar, care stătea într-o poziţie nenaturală, cu mâna dreaptă parcă îşi proteja coastele, şi un schincet, un geamăt se auzi de pe buzele sale!
Jo, era în esenţa sa un om bun, aşa că primul gând care-i trecuse prin minte era acela că omul era la anangie şi că avea nevoie de ajutorul său, aşă că, uită de faptul că lumea în care trăia era destul de dură şi, după orice copac putea fi un potenţial duşman, sau careva care să-l lovească, sau să-l tâlhărească.
Ajunse lângă străin, care în ciuda becului chior ce abia dacă făcea ca întunericul din jur să fie alungat, părea destul de vizibil.Aruncă o privire asupra acestuia, apoi , dacă cineva ar fi văzut scena ar fi spus că Jo se uită cu gura uşor deschisă la omul din faţa sa, privirea sa era parcă hipnoti(că)zată, apoi Străinul îi spuse un cuvînt, care nu se auzi în liniştea serii şi îl atinse cu degetul pe faţă.
........................................................
Georgică râdea în barbă.Incă un fraierică care a pus botul la vrajeala lui, şi altul care va sfârşi la fel ca şi ceilalţi cinci, şase, care au vrut să se îmbogăţească peste noapte.Cu scrupule, nu faci nimic.În afaceri trebuie să fii dur , dar...şi jigodoie.Ce putea oare să i se întâmple??!?Nu aveau adresa lui, totul era cu chirie, toate datele erau fabricate, etc.Nu ştiau de unde să-l ia, aşa că...alte distracţii, alte femei!
Îşi îndesă banii de pe marfă sub o scândură din podea, apoi ieşi din casă, nu înainte de aşi îndesa cât considerase că era necesar pentru distracţia care se anunţa.
A doua zi, când ajunse acasă , după o noapte de beţie, nu mai găsi nimic din cele 27 de mii de euro, pe care le pusese la puşculiţă, ba mai mult, şi alte câteva documente, pe care le considera importante.
După câteva zile, acelaşi lucru i se întâmplă şi partenierului său de afaceri, îi dispăruse banii, dar acestuia din safe, la care nu avea acces nici măcar soţia sa.Cum putuse toate astea să se întâmple, nu şi-o putea explica, mai ales că totul era supraveghiat de camere şi nimeni nu intrase în cladire.Îi dispărură toţii banii, chiar şi cei pe care trebuia să îi plătească pentru salarii.Se întrebă cine putea fi, dacă avea duşmani capabili de aceasta, dar...erau prea mulţi care şi-ar fi dorit a intra în safe-ul său, adăugându-i şi pe copii lui, soţia , chiar şi părinţii lui.Toţi aveau foame de bani.
Timp de o săptămână, se întâmplaseră multe chestii inexpicabile, de la golirea de safe-uri, la bătăi luate de tipi pe la băi, în restaurante sau pe la colţuri de stradă, fără însă a fi găsit vinovatul, până la ridicarea rochiilor în public, sau trasul pantalonilor unor tipe mai mult sau mai puţin populare, sau intrarea cu întreaga faţă în farfurie, în timp ce îşi serveau mîncarea de prânz în prezenţa altor simandicoşi parveniţi, de lume bună.Toate aceste fapte, păreau din ce în ce mai stranii, cu cât, cei cărora li se întâmplase, povestise că...nu ei ar fi facut acestea, ci...o mînă invizibilă.Totul rămase însă fără răspuns, deşi după o săptămână, totul încetă la fel de brusc precum începuse.Suma incidentelor: aproape 150!! Nu cred că cineva realizase că ultimul incident fusese acela la care tânătul care se împiedicase pentru a treia oara în cinci minute, la un moment întrebă:
--De ce toate astea?
Cred că dacă prietena sa l-ar fi întrebat la ce se uită, sau ce a auzit în acel moment,în care se uită buinac în jurul său, i-ar fi spus că parcă a auzit răspuns la întrebarea sa, dar telepatic, un răspuns foarte clar care îi spusese: --Pentru că pot! dar pentru că nimeni nu l-a întrebat, nimeni nu află răspunsul!
.............................................................................
Se trezi cu o durere cuidată de cap, deschise uşor ochii, se uiută în juru-i, şi deşi nu ştia de unde cunoştea interiorul încăperii, totuşi i se părea destul de familiară.Făcu un efort de memorie însă fără succes , preferând a se dezmorţi.
În următoarele cinci minute, nu ştia ce să creadă, dacă totul era o farsă, sau era victima unei glume bine puse la punct, dacă visa, sau, dacă era pe platoul de filmare a unui film, şi nu îşi mai amintea datorită beţii din ziua precedentă.Rând pe rând elimină toate variantele, şi se mulţumi a crede cele câteva rânduri pe care le citise pe monitorul uriaş cât un perete care-i apăruse în faţa ochilor, chiar când picioarele sale atinseră podeaua.
Avea sentimentul unui tip care câştigase la loto, care, deşi avea biletul în faţă, nu putea crede ca a câştigat pontul cel mare de câteva milioanede euro, nu pentru că nu visase de o mie de ori momentul, ci doar că, nu vroia ca să pice de la etajul o sută. după ce cineva avea să îi spună ca a fost o greşeală sau că biletul i-a fost anulat.încerca să rumege informaţiile primite.
Nu ştia ce i se păru mai straniu, faptul că un necunoscut care apăruse pe monitor îi spuse că tot ce este în jurul său este al lui, de la cel mai neînsemnat lucru până la vehicolul aerian în care se afla, sau că este moştenitorul direct a tipului din monitor, -deşi avea tată-, sau că este urmaşul unuia din cei câteva mii de oameni care supravieţuiseră ultimului cataclism mondial datat cu peste 5000 de ani înainte, şi care încă mai trăia, pe care oamenii de rând , îi numea extratereştri, ăn rarele cazuri când le vedeau echipamentele de zbor, sau faptul că deţinea tehnică care avea să fie descoperită şi aplicată după câteva sute de ani
etc....
miercuri, 11 iulie 2012
Copii de bani gata!...
Acest material este un pamflet.Orice asemanare este...pur întâmplătoare!
Mereu m-am considerat un hibrid, o parte care încearcă să se includă în societate, iar cealaltă jumatate, care are ceva din sociopatul de care voi vă feriţi când îl vedeţi pe străzi..Mereu am fost pe muchie de cuţit, simţindu-mă la bază un tip cinstit, care a fost transformat în o târfă, datorita ţării în care traiesc.De fapt, sunt la fel ca ceilalţi 50 % din tineri, un produs al societăţii.
În ultimii zece ani am încercat să mă înclud în societate, să găsesc de muncă şi să trăiesc din sudoarea muncii mele.Cat am trăit aici în ţară, am fost aproape de fiecare data falimentar, asta nu doar pentru faptul că banii nu îmi ajungeau, cât pentru faptul că după cateva luni de muncă urmau altele de aşteptare, cum cu tristeţe spuneam: sunt între două munci!
Nu cred că este tare greu să vă imaginaţi de ce schimbam munca, deoarece era sax, iar colegii erau cei care aveau ultimul cuvânt de spus...sefilor când te îmbârligau.Aşa că, alt loc, altă distracţie!
Obişnuiam să spun că sunt supărat pe mama mea că nu m-a născut în Germania să nu mai fiu nevoit să trec prin aceste perioade de...tranziţie, de maturitate, acomodare, adaptare, sau cum naiba s-ar numi ele.
Şi totuşi sanse au fost destule de a trăi viaţa mult mai la maxim decât am făcut-o, asta daca nu aş fi avut afuresita asta de fire, care mereu îmi face probleme, de a înghiţi bullshitul altora care sunt mai...sus!Nu prea pot rumega prostia şi aroganţa unora, dar mai presus a celor cu care intru în contact, sau cu cei cu care mă intersectez.Probabil de aceia am fost foarte selectiv în ceia ce priveşte anturajul meu, oamenii pe care îi consideram prieteni.
Dar nu cred că despre calităţile lor vreau acu' să vorbesc, sau să le aduc bine meritatele elogii, ci despre Bau-Bau, tipii care trăiesc viaţa pozitiv...d.p.lor de vedere, plini de ei, de bani, femei, posibilităţi, afaceri, mizerii, fraude, înşelăciuni, prost-gust, târfe!
Îmi aduc aminte că era o iarnă la fel de blândă ca o mamă vitregă care te trimite afară in tricou să îi mături curtea, cănd eram între două job-uri , iar moralul meu era atât de tare la pâmânt, încât aş fi fost în stare să inventez un prieten care avea el sau fratele sau un loc de muncă la Poliţie. şi ar fi avut în casă vreun pistol, pe care întrebându-l cum să îl folosesc, l-aş fi împuşcat fără a clipi măcar, pentru ai lua mâncarea din frigider şi de a mai rezista o zi, două!
Cam aşa sunt şi astăzi, la fel de dărâmat ca acel personaj marţian, care când suferea vreo depresie membrele i se desprindeau de pe corp.Poate că dacă ar fi fost pistoalele mai uşor de găsit sau procurat, aş fi scris aceste rânduri de undeva dintr-o cameră de la izolare, şi aş fi avut timp de gândire pentru fiecare rând în parte câte două zile!
Îmi aduc aminte că dacă nu aş fi fost în acea zi a adolescenţei mele în parcul oraşului, viaţa mea ar fi fost altfel, nu alta, căci sunt SIGUR că tot aici aş fi ajuns indiferent de calea pe care aş fi urmat-o!Deci, eram în parc cînd m-am întâlnit cu vărul meu preferat, ce era mult mai adolescent decat mine, de fapt eu aveam ceva peste douăzeci de ani, iar el, tot atât mai puţin.Alin era cu un amic de-al lui pe care nu îl văzusem niciodată, care nu părea să aibă mai mult de 14 ani şi un metru juma'te în ciuda mustăţii mari de adolescent pe care o purta , cu mândrie parcă.
Mi-a făcut cunoştinţă cu inndividul acela, şi am uitat instantaneu cum se numea, niciodată nefiind atent când mi se introduce o persoană, deoarece sunt puţin cam aerian, şi dacă vreau să vorbesc cu Ion, ce rost are să vorbesc şi cu Ghe, şi cu Vasile, Ghiţă, Aglae, Marti, sau altul?Oricum, am reţinut că puţtiulică era fiul unui tim care avea ceva bussiness-uri în oraş, şi trăiau foarte bine.
Pe mine nu mă interesa acel lucru, şi io trăiam bine, aşa că de ce m-ar intresesa altă persoană, dacă nu era de sex opus?!??!?
În decursul aceluiaşi an, vărul meu, era din nou în prezenţa acelui tânăr, imi spusese că tocmai cheltuiseră banii cu care şi-ar fi luat o maşină la mâna a doua, cu banii de buzunar de la puştiul ala, dar şi de bancnotele pe care acesta le lua de la fratele lui mai mic, pe care il învăţase să le ia din portofelul mamei când aceasta ajungea acasă de la magazin!
Încercasem şi eu o dată când eram mai mic această chestie cu portofelul mamei cad dormea şi...deşi am luat doar două monede, le-am simţit pe piele câteva zile, şi nu am mai avut nevoie să repet experienţa!Aşa că, nu rezistai ispitei de a mă întreba ce fel fe portofel avea acea femeie, dacă puştii ei luau în fiecare zi şi nu îşi dădea seama.Cred că era unul foarte plin, nesimţitor de plin!
Mereu m-am considerat un hibrid, o parte care încearcă să se includă în societate, iar cealaltă jumatate, care are ceva din sociopatul de care voi vă feriţi când îl vedeţi pe străzi..Mereu am fost pe muchie de cuţit, simţindu-mă la bază un tip cinstit, care a fost transformat în o târfă, datorita ţării în care traiesc.De fapt, sunt la fel ca ceilalţi 50 % din tineri, un produs al societăţii.
În ultimii zece ani am încercat să mă înclud în societate, să găsesc de muncă şi să trăiesc din sudoarea muncii mele.Cat am trăit aici în ţară, am fost aproape de fiecare data falimentar, asta nu doar pentru faptul că banii nu îmi ajungeau, cât pentru faptul că după cateva luni de muncă urmau altele de aşteptare, cum cu tristeţe spuneam: sunt între două munci!
Nu cred că este tare greu să vă imaginaţi de ce schimbam munca, deoarece era sax, iar colegii erau cei care aveau ultimul cuvânt de spus...sefilor când te îmbârligau.Aşa că, alt loc, altă distracţie!
Obişnuiam să spun că sunt supărat pe mama mea că nu m-a născut în Germania să nu mai fiu nevoit să trec prin aceste perioade de...tranziţie, de maturitate, acomodare, adaptare, sau cum naiba s-ar numi ele.
Şi totuşi sanse au fost destule de a trăi viaţa mult mai la maxim decât am făcut-o, asta daca nu aş fi avut afuresita asta de fire, care mereu îmi face probleme, de a înghiţi bullshitul altora care sunt mai...sus!Nu prea pot rumega prostia şi aroganţa unora, dar mai presus a celor cu care intru în contact, sau cu cei cu care mă intersectez.Probabil de aceia am fost foarte selectiv în ceia ce priveşte anturajul meu, oamenii pe care îi consideram prieteni.
Dar nu cred că despre calităţile lor vreau acu' să vorbesc, sau să le aduc bine meritatele elogii, ci despre Bau-Bau, tipii care trăiesc viaţa pozitiv...d.p.lor de vedere, plini de ei, de bani, femei, posibilităţi, afaceri, mizerii, fraude, înşelăciuni, prost-gust, târfe!
Îmi aduc aminte că era o iarnă la fel de blândă ca o mamă vitregă care te trimite afară in tricou să îi mături curtea, cănd eram între două job-uri , iar moralul meu era atât de tare la pâmânt, încât aş fi fost în stare să inventez un prieten care avea el sau fratele sau un loc de muncă la Poliţie. şi ar fi avut în casă vreun pistol, pe care întrebându-l cum să îl folosesc, l-aş fi împuşcat fără a clipi măcar, pentru ai lua mâncarea din frigider şi de a mai rezista o zi, două!
Cam aşa sunt şi astăzi, la fel de dărâmat ca acel personaj marţian, care când suferea vreo depresie membrele i se desprindeau de pe corp.Poate că dacă ar fi fost pistoalele mai uşor de găsit sau procurat, aş fi scris aceste rânduri de undeva dintr-o cameră de la izolare, şi aş fi avut timp de gândire pentru fiecare rând în parte câte două zile!
Îmi aduc aminte că dacă nu aş fi fost în acea zi a adolescenţei mele în parcul oraşului, viaţa mea ar fi fost altfel, nu alta, căci sunt SIGUR că tot aici aş fi ajuns indiferent de calea pe care aş fi urmat-o!Deci, eram în parc cînd m-am întâlnit cu vărul meu preferat, ce era mult mai adolescent decat mine, de fapt eu aveam ceva peste douăzeci de ani, iar el, tot atât mai puţin.Alin era cu un amic de-al lui pe care nu îl văzusem niciodată, care nu părea să aibă mai mult de 14 ani şi un metru juma'te în ciuda mustăţii mari de adolescent pe care o purta , cu mândrie parcă.
Mi-a făcut cunoştinţă cu inndividul acela, şi am uitat instantaneu cum se numea, niciodată nefiind atent când mi se introduce o persoană, deoarece sunt puţin cam aerian, şi dacă vreau să vorbesc cu Ion, ce rost are să vorbesc şi cu Ghe, şi cu Vasile, Ghiţă, Aglae, Marti, sau altul?Oricum, am reţinut că puţtiulică era fiul unui tim care avea ceva bussiness-uri în oraş, şi trăiau foarte bine.
Pe mine nu mă interesa acel lucru, şi io trăiam bine, aşa că de ce m-ar intresesa altă persoană, dacă nu era de sex opus?!??!?
În decursul aceluiaşi an, vărul meu, era din nou în prezenţa acelui tânăr, imi spusese că tocmai cheltuiseră banii cu care şi-ar fi luat o maşină la mâna a doua, cu banii de buzunar de la puştiul ala, dar şi de bancnotele pe care acesta le lua de la fratele lui mai mic, pe care il învăţase să le ia din portofelul mamei când aceasta ajungea acasă de la magazin!
Încercasem şi eu o dată când eram mai mic această chestie cu portofelul mamei cad dormea şi...deşi am luat doar două monede, le-am simţit pe piele câteva zile, şi nu am mai avut nevoie să repet experienţa!Aşa că, nu rezistai ispitei de a mă întreba ce fel fe portofel avea acea femeie, dacă puştii ei luau în fiecare zi şi nu îşi dădea seama.Cred că era unul foarte plin, nesimţitor de plin!
joi, 21 iunie 2012
Guru
Râse uşor gândindu-se amuzant la frumoasa glumiţă pe care era pregatit să o facă.Întodeauna se considerase un tip destul de amuzant, dar nu genul de ilar modern care se fabric în zilele noastre, ale caror glume se limiteaza la a cârcoti si bârfi la adesa cuiva, ceea ce el considera ca ar trebui sa senumească "atac la persoană".
Se obişnuise cu viaţa de hoinar, dacă aşa ar trebuii să se numească careva care se multa din oaraş în oraş la fiecare câteva luni. cand se afla localizarea sa.Nu dorea deloc a se gandi la zilele când era un tânar aspirant , când dorea pe bune sa evolueze şi ...sa se integreze in Absolut.Acele zile erau de mult apuse, poate că trecuse treizeci de ani, mai putin nu, mai mult da.
Adevarul era că...intrease în acea Organizaţie pentru ca îi placea o colega şi acela era singurul mod de a ajunge lânga ea.Restul a fost nici măcar amintiri!
A urmat apoi prietena prietenei lui,, sora ei, alte surori, prietenecăci se duse vorba că era destul de viril , chiar prea viril şi deschis la practici...diferite.Îi era familiar Taoismul, dar, doar practicile sexuale, invatase să îşi controleje ejacularea, făcându-l practic să se termine mult dupa ea.Nu ca acest lucru l-ar fi intereasat, ci voia ca femeile sa fie multuimite, dar la modul usor egoist, pentru a i se duce vorba si de a mai avea acces încă o data!
Afacerea îi merse destul de bine, de douazeci de ani era cel mai tare din branşă, lider, presedinte, intrase în...Absolut, atinse starea de Nirvana şi...peste câteva ore avea sa sarbatorească numarul zece mii de femei avute, dat totodată şi numarul 1665 de fecioare.
Astazi mama sa avea să îl viziteze, asta dupa ce a trebuit mai întai să salveze aparenţele, adica să ia un binemeritat concediu de o luna mai în toate capitalele Europei, mai putin în Suedia, pentru a nu trezi suspiciunile autoritatilor Romaniei, care erau cu ochii pe ei de ceva vreme.
Chiar daca mama lui era destul de batranica, abia facuse 77, el voia sa îi faca un cadou frumos si...negru, daca se putea.Asa ca îl chema pe unul din gardienii săi, care îl pazeau evident, şi îi dădu instructiunile să comande de la un anumit nr. de tel, o comanda mare si neagră, pe care să o trimeată la adresa cutare de la hotel.Îi aminti sa nu uite si ambalajul, adica cutia cu surprize in care avea sa intre "cadoul" pentru aniversata!
Ştia ca mama sa se dadea cu ,,barcuţele,, de cate ori avea ocazia, şi nu era chiar asa de mic copil incât sa nu realizeze ca mamei sale i-au placut barbatii, la fel de mult cum i-au placut şi lui , dar, femeile.Barbati, nu încercase niciodata!
Îi aminti locotenentului său, să folosească şi pentru el cutia cu surprize, -pentru a mai diversifica plictiseala mâncărilor pe furiş a pulpelor de fazan- dacă grupul de fete virgine care aveau sa ajunga în aceasta seara . Cel puţin o dată pe săptămână, mult mai puţin decât în ţară, avea parte de câte o bunoacă de 15-16 anişori, care încă nu experimentase sex-ul.
Se obişnuise cu viaţa de hoinar, dacă aşa ar trebuii să se numească careva care se multa din oaraş în oraş la fiecare câteva luni. cand se afla localizarea sa.Nu dorea deloc a se gandi la zilele când era un tânar aspirant , când dorea pe bune sa evolueze şi ...sa se integreze in Absolut.Acele zile erau de mult apuse, poate că trecuse treizeci de ani, mai putin nu, mai mult da.
Adevarul era că...intrease în acea Organizaţie pentru ca îi placea o colega şi acela era singurul mod de a ajunge lânga ea.Restul a fost nici măcar amintiri!
A urmat apoi prietena prietenei lui,, sora ei, alte surori, prietenecăci se duse vorba că era destul de viril , chiar prea viril şi deschis la practici...diferite.Îi era familiar Taoismul, dar, doar practicile sexuale, invatase să îşi controleje ejacularea, făcându-l practic să se termine mult dupa ea.Nu ca acest lucru l-ar fi intereasat, ci voia ca femeile sa fie multuimite, dar la modul usor egoist, pentru a i se duce vorba si de a mai avea acces încă o data!
Afacerea îi merse destul de bine, de douazeci de ani era cel mai tare din branşă, lider, presedinte, intrase în...Absolut, atinse starea de Nirvana şi...peste câteva ore avea sa sarbatorească numarul zece mii de femei avute, dat totodată şi numarul 1665 de fecioare.
Astazi mama sa avea să îl viziteze, asta dupa ce a trebuit mai întai să salveze aparenţele, adica să ia un binemeritat concediu de o luna mai în toate capitalele Europei, mai putin în Suedia, pentru a nu trezi suspiciunile autoritatilor Romaniei, care erau cu ochii pe ei de ceva vreme.
Chiar daca mama lui era destul de batranica, abia facuse 77, el voia sa îi faca un cadou frumos si...negru, daca se putea.Asa ca îl chema pe unul din gardienii săi, care îl pazeau evident, şi îi dădu instructiunile să comande de la un anumit nr. de tel, o comanda mare si neagră, pe care să o trimeată la adresa cutare de la hotel.Îi aminti sa nu uite si ambalajul, adica cutia cu surprize in care avea sa intre "cadoul" pentru aniversata!
Ştia ca mama sa se dadea cu ,,barcuţele,, de cate ori avea ocazia, şi nu era chiar asa de mic copil incât sa nu realizeze ca mamei sale i-au placut barbatii, la fel de mult cum i-au placut şi lui , dar, femeile.Barbati, nu încercase niciodata!
Îi aminti locotenentului său, să folosească şi pentru el cutia cu surprize, -pentru a mai diversifica plictiseala mâncărilor pe furiş a pulpelor de fazan- dacă grupul de fete virgine care aveau sa ajunga în aceasta seara . Cel puţin o dată pe săptămână, mult mai puţin decât în ţară, avea parte de câte o bunoacă de 15-16 anişori, care încă nu experimentase sex-ul.
luni, 30 aprilie 2012
Un minut de adevăr! ....fantasmagorie
Mă numsc Băse, sunt preşedintele Romaniei, sunt pion al unei grupări care urmăreşte DOAR interesele personale, nu mă interesează de ce se întâmplă cu populaţia ţării, scopul meu este de a mă întrece în putere cu alţi membrii ai grupării din care fac parte, am peste un miliard de euro, iar organizaţia mea, a văduvit ţara, prin diferite mijloace de peste 200 miliarde de euro.Am dat ordine care a ruinat cariere, vieţi ale mii de oameni, şi datorită mie trăiesc mult mai prost 22 de milioane de oameni.Dar...nu îmi pasă.nu voi recunoaşte cele pe care vi le spun acum...niciodată!
Mă numesc Patriciu, sunt om de afaceri, oficial am miliarde de euro, iar neoficial am mult mai multe.Cuvântul meu e lege, ce vreau eu să se întâmple, se întâmplă, la orice nivel!dacă nu îmi place de cineva, il ruinez, îl inlătur indiferent de cost, deoarece costurile ...mi le permit.Ţelul meu, am făcut de toate în viaţa mea, pentru a mai ma interresa ceva.Sunt un parior, indiferent de miză, joc, scopul meu este de a câştiga!Banul gras a intrat când am inprumutat de la bancă cateva sute de milioane să îmi cumpăr o afacere mare şi...am garantat cu ea.Ce bine e sa fii rege!
Mă numesc Becali şi Gigi, io sunt tipul clasic de om care a obţinut de la viaţă tot ce şi-a dorit.Am făcut miliarde de euro din afaceri cu vânzări de pământuri, şi am dat tot atât şpagi pentru a le obţine.Îmi place să colecţionez oameni , pe care îi adun în jurul meu, fie că este vorba de un bodyguard sau o curvă pe care o penetrez.Sunt orgolios, şi acum io vreau să mă bag în politica mai adânc, nu că aş fi mai bun decât alţii, ci doar pentru că pot!La vârsta mea, şi poziţia pe care o am, mă tem doar de Moarte!
Mă numesc Ţiriac, am fost jucător de tenis, am peste un miliard oficial, dar real peste zece, Am pornit de la un împrumut de un milion de dollari, şi am ajuns unde sunt sprijinit, ajutat, educat de alţii mai tari.Am dat înapoi îndutit din cat am primit.Cea mai bună afacere pe care am făcut-o. a fost cîmd ţăranii de romăni munceau în Europa, în anii 2002 , când prin banca mea au intrat şapte miliarde, dar pe acte...400 milioane , iar politica băncii le schimba euro şi le dădea dollari, câştigănd la fiecare sută de euro 5 procente.La şapte miliarde pe an, doar din acest comision abuziv îmi luam 3-400 milioane.Asta da afacere!Îmi place să penetrez prinţese, surorile ,sau fetele unor regi sau regine din Europa.În 30 de ani, am penetrat peste 50 de prinţese, care m-au şi costat peste două miliarde, în cadouri, adică vreo 20 de procente din avereea mea!Femeile aste m-au falimentat!:)))
*****
Mă numesc...habar nu am cum! uitaţivă voi la mine şi poate îmi veţi spune cum mă numesc.Sunt , sau am fost o persoană de patruzeci de ani , care...printr...dar, mai bine să vă povestesc în câtreva cuvinte ce s-a întâmplat!
Mă plictisisem de insuccesele pe care le-am avut de-a lungul existenţei, fapt care m-a determinat să îmi fac bagajul şi să îmi iau lumea în cap, pentru a încerca să rup bariera existenţei mizere.Nu vă spun cum am ajuns acolo, dar cert este faptul că am descoperit că limiştea unui peisaj de munte mă calmează, iar energia locurilor îmi face ca trupul şi minteaă se simte mult mai bine decât au fost vreodată!
Mă numesc Patriciu, sunt om de afaceri, oficial am miliarde de euro, iar neoficial am mult mai multe.Cuvântul meu e lege, ce vreau eu să se întâmple, se întâmplă, la orice nivel!dacă nu îmi place de cineva, il ruinez, îl inlătur indiferent de cost, deoarece costurile ...mi le permit.Ţelul meu, am făcut de toate în viaţa mea, pentru a mai ma interresa ceva.Sunt un parior, indiferent de miză, joc, scopul meu este de a câştiga!Banul gras a intrat când am inprumutat de la bancă cateva sute de milioane să îmi cumpăr o afacere mare şi...am garantat cu ea.Ce bine e sa fii rege!
Mă numesc Becali şi Gigi, io sunt tipul clasic de om care a obţinut de la viaţă tot ce şi-a dorit.Am făcut miliarde de euro din afaceri cu vânzări de pământuri, şi am dat tot atât şpagi pentru a le obţine.Îmi place să colecţionez oameni , pe care îi adun în jurul meu, fie că este vorba de un bodyguard sau o curvă pe care o penetrez.Sunt orgolios, şi acum io vreau să mă bag în politica mai adânc, nu că aş fi mai bun decât alţii, ci doar pentru că pot!La vârsta mea, şi poziţia pe care o am, mă tem doar de Moarte!
Mă numesc Ţiriac, am fost jucător de tenis, am peste un miliard oficial, dar real peste zece, Am pornit de la un împrumut de un milion de dollari, şi am ajuns unde sunt sprijinit, ajutat, educat de alţii mai tari.Am dat înapoi îndutit din cat am primit.Cea mai bună afacere pe care am făcut-o. a fost cîmd ţăranii de romăni munceau în Europa, în anii 2002 , când prin banca mea au intrat şapte miliarde, dar pe acte...400 milioane , iar politica băncii le schimba euro şi le dădea dollari, câştigănd la fiecare sută de euro 5 procente.La şapte miliarde pe an, doar din acest comision abuziv îmi luam 3-400 milioane.Asta da afacere!Îmi place să penetrez prinţese, surorile ,sau fetele unor regi sau regine din Europa.În 30 de ani, am penetrat peste 50 de prinţese, care m-au şi costat peste două miliarde, în cadouri, adică vreo 20 de procente din avereea mea!Femeile aste m-au falimentat!:)))
*****
Mă numesc...habar nu am cum! uitaţivă voi la mine şi poate îmi veţi spune cum mă numesc.Sunt , sau am fost o persoană de patruzeci de ani , care...printr...dar, mai bine să vă povestesc în câtreva cuvinte ce s-a întâmplat!
Mă plictisisem de insuccesele pe care le-am avut de-a lungul existenţei, fapt care m-a determinat să îmi fac bagajul şi să îmi iau lumea în cap, pentru a încerca să rup bariera existenţei mizere.Nu vă spun cum am ajuns acolo, dar cert este faptul că am descoperit că limiştea unui peisaj de munte mă calmează, iar energia locurilor îmi face ca trupul şi minteaă se simte mult mai bine decât au fost vreodată!
duminică, 22 aprilie 2012
Povestea lui Harap-Negru...parodie!
A fost o dată ca niciodată, cam prin anii 2000, un rroman, care avea mai mulţi copchii, care la ei se numeau "purandei", şi al cărui tată era un ex-împărat care acum fusese înlăturat de la conducerea...comunităţii!
Ex-împăratul avea mai mulţi purandei, care acu' se făcuseră destul de mari, învăţaseră prin strainătate, trecuseră prin fel de fel de instituţii, cum ar fi: cel de reducare, cel poliţenesc,etc.Nu vreau să vă obosească moşul cu detalii, care oricum ar fi inutile!
Când copchii se făcuseră mai mari şi puteau să se întreţină singuri, adică erau cam prin clasa a II a, la ei nu este ca la alte neamuri, copchii care ajung să treaca de primul an de şcoală, sunt retraşi, deoarece le dau tuleile în bărbi, sau pot fi recutaţi pentru armată, deci, ajunseră mari, tatăl lor le dădu o simplă misiune, aceia de a pleca pe barba lor, cu ceva treburi la oraş.
Nu ne concentrăm atenţia pe ala mare, care se oprise de vreo trei zile la un barbut cu gagii, paracotişi, ciorditori şi şpringari, şi nici pă ala micu' care se luase cu o romancă şi fugise de acasă să cheltuiască banii tatii şi a mamii cei greu produşi.Nu vom uita atent la Mucles, că aşa se numea ala care era mai de viitor dintre ei.
I-a spus tat-su ce are de facut, dar i-a trimis şi un email. în caz că uita ce avea de făcut, apoi purcese la drum, nu înainte de aş alege din herghelia lui tat-su un bătrân Mustang american din '68, 5000 cm cubi, 350 cai putere, 160 mile în bord, pe care tat-su îl abandonase în curte, deoarece îi consumase rezervorul în 200 de km, deşi îţi aminti clar ca americanu' îi spusese că papă 6 la sută în oraş.Săracul nu auzise de galoane!!!
A luat aminte la cele spuse de 'al bătrân, dar, greşi o mică treabă, şi în loc să meargă spre stânga, o luă la dreapta şi...nu ştia că trebui să ocolească pamântul făcând vreo 40000 de km, pentru a ajunge unde trebuia!
Ex-împăratul avea mai mulţi purandei, care acu' se făcuseră destul de mari, învăţaseră prin strainătate, trecuseră prin fel de fel de instituţii, cum ar fi: cel de reducare, cel poliţenesc,etc.Nu vreau să vă obosească moşul cu detalii, care oricum ar fi inutile!
Când copchii se făcuseră mai mari şi puteau să se întreţină singuri, adică erau cam prin clasa a II a, la ei nu este ca la alte neamuri, copchii care ajung să treaca de primul an de şcoală, sunt retraşi, deoarece le dau tuleile în bărbi, sau pot fi recutaţi pentru armată, deci, ajunseră mari, tatăl lor le dădu o simplă misiune, aceia de a pleca pe barba lor, cu ceva treburi la oraş.
Nu ne concentrăm atenţia pe ala mare, care se oprise de vreo trei zile la un barbut cu gagii, paracotişi, ciorditori şi şpringari, şi nici pă ala micu' care se luase cu o romancă şi fugise de acasă să cheltuiască banii tatii şi a mamii cei greu produşi.Nu vom uita atent la Mucles, că aşa se numea ala care era mai de viitor dintre ei.
I-a spus tat-su ce are de facut, dar i-a trimis şi un email. în caz că uita ce avea de făcut, apoi purcese la drum, nu înainte de aş alege din herghelia lui tat-su un bătrân Mustang american din '68, 5000 cm cubi, 350 cai putere, 160 mile în bord, pe care tat-su îl abandonase în curte, deoarece îi consumase rezervorul în 200 de km, deşi îţi aminti clar ca americanu' îi spusese că papă 6 la sută în oraş.Săracul nu auzise de galoane!!!
A luat aminte la cele spuse de 'al bătrân, dar, greşi o mică treabă, şi în loc să meargă spre stânga, o luă la dreapta şi...nu ştia că trebui să ocolească pamântul făcând vreo 40000 de km, pentru a ajunge unde trebuia!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)