sabatul

1.interviul
2. mascarada, vede ce alţii vor
3. vrajitoarele încearcă să reînvie magia
4.se folosesc psihiatri, hipnoză, etc
5 cineva a furat Magia!


          -Amice, cine  eşti tu?
Interlocutorul se uită atent în jurul lui.Spuse:
         -Ştii că cel mai bine poţi vorbi secrete într-un loc unde este multă lume? Este zgomot, nimeni nu este cu urechea la discuţia ta.Cât despre mine, cine sunt? Te las pe tine să ghiceşti.Seara asta am fost împreună într-un loc, o sală.Am plecat de acolo înaintea ta, m-ai văzut, dar DOAR din spate.Pe drum ai leşinat, eu ştiu de ce, dar tu încă nu ştii , şi ceilalţi patru au plecat, nu le poţi reproşa că au fost egoişti, fiecare pentru ei,  şi...să spunem că nu şi-au văzut familiile de mult.Aşa ca eu te-am ajutat, te-am  sprijinit şi te-am adus în primul loc public.
      -O fi aşa, dar acum este ora şapte şi io cred că nu prea se leagă.Lipsesc câteva ore din ecuaţie.
      Tipul se asigură că nu îl aude nimeni şi spuse.
      -Orele acelea le-ai petrecut într-un boschete iar eu eram...un câine.Eşti mulţimit?
      Mă uitai puţin la el cam lung.Avea faţa convingătoare.
      -Adică, tu poţi fi câine când doreşti?
      -Amice io am fost câine timp de ani.Nu am ieşit niciodată pe culoar.Nu că aş fi fost cineva important să mă ţină legat, dar asta a fost.Sabrina nu a avut cu ce să mă folosească .Magia este ciudată.o ai în tine, te ajută, dar, dacă alţii profită de asta eşti halit.Un om normal nu se transforma în animalul din el niciodată.Asta este preţul magiei.Dacă înveţi să te controlezi, scoţi animalul din tine când vrei.nimeni nu spune că este simplu, dar se poate.Io cred că mai aveam stare aia că, am fost om doar trei minute, apoi am revenit la ce fusesem mai devreme. Nu vreau să îmi asum credit, dar deşi te-am tras cu nine într-un boschet, cred că de fapt erau un căţel speriat într-un boschete.
       -Şi eu, ce am făcut?
       -Nu prea ştiu, nu eram cu ochii pe tine, ci tu erai în câmpul meu vizual.Te-am văzut jos şi te-am tras în tufiş.Dar...sunt mai multe de spus.
       -Sunt numai urechi.
                                                                     2.


       -Bunicul mei a fost un mare vrăjitor. dar nu în sensul pe care îl crezi.Nu ştiu cât cunoşti tu din Lumea Vrăjitorilor, nu ştiu ce cunoşti tu despre Farmece, Vrăji şi celelalte.El avea o magie foarte puternică în el şi o folosea.De când era bebeluş  făcea jucăriile să se învârtă în jurul patuţului, vorbea cu păsările şi cu animalele.Până aici. nimic nou, ORICE bebe până începe să vorbească are o magie foarte puternică în ei.De câns spun primul cuvânt aleg să renunţe sau nu la magie.ei sunt mici şi...
        -Cum de aleg să renunţe?
        -Cred că asta va rămâne o enigmă.Nimeni nu ştie concret, doar zvonuri.Unele cîrţi spun că...ceva se petrece, sau poate cineva este responsabil.Sunt vrăjitori mai mult sau mai puţin puternici, asta însemnând că magia este aplicată mai rapid în cazul celui mai puternic.Ceva de genu'.Este posibil ca cineva printr-o vrajă străveche, necunoscută de mulţi să capteze această energie în scop propriu, sau poate însăşi Magia să fie cea care face acest lucru până atunci când găseşte pe acel vrăjitor care o merită, cel despre care vorbesc cărţile.
        -Cel care schimbă legea?
        -Da! Şi bunicul meu crede că el a fost unul dintre aceia.Magia era foarte rară la adulţi, deşi toţi postau faptul că sunt vrăjitori sau vrăjitoare, dar în realitate erau bufoni, care îşi agitau bastoanele magice ameninţând pe care îi supărau şi îi va transforma în căţei, consumându-ţi una din cele trei dorinţe.Fiecare, conform Cărţii Magice avea doar trei dorinţe pe an de care puteau uza, deşi cel pe care îl aşteptau, sau care credeau ei că vor deveni ei însăşi, avea dreptul şi puterea la mai multe dorinţe.
        Fiecare dintre ei ştiau că nu pot face vrăji, dar nu ştiau că şi ceilalţi nu pot.poate unii, mai inteligenţi realizaseră aceste lucruri, poate nu.aşa că în lipsa Magiei au căutat a învăţa trucuri şi...aşa au luat naştere iluzioniştii.
       Bunicul meu însă manipula magia de mic, ascunsese acest lucru, sau poate fiind timid şi nevîzând la alţii ţinuse fără motiv ascuns acest lucru.Curând pe la vreo şase ani realiză ceea ce alţii la maturitate incă nu o făcuse .Tatăl lui era un mare bogătaş, era boier peste în ţinut întreg.deoarece aceste ''miracole'' se petreceau prin zona lui, lume începu să observe şi să îi atribuie aceste succese,Chiar şi tatăl bunicului meu în îngustimea lui credea că bastonul lui magic făcea vrăjile acele deoarece el îl avea în mână în permanenţă.
       Acest lucru a ajuns imediat la urechile domnulul ţării, care şi el era din familie de vrăjitori, şi pe atunci DOAR vrăjitorii erau cei care guvernau, deoarece bogăţiile imense pe care le obţineau cu ajutiorul magiei îi promova.
     Norocul chior al stămoşului mei a fost acela că a fost chemat la curte cu familia, ca şi într-o vizită şi a luat şi pe buncicul meu care se numea Merlin, fără a avea vreo legătură cu alt vrăjitor celebru.
     Dacă zvonurile nu se îndeplineau respectivul avea multe de pierdut, dacă erau adevărate, avea parte de titluri.
     Adevărul că una din principalele activităţi ale domnului ţării ear acela de a-l descoperi ce cel care face vrăji şla comandă, pentru a-l folosi în lupta cu alte neamuri, pentru exploatarea aurului pentru beneficiul propriu al domnitorului.
      Bunicul văzând lacrimi pe faţa mamei sale a întrebat care-i baiul.Era mic dar a realizat enormitatea faptului , aşa că i-a spus mamei sale că nu are să fie greu, vor trece belelele.
     Drept care fiind cu tatăl său a putut să producă câteva magii care pe moment au mulţumit domnitorul.
     Şi tatăl lui Merlin nu era chiar idiot ştia să stipuleze momentul aşa că avusese inspiraţia de aspune că o vrajă pe zi este suficient, magia lucrând cum voia ea.Domnul nefiind familiarizat cu această chestie. a crezut de că aşa este.ceea ce ceruse el se materializase, deci magia fusese autentică.Nimeni nu ar fi putut truca ce îsi dorise el.
      A strâns oaste mare să îl elimine pe un vecin, asta doar pentru că o putea face.
      Merlin nu putea să meargă acolo, dar, s-a rezolvat şi acea treabă, când veni cu un sol vecinul şi...îşi pierdu minţile acceptând cerinţele Domnitorului.
      Nu a ţinut prea mult lăcomia Domnitorului şi, doar după o lună muri la vânătoare cică impuşcat de un gonaş.
      La cerinţa soţiei sale tatăl lui Merlin amână să accepte  favorurile cuvenite.Ştia că a sta la palat era moarte curată.Fii domnitorului nu aveau nevoie de vrăjitor atunci, ei voiau să domneasă fiecare.
     În seara morţii domnitorului, strabunul mei primi vizita tuturor fiilor acestuia, care, prima oară îşi doreau să îi prefacă pe fraţii lor în animale şi să rămană cel care venise.
     Aşa că străbunicul mei îşi pierdu capul chiar a doua zi.
     La o vârstă fragedă Merlin învăţă ce înseamnă răutate şi lăcomie.
     Bunicul meu învătă că nu trebuie să fii domnitor pentru a trăi cum vrei.ajunsese să aibă nepoţi, eu fiind unul dintre ei, dar...şi eu ca şi ceilalţi...fără magie
     -Poftim, nu ai Magie?
     -Un strop am, dar nu cât aş fi vrut.Aşa că la averea pe care o lăsase bunicul puteam cumpăra o ţară, neavând altceva mai bun de făcut şi respectând dorinâa bunicului, mă pusesem să caut semne ale Magiei.
     În paralel am devenit prof universitar studiind arheologia şi psihologia , am chiar un obiect de studiu Magia şi Implicarea ei în Evoluţia Omului, am căutat legal semne şi pe ascuns verificam tot ce era demn de atenţia mea.Foloseam zeci de oameni pentru aceasta.
       Până acum un an nu am găsit ceva palpabil, doar oameni care puteau face trucuri sau yoghini care de care mai şarlatan.dacă careva dintre ei ar fi fos autentic, cu puteri, a ştiut să o ţină ascuns de ochii mei şi ai lumii.
       Şi totuşi dacă eu nu am găsit Magia, m-a găsit ea pe mine.Anul trecut mergeam pe stradă, căutam o adresă indicată de unuldintre oamenii mei pentru un potenţial semn al Magiei, când văd o persoană care a mers fără să se uite înaintea sa,  trei paşi prin aer.Un şanţ se surpase chiar când să treacă el şi nu auzise nimic deoarece avea căşti în urechi şi păşise unde cu câteva momente era pământ.curios el nu realizase acest fapt şi îşi cotinuă mersul.
        A doua zi acest tip fusese într-un loc şi îl hipnotizasem.Sub hipnoză aflasem lucruri interesante.
        Cât a fost mic . până la şase ani a avut semne ale Magiei, vorbea cu animalele. ele ascultţndu-l.era închis în sine, părinţii crezându-l bolnav, sau mai întârziat. Dar Magia dispăruse deşi ca niciodată stătuse foarte mult în el
        Aşa că îl pusesei la o serie de teste.Îi trimisei un îndrumător, sun hipnoză îi comandasem să facă anumite lucruri la anumiţi stimuli.totul era fain, mai puţin semnele Magiei.
        Noi, an de an la sabatul Vrăjitoarelor invitam şi potenţiali vrîjitori să îi verificăm. Sabrina l-a invitat, ca şi pe alţi zeci dinaintea sa în Palat unde fuseseră multe vrăji autentice făcute, cu sute de ani înainte.
        Cei şapte fraţi, camera de duel, o oglindă mare care să îl ascundă pe unul dintre blonzi, un căţel pe care să-l pună rapid în locul lui.Hipnoza spunea că nu trebuia să se uite timp de zece secunde la interlocutor ci la ce de după geam.
       Totul conform planului,Ideea era ca subiectu bine influenţat de faptul că este Vrăjitor şi luptă să nu fie transformat, trebuia să dea ce era mai bun din el, un semn de Magie.Aceasta trebuia să se declanşeze la pericolul conştientizat.
       Căţelul era la locul lui, intră Sabrina şi ceilalţi în cameră dar cam cu frică şi atuncu TU conform hipnozei credeai că trebuie să te transformi în şopârlă. chestia interesantă a fost că...CHIAR TE-AI TRANSFORMAT, lucru la care nu se aştepta nimeni.Şi nu într-o şopârlă ci probabil într-un dragon de vreo trei metri lungine cu nişte aripioare micuţe pe spate.

                                             3