Se lăsase seara peste tot, dar ochii nostri de adolescenţi, nu voiau parcă să vadă asta, sau nu voiau sa vadă realitatea faptului că era aproape ora zece.Nu la fel stăteau însă lucrurile si cu administratorul piscinei, care, cât ai zice peşte , ne dadu afara, iar pe faşa i se citea satisfactia lucrului bine făcut.
Ne-am îndepărtat făcând planuri de razbunare contra acestiua, care votase împotriva prelungirii cu înca o ora a programului pentru clienţi. Cineva , un prieten al unui verişor, de al unui vecin auzise aceasta, deoarece mama lui lucra chiar in conducerea unitatii, şi ea fusese una din persoanele care votase pentru prelungirea programului.Toată lumea o cunoştea pe doamna X, şi ştia că niciodată nu ar fi minţit vreu puşti din cartier.
Trecui pe lângă parcul de distracţii, uitându-mă cîteve momente, dacă nu cunoşteam pe careva pe acolo, iar asta nu pentru a face echipă, ci pentru a evita pe alţii, căci abia reuşisem sa mă despart de grupul care, parcă nu voiau a înţelege, că după ce ai ieşit din apa, simţi ceva trercându-ţi prin stomac, care , parcă încearcă să dea naştere unui pui micuţ de dinozaur, ce încearcă cu disperare a sparge carapacea, de data asta find propriul meu stomac, şi de a se elibera.
Trecui chiar prin spatele vagonului unde statea fiul patronului şi încasa banii, şi mă considerai norocos că nu mă recunoscuse nimeni, deşi erau unul care intram destul de des în cabina partonului, asta, desigur când era fiul său pe acolo, care mă considera unui din prietenii săi, dar, nu la fel îl consideram şi eu, care eram prieten doar cu faptul că aveam parte de gratuităţi când nu era prea aglomerat, asta de obicei dimineţile.
Aveam o foame monstruoasă, aşa că intrai în pavilionul comercial al parcului, pentru a cumpara ceva de mancare.Cuiudat, nu m-aş fi aşteptat să fie închis la acea ora la majoritatea standurilor.Norocul meu nu îmi surâse, deoarece în loc de ceva dulce, mă mulţumii cu o jumate de duzină de ouă, pe care le cumpărai, deoarece ştiam că nu avea să mă aştepte nimeni acasă cu mâncarea pusă, dacă acel loc se putea numi CASA.
Dar faptul că singur trebuia să îmi fac mancare nu are importanţă. Sau mai bine spus, nu interesa pe nimeni.
Îmi continuai drumul pe aleile parcului către ieşirea din el, dar de plictiseală, sau pentru ca auzisem de la cineva, care cumparase ouă fierte în loc de ouă proaspete de găina, mă hotîrâi pe loc a le verifica, şi asta poate şi pentru faptul că ar fi fost in avantajul meu şi le-aş fi mâncat!
Mă oprii pe o bancă din apropiere, desfacui punga cu atenţie pentru a nu sparge ouăle.Înceracai să imi amintesc procedeul corect de a verifica dacă acestea erau sau nu fierte, de fapt era foarte uşor, trebuia doar să le învârţi, dar uitasem care erau fierte, cele care se invîrteau mai mult, sau cele care nu puteau a se roti.
Ciudat, faptul că cinci din ele abia daca se roteau o data, al şaselea se rotea de partca ar fi fost un titirez sau pus în priză.Faptul mă făcu a înţelege ca cele multe erau, cum ar fi trebuit, adica nefierte, iar al şaselea trebuia sacrificat, căci, dacă era fiert, era bine, iar daca nu era, atunci trebuia aruncat, pentru că ...se invîrtise mai mult decat titireyul lui JOHN, care câştigase odata un pariu ca timp de un minut nu i se opreşte dacă îl rotea el aşa cum ştia.
Faptul ca a avut sau nu dreptate, nu îmi mai amintii, căci toată atenţia celor treisprezece ani mi se concentră asupra spargerii oului.
Ochiii mi se oprisera ca ai unui hipnotizat pe care îl văzui la unul din spectacolele Circului „SupraCircus”, cănd hiptotizatorul reuşi să hipnotizeze trei persoane, apoi chiar pe doi gemeni, care raspundeau amîndoi deodată la întrebariule tipului, făcând un sincron perfect, dar mi se păru şi mai fain, când cineva din public sugeră că dacă era aşa de tare să il hipnotizeze pe el şi pe nevasta lui să îşi spună poezii , de fiecare data când era ea supărată după ce el venea beat acasa de la crîşmă.O lună întreaga auzii despre faptul că tipul, spusese poezii în fiecare seara, aşa că, mai în glumă mai în serios, la sugestia soţiei sale, fică-sa îl rugase să recite în locul ei la serbare, că ea uitase poezia, iar, tipul o rrecitase cu atâta ardoare, şi la recomandarea educatoarei, acesta fusese chiar la un concurs local de poezie, pe care îl câştigase, dar, nu din prima, din din a doua, că de emoţie, uitase să treacă întâi pe la bar şi de a se îmbăta, de ,doar aşa putea să recite!!!
Deci, mă uitai hipnotizat în una din jumătăţile oului pe care abia îl spărsesem, şi încercam fără succes să îmi dau seama ce era chestia aia din interior.
Abia de spărsesem oul, în timp ce jumătate din lichidul din interios se scurgea pe jos, văzui in interior, ceva de o rară frumusete, nu ciudată, rară, parcă era un peşte foarte frumos colorat, predominând culoarea albastră, dar de un albastru aextratererstru, pentru a nu spune de Voroneţ, eu nu ştiam cum arata acel albastru de Voroneţ.Pestisorul din interior, cred ca era o corcitură cu un fluture, deaorece acele culor supranaturale nu am reuşit a le vedea nici la indrazneţele picturi ale lui Picasso, sau a altui ciudat, pardon neînţeles în ale picturii, artist cu capul în nori.
Primul meu gând a fost să nu îmi moară specimenul, deoarece ăl vazui că mişca, şi parcă bănuiam că acel lichid din interior lucreaza ca lichidul amniotic al unui bebelui, îl hranmeste, pentru a nu muri,
Încercai rapid a-l introduce în jumătatea mai mare a cojii de ou, şi mă uitai după o punga, sau ceva de acel gen, pentru a pune Creatura în el.
Prin spatele meu trecu un barbat cu ocheleri la vreo 40 de ani, care se uita puţin contrariat la mine, care calcasem probabil vreo cinci plante în plin proces de cautare a unui cuib pentru micuţa vieţuitoare.
--Ce vrei să faci tinere, mă întrebă cetaţeanul, pe care îl văzui deja cu coada ochiului că venea spre mine.Te pot ajuta cu ceva sau...
Eu făra pic de frică, poate ar fi trebuit să fiu prudent cînd calcam spaţuil verde. şi asta chiar pe ultima alee de unde se vedea sediul Poliţiei.
--Domnule, caut ceva pentru a pune acest ou, pe care abia l-am cumpărat şi este stricat, are ceva in el, să-l duc la Protecţia Consumatorului.Chiar dacă sunt copil, nu înseamnă că trebuie să mănânc chiar toate acerstii chestii, sau că nu pot face o reclamaţie.Dacă e nevoie îl chem chiar pe unchiul meu , care lucreaza chiar peste drum.
Nici un unchi de-al meu nu lucra peste drum, dar avusesem unul care fusese pe acolo, dar ca deligvent, nicidecum ca lucrator.Dar niciodata nu ştii cu cine stai de vorbă, când nu cunoşti adultul, aşa că este bine a şti că nu eşti nepropejat şi că cineva îţi poate apara spatele, chiar şi toţi ţâncii din cartier ştiu că nu este bine să vorbeşti cu strainii.
--Nu te teme tinere, sunt sigur că mă cunoşti mai bine decât crezi, şi eu lucrez peste drum, iar scopul nostru este de a servi pe toţi cei care ne+o cer.Te ajut?
--Da, deşi imi era puţin târsă, îl lăsai să se apropie fără a şterge putina!
In timp ce încercai parca să înghesui micuţa creatura inapoi în gîoace, ceasta parcă nu mai voia să intre, inţelegând că odată ieşită nu ar mai trebui să stea acolo.
Deodată, inotătoarele de pe spatele peştişorului, parcă i se zburliseră, adică işi modificaseră pioziţia iniţială, mărind volumul animăluţului, făcând tot mai grea poziţionarea lui în locul în care stătuse cu succes cîteva secunde mai devreme.
Din reflex, am pus şi cealalta jumătate de coajă deasupra, dar faptul cred că i se păruse deranjant Creaturii, deoarece aruncă căte un jet subţire de lichid din înotătoarea dorsala, care în contact cu coaja, o facu să îşi piarda proprietăţile fizice, să scoată un fum subţire, aproape incolor, şi să transforme coaja într-o pastă moale.
--Impresionant, îl auzii spunând pe omul de lânga mine.Poate ca aşa scapa de carapace, după ce se termină procesul de...embrion!!!
--Mister, cu tot respectul, dar...mie îmi este peste putere să vorbesc, de emoţie şi frică, chiar dacă Creatura este atât de mică, poate să mă înţepe cu înotîtoarea aia să să mai infecteze, asta nu mai pun la socoteală ca nu am vazut niciodată ca dintr-un ou de găină să iasă aşa ceva.!!!
Intre timp luai un pumn de pământ încercând să îl pun peste coaja care încă mai fumega. Nu puteam spune ca îmi era frica de faptul ca nu auzisem niciodată ca un peşte să iasă dintr-un ou, dar cine eram eu în definitiv, pentru a şti totul despre tot felul de creaturi care mai de care , ce trăiesc pe suprafaţa, în aer sau în pămant.Dacă nu văzusem eu până atunci una, nu însemna ca...nu există.Îmi aminteam de miturile rurale, când căte o bătrânică neştiutoare de carte, inventa verzi şi uscate despre cine ştie ce intâmplare ieşită din comun, dar eu terminasem deja clasa a VI-a şi nu mă puteam compara cu o astfel de tanti.
Am luat unul din globurile transparente ale unui luminator, şi am pus în interior sau animăluţul, care parcă era mult mai mare decît când îl vazui prima oară.
Deşi nu trecuseră mai mult de două minute de cînd spărsesem oul, mi se paru că timpul işi pierduse normalitatea şi că eram acolo de o ora.La un moment dat mă panicasem, că Animăluţul îmi împroşcase pe faţă un jet de lichid, iar eu credeam că în contact cu pielea, avea să mi se topească precum coaja de ou.Avusem norocul a nu se întâmpla asta, dar nu mă înpiedică să îmi curaţ faţa cu tricoul.Mă uitai la pestişorul care înota acu liber în bol, dar totodată se uita cu un ochi la mine, sau, poate aşa credeam eu,
--Tinere, trebuie să vii cu mine la Poliţie. Auzii pe Omul cu Ochelari, cum îi spuneam
Deja în gând...Ochelaristului.Trebuie să dai o declaratie despre cum s-au întâmplat toate astea, să spui de unde ai cumparat ...chestia asta , şi mai scrii încă una , pentru a face reclamaţie locului respectiv.După care, chiar daca eşti minor, părinţii tăi voi putea să îi dea în judecată.Ok?
Nu îmi mai aduc aminte foarte multe din acea seara, ştiu doar ca încă mă mai gîndesc la frumuseţea Creaturii, şi, de ce nu, datorită ei, am studiat biologia. Doar după cateva zile, m-am interesat la zeci de profesori şi alţi tipi calificaţi pâna ce am realizat că asemenea creaturi, nu ieşeau din oua, sau dacă o faceau, nu erau din tara noastra, dar pe total acea traire era destul de...ciudată, şi datorită ei pot spune că am devenit ceea ce sunt.
-- D-le Paraipan sedinţa de astăzi s-a incheiat.Dacă mai aveţi vise din acestea obsesive, va rog să va faceţi programare, oricând sunt dispusă a asculta şi încerca a-l ajuta să iasă din impas, sau cu vre-un sfat pe prietenul fetei mele.Dar, aş vrea totuşi să rămână confidenţial totul, ştii doar ce parere proastă are fata mea despre psiholog.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu