2.o creatură care s-a născut cum era, între oameni, mai târziu realizând că este unicată, diferită.Caută semenii ei
3.firul epic este : personajul principal este diferit, găseşte şi alţii ca el, care se ascund
4.marea majoritate a lor sunt adaptaţi la mediu,
Capitolul 1 TU şi eu
Trăiesc într-o lume plină de sabloane, tipare ,beţivi, oameni ce îşi încalcă cuvântul pentru zece lei, oameni ieftini care se complac în mediocritate sau mai rău, au pretenţii de sociopaţi.Înconjurat de sărăcie, de fapte pe cât de mici pe atât de periculoase şi astea doar pentru porţia de uitare zilnică care, cred ei, le deschide fereastra spre beatitudine.Trezire este de obiceu dură, aruncându-i din nou în mocirla în care se scăldau cu o zi mai înainte.Nu îmi este ruşine că sunt sărac, pentru că sunt roman, iar romanii prin definiţie sunt săraci.Ce mă doare este faptul că uităm că suntem oameni, lovim fără remuşcări în vecin , partenier, prieten, rudă.şi asta doar pentru încă un strop de amăgire.Un om îţi întinde o mână, tu spui unui admirator mediocru ca şi tine că ai mai prostit pe un fraier, o mamă încă te mai hrăneşte deşi TU ar trebui să o faci, iar TU nu apreciezi sacrificiile pe care le face.Uzezi de drepturile tale prin naştere până la faliment şi, de ţi se oferă o a doua , a treia, a parta şansă, greşeşti la fel.Toţi din jurul tău sunt proşti, victime, curve. TU eşti cel mai deştept, când alţii au şcoli mai înalte decât tine, dar TU ai şcoala vieţii, TU eşti mai puteric fiindcă te înconjori de oameni mici şi slabi, pentru a ieşi contrastul mai în evidenţă, TU eşti un lider carismatic chiar dacă nici în propria ta casă părerea ta nu este luată în calcul, TU eşti TU! nici un Zeu nu este mai mare!!!
Şi în această lume trăiesc şi eu.Credeam că oamenii sunt pur şi simplu răi deoarece sunt prădători dacă ne luăm după Darvin.Mereu am crezut că adevărul este undeva la mijloc. dar fără o pereche de ochelari buni sau de un îndrumător, vezi viaţa aşa cum îţi spun alţii că este.Şi totuşi....dacă ei sunt prădători, eu de ce nu aş fi?
Rutină.Nu tu emoţiii, nu tu frică, nu tu grabă.Sunt profesionist şi mă comport ca atare.Este a şastea oară săptămâna asta, a 20 a oară luna asta, a doua sută oară anul ăsta.
Nu sting nici o lumină în drum deşi o pot face.Costumul pe care îl port mă face nevăzut de oameni.Am verificat toate datele şi ştiu că nici măcar termic nu pot fi detectat, în condiţii normale.Cine ştie dacă aş încerca la vreo instituţie de stat americană, poate nu ar merge, dar în orăşele mici merge perfect.
Lumina este aprinsă înăuntru.Cândva când foloseam tehnologia Omului din Peşteră eram atent la lumină.În trei munute ajung unde îmi planificasem, trecând chiar pe lângă un paznic.Totul conform planului, la secundă.Asta , nu că ar trebui , ci doar ca să păstrez pretenţiile de profi.
Obiectul muncii mele este în faţa mea.Ştiu că am la dispoziţie 45 de minute până la următoarea tură de verificare.Deşi este o locuintă privată, are un sistem de alarmă la vitrina pe care o ochesc.Simplu, nu ca la un muzeu, dar ştiam că îmi voi pierde un minut în plus.
Am văzut sisteme de protecţie antice mai performante sau mai periculoase decât astea moderne.Oamenii tre' să plătească enorm pentru obiectele lor dacă le vor protejate .Dar, cine ar pune cinci paznic într-o cameră şi sisteme de milioane să protejeze nişte obiecte de colecţie care nu treceau de cateva zeci de mii valoare?
Cred că sunt copil .Niciodată nu m-am putut abţine să fur doar de îmi propuneam fără a mai lua ceva în plus.Poate dacă aş fi făcut pentru cineva, aş fi dat dovadă de control, dar când furi pentru tine, o faci cum vrei tu, şi...nimeni nu îţi poate reproşa că ai încălcat vreo regulă.
Aşa că, dacă tot am găurit vitrina, iau tot ce era acolo. Îmi deschi fermoarul la costumul meu şi introduc în compartimentele din interior prada.Asta înseamnă încă 90 secunde pierdute.
Aprind holograma care arată că nimic nu a dispărut, vitrina arătând identică ce cea din urmă cu trei minute. Lipesc geamul decupat la loc in următorul minut.Cred că dacă cineva s-ar fi uitat atent nu ar fi văzut prea multe urme.
Ies.Totul conform planului.
2
Intru în casa mea.Am o locuţă nu prea mare, să nu bată la ochi dacă careva ar fi ştiut că am cheş câteva milione în casă.Dar lumea nu avea de unde să ştie.În jumătate de casă am chiriaşi, asa că, nu este ţinta hoţilor niciodată.Unde mai pui că am sisteme de alarmă peste care nu poate trece decât o echipă de profeşionişti.Ştii cum se spune : Hoţul de hoţ se teme!
Alarmele le-am pus mai mult că nu prea aveam încotro, apoi mai sofisticate, mai performante.Plus că, nu prea aveam pe ce cheltui banii.Cheltuielile mele lunare nu sunt mai mari de 50.000, iar io banii ăştia îi fac în două zile bunicele.
În ultimile luni am devenit colecţionar.Colectez inele vechi, nu prea mă interesează valoroarea lor Bine , recunosc am piese care valorează zeci de mii bucata , dar alea au fost , cum se spune, din greşeală. nefiind pe listă, găsindu-le ascunse de proprietari printre alte lucruri luate de mine ...neprogramat.
Am o cameră ascunsă la demisol.Acolo îmi ţin lucrurile.
Scot panoplia cu inele pe care trebuie să o completez.Am o vitrină de 15 metri patraţi doar cu inele, totalizând 1234 de bucăţi frumos arenjate.Într-un metru pătrat îmi intra o sută de bucăţi, iar eu am 12 compartimente completate.Am spaţiile mai mari la inele, câte juma' metru cub pentru fiecare compartiment, deşi cu alte obiecte sunt mai zgârcit.Toţi pereţii sunt complect ocupaţi cu vitrine, râmânând loc liber doar în mijlocul camerei.Dar şi în mijloc am o vitrină de un metru pe unul şi înaltă până la tavan cu piesele care îmi plac mie cel mai mult.Aici am...ceasurile de buzunar şi câteva ceasuri vechi de masă furate pe prin muzee.Am o vitrină doar cu monede din aur, cat un perete de lungă, în care număr doar 12345 de monede, de la juma' de gram la un kil bucata.Bine am doar trei bucăţi de un kilogram, majoritatea sunt medii, nu greutatea lor contează ci valoarea şi raritatea lor.
Am o vitrină completă cu cărţi vechi, mai mult sau mai puţin rare, colecţii de scrisori de la mai toate personalitaţile literaturii romaneşti. Pe astea le-am luat direct de la Academia Romană, la unele am pus falsuri în loc, dar la majoritatea , cam greu.să realizezi atâtea falsuri.Mai am tablouri de pictori celebre în valoare de vreo...câteva de milioane!
Bine, recunosc am obiecte de vreun miliard valoare.Nu de lire sterline, de dollari.
De trei ani fac colecţie.Primul an a fost obiectele din aur, bijuterii şi bani, apoi am trecut la cărţi vechi, ceasuri , apoi la tablouri, etc.Crede-ma am etichetat DOAR zece procente din colecţie, multe nu se merită. altele sunt greu de identificat.În ciuda faptului că lucrez 26 de zile pe lună, timpul cel mai mult mi-l pierd cu etichetarea obiectelor, probabil, 4-8 ore pe zi le pierd cu asta.
În rest, sunt un om simplu!
3.
Am o lună de zile de când nu am fost la treabă.Asta nu prea s-a mai întamplat de mult.Nu fiindcă m-am plictisit, ci fiindcă un gînd ascuns a început să ia ampoare.De la o simplă idee a devenit o obsesie.
Să nu crezi că dacă îmi pierd ziua cu activitaţile sus menţionate nu mai fac şi altceva.În şcoală am fost elev bunicel, aşa că...mi-a venit uşor să îmi reamintesc latina şi rusa.Lucru asta nu a fost chiar de bun augur deoarece, mi-am cam băgat nasul unde nu trebuia.
Repet, am dus o viaţă ascunsă, asta pentru a nu bate la ochi faptul că cheltui mulţi bani.Dar fregventam nişte cercuri, niveleul de cultură îngroşându-se niţel.Şi astfel, am ajuns la concluzia că...lumea este puţin altfel decât credem noi, adică exista fiinţe care nu doresc să se ştie.Am făcut câteva ture de străinătate, şi mi-am adus obiecte, cărţi care m-au făcut să cred mai mult în acestea.Dar, faptul că mi-am luat pauză, nu a fost deloc cel de care crezi, ci ...dar să spun cum a fost.
Am întâlnit multe presupuse ghicitoare de bine, ţigănci, magicieni.Toţi aveau ceva în comun, anume că doreau bani pentru cele arătate.Asta înseamnă că am redus la un procent căutările.
Dar dacă ştii cum să faci, apar şi rezultatele.Am fost o lună în Tibet în diferite locuri unde se aflau călugări.Câţiva au încercat poanta cu: Te aşteptam să vii, dar la mine nu a ţinut.Nu spun că nu sunt credincios în astfel de lucruri.Nu, tocmai fiindcă cred, le caut.
Între timp am postat pe diferite site-uri chiar am oferit recompense atractive cui mă ajuta în această problemă.În jumatate de an eram cunoscut la nivel naţional în unele cercuri datorită tenacităţii de care dădeam dovadă.Rezultate: Zero!
Era primăvară anului 2020.
Tocmai îmi verificam mesajele, când mă sună telefonul.
-Da, eu sunt.
-Maestre, eu sunt detectivul X care se ocupă cu...
-Da, treci direct la subiect.Pozitiv sau îmi ceri iar bani?
- Tre' să ne vedem între patru ochi.
-Se face.
M-am întâlnit cu detectivul.Acesta nu câştiga bani din aşa ceva, eram cred că unicul sau client, deşi încerca să mă aburească că nu are loc liber în agendă .I-am tăiat-o scurt: Lucrezi pentru bani sau de plăcere?
...nu am chef de portrete....
-Deci?
-Dom'le, am fost unde mi-ai spus şi am găsit ceva care te interesează. O vrăjitoare.
- Ascult!
Eram sceptic, nu îl credeam în stare de a găsi pe cineva, era prea obosit şi, ce îi ceream io îl depăşea cu totul.Mă îndoiesc că ar fi putut să dea de părinţii adoptivi ai unui copil, despre care avea toate datele.
Nu m-a convins deloc.I-am plătit bani promişi, şi, către casă.
Îmi luasem un meniu în plus la pachet, ca de obicei.Acesta îl dădeam primului cerşetor pe care îl vedeam
Totuşi, până la taxi, nu reuşisem să dau de nici unul.Am urcat, apoi am deviat cursul până la o intersecţie unde ştiam că sunt cerşetori.Nimic.Parcă făcuseră şedinţă şi dispăruseră din oraş.
Nu m-am lăsat mai prejos.Am mers catre piaţa oraşului, unde eram sigur că dau de vreo babă săracă de la sate care vinde flori.Plătesc taxiul şi cobor.
Văd două femei bătrâne una lângă alta.Acum, na belea, tre' să împaci şi varza şi capra.
Scot câte un cinci lei pentru fiecare babă şi întreb:
-Care dintre dumneavoastră vrea mâncare şi care vrea o bancnotă de cinci lei.Sau poate împărţiţi amandouă?
-Mulţumesc maică, spune una luând banii.
-Io nu vreau nici bani, nici mâncare.Eu vând flori.Dacă cumpăraţi atunci accept o bancnotă mică.
-Luaţi cinci lei, şi da-ţi-mi o floare atunci!
-Restul domnule!
M-am întors să să mă uit la femeie.Aceasta nu arăta deloc a fi o cerşetoare sau femeie de la ţară cu venit uri mici.Ceva m-a surprins la ea. Puterea privirii.Nu cred să fi văzut o privire atât de pătrunzătoare la o vânzătoare de flori.
-Nu vreu restul, nu am nevoie!
-Domnule, aţi plătit pentru un bucheţel de floricele, unul plătiţi, unul vă dau!
-Ok, atunci da-ţi-mi cinci!
Şi atunci am rămas surprins pentru prima oara în ultimul an.
-Nu domnule. Câte un buchet de client.Ce rost are să cumpăraţi cinci şi să le aruncaţi în primul tomberon?Poate fac fericite cinci persoane care se bucură sincer de venirea primăverii.Dumneata d-le, nu ai ieşit să cumperi flori.
-Dar, ce am ieţit să cumpăr, întreb mai mult din reflex?
-Eu ştiu? Prin eliminare cred că...informaţii.
Stăteam la semafor aşteptând să se schimbe culoarea.Nu eram eu interesat să fac conversatie politicoasă cu o babă de 60 de ani.Şi, totuşi am întors capul să mă uit la ea.
-Informaţii? Adică?
-Hm, nu pari mulţumit în esenţă domnule.Cred că ai venit să dai cuiva acest meniu pe care îl aveţi în
plus.Aţi fost la un fast food şi nu aţi fost satisfăcut de interlocutor, dar asta nu înseamnă că v -aţi oprit din rutină!
-Rutină? Deja se schimbase culoarea la semafor, dar eu nu traversam.
-Da, nu aduce ceasul ce aduce minutul domnule.V-am văzut de multe ori dând câte un meniu după ce coborâţi din Mall.
-Aveţi vederea bună.Mall-ul este departe.
-Dar şi eu mă schimb, nu stau doar aici!
-Sunteţi un bun psiholog doamnă?
-Mulţumesc.De mult nu mi s-a mai spus doamnă.
Am crezut că mulţumeşte pentru că am spus că este un bun psiholog.Ezit o secundă.
-Aţi crezut că vă mulţumesc pentru că mi-aţi spus că sunt un bun psiholog, nu-i aşa?
-O zi bună! Da. aveaţi dreptate!
Am traversat strada şi, nu spun că nu mi-a plăcut băbuţa.Isteaţă.
O aud spunând în urma mea:
- Haina îl face pe om, om?
Capitolul 2 Vrăjitoarea
.......o văd la mall. Intru în vorbă cu ea....fără detalii, mă plictisesc!
-Aha, deci profesoară aţi fost!
-Da, ştiu că aveţi multe întrebări de pus!
-Am?
-Da, multe.Începeţi dumneavoastră sau răspund eu?
-D-voastră.
- Ok, ce cauţi dumneata este rar, şi nu oricine poate obţine.Nu mă refer la chestii materiale. Nu este cazul.Trebuie să vă lucraţi mentalul mai bine, aveţi nevoie de memorie bună.Nu vreau să vă jignesc, nu vorbesc generalităţi, dar, ce vreţi este, greu accesibil!
Da. şi ce vreau eu?
-În primul rând dacă vreţi să obţineţi ceva, nu contează poziţia socială sau cât vreţi să cheltuiţi, contea...
Deja ştiam unde vrea să ajungă.Alt om care voia să vândă vânt la preţ de aur.
-Domnule, întrerup fraza să vă spun ceva! Unul: Nu mă jugniţi, nu am nevoie de banii nimănui, bani nemunciţi de mine.Doi: Puţin respect, nu pentru vârstă ci centru faptul că sunt invitata dumitale, regulile gazdei. Trei: Dacă vrei cu adevărat ceva, măcar încearcă să crezi.Patru :NU VÂND VÂNT LA PREŢ DE AUR!
Atunci am văzut-o pentru prima oară cu adevărat.Puternică!
-Ăăă, pe lângă profesoară sunteţi şi ....vrăjitoare? Nu vreau să vă ofenseze termenul!De unde ştiţi ce am gândit?Vânt la preţ de aur?
-Cândva mi s-a spus şi ''vrăjitoare''.Acum acest termen are tendinţa de a se deforma.Cât despre faptul că am ghicit ce gândeaţi, este greşit.Ţi-am citit pe buze când ai spus: Şi asta vinde vânt la preţ de aur! nu am ghicit ci am ...auzit.
-M-aţi impresionat.Felicitări!Dumeata eşti persoana de care spunea detectivul?
-Nu ştiu despre ce vorbea detectivul domnule John.Noi suntem rude, cumva!
-Rude. de sânge?
-Nu de sânge. cred că termenul este prost tradus.Avem aceleasi numitor comun.
-Adică?
-Adică? Strămoşi comuni!
-Hmmm! Toţi oamnenii au strămoşi comuni!
-Dar cine spune că noi suntem oameni?!?
2
Ascultam ce spunea.Mintea începea să acopere câteva lipsuri pe care le aveam.Părea plauzibil ce spunea, dar...să nu uităm că nici eu nu eram naiv!
-Trebuie ceva mai mult decât atât Doamnă,nu este greu de a afla ce caut io şi... să vinzi unui om ceea ce caută.Am văzut multe scenarii?
-Corect! Ia camera şi fa-mi o fotografie.TU!
Am făcut o fotografie, chiar două.
-Acum scrie pe acest serveţel cum sunt eu îmbrăcată.Da, deci uita-te la fotografie.
Am rămas puţin surprins, deşi ştiam trucul.Hainele schimbate.Oricum, i-am spus înainte de a mă uita.
-Trebuie ceva mai mult
-Da, Ok, eu sunt o vrâjitoare care face poţiuni, vindecătoare. Noi suntem din Lumea Magică cele mai de jos, să spun aşa, dar avem acces la ea.Ce rost are să ai zeci de milione de euro şi nu poţi intra acolo?Cu ce te ajută toate aceste căutări? Sunt oameni din guvern care ştiu de noi dar nu pot să ne vadă sau să aibă acces la astea.Tu poţi! Nu fiindcă vrei!Crezi oare că această idee de a căuta magie ţi-a venit deodată? Nu, tu te -ai născut ca noi, iar acum ţi-a venit timpul. Crezi oare că puteai să faci milioane şi să nu fii prins niciodată? Crezi că tot ce ai furat este al tău? Ştii că poţi să nu mai ai alea şi, pe deasupra să fii pedepsit în cel puţin şapte state? Crezi că toate aste se petreceau dacă erai om normal? Ai fost muncitor cu cârca 20 de ani, cinstit, nu ai furat nici de zece ori în întreaga ta viaţă şi brusc devii cel mai prilific hoţ al anului? Tablouri de zeci de milioane de euro, bijuterii şi aur de alte zeci? Fii serios omule, sunt miliardari în top Forbes care au mai puţin decât tine şi au fiecare sute de mii de muncitori! Tu eşti un spiriduş, în lumea noastră, cel responsabil cu comorile.Şi apoi, de unde crezi tu că ai avut acel costum şi scule care, nu le au nici americanii?
3
Eram la ea acasă.Interiorul era mult mai modern decât în filmele cu vrăjitoare, dar, în mare parte era cam la fel.ceaunul care fierbea, dar nu în mijlocul camerei ci pe aragaz, camera de vrăji fără pardoseală. direct pe pământ, deoarece acesta juca un rol important. etc....detali peste care sar...
Aflasem multe de la ea.Ea era un Îndrumător pentru tipi ca mine.
-Amice. Lumea Magică este în legătură cu Lumea Oamenilor.Toţi suntem născuţi şi crescuţi ca şi oameni, apoi descoperiţi şi educaţi.Cel puţin cu noi care avem forme umane.Despre alte Creaturi Magice, alte reguli.
-Şi, când pot merge să văd Lumea Magică?
-Amice, eşti în ea.Nu este ca în poveşti în care trebuie să intri pe nu ştiu ce poartă, etc.Nu, noi trăin aici, unii dintre noi dacă nu găsesc Îndrumătorul mor ca nişte oameni, aşa cum s-au născut.
Dar dacă un vrăjitor şi o vrăjitoare fac un copil, nu se naşte în lumea...lor?
-Se naşte ca şi copilul lor. dar, tre' să aştepte până se maturizeză.A face vrăji necesită inteligenţă, creativitate, memorie, viteză de reacţie, şi...un băţ magic.
-Aha, dar, nu este ca în Harry Pooter?
-Nu prietene, nu este ca acolo, sau cel puţin aşa ştiu eu.Am auzit că ar fi locuri, oraşe în Anglia unde sunt asemenea şcoli, dar eu nu am fost, nu ştiu.Am avut un Îndrumător şi,...bănuiesc la un moment dat că am mai întâlnit încă o vrăjitoare, care îmi este prietenă şi...după 50 de ani, tot nu ştiu sigur dacă este sau nu.
-Şi de ce nu o întrebi?
-Aş avea mai mult de pierdut decât de câţtigat.Este un secret mare acesta.Nu trebuie împărtăşit nimănui.
-De ce nu? Ce se poate întâmpla? Faci o vrajă şi...
-Prietene, uită de Harry Potter.Nu este cum crezi.Dacă îi spui unui NonMagic asta...mori.
Uaaau, şi de mine nu ţi-a fost frică? Dacă mureai?
-Amice, tu singur mi-ai spus ce eşti, nu eu.Dacă o spuneai altui, mureai tu!
-Dar, am spus de câteva ori şi nu am murit!
-Tinere, nu ştiai atunci, şi nu ţi-ai câştigat încă Statutul. nici măcar Ucenic nu eşti, aşa că, mai eşti aici!
Am învăţat câte ceva în decurs dee o lună.Ea se ghida doar după o singură carte pe care o obţinuse de la Îndrumătorul ei.Cartea avea aprope o mie de pagini şi se numea Ghidul Poţiunilor din Plante.
Ema se numea vrăjitoara, care accepta acest termen doar de dragul timpurilor trecute.Fusese profesoară de biologie, cunoştea peste 300 de feluri de flori, 300 feluri de ciuperci , licheni, şi încă 300 de feluri de pomi, şi alte ierburi.Spunea că făcuse personal toate poţiunile( ea le spunea fierturi sau reţete) pe care i le prezenta cartea.Putea lecui de la o simplă răceală la afecţiuni mai grave legate de cap sau organe.
-Nu cunosc prea multe despre viaţa magică.Am avut un Îndrumător care a preferat să stea departe de alţii asemenea ei.În fiecare an se făcea un Sabat al Vrăjitoarelor în fiecare ţară, dar era greu să îl găseşti.Puteai determina corect seara respectivă, dar locul lor nu putea fi găsit lesne.
-Cred că este ceva legat de vrăjitoarea în sine.Am vraja pe care trebui să o rostesc, deduc semnele care mă ghidează, dar...nu am găsit locul niciodată Am renunţat demult.
Am învăţat nişte chesti interesante.La fiecare a suta pagină din Cartea Magică, avea o foaie pe care era scrisă o vrajă, şi alte două aspecte din viaţa şi din lumea vrăjitoarelor.
1 -Numărul vrăjitoarelor este dat de numărul NonMagicilor.La fiecare 1000 de oameni există posibilitatea dezvoltării unei Vrăjitoare.
2 -La fiecare 100 mii de oameni este un Vrăjitor.
3 -Niciodată nu va exista doi sau mai mulţi vrăjitori de la răsărit până la apus, sau de la apus până la răsărit, făra ca ceilalţi în plus să părăsească forma umană pentru zece ani în cea animală.
4 -Nu ai Magie în tine, nu poţi fi Vrăjitoare sau Ucenic, dar poţi învăţa meseria.
5 -Sabatul te alege!
6 -Magia alege Ucenicul.
7 -Îndrumătorul ajută Ucenicul după ce acesta îi este arătat.
8 -Niciodată nu spui că eşti Vrăjitoare unui NonMagic deoarece vei muri.
9 -Fiecare Vrăjitor şi Vrăjitoare sunt egali, indiferent de vechimea lor.
10 -Timpul trece diferit peste vrăjitori şi vrăjitoare.
11 -Războaiele duc automat la pierderea statutului de Vrăjitor, calităţile acestora pierzându-se.
12 -Fiecare Vrăjitor are capacitatea a face trei vrăji pe an, de transformare, de prelungirea vieţii cuiva, de blestem.
13 -Niciodată un vrăjitor nu va avea două cărţi în casa sa.
14 -Niciodată nu va sta un vrăjitor mai mult de la răsarit până la apus şi de la apus până la răsărit în prezenţa mai multor cărţi.
15 -Ai voie să fii Vrăjitor Alb sau Vrăjitor Negru.
16 -Copii de Vrăjitori sau Ucenicii vor avea puteri magice atunci când părul se va încărunţi, la unii mai devreme, la alţii mai târziu.
17 -Putere Magică înseamnă capacitatea de a face o vrajă.
18 -La fiecare 999 de ani se va naşte un vrăjitor care va avea puterea de a nu respecta regulile.
19.-Acesta va fi de sex masculin.
20.-Acesta va aduce alinare sau durere!
4
-Peste trei zile va fi Sabatul anual.Cred că vor fi ceva vrăjitoare pe acolo!
-Poţi să ştii? Nu am fost acolo niciodată!
-Mi-ar place să merg acolo!
-De ce? Crezi că vor primi un Ucenic ce abia acu câteva zile a aflat de această lume?
-Am spus că mi-ar place, asta nu înseamnă că aş merge sau aş ajunge acolo.
-Dar, unde are loc anul acesta?
-Undeva prin munţi, sau prin pădurile virgine ce îmbracă munţii.
-Ai spus că ai încercat să intri acolo dar nu ai reuşit.Erai singură sau cu Îndrumătorul tău?
-Singură.îndrumătorul meu nu voia să meargă.Spunea că a ieşit din Sabatul acela, deoarece, ai ghicit, nu era deloc egalitate cum ar fi trebuit.
-Aha, cred ca am descoperit cine era orgolioasa familiei sale.
-Câte Vrăjitoare crezi că ar fi acolo?
-Nu mai mult de câteva de , plus ceva Ucenici!
-Teoretic posibil.
-Eu, spun să mergem.Fac cinste cu cheltuielile de deplasare, cazare şi...celelalte.ce ai de pierdut?Dacă nu găsim, facem şi noi o excursie, ne îmbogăţim rezervele de plante rare.
A cârâit ea ceva, dar stiam din start că este de acord.
Capitolul 3 Sabatul Vrăjitoarelor
............................
- Te rog, intră.Bine ai venit.
M-am uitat mai mult curios decât cu teamă sau emoţii în camera unde am fost invitat.Era o sală de şedinţe, unde trona o masă de 12 persoane, zece faţă în faţă şi două în capete, două rânduri de fişiere şi, evident scaunele.Nimic mai mult.
Îndrumătoarea mea nu voise să vină, ea rămânând afară cu celelalte vrăjitoare bucurându-se de primul ei Sabat.Îmi spusese să fiu atent că atât de multe vrăjitoare la un loc nu înseamnă niciodată că totul este perfect.Cineva sigur cocea ceva .
La masă erau şapte scaune ocupate.Fiecare persoană era bine îmbrăcată , ţinutele lor fiind pretenţioase şi nu ieftine.Totodată, cred că voiau să fie incognito , deoarece fiecare purta câte o masca care le acoperea feţele.
Pe de altă parte Vrăjitoarea era îmbrăcată într-o ţinută pretenţioasă , de modă veche care mie personal nu îmi părea prea comodă pentru o femeie.Rochia era neagră în totalitate, cu zorzoane şi înflorituri ciudate.La gât purta un colier care mi se părea foarte familiar, aveam şi eu aşa ceva în colecţia mea.Pe degete avea inele masive cu pietre care mă făcea să cred că tipa nu prea tăia zarzavaturi şi legume acasă. Talia deasemenea era împodobită cu o cingătoare plină de pietre de diferite culori şi mărimi.Era ca un pom negru de Crăciun , ornat cu pietre colorate în loc de globuri.
Dar tipa arăta bine, părul blond, nu strident machiată, corpul îl avea împlinit , nu de adolescentă anorexică ci de femei matură de peste 30 de ani.Părea foarte conştientă de faptul că era răpitor de frumoasă.Evident, acest lucru o făcea să pară o femeie maliţiosă.
Bănuiam că în realitate avea o sută de ani, poate mai mult, dar dacă reuşeşti să păcăleşti timpul, bravo ţie.Oricum nu cred că mi-ar fi plăcut, oricât de frumoasă era, sa fiu combinat cu o femeie de o sută de ani.Faptul că abia intrasem în Lumea Magică, mă făcea să nu uit cei 40 de ani petrecuţi în Lumea NonMagică.
După ce ne-am studiat reciproc zece secunde, ea spuse.
-Mă numesc Sabrina.Nu este un nume prea fregvent, dar în secolele trecute era mai popular.Dar ce contează numele?Contează faptele care fac numele să fie...popular, mediatizat, cunoscut.Nu?
-Mda. Depinde de om, părerea mea.
-Hm, eşti nu prea pretenţios.Standardele par joase şi uşor realizabile.Dar cu mine poţi...să fii cineva.
-Da? Şi cam ce presupune asta?
-Dacă faci parte din staff-ul meu, orice se poate!
-Dacă nu fac parte din staff-ul tăul din al cui pot face parte? Din a lu' Harry Potter?
-Nu ştiu cine-i ăla, dar dacă nu eşti cu mine înseamnă că eşti...
-...singur, cred că vreţi să spuneţi!
-...împortiva mea şi...NU MĂ MAI ÎNTRERUPE!
Timp de trei secunde ne uitam unul în ochii celuilalt.Nu ştiu cât aş fi putut rezista. Avea privirea foarte puternică şi instigatoare.Dăcă m-aş fi uitat atât timp în ochii unui bărbat, sigur ne-am fi luat la bătaie, dar, cu o femeie este altfel.
-Domnilor, se auzi un glas, mai este o oră până la începerea Sabatului, aveţi un minut de când aţi intrat şi deja scânteile sar.Şi mă refer la tine Sabrina.Ai vorbit vreodată un minut cu cineva fără să faci spume?Uiţi de legile de gazdă? Sunt sigur că eşti şi vei fi o vrajitoare al naibii de rea!
Sabrina încruntă mai tare din priviri, îşi mişcă poziţia corpului, dar nu mută de loc privirea de la mine.Părea că vrea să mă hipnotizeze.Spuse:
-Hm, Spiritul Casei este cam băgăreţ.
-Prefer să fiu numit Mediator! Nu eşti deloc transparentă.nu poţi să fii atât de directă şi să atragi vrăjitorii de parte ta astfel.Îşi lipseşte tactul şi politica.Zi-i!
-Ok! Amice ştii de ce eşti aici? Sigur că nu! Eşti pentru a nu fi împotriva mea, adică eşti cu mine!Alege pe unul dintre tipii de la masă.Sunt vrăjitori ca tine!
-Dar eu nu su...
-Alege! Nu am timp, acuşi începe Sabatul şi am treabă.
-Şi dacă nu vreau să aleg?
-Nu vrei? Băieţi jos măştile!
Tipii din camere îşi dădură toţi măştile jos.Erau identici chiar şi fără măşti.Gândii că este vreo vrajă.
-Pe care alegi, tot acela este, nu? Făcu un semn cu capul către primul care îşi dăduse masca jos, acesta înclină capul şi spuse:
-Băiete, nu ar fi trebuit să fi venit aici.Ai vrut Sabat, Sabat vei avea!
Cred că cineva făcuse o vrajă, căci picioarele mele se puseră singure în mişcare în ciuda voinţei mele.
Ieşii din sala de şedinţe şi intrai imediat în următoare cameră.Aceasta era destul de mare de vreo sută de metri pătraţi.Pe fiecare latură se vedeau ferestre mici, dar în partea de jos a încăperii.În ciuda faptului că picioarele nu mă ascultau, nu mă simţeam mai în pericol decât ca atunci când traversez strada printr-un loc nemarcat.Încă credeam că cineva îmi juca o festă elaborată.Aşa că avusei timp să studiez în cinci secunde camera în care intraserăm.Era o singură uşă pe unde intrasem, în rest doar vreo opt-nouă ferestre joase pe fiecare parte, mai puţin pe latura unde era uşa.Tavanul era boltit în mijlocul lui fiind încă o fereastră prin care intra lumina soarelui.
Doar eu şi un singur individ intrasem. Prin uşa se vedea fereastra groasă prin care se vedeau şase feţe identice şi Sabrina.
-Amice, peste juma' de oră vei şti de ce eşti aici.Atunci razele soarelui vor începe să dispară şi noi doi vom fi în această cameră.Cred că ştii că nu se poate ca doi Vrăjitori să fie în aceeaşi încăpere împreună o zi şi o noapte.Doar o zi, sau doar o noapte.Ştii ce ce va întâmpla cu tine?
-Nu, dar tu ştii ce se va întâmpla cu tine?
-Io ştiu, îmi voi continua activităţile zilnice!
-Oare? Poate că tu vei fi în locul meu, pe care mi-l rezervi.Ştii sigur ca vei ieşi din încăpere?
-Am mai ieşit de 59 de ori.Este doar o rutină.
-Aha, de aia nu am văzut nici un Vrăjitor înainte de Sabat.Erau doar ...vrăjitoare.
-Da tinere, vrăjitorii sunt mai rari , şi datorită Predicţiei , devin tot mai rari.
-Ce Predicţie?
-Cum nu ştii la care mă refer?La aceea că DOAR un Vrăjitor va putea schimba legile .Unul într-o mie de ani. Şi acu 133 de ani a fost unul, deci , următorul peste vreo 900 ani.
-Cred că greşeşti.Unul la o mie de ani, nu unul după o mie de ani.Am citit şi eu legea!
-Da? Ţi-a dat voie Vrăjitoarea ta?
-Vrei să spui de Îndrumătoarea mea? De ce nu?
-Pentru că Îndrumătoarele învaţă Ucenicii să devină Vrăjitoare sau Vrăjitori, şi după ce obţin Statutul, îi leagă cu o vrajă şi devin Pet-ul lor timp de zece ani.Să nu spui că vrăjitoarea ta din pădure nu ţi-a spus asta!Şi evident nu îi lasă să le atingă Cartea Magică!
-Nu mi-a spus , dar greşeşti.Am căutat de multe ori în carte şi ea ştia asta.
-Minţi! Poate te-ai uitat când era plecată.Nu are cum să îţi dea voie!
-Amice, dacă eu eram Vrăjitor eram Pet, cum spui tu, şi...
-Amice a venit timpul. Începe!
Mă uitam curios la cel din faţa mea care nici măcar nu a avut bunul simţ să se prezinte.Acesta îşi focaliza privirile spre mine, mai exact către inima mea, apoi începu a bolborosi ceva numai de el ştiut.Nu era expert în vrăji, cu o lună în urmă nu ştiam concret că există vrăjitori şi vrăjitoare, şi cu o oră în urmă nu ştiam că aceştia se luptă, se vrăjesc sau ce mama lor fac.Vrăjitorul din faţa mea nu avea vreo baghetă, cum văzusem în filme că au, nu văzusem niciotată pe careva să facă vrăji, aşa că eram mai mult curios decât înfricoşat.Bătăile inimii mele erau poate cu una mai mult decât în mod normal, şi asta similar cu situaţia în care ştii că cineva vine la tine cu cadoul aşteptat.Încă credeam că este o farsă sau ceva de genul.
Tipul bolborosea cam de 30 de secunde, eu mă uitam curios la el, cei de după uşă se uitau foarte atenţi, iar eu crezusem de moment că este amuzant să mă uit la cei de după uşă, fără să îl bag în seamă pe cel din faţa mea şi să le zâmbesc , cu toţi dinţii, malefic.Am văzut cum fizionomiile li se schimbaseră de la calm, la mirare apoi la surprindere maximă.Chiar mai mult, am considerat că este binevenit să mişc haotic din cap şi să scot un sunet ca fantomele din filme, ceva de genul ''oooohoooo''.Zâmbii.Ştiam să gust o glumă bună.
Am auzit, mai mult am ghicit înjurăturile de după geam, văzui forfotă, aşa că, deşi nu trecuse mai mult de zece secunde de schimonoseală gen Mr.Bean, mă întoarsei către cel din încăpere cu mine.
Îl văzui întins pe jos, şi părea că costumul nu-l mai încape, de fapt părea aproape gol.Doar in sacou se vedea o formă chircită, de parcă posesorul intrase la apă.
După o secundă acesta se mişcă şi din sacou îşi făcu apariţia un căţel Caniş care începu latre zgomotos.
Stătui să procesez câteva secunde.Tipul se transformă în căţei, dar de ce după fereastră erau mai mulţi tipi împreună? Conform legilor, nu se putea ca doi vrăjitori să stea sub acelaşi acoperiş şi după ce soare apunea.
Sabrina intră în cameră urmată de ceilalţi şase.
-Băieţi, pe el!
După cinci secunde simţii că ceva se întâmplă .Îngenunchiai fără să vreau şi, îi văzui pe ceilaţi cum se uită curioşi la mine!Ridicai mâna către ochi, şi...rămasei surprins.Braţul meu începea să se înverzească , aveam membrană între degete, antebraţul mi se îngroşa, şi...pielea mi se întări şi îmi apăru solzi.Am încercat să spun ceva, dar simţii cum îmi alunecă spatele ca pe un topogam de apă şi camera din faţa mea se îndepărtă, ca pentru o secundă mai târziu să mă văd într-o celulă după peretele din camera unde se petrecură toate aceste chestii ciudate
M-am uitat mai mult curios decât cu teamă sau emoţii în camera unde am fost invitat.Era o sală de şedinţe, unde trona o masă de 12 persoane, zece faţă în faţă şi două în capete, două rânduri de fişiere şi, evident scaunele.Nimic mai mult.
Îndrumătoarea mea nu voise să vină, ea rămânând afară cu celelalte vrăjitoare bucurându-se de primul ei Sabat.Îmi spusese să fiu atent că atât de multe vrăjitoare la un loc nu înseamnă niciodată că totul este perfect.Cineva sigur cocea ceva .
La masă erau şapte scaune ocupate.Fiecare persoană era bine îmbrăcată , ţinutele lor fiind pretenţioase şi nu ieftine.Totodată, cred că voiau să fie incognito , deoarece fiecare purta câte o masca care le acoperea feţele.
Pe de altă parte Vrăjitoarea era îmbrăcată într-o ţinută pretenţioasă , de modă veche care mie personal nu îmi părea prea comodă pentru o femeie.Rochia era neagră în totalitate, cu zorzoane şi înflorituri ciudate.La gât purta un colier care mi se părea foarte familiar, aveam şi eu aşa ceva în colecţia mea.Pe degete avea inele masive cu pietre care mă făcea să cred că tipa nu prea tăia zarzavaturi şi legume acasă. Talia deasemenea era împodobită cu o cingătoare plină de pietre de diferite culori şi mărimi.Era ca un pom negru de Crăciun , ornat cu pietre colorate în loc de globuri.
Dar tipa arăta bine, părul blond, nu strident machiată, corpul îl avea împlinit , nu de adolescentă anorexică ci de femei matură de peste 30 de ani.Părea foarte conştientă de faptul că era răpitor de frumoasă.Evident, acest lucru o făcea să pară o femeie maliţiosă.
Bănuiam că în realitate avea o sută de ani, poate mai mult, dar dacă reuşeşti să păcăleşti timpul, bravo ţie.Oricum nu cred că mi-ar fi plăcut, oricât de frumoasă era, sa fiu combinat cu o femeie de o sută de ani.Faptul că abia intrasem în Lumea Magică, mă făcea să nu uit cei 40 de ani petrecuţi în Lumea NonMagică.
După ce ne-am studiat reciproc zece secunde, ea spuse.
-Mă numesc Sabrina.Nu este un nume prea fregvent, dar în secolele trecute era mai popular.Dar ce contează numele?Contează faptele care fac numele să fie...popular, mediatizat, cunoscut.Nu?
-Mda. Depinde de om, părerea mea.
-Hm, eşti nu prea pretenţios.Standardele par joase şi uşor realizabile.Dar cu mine poţi...să fii cineva.
-Da? Şi cam ce presupune asta?
-Dacă faci parte din staff-ul meu, orice se poate!
-Dacă nu fac parte din staff-ul tăul din al cui pot face parte? Din a lu' Harry Potter?
-Nu ştiu cine-i ăla, dar dacă nu eşti cu mine înseamnă că eşti...
-...singur, cred că vreţi să spuneţi!
-...împortiva mea şi...NU MĂ MAI ÎNTRERUPE!
Timp de trei secunde ne uitam unul în ochii celuilalt.Nu ştiu cât aş fi putut rezista. Avea privirea foarte puternică şi instigatoare.Dăcă m-aş fi uitat atât timp în ochii unui bărbat, sigur ne-am fi luat la bătaie, dar, cu o femeie este altfel.
-Domnilor, se auzi un glas, mai este o oră până la începerea Sabatului, aveţi un minut de când aţi intrat şi deja scânteile sar.Şi mă refer la tine Sabrina.Ai vorbit vreodată un minut cu cineva fără să faci spume?Uiţi de legile de gazdă? Sunt sigur că eşti şi vei fi o vrajitoare al naibii de rea!
Sabrina încruntă mai tare din priviri, îşi mişcă poziţia corpului, dar nu mută de loc privirea de la mine.Părea că vrea să mă hipnotizeze.Spuse:
-Hm, Spiritul Casei este cam băgăreţ.
-Prefer să fiu numit Mediator! Nu eşti deloc transparentă.nu poţi să fii atât de directă şi să atragi vrăjitorii de parte ta astfel.Îşi lipseşte tactul şi politica.Zi-i!
-Ok! Amice ştii de ce eşti aici? Sigur că nu! Eşti pentru a nu fi împotriva mea, adică eşti cu mine!Alege pe unul dintre tipii de la masă.Sunt vrăjitori ca tine!
-Dar eu nu su...
-Alege! Nu am timp, acuşi începe Sabatul şi am treabă.
-Şi dacă nu vreau să aleg?
-Nu vrei? Băieţi jos măştile!
Tipii din camere îşi dădură toţi măştile jos.Erau identici chiar şi fără măşti.Gândii că este vreo vrajă.
-Pe care alegi, tot acela este, nu? Făcu un semn cu capul către primul care îşi dăduse masca jos, acesta înclină capul şi spuse:
-Băiete, nu ar fi trebuit să fi venit aici.Ai vrut Sabat, Sabat vei avea!
Cred că cineva făcuse o vrajă, căci picioarele mele se puseră singure în mişcare în ciuda voinţei mele.
Ieşii din sala de şedinţe şi intrai imediat în următoare cameră.Aceasta era destul de mare de vreo sută de metri pătraţi.Pe fiecare latură se vedeau ferestre mici, dar în partea de jos a încăperii.În ciuda faptului că picioarele nu mă ascultau, nu mă simţeam mai în pericol decât ca atunci când traversez strada printr-un loc nemarcat.Încă credeam că cineva îmi juca o festă elaborată.Aşa că avusei timp să studiez în cinci secunde camera în care intraserăm.Era o singură uşă pe unde intrasem, în rest doar vreo opt-nouă ferestre joase pe fiecare parte, mai puţin pe latura unde era uşa.Tavanul era boltit în mijlocul lui fiind încă o fereastră prin care intra lumina soarelui.
Doar eu şi un singur individ intrasem. Prin uşa se vedea fereastra groasă prin care se vedeau şase feţe identice şi Sabrina.
-Amice, peste juma' de oră vei şti de ce eşti aici.Atunci razele soarelui vor începe să dispară şi noi doi vom fi în această cameră.Cred că ştii că nu se poate ca doi Vrăjitori să fie în aceeaşi încăpere împreună o zi şi o noapte.Doar o zi, sau doar o noapte.Ştii ce ce va întâmpla cu tine?
-Nu, dar tu ştii ce se va întâmpla cu tine?
-Io ştiu, îmi voi continua activităţile zilnice!
-Oare? Poate că tu vei fi în locul meu, pe care mi-l rezervi.Ştii sigur ca vei ieşi din încăpere?
-Am mai ieşit de 59 de ori.Este doar o rutină.
-Aha, de aia nu am văzut nici un Vrăjitor înainte de Sabat.Erau doar ...vrăjitoare.
-Da tinere, vrăjitorii sunt mai rari , şi datorită Predicţiei , devin tot mai rari.
-Ce Predicţie?
-Cum nu ştii la care mă refer?La aceea că DOAR un Vrăjitor va putea schimba legile .Unul într-o mie de ani. Şi acu 133 de ani a fost unul, deci , următorul peste vreo 900 ani.
-Cred că greşeşti.Unul la o mie de ani, nu unul după o mie de ani.Am citit şi eu legea!
-Da? Ţi-a dat voie Vrăjitoarea ta?
-Vrei să spui de Îndrumătoarea mea? De ce nu?
-Pentru că Îndrumătoarele învaţă Ucenicii să devină Vrăjitoare sau Vrăjitori, şi după ce obţin Statutul, îi leagă cu o vrajă şi devin Pet-ul lor timp de zece ani.Să nu spui că vrăjitoarea ta din pădure nu ţi-a spus asta!Şi evident nu îi lasă să le atingă Cartea Magică!
-Nu mi-a spus , dar greşeşti.Am căutat de multe ori în carte şi ea ştia asta.
-Minţi! Poate te-ai uitat când era plecată.Nu are cum să îţi dea voie!
-Amice, dacă eu eram Vrăjitor eram Pet, cum spui tu, şi...
-Amice a venit timpul. Începe!
Mă uitam curios la cel din faţa mea care nici măcar nu a avut bunul simţ să se prezinte.Acesta îşi focaliza privirile spre mine, mai exact către inima mea, apoi începu a bolborosi ceva numai de el ştiut.Nu era expert în vrăji, cu o lună în urmă nu ştiam concret că există vrăjitori şi vrăjitoare, şi cu o oră în urmă nu ştiam că aceştia se luptă, se vrăjesc sau ce mama lor fac.Vrăjitorul din faţa mea nu avea vreo baghetă, cum văzusem în filme că au, nu văzusem niciotată pe careva să facă vrăji, aşa că eram mai mult curios decât înfricoşat.Bătăile inimii mele erau poate cu una mai mult decât în mod normal, şi asta similar cu situaţia în care ştii că cineva vine la tine cu cadoul aşteptat.Încă credeam că este o farsă sau ceva de genul.
Tipul bolborosea cam de 30 de secunde, eu mă uitam curios la el, cei de după uşă se uitau foarte atenţi, iar eu crezusem de moment că este amuzant să mă uit la cei de după uşă, fără să îl bag în seamă pe cel din faţa mea şi să le zâmbesc , cu toţi dinţii, malefic.Am văzut cum fizionomiile li se schimbaseră de la calm, la mirare apoi la surprindere maximă.Chiar mai mult, am considerat că este binevenit să mişc haotic din cap şi să scot un sunet ca fantomele din filme, ceva de genul ''oooohoooo''.Zâmbii.Ştiam să gust o glumă bună.
Am auzit, mai mult am ghicit înjurăturile de după geam, văzui forfotă, aşa că, deşi nu trecuse mai mult de zece secunde de schimonoseală gen Mr.Bean, mă întoarsei către cel din încăpere cu mine.
Îl văzui întins pe jos, şi părea că costumul nu-l mai încape, de fapt părea aproape gol.Doar in sacou se vedea o formă chircită, de parcă posesorul intrase la apă.
După o secundă acesta se mişcă şi din sacou îşi făcu apariţia un căţel Caniş care începu latre zgomotos.
Stătui să procesez câteva secunde.Tipul se transformă în căţei, dar de ce după fereastră erau mai mulţi tipi împreună? Conform legilor, nu se putea ca doi vrăjitori să stea sub acelaşi acoperiş şi după ce soare apunea.
Sabrina intră în cameră urmată de ceilalţi şase.
-Băieţi, pe el!
După cinci secunde simţii că ceva se întâmplă .Îngenunchiai fără să vreau şi, îi văzui pe ceilaţi cum se uită curioşi la mine!Ridicai mâna către ochi, şi...rămasei surprins.Braţul meu începea să se înverzească , aveam membrană între degete, antebraţul mi se îngroşa, şi...pielea mi se întări şi îmi apăru solzi.Am încercat să spun ceva, dar simţii cum îmi alunecă spatele ca pe un topogam de apă şi camera din faţa mea se îndepărtă, ca pentru o secundă mai târziu să mă văd într-o celulă după peretele din camera unde se petrecură toate aceste chestii ciudate
Capitolul 4. Vrăjitorul
Poposii pe podea unde timp de câteva secunde nu mă mişcai încercând să realizez situaţia.Ochii priveau dar parcă mintea nu voia să accepte informaţiile.Picoarele mele erau mai mari decât normal, aveau culoare verde, solzi la fel ca şi pe mâini şi pe braţe.Eram încă îmbrăcat cu pantalonii mei largi, care acum mai că plesneau pe mine.Aveam impresia că mă transformasem în Hulk, dar labele picioarelor nu erătau deloc umane.Degetele îmi ieşeau din adidaşi. Mi-am pipăit capul şi faţa.Botul era alungit ca la un aligator , fruntea înaltă , ceea ce mă făcu să cred că nu sunt un crocodil.Diformitatea contrabalansa mai mult decât curiozitatea de a înţelege ce creatură sunt.
Dar, ce mai conta cum arăt, atâta timp cât nu mai sunt om.Degeaba ai zeci de milione de euro dacă arăţi ca o şopârlă!
Aruncai o privire în jurul meu.Eram închis într-o camera transparentă, cu pereţi dintr-un material incolor, sticlă sau plastic, de un metru lăţime pe vreo trei.Era o cuşcă veritabilă, în care abia puteam să intru.Aveam impresia că dacă mă întind picioarele îmi vor ieşi afară din cameră.Stăteam în şezut şi întorcând capul să văd ce este în spatele meu, am văzut ce era ...în spatele meu.Coada.Da, ai înţeles din prima, aveam o coadă de vreun metru, mai groasă spre fund şi se subţia cam cat antebraţul meu la capăt.
-La naiba, coadă îmi trebuia, gândii io.Dar, dacă gândesc nu este rău, înseamnă că sunt un hibrid.O şopârlă care gândeşte, nu este rău, cred că pot scrie, dacă nu pot vorbi.
Încercai să vorbesc.Ieşi o hârâitură destul de zgomotoasă pentru urechile unui om normal.
-Poate o şopârlă ca mine mă va înţelege, apoi o şopârlă femelă mă va curta şi...la naiba, poate io sunt femelă şi un şopârloi mă va beli.Naşpa!
Nu apucă să mă treacă prea multe gânduri că în dreapta mea văzui cu căţel mic care îmi părea tare cunoscut, care se uita la mine şi latrase scurt.
-Aha! Tu eşti Vrăjitorul cu care am luptat io.Ai ajuns unde trebuie, sau greşesc?
Deşi ieşi doar o hârţitură zgomotoasă, pe care sincer o credeam inutilă, căţelui lătră de parcă ar fi înţeles.
-Poate ai înţeles ce am hârâit io, dar io nu înţeleg deloc ce latri tu! Poate mâine voi înţelege...câineasca ta...căţeluş.Nu mai eşti plin de tine pre'tene? Unde sunt cei şase fraţi mititelule? Sau, eşti aici la vrăjeală să mă spionezi?
În stânga mea se afla altă cuşcă goală. Întoarsei capul destul de greu şi în spatele meu era un spaţiu liber. apoi se putea vedea încă un rând de cuşti. În dreapta mea unde era căţelul, pardon vecinul meu de detenţie era o altă cuşcă.Nu vedeam ocupantul ei, deşi eram destul de ridicat de la sol, dar văzuii pe ceilalţi.Toţi erau câini, de diferite mărimi.
-Nu putea Vrăjitoarea aia să mă transforme şi pe mine într-un câine, măcar aveam cu cine schimba o vorbă, pardon, un lătrat.Poate voi învăţa limba lor, şi pe parcurs poate mă va ajuta să devin la fel ca Cezar dresorul ăla de câini.
Făceam haz de necaz, deşi situaţia părea destul de serioasă.
2
Hainele mele rămaseră lângă mine.Sincer aveam griji mai mari decât ele, de şi aveam o sumă de bani frumuşică acolo.
Stăteam de câteva ore acolo singur ci gândurile mele, când ceva se întâmplă foarte rapid.Nici nu apucai să mă dezmeticesc şi mă văzui într-o încăpere diferita, mare şi vreo zece înşi dezbracaţi, care, ciudat, toţi îşi ascundeau feţele cu palmele.Auzii un glas.
-Sunteţi liberi să ieşiţi.aveţi vreo patru ore la dispoziţie să plecaţi unde vreţi.În locurile voastre în cuşti sunt nişte copii identice cu voi, dar ea îşi va da seama dimineaţă la vizită că aţi evadat.Plecaţi!
Văzui cum dispar printr-o uşa care se materializă în perete vreo cinci persoane.
-Voi sunteşi următorii şi ultimii totodată.Uşa se va deschide peste 30 de secunde şi vă va duce într-un loc diferit, poate la sute de km de aici.Drum bun.
Nici unul dintre cei patru care erau cu mine nu spusese nimic.io, mă simţii obligat să vorbesc.
-Mulţumesc pentru evadare.Nu ştiu cine eşti, nu te văd, dar voi aştepta un semn din partea ta pentru aţi întoarce favorul.
-Poate vei avea ocazia.acum du-te cu ceilalţi.
Uşa se deschise şi văzui o pădurice iar în spatele ei tronau câteva blocuri.deşi era noapte era uşor luminat.
Am ieşit ultimul, asta deoarece ceilalţi se îmbulziră în faţă.Avui timp să arunc o privire înapoi în camera de unde plecasem.Nu văzui decât lumina camerei care se făcu din ce în ce mai mică până dispăru într-un punct.Cred că fusesem singurul care ajunsese la destinaţia necunoscută cu spatele înainte.
Simţii o mână care mă prinsese şi mă smunci uşor.
-Pe aici Omule.Se văd nişte oameni pe aleea din faţă.
Deşi eram în pielea goală, hainele mi le ţineam în mâna stângă.
-Mersi! Acum mă îmbrac.
Adevărul că, nu prea îmi mai amintii cum am ajuns la un fast food şi nici cine era tipul care vorbea de zor la masa mea, dar cu o voce scăzută.
-...nu, se ştie concret, dar cam asta ar fi, nu?
Mă uitai la el câteva secunde.Cred că aveam o privire de tip care tocmai luase un K.O. Cel puţin eu aşa mă simţeam.
-Ăăă, de unde ai pierdut firul? Ştiu că nu prea eşti familiarizat cu acest gen de ...activităţi, aşa că, apar şi efecte secundare serioase!
-Hm, cum ar fi? Şi, ce vorbeşti acolo? Cine eşti? Şi, cine naiba sunt eu?
-Amice, nu ştiu cum te numeşti, dar ştiu că eşti ca mine şi amândoi venim din acelaşi loc.Îţi aminteşti? Ia o gura de Newmarkt că îţi vei reveni.
Capitolul 4. Vrăjitorul
-Amice, cine eşti tu?
Interlocutorul se uită atent în jurul lui.Spuse:
-Ştii că cel mai bine poţi vorbi secrete într-un loc unde este multă lume? Este zgomot, nimeni nu este cu urechea la discuţia ta.Cât despre mine, cine sunt? Te las pe tine să ghiceşti.Seara asta am fost împreună într-un loc, o sală.Am plecat de acolo înaintea ta, m-ai văzut, dar DOAR din spate.Pe drum ai leşinat, eu ştiu de ce, dar tu încă nu ştii , şi ceilalţi patru au plecat, nu le poţi reproşa că au fost egoişti, fiecare pentru ei, şi...să spunem că nu şi-au văzut familiile de mult.Aşa ca eu te-am ajutat, te-am sprijinit şi te-am adus în primul loc public.
-O fi aşa, dar acum este ora şapte şi io cred că nu prea se leagă.Lipsesc câteva ore din ecuaţie.
Tipul se asigură că nu îl aude nimeni şi spuse.
-Orele acelea le-ai petrecut într-un boschete iar eu eram...un câine.Eşti mulţimit?
Mă uitai puţin la el cam lung.Avea faţa convingătoare.
-Adică, tu poţi fi câine când doreşti?
-Amice io am fost câine timp de ani.Nu am ieşit niciodată pe culoar.Nu că aş fi fost cineva important să mă ţină legat, dar asta a fost.Sabrina nu a avut cu ce să mă folosească .Magia este ciudată.O ai în tine, te ajută, dar, dacă alţii profită de asta eşti halit.Un om normal nu se transforma în animalul din el niciodată.Asta este preţul Magiei.Dacă înveţi să te controlezi, scoţi animalul din tine când vrei.Nimeni nu spune că este simplu, dar se poate.Io cred că mai aveam stare aia că, am fost om doar trei minute, apoi am revenit la ce fusesem mai devreme. Nu vreau să îmi asum credit, dar deşi te-am tras cu nine într-un boschet, cred că de fapt erau un căţel speriat într-un boschete.
-Şi eu, ce am făcut?
-Nu prea ştiu, nu eram cu ochii pe tine, ci tu erai în câmpul meu vizual.Te-am văzut jos şi te-am tras în tufiş.Dar...sunt mai multe de spus.
-Sunt numai urechi.
2.
-Bunicul mei a fost un mare vrăjitor. dar nu în sensul pe care îl crezi.Nu ştiu cât cunoşti tu din Lumea Vrăjitorilor, nu ştiu ce cunoşti tu despre Farmece, Vrăji şi celelalte.El avea o magie foarte puternică în el şi o folosea.De când era bebeluş făcea jucăriile să se învârtă în jurul pătuţului, vorbea cu păsările şi cu animalele.Până aici. nimic nou, ORICE bebe până începe să vorbească are o Magie foarte puternică în ei.De când spun primul cuvânt aleg să renunţe sau nu la Magie.Ei sunt mici şi...
-Cum de aleg să renunţe?
-Cred că asta va rămâne o enigmă.Nimeni nu ştie concret, doar zvonuri.Unele cărţi spun că...ceva se petrece, sau poate cineva este responsabil.Sunt Vrăjitori mai mult sau mai puţin puternici, asta însemnând că Magia este aplicată mai rapid în cazul celui mai puternic.Ceva de genu'.Este posibil ca cineva printr-o vrajă străveche, necunoscută de mulţi să capteze această energie în scop propriu, sau poate însăşi Magia să fie cea care face acest lucru până atunci când găseşte pe acel vrăjitor care o merită, cel despre care vorbesc cărţile.
-Cel care schimbă legea?
-Da! Şi bunicul meu crede că el a fost unul dintre aceia.Magia era foarte rară la adulţi, deşi toţi pozau faptul că sunt Vrăjitori sau Vrăjitoare, dar în realitate erau bufoni, care îşi agitau bastoanele magice ameninţând pe care îi supărau şi îi va transforma în căţei, consumându-ţi una din cele trei dorinţe.Fiecare, conform Cărţii Magice avea doar trei dorinţe pe an de care puteau uza, deşi cel pe care îl aşteptau, sau care credeau ei că vor deveni ei însăşi, avea dreptul şi puterea la mai multe dorinţe.
Fiecare dintre ei ştiau că nu pot face vrăji, dar nu ştiau că şi ceilalţi nu pot.Poate unii, mai inteligenţi realizaseră aceste lucruri, poate nu.Aşa că în lipsa Magiei au căutat a învăţa trucuri şi...aşa au luat naştere iluzioniştii.
Bunicul meu însă manipula Magia de mic, ascunsese acest lucru, sau poate fiind timid şi nevăzând la alţii ţinuse fără motiv ascuns acest lucru.Curând pe la vreo şase ani realiză ceea ce alţii la maturitate incă nu o făcuseră .Tatăl lui era un mare bogătaş, era boier peste în ţinut întreg.deoarece aceste ''miracole'' se petreceau prin zona lui, lume începu să observe şi să îi atribuie aceste succese,Chiar şi tatăl bunicului meu în îngustimea lui credea că bastonul lui magic făcea vrăjile acele deoarece el îl avea în mână în permanenţă.
Acest lucru a ajuns imediat la urechile domnulul ţării, care şi el era din familie de vrăjitori, şi pe atunci DOAR Vrăjitorii erau cei care guvernau, deoarece bogăţiile imense pe care le obţineau cu ajutiorul Magiei îi promova.
Norocul chior al stămoşului mei a fost acela că a fost chemat la curte cu familia, ca şi într-o vizită şi a luat şi pe buncicul meu care se numea Merlin, fără a avea vreo legătură cu alt vrăjitor celebru.
Dacă zvonurile nu se îndeplineau respectivul avea multe de pierdut, dacă erau adevărate, avea parte de titluri.
Adevărul că una din principalele activităţi ale domnului ţării era acela de a-l descoperi ce cel care face vrăji la comandă, pentru a-l folosi în lupta cu alte neamuri, pentru exploatarea aurului pentru beneficiul propriu al domnitorului.
Bunicul văzând lacrimi pe faţa mamei sale a întrebat care-i baiul.Era mic dar a realizat enormitatea faptului , aşa că i-a spus mamei sale că nu are să fie greu, vor trece belelele.
Drept care fiind cu tatăl său a putut să producă câteva magii care pe moment au mulţumit domnitorul.
Şi tatăl lui Merlin nu era chiar idiot ştia să stipuleze momentul aşa că avusese inspiraţia de aspune că o vrajă pe zi este suficient, Magia lucrând cum voia ea.Domnul nefiind familiarizat cu această chestie a crezut de că aşa este.Ceea ce ceruse el se materializase, deci Magia fusese autentică.Nimeni nu ar fi putut truca ce îsi dorise el.
A strâns oaste mare să îl elimine pe un vecin, asta doar pentru că o putea face.
Merlin nu putea să meargă acolo, dar, s-a rezolvat şi acea treabă, când veni cu un sol vecinul şi...îşi pierdu minţile acceptând cerinţele Domnitorului.
Nu a ţinut prea mult lăcomia Domnitorului şi, doar după o lună muri la vânătoare cică impuşcat de un gonaş.
La cerinţa soţiei sale tatăl lui Merlin amână să accepte favorurile cuvenite.Ştia că a sta la palat era moarte curată.Fii domnitorului aveau nevoie de vrăjitor atunci, ei voiau să domneasă fiecare.
În seara morţii domnitorului, strabunul mei primi vizita tuturor fiilor acestuia, care, prima oară îşi doreau să îi prefacă pe fraţii lor în animale şi să rămană cel care venise.
Aşa că străbunicul mei îşi pierdu capul chiar a doua zi.
La o vârstă fragedă Merlin învăţă ce înseamnă răutate şi lăcomie.
Bunicul meu învătă că nu trebuie să fii domnitor pentru a trăi cum vrei.Ajunsese să aibă nepoţi, eu fiind unul dintre ei, dar...şi eu ca şi ceilalţi...fără magie
-Poftim, nu ai Magie?
-Un strop am, dar nu cât aş fi vrut.Aşa că la averea pe care o lăsase bunicul puteam cumpăra o ţară, neavând altceva mai bun de făcut şi respectând dorinţa bunicului, mă pusesem să caut semne ale Magiei.
În paralel am devenit prof universitar studiind arheologia şi psihologia , am chiar un obiect de studiu Magia şi Implicarea ei în Evoluţia Omului, am căutat legal semne şi pe ascuns verificam tot ce era demn de atenţia mea.Foloseam zeci de oameni pentru aceasta.
Până acum un an nu am găsit ceva palpabil, doar oameni care puteau face trucuri sau yoghini care de care mai şarlatani.Dacă careva dintre ei ar fi fos autentic, cu puteri, a ştiut să o ţină ascuns de ochii mei şi ai lumii.
Şi totuşi dacă eu nu am găsit Magia, m-a găsit ea pe mine.Anul trecut mergeam pe stradă, căutam o adresă indicată de unul dintre oamenii mei pentru un potenţial semn al Magiei, când văd o persoană care a mers fără să se uite înaintea sa, trei paşi prin aer.Un şanţ se surpase chiar când să treacă el şi nu auzise nimic deoarece avea căşti în urechi şi păşise unde cu câteva momente era pământ.Curios el nu realizase acest fapt şi îşi cotinuă mersul.
A doua zi acest tip fusese un control la spital şi îl hipnotizasem.Sub hipnoză aflasem lucruri interesante.
Cât a fost mic până la şase ani a avut semne ale Magiei, vorbea cu animalele ele ascultându-l.Era închis în sine, părinţii crezându-l bolnav, sau mai întârziat. Dar Magia dispăruse deşi ca niciodată stătuse foarte mult în el
Aşa că îl pusesei la o serie de teste.Îi trimisei un Îndrumător. Sub hipnoză îi comandasem să facă anumite lucruri la anumiţi stimuli.Totul era bine, mai puţin semnele Magiei.
Noi, an de an la Sabatul Vrăjitoarelor invitam şi potenţiali Vrăjitori să îi verificăm. Sabrina l-a invitat, ca şi pe alţi zeci dinaintea sa în palat unde trăise străbunii mei şi fuseseră multe vrăji autentice făcute, cu sute de ani înainte.
Cei şapte fraţi, camera de duel, o oglindă mare care să îl ascundă pe unul dintre blonzi, un căţel pe care să-l pună rapid în locul lui.Hipnoza spunea că nu trebuia să se uite timp de zece secunde la interlocutor ci la ce de după geam.
Totul conform planului.Ideea era ca subiectul să fie bine influenţat de faptul că este Vrăjitor şi să se lupte să nu fie transformat, trebuia să dea ce era mai bun din el, un semn de Magie.Aceasta trebuia să se declanşeze la pericolul eminent.
Căţelul era la locul lui, intră Sabrina şi ceilalţi în cameră dar cam cu frică şi atuncu TU conform hipnozei credeai că trebuie să te transformi în şopârlă. chestia interesantă a fost că...CHIAR TE-AI TRANSFORMAT, lucru la care nu se aştepta nimeni.Şi nu într-o şopârlă ci probabil într-un dragon de vreo trei metri lungine cu nişte aripioare micuţe pe spate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu