Tipul...

          Avocatul intră în celula unde era cel care-l solicitase.Nu mai era el cel de mai înainte cu zece ani, când câştiga proces după proces, acu' se mulţumea să fie avocat din oficiu.Mulţi l-au întrebat de ce renunţase, dar puţini ştiau adevărul.Era o treabă destul de murdară să reprezinţi oameni care nu meritau să iasă afară, DOAR pentru că tu eşti un avocat bun şi fără scrupule.
      Îi plăcea de fiecare dată să îşi facă o părere proprie despre persoană, înainte de a citi dosarul.Nu vroia să fie influenţat de ce citea,Ştia că 20 % erau nevinovaţi de cele acuzate, iar cazurile pe care le lua erau f uşoare, amenzi, vagabontaj, scandaluri familiare, chestii minore, care nu necesitau studiul atent a unui dosar.În două orea aproximativ, trebuia să fie în faţa sălii se judecată, dar, deoarece era undeva la cateva strazi depărtare, pregătirea deţinutului avea să fie făcută în zece minute cel mult.Avea timp, cel puţin o oră la dispoziţie.
     Nu îi plăceau spaţiile înguste, aşa că, după ce salută deţinutul, şi înainte de a-i arunca o privire spuse:
     -Dacă nu vă deranjează, am putea merge în camera pentru interogatoriu.Este mai spaţioasă!
     -Îmi este indiferent.Vă mai dereanjează spațiile închise?
      Avocatul se uită atent la deținut.Acesta avea cea mai limpede privire pe care ar fi putut să o vadă în viața lui.Avea ochii blânzi ca a unui puști nevinovat.Fruntea sa nu avea nici un rid, ceea ce era nefiresc pentru o peroană de cca 40 de ani la cât estina că are deținutul.Și totuși, în ciuda primei impresii, simți un soi de nervozitate, pe care nu putu să o definească din primul moment, un soi de emoții ca în fața examenilor din viața de student.Simțea  că tipul din fața lui o transmitea.Spera să se înșele, dar...nu uita că pe lângă pregătirea de avocat, o avea și pe cea de psiholog.
      -Ați solicitat ajutorul unui avocat din oficiu.Am înțeles că m-ați solicitat pe mine, îm mod expres.Ne cunoaștem,sau aveți recomandarea cuiva cunoscut?
     Deținutul aplecă capul ușos într-o parte , apoi reveni la poziția inițial , fără a-l pierde din vedere pe avocat.Spuse:
       -Dintre două  rele alegem de fiecare răul cel mai bun, sau calea cea mai scurtă?
       Avocatul simți că avuse dreptate în evaluarea la prima vedere.
       -Mereu depinde de context.
       -Accept răspunsul.Continuăm?
       -Doriți dumneavoastră să îmi spuneți detaliile,sau le trec eu în revistă în cca 10 minute.Cum doriți.
       -Prefer să trageți concluzia singur.Nu vreau să fie alterată, dar...parcă contează asta?Tot așa, nu citiți dosarul înainte, pentru a nu altera informațiile?
       Avocatul îl privi lung.Candoarea celui din faâa sa îl dezarmă.Punea întrebări prfunde, de fapt, întreba de parcă l-ar fi cunoscut dinainte.Nu se poate ca în două minute să întrebi două chestii pe care pari să le știi, pârând afirmații.O coincidență, poate fi, dar două, niciodată.
       -Nu mi-ți răspuns de prima dată, așa că, repet.Ne cunoaștem? Eu unul, nu vă cunosc, dar d-ta pari a mă cunoaște.
       Deținutul aplecă din nou capul într-o parte menținând contactul vizual.Nu răspunse direct nici de această dată la întrebarea avocatului.
      -Te gândești că într-o situație, nu poate exista decât o coincidenâă, dar aici, -amândoi știm- au fost două,nu?
       Avocatul râmase cu gura cascată.Una este să intuiești partea a doua a unui răspuns oarecum logic, și alta este să îi ghicești omului ultimul gand formulat cu propriile sale cuvinte.Simțea că treaba este mai groasă decât credea, sau...avea în fața sa un...mentalist.Înainte de a răspunde, deținutul continuă.
      -Din nou , te gândești, că poate sunt...menta...
      -...list, continuă avocatul.Da, cam așa ceva.
      -Și, crezi că are importanță asta? Cred că ar fi mai bine să-mi continui masă, iar dumneata să citești.Peste 98 de minute vom intra în proces.
      Avocatul nu mai voia să se întrebe nimic, să nu mai tragă nici o concluzie înainte de a avea toate ipotezele.Una din regulile de bază, ce nu puteau fi neglijate.Întâi informațiile, apoi concluziile.
       Tipul era martor la un caz de scandal pe stradă.Cineva trăsese cu pistulul, un glonte îi atinse haina acestuia, fără a -l răni, dar pentru că nu avusese acte la el, fusese reținut peste noapte la poliție.Când fusese interogat, nu scosese nici un cuvânt, doar se uita la interogator cu o privire de copil nevinovat.Deoarece nu avea acte la eu, și nici nu cooperase, îi spuse că i se oferă un avocat din oficiu.
      Dosarul mai avea încă mențiune oarecum ciudată.Se menționau două chestii, fără legătură una cu alta, anume, că deși trebuia să fie intrerogat a doua zi, din nou în prezența unui avocat, cineva încurcă dosarele, iar inculpatul fusese trimis pe arest cu altă identitate, alte fapte.A doua mențiune este, că din momentul în care intră pe celulă, se așeză cu fața la perete, cu brațele pe lângă corp, și rămase așa nemișcat cateva ore.Apoi, se  schimbă în colțul opus, unde stătu, cu  brațul drept întins la 90 grade, timp de cateva ore.
     Unul din polițiști observă că acesta avea o postură ciudată când îi aduse mâncarea, pe care o lasă în același loc fără a o atinge. Când se uită pe cameră, deținutul se schimbase în alt loc, de data aceasta având brațul stâng ridicat la 90 grade.
     Doi poliâiști pariaseră pe un rănd de bere că deținutul nu poate sta așa timp de o oră. Pierdu ce pariase contra.
     Cineva verificase înregistrarea și văzu că acesta în aproape 9 ore se schimbase de două ori, pariind că, după 5 minute tipul avea să se mute în alt colț și să stea...încă 3ore.Mulți au pariat contra și...cel cu inițiativa câștigă.Trecuse 30 zile de la acea zi.
      Avocatul se uitase deja peste notiții.
      -Deci?
      -Ce anume?
      -Păi, au cam grești aștia, cred.Te-au ținut în limita celor 30 de zile admise, dar, s-a făcut o greșeală în acte, tu trebuia să fii interogat în primele 24 de ore, fără a se dispune arestarea ta.Nu ești acuzat cu nimic, ești doar martor, sau, poate o victimă colaterală, depinde cum vrei să pledezi.
      -Eu nu vreau să pledez victimă a unui incident, ori abuz.anu fac nici o plângere.
      -Atunci, cazul este simplu.Dumneata spui ce au văzut și...gata! Deci, ce ai văzut acolo? și de ce nu ai răspuns oamenilor la primul interogatoriu? trebuie să știu aceste lucruri, pentru a ști cum să te învăț să spui.
       -Nu trebuie șă spun alceva decât ce a fost!
       -Da, bine, și, ce afost acolo?
       -Două ființe umane inferioare, au avut o dispută și...
       -De ce ”ființe inferioare”?
       -Pentru că erau inferioare.IQ-ul lor era de sub 100.S-au luat la bâtaie pentru o chestie simplă, lipsită de importanță, pentru niște hârtii valorice.
       -Păi, nu prea sunt fără valoare aceste hârtii, i-ar jumătate din cazuri, sunt neînțelegeri datorată banilor.Dar, de ce nu ai colaborat în prima zi cu Poliția?
       -Nu știam dialectul vostru atunci!
       -Dar, noi, vorbim toți la fel, iar dialectele dunt foarte apropiate aici.Toți ne înțelegem unii cu alții, poate că în Europa, ar fi altceva.Duneata, ce dialect folosești?
       -Eu vorbest toate limbile, dar, limba pe care am învățat-o prima este Aramaica.
       -De unde este această limbă?
       -Din Mesopotamia.
       -Unde-i asta. în ce țară?
       -Să spunem, undeva prin Asia, ar fi fost!
       -Ar fi fost, și, d-ta vorbești toate limbile?
       -Cred că, depășește limitele discuției pentru care ești d-ta chemat.Dar, dacă vrei să știi, îți pot spune.Timpul este scurt, dar eu îl pot dilata, pentru dumneata.
       -Să îl dilați?
       -Dacă acum ai avea posibilitatea de a intra pe Poarta Dintre Lumi, care ți s-ar deschide în fața ta, ai face-o| Normal că nu, deoarece omul se teme cel mai mult de...ziua de mâine, de fapt de Necunoscut. Preferă siguranța zilei în curs, și îi lipsește curajul de a lupta pentru masa de prânz.Preferă să vadă presupusul trecut în fața TV-ului.Când i se oferă posibilitatea de a-l vedea cu ochii lui, refuză.Asta , deoarece și predecesorii lui au făcut la fel, au ales calea cea mai ușoară, lăsând Eroilor acest privilegiu.De ce nu vrei să fii și tu un erou și să experimentezi ceva? DSin frică, se înțelege.De asta ai renunțat să mai iei cazuri grele, de frica celor care te-au amenințat .Nu uita, că în aceste zile, unul dintre ei va fi eliberat, iar el, nu crede că singur și-a ales pedeapsa, consideră că vina este a ta că nu ai putut să il scoți.
       -Cine ești dumneata D-le? De-al lor, nu ești, sigur!
       -Dar D-ta, cine crezi că aș fi?
       -Greu de răspuns.Dacă este să mă iau după informațiile adunate, după cele spuse de dumneata, ar prebui să fii altceva decât ce este majoritatea oamenilor.Dar...
        -Dar, ai dubii că aș putea fi așa ceva.Totuși, atâtea mii de ore pierdute citind, și acum când ești în fața adevărului, nu vrei să accepțiu.
        -Care Adevăr?
        -Al celui pe care ți-l prezint.